Articolul 1. Securitatea statului
Securitatea statului este parte integrantă a securităţii naţionale.
Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte.
Articolul 3. Asigurarea securităţii statului
Securitatea statului se asigură prin stabilirea şi aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură, orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului.
Articolul 4. Ameninţări la adresa securităţii statului
(1) Prin ameninţări la adresa securităţii statului se înţelege ansamblul de acţiuni, condiţii şi factori ce comportă pericol pentru stat, societate şi personalitate.
(2) Pericol deosebit pentru securitatea statului prezintă acțiunile/inacțiunile orientate spre materializarea următoarelor fapte, precum și materializarea acestora:
a) schimbarea prin violență a regimului constituțional, desfășurarea acțiunilor subversive sau a altor acțiuni care au drept scop înlăturarea prin violență a instituțiilor democratice ale statului, subminarea ori lichidarea, prin orice formă, a suveranității, independenței sau integrității și unității teritoriale a statului;
b) uzurparea puterii de stat;
c) provocarea urii rasiale, naționale, religioase, sociale, însoțită de violență sau de instigare la acțiuni de violență;
d) realizarea activităților care favorizează, în mod direct sau indirect, desfășurarea acțiunilor militare împotriva Republicii Moldova, ocuparea statului de către forțe militare străine, diminuarea capacității de apărare sau de asigurare a securității frontierei de stat, aservirea față de o putere străină ori declanșarea războiului, a conflictelor armate interne sau internaționale, realizarea altor acțiuni de violență care subminează existența statului;
e) desfășurarea acțiunilor și admiterea premiselor care favorizează, determină sau pot afecta grav ori iremediabil obiectivele naționale în sfera transportului, a comunicațiilor, sistemul energetic, sistemele informaționale sau de comunicații electronice, pe piața financiară bancară, în domeniul fiscal, vamal ori investițional, în ramurile principale ale economiei Republicii Moldova, relațiile externe ale acestora sau obiectivele de infrastructură critică;
f) trădarea de patrie, spionajul, activitatea structurii informative ilegale, complotul împotriva Republicii Moldova, culegerea neautorizată de informații, separatismul;
g) apariția amenințărilor sau a incidentelor cibernetice în rețelele și sistemele informatice de interes național;
h) apariția amenințărilor hibride la adresa statului, exprimate prin acțiuni/inacțiuni la nivel național, regional sau mondial, care afectează reziliența statului, precum și prin campanii de propagandă ostilă sau de dezinformare, care pot dăuna regimului constituțional;
i) sustragerea, contrabanda, producerea, folosirea, transportarea sau păstrarea ilegală de armament, de muniții, de tehnică de luptă, de substanțe explozive, radioactive, otrăvitoare sau toxice, de droguri, de mărfuri strategice, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor de asigurare a securității statului;
j) desfăşurarea activităţii teroriste, sprijinirea, în orice mod, a acestei activităţi, a altor activităţi cu caracter extremist, propagarea ideilor şi valorilor teroriste şi extremiste;
k) implicarea în manifestări de corupție a persoanelor cu funcții de demnitate publică, a angajaților din cadrul organelor de ocrotire a normelor de drept și/sau din cadrul autorităților de control, care, în virtutea funcției/statutului, săvârșesc o acțiune sau inacțiune ilegală în interesul sau la indicația unui grup criminal organizat ori a unei organizații criminale sau care au pus în aplicare scheme de fapte coruptibile ce prejudiciază buna funcționare a instituției în care activează ori buna funcționare a ramurilor economiei naționale;
l) influențarea proceselor electorale în scopul promovării intereselor altor state, ale entităților anticonstituționale, ale unui grup criminal organizat sau ale unei organizații criminale;
m) gestionarea ilegală, degradarea sau distrugerea resurselor naturale de interes național ori blocarea accesului la acestea;
n) desfășurarea activității orientate spre producerea sau răspândirea unei epidemii ori pandemii;
o) poluarea excesivă, radioactivă, chimică sau bacteriologică a mediului sau punerea în pericol a securității ecologice, dacă aceasta poate să provoace un ecocid;
p) confecționarea sau deținerea ilegală a tehnicii speciale ori a mijloacelor de program pentru interceptarea și/sau accesarea comunicațiilor, a fluxului de date și a sistemelor informatice;
q) organizarea migrației ilegale de către un alt stat, de către o entitate anticonstituțională, de către un grup criminal organizat sau organizații criminale cu caracter transnațional;
r) constituirea de organizații sau de grupări ilegale, la nivel național sau internațional, aderarea la acestea sau susținerea lor sub orice formă, în scopul desfășurării uneia dintre activitățile menționate la lit. a)–q), precum și desfășurarea secretă a unor asemenea activități de către organizații sau grupuri constituite legal.
Articolul 5. Direcţiile principale ale activităţii de asigurare a securităţii statului
Direcţiile principale ale activităţii de asigurare a securităţii statului sînt:
a) formarea politicii interne şi externe în funcţie de interesele asigurării securităţii statului;
b) stabilirea şi aplicarea unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură, orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului;
c) constituirea unui sistem de organe ale securităţii statului, delimitarea atribuţiilor lor, asigurînd interacţiunea dintre ele, precum şi crearea mecanismului de control şi supraveghere asupra activităţii lor;
d) perfecţionarea cadrului juridic al asigurării securităţii statului;
e) coordonarea cu alte state a eforturilor în vederea descoperirii, prevenirii şi contracarării eventualelor ameninţări la adresa securităţii statului.
Articolul 6. Principiile de asigurare a securităţii statului
Principiile de bază ale asigurării securităţii statului sînt:
a) legalitatea;
b) egalitatea tuturor în faţa legii;
c) respectarea drepturilor şi libertăţilor omului;
d) delimitarea atribuţiilor organelor de asigurare a securităţii statului;
e) oportunitatea;
f) corelarea metodelor de lucru deschise şi acoperite;
g) asigurarea securităţii statului fără a prejudicia securitatea altor state şi securitatea generală;
h) nepartinitatea;
i) conspiraţia profesională şi transparenţa;
j) aplicarea realizărilor tehnico-ştiinţifice.
Articolul 7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în cadrul asigurării securităţii statului
(1) Respectarea şi ocrotirea drepturilor şi libertăţilor omului constituie una dintre îndatoririle principale ale statului.
(2) Activitatea de asigurare a securităţii statului nu poate leza drepturile şi libertăţile legitime ale omului.
(3) Nu se admite amestecul în viaţa familială şi particulară, lezarea dreptului de proprietate privată. Statul asigură secretul scrisorilor, telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Nu se admite nici o acţiune ce atentează la onoarea şi demnitatea omului, dacă acesta nu a săvîrşit vreo faptă ce prezintă, conform legii, o ameninţare la adresa securităţii statului.
(4) Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi religioase.
(5) Limitarea drepturilor şi libertăţilor omului se efectuează în strictă corespundere cu legislaţia.
(6) Persoana care consideră că drepturile şi libertăţile ei legitime au fost lezate sau exercitarea lor a fost limitată în mod neîntemeiat sau a fost încălcată procedura exercitării lor de către organul (persoana oficială) care a exercitat măsuri de asigurare a securităţii statului, are dreptul să se adreseze în organul securităţii statului ierarhic superior, la procuratură sau în instanţa judecătorească în modul stabilit de legislaţie.
(7) În cazul în care organul (persoana oficială) care exercită măsuri de asigurare a securităţii statului a lezat drepturile şi libertăţile legitime ale persoanei sau a limitat în mod neîntemeiat exercitarea lor, sau a încălcat procedura exercitării lor, organul securităţii statului ierarhic superior, procurorul sau judecătorul sînt obligaţi să întreprindă măsuri în scopul restabilirii depline a drepturilor şi libertăţilor lezate ale persoanei, cu repararea prejudiciului material şi moral în conformitate cu legislaţia.
Articolul 8. Dreptul cetăţenilor la informare asupra activităţii organelor securităţii statului şi asupra problemelor ce ţin de interesele lor personale
(1) Cetăţenii sînt informaţi asupra activităţii organelor securităţii statului prin mijloacele de informare în masă şi prin alte forme în modul stabilit de legislaţie.
(2) Organele securităţii statului, potrivit competentelor lor, sînt obligate sa asigure informarea cetăţenilor la cererea acestora asupra problemelor ce ţin de interesele lor personale. Totodată, nu se admite divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat sau a altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată a căror divulgare ar putea prejudicia respectarea drepturilor şi reputaţia altei persoane, protecţia securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţia moralei societăţii, cu excepţia cazurilor cînd dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau cînd interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei.