nr. 1899 din 17 ianuarie 2024
1. Se aprobă Regulamentul privind măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului (se anexează).
4. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Nr. 63/1. Chișinău, 19 decembrie 2023.
Aprobat prin Hotărârea CNPF nr. 63/1 din 19.12.2023
REGULAMENT privind măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
1. Regulamentul privind măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – Regulament) se aplică entităţilor raportoare, determinate de art. 4 alin. (1) lit. c), lit. d), lit. f) și lit. p) din Legea nr. 308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – Legea nr. 308/2017), precum şi subdiviziunilor din străinătate ale acestora. Regulamentul stabileşte cerinţe privind:
1) identificarea şi evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
2) aplicarea măsurilor de precauţie, inclusiv de identificare a clientului şi a beneficiarului efectiv;
3) elaborarea şi implementarea politicilor şi a programelor proprii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului și controlul intern;
4) păstrarea datelor;
5) raportarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte.
2. Termenii şi expresiile utilizate în Regulament au semnificaţia atribuită acestora de Legea nr. 308/2017, de actele normative subordonate legii, emise de Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (în continuare – SPCSB), precum şi de actele normative, adoptate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – CNPF). De asemenea, în sensul Regulamentului, se utilizează următoarele noțiuni:
instituție financiară – entitate cu activitate principală, comparabilă cu a oricărei dintre entitățile raportare, menționate la art. 4 alin. (1) lit. a) – g), lit. i) și lit. p) din Legea nr. 308/2017;
persoană cu funcție de răspundere – persoană fizică căreia i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau, în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații, în vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție, organizatorice ori economice.
3. Entitatea raportoare este responsabilă pentru elaborarea, aprobarea şi asigurarea aplicării unor programe proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, care vor asigura prevenirea şi depistarea la timp a activităților sau tranzacțiilor suspecte.
4. Entitatea raportoare desemnează persoanele, inclusiv din rândul membrilor Consiliului şi/sau al organului executiv, investite cu atribuţii de executare a cerinţelor actelor normative în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi de asigurare a conformităţii politicilor şi procedurilor cu aceste cerinţe.
5. Entitatea raportoare întreprinde măsuri de identificare, evaluare şi minimizare a riscurilor, în vederea prevenirii utilizării sau implicării entităţii raportoare în tranzacţii de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
Capitolul II
EVALUAREA RISCURILOR DE SPĂLARE A BANILOR ŞI FINANŢARE A TERORISMULUI ŞI ABORDAREA BAZATĂ PE RISC
6. Entitatea raportoare este obligată să identifice şi să evalueze riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în domeniul propriu de activitate, ţinând cont de evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la nivel naţional, precum şi de criteriile şi factorii stabiliţi, în acest sens, de către CNPF.
7. Entitatea raportoare va asigura evaluarea și actualizarea riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului, la care sunt expuse subdiviziunile deținute în alte țări (jurisdicții), rezultatele căreia vor fi păstrate potrivit cerințelor Regulamentului.
8. Entitatea raportoare identifică şi evaluează riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în domeniul propriu de activitate până la lansarea şi dezvoltarea de produse, servicii noi și utilizarea tehnologiilor noi sau aflate în dezvoltare, atât pentru produsele şi serviciile noi, cât şi pentru cele existente. Entitatea raportoare va întreprinde măsurile adecvate, pentru a gestiona și diminua aceste riscuri.
9. Rezultatele evaluării riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului (inclusiv în cadrul subdiviziunilor deținute în alte țări (jurisdicții) se consemnează într-un raport de evaluare, care se aprobă de către persoana cu funcție de conducere de rang superior, responsabilă de asigurarea conformității politicilor şi a procedurilor cu cerinţele legale privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului din cadrul entităţii raportoare, și se aduce la cunoștința persoanelor cu funcție de răspundere ale entității raportoare. Periodicitatea evaluărilor se stabilește în funcție de mărimea și natura activității entității raportoare, frecvența și gravitatea deficiențelor constatate în cadrul controalelor interne/supravegherii, a modificării actelor normative sau cel puțin anual.
10. În cazul în care din evaluarea anuală a riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului rezultă că nu este necesară revizuirea raportului corespunzător, întrucât nu au apărut modificări la nivelul entității raportoare sau al riscurilor la care este expusă, entitatea raportoare trebuie să documenteze analiza care a condus la această concluzie.
11. În procesul de evaluare a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, entitatea raportoare ia în considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienţi, jurisdicţii, canale de distribuţie, tranzacții, servicii și produse oferite, prin utilizarea diferitor variabile aferente domeniului de activitate, inclusiv: destinaţia investiţiei, scopul, frecvenţa şi durata relaţiei de afaceri, volumul mijloacelor financiare depuse sau mărimea tranzacţiilor efectuate, categoria de produs sau serviciu prestat etc.
12. Evaluarea variabilelor menționate la pct. 11, fiecare separat sau prin combinarea acestora, poate crește sau diminua riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului. În funcție de gradul de risc asociat – redus sau sporit, se aplică, corespunzător, măsurile de precauție privind clienții – simplificate sau sporite.
13. Entitatea raportoare va identifica activitățile ce pot prezenta un risc de spălare a banilor și finanțare a terorismului, care pot fi, fără a se limita la:
1) tranzacţiile complexe şi neordinare;
2) operaţiunile financiare internaţionale;
3) operaţiunile efectuate cu aplicarea tehnologiilor informaţionale noi;
4) administrarea fiduciară;
5) alte activităţi în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
14. La evaluarea riscurilor asociate clienților, entitatea raportoare face o descriere a tipurilor de clienţi care implică un risc sporit entității. În cadrul acesteia, situaţia clienţilor cu risc sporit implică examinarea profilului activității economice și financiare a clientului, a țării de reședință și a altor indicatori, având în vedere Recomandările cu privire la abordarea bazată pe risc a clienţilor de către entităţile raportoare, în vederea prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, aprobate de către CNPF.
15. Entitatea raportoare va realiza identificarea, evaluarea și gestionarea riscului în baza unei metodologii de management al riscului, care va cuprinde cel puțin următoarele:
1) sursele de informații utilizate în realizarea evaluării;
2) procedura de identificare a factorilor de risc relevanți, asociați activității desfășurate;
3) modul de determinare a ponderilor asociate factorilor de risc, identificați în funcție de importanța acestora;
4) procedura de determinare și reevaluare a gradului de risc asociat clienților, produselor și serviciilor și, după caz, canalelor de distribuție a produselor și serviciilor, activității externalizate și activității derulate prin subdiviziunile deținute în alte țări (jurisdicții);
5) procedura de stabilire a gradului de risc la nivelul întregii activități.
16. În procesul implementării măsurilor de gestionare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, entitatea raportoare asigură proporţionalitatea acţiunilor cu riscurile identificate în domeniul de activitate.
17. Entitatea raportoare evaluează și integrează informațiile obținute în cadrul procesului intern de monitorizare a unei relații de afaceri și analizează dacă acestea afectează evaluarea riscurilor.
Capitolul III
PROGRAMELE PROPRII DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR ȘI FINANȚĂRII TERORISMULUI
18. Programele proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului reprezintă politici, metode, practici şi proceduri scrise, măsuri de control intern și reguli stricte pentru prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, inclusiv aferente măsurilor de precauție privind clienții, norme de etică şi profesionalism în cadrul entităţii raportoare şi împiedică implicarea acesteia în acţiuni de spălare a banilor sau finanţare a terorismului.
19. La elaborarea programelor proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, entitatea raportoare, inclusiv la nivel de grup, transpune cel puțin cerințele prezentului Regulament, cu adaptarea la propria activitate în funcție de mărimea, complexitatea, natura şi volumul activităţilor, tipul clienţilor, nivelul de risc asociat categoriilor de clienți din portofoliu şi operaţiunile desfăşurate de aceştia.
20. Programele entităţii raportoare privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului se aprobă de către persoana cu funcție de răspundere din cadrul entităţii raportoare şi se supun revizuirii ori de câte ori este necesar, inclusiv ca urmare a modificărilor operate în cadrul normativ din domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, precum și în situația modificărilor în evaluarea de risc – implicit ca urmare a extinderii gamei de produse și servicii sau în strategia de dezvoltare a entității raportoare, sau în structura organizatorică a acesteia.
21. Programele proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului prevăd cel puțin:
1) obligaţiile entităţii raportoare:
a) delimitarea atribuţiilor fiecărei subdiviziuni ce țin de prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
b) modul de aprobare a tranzacţiilor clienţilor cu grad de risc sporit;
c) modul de constatare și înlăturare a neconformităţilor identificate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
d) proceduri interne privind accesul în timp rezonabil al personalului responsabil la informaţia necesară exercitării atribuţiilor de serviciu;
e) persoanele, inclusiv cele cu funcții de conducere de rang superior, responsabile de asigurarea conformităţii politicilor şi procedurilor cu cerinţele normative în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
2) măsuri de precauție privind clienții (inclusiv reguli „cunoaşte-ţi clientul”);
3) proceduri de raportare internă – de către angajații proprii a situațiilor sau a suspiciunilor în legătură cu acte sau fapte de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului ori de încălcare a legislației incidente sau a procedurilor interne şi de raportare externă – către autoritățile competente privind activităţile şi operaţiunile suspecte;
4) modalităţi de ţinere a evidenţei informaţiilor corespunzătoare;
5) proceduri şi măsuri de verificare a modului de conformare cu normele elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora;
6) standarde pentru angajare, ce țin de domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor, precum și proceduri privind selectarea angajaților noi în baza criteriului de profesionalism înalt, măsuri de promovare a normelor etice şi profesionale, inclusiv un program continuu de instruire a personalului;
7) mecanismul de protecție a persoanelor responsabile de asigurarea conformității și a angajaților care raportează încălcări ale legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.
22. Entitatea raportoare se asigură că normele interne aferente măsurilor de precauție privind clienții sunt formulate într-un limbaj care să permită înțelegerea sarcinilor, sunt structurate astfel încât să faciliteze consultarea lor, sunt puse la dispoziție şi sunt cunoscute de toate persoanele responsabile de aplicarea măsurilor pe care le conțin.
Capitolul IV
MĂSURI DE PRECAUŢIE PRIVIND CLIENŢII
Secţiunea 1
Măsuri de identificare şi verificare a clientului şi a beneficiarului efectiv
23. Entitatea raportoare nu este în drept să deschidă şi să ţină conturi anonime sau conturi pe nume fictive, să stabilească sau să menţină relaţii de afaceri cu o bancă fictivă sau cu o bancă despre care se ştie că permite unei entităţi fictive să utilizeze conturile sale.
24. Entitatea raportoare aplică măsuri standard de precauție privind clienții:
1) la iniţierea relaţiilor de afaceri;
2) la efectuarea tuturor tipurilor de tranzacţii ocazionale:
a) în valoare de peste 20 000 de lei – dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune, inclusiv cu utilizarea mijloacelor electronice;
b) în valoare de peste 20 0000 de lei – dacă tranzacţia se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni care au legătură între ele, ţinând cont de cerinţele stabilite la nivel naţional;
3) atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, independent de derogări, scutiri sau limite stabilite;
4) atunci când există suspiciuni privind veridicitatea, suficienţa şi precizia datelor de identificare obţinute anterior.
25. Măsurile standard de precauție privind clienții includ:
1) identificarea şi verificarea identității clienților în baza actelor de identitate, precum şi a documentelor, a datelor sau a informațiilor obținute dintr-o sursă sigură şi independentă, inclusiv dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică, a serviciilor de încredere relevante sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de organele cu funcţii de supraveghere;
2) identificarea beneficiarului efectiv şi adoptarea de măsuri rezonabile, adecvate şi bazate pe risc pentru verificarea identității acestuia, utilizând documente, date şi informații relevante, obținute dintr-o sursă sigură, astfel încât entitatea raportoare să aibă certitudinea că ştie cine este beneficiarul efectiv şi înţelege structura proprietăţii şi structura de control a clientului;
3) evaluarea şi înțelegerea scopului şi a naturii dorite a relației de afaceri şi, dacă este necesar, obținerea de informații suplimentare despre acestea;
4) monitorizarea continuă a relației de afaceri, inclusiv examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru a se asigura că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile deținute de entităţile raportoare referitoare la client, la profilul activităţii şi la profilul riscului, inclusiv la sursa bunurilor, şi că documentele, datele sau informațiile deținute sunt actualizate.
26. La cererea entității raportoare, clientul este obligat să prezinte toată informația, documentele și copiile de pe acestea, necesare implementării măsurilor standard de precauție, iar în cazul survenirii circumstanțelor noi legate de beneficiari efectivi, să actualizeze, din propria inițiativă, datele deja prezentate. Corectitudinea și veridicitatea informațiilor și a documentelor prezentate, inclusiv a documentelor prezentate prin mijloace electronice, sunt certificate de către clienți în mod obligatoriu.
27. Măsurile standard de precauţie privind clienţii sunt aplicate de către entitatea raportoare atât clienţilor noi, cât şi clienţilor existenţi, prin adoptarea de măsuri adecvate şi bazate pe risc. Circumstanţele relevante care pot determina necesitatea aplicării măsurilor standard de precauţie clienţilor existenţi includ cel puţin:
1) neaplicarea anterioară a măsurilor standard de precauţie privind clienţii;
2) perioada aplicării acestora, gradul de adecvare a datelor obţinute;
3) noi cerinţe normative privind măsurile standard de precauţie şi/sau modificarea circumstanţelor relevante privind clientul.
Informaţia cu privire la identificarea clienţilor şi a beneficiarilor efectivi ai acestora se actualizează ori de câte ori este necesar, dar cel puţin anual – pentru clienţii cu grad de risc sporit şi cel puțin odată la 3 ani – pentru cei cu grad de risc scăzut.
28. Entitatea raportoare trebuie să poată demonstra organelor cu funcţii de supraveghere că amploarea măsurilor de precauţie întreprinse de aceasta este adecvată, având în vedere riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Entitatea raportoare actualizează profilurile de risc ale clienților, cu luarea în considerare cel puțin a modificărilor ce privesc informațiile despre client, oferta de produse și servicii adresată acestuia sau, după caz, riscurile identificate, aferente produselor și serviciilor oferite deja clientului, precum și a modificărilor în comportamentul tranzacțional al acestuia. În cazul clienților existenți, care trec într-o categorie de clienți cu un nivel de risc mai ridicat, pentru continuarea relației de afaceri, entitatea raportoare se asigură că a aplicat toate măsurile de precauție privind clienții, corespunzătoare categoriei în care trec.
29. La aplicarea măsurilor de identificare a clienţilor, entitatea raportoare respectă prevederile legislaţiei aferente prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin obţinerea cel puţin a următoarelor informaţii:
1) în cazul clientului – persoană fizică:
a) numele, prenumele;
b) data şi locul naşterii;
c) numărul de identificare (IDNP), seria şi numărul sau alţi indici unici incluși într-un act de identitate oficial valabil, care conţine fotografia titularului (de ex.: paşaportul, buletinul de identitate, permisul de şedere, eliberat de autorităţile împuternicite ale Republicii Moldova, alte acte de identitate);
d) adresa de domiciliu şi/sau reşedinţă;
e) numărul de telefon, adresa de e-mail (în cazul în care există);
f) cetăţenia (după caz, se indică și alte cetățenii pe care le deține);
g) ocupaţia şi/sau numele/denumirea angajatorului;
h) încadrarea în categoria persoanelor expuse politic sau de membru al familiei persoanei expuse politic, sau de persoană asociată persoanei expuse politic;
i) informații privind beneficiarul efectiv, dacă este diferit de client;
j) scopul şi natura relaţiei cu entitatea raportoare, serviciul sau produsul solicitat;
k) în funcție de profilul de risc și profilul activității clientului – sursa fondurilor ce urmează să fie utilizate în derularea relației de afaceri (după caz, se indică dacă majoritatea fondurilor respective provin de peste hotare);
2) în cazul clientului – persoană juridică:
a) denumirea clientului, forma juridică, actul de constituire – după caz, şi dovada de înregistrare a persoanei juridice;
b) numărul de identificare de stat şi/sau codul fiscal;
c) sediul/adresa unde sunt desfăşurate operaţiunile de afaceri ale persoanei juridice, precum şi adresa de corespondenţa, după caz;
d) numărul de telefon, adresa de poştă electronică, după caz;
e) informaţia privind identitatea persoanelor care, potrivit actelor de constituire sunt investite cu competenţa de a conduce şi reprezenta entitatea;
f) natura şi scopul activităţii;
g) scopul şi natura relaţiei de afaceri cu entitatea raportoare;
h) informații privind beneficiarul efectiv;
3) pentru beneficiarii bunurilor aflate sub orice formă de administrare fiduciară, care sunt desemnaţi după caracteristici particulare sau după categorie, entitatea raportoare va obţine suficiente informaţii cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va stabili identitatea acestuia la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.
30. La evaluarea scopului şi naturii relaţiei de afaceri, entitatea raportoare este obligată să ia în considerare cel puţin unul dintre următorii factori:
1) scopul iniţierii relaţiei de afaceri sau al efectuării unei tranzacţii ocazionale;
2) tipul serviciilor solicitate;
3) destinaţia plăţii;
4) volumul activelor depuse sau mărimea tranzacţiilor efectuate de client;
5) frecvenţa tranzacţiilor şi potenţiala durata a relaţiei de afaceri.
31. În cadrul aplicării măsurilor de precauție sporită, la identificarea clienţilor, în baza riscului sporit identificat, entitatea raportoare va obţine, suplimentar, următoarele informaţii:
1) pentru clienţii – persoane fizice:
a) oricare alt nume utilizat (de ex., alt nume deţinut anterior), dacă există;
b) adresa de serviciu, codul poştal, adresa de e-mail, numărul telefonului mobil;
c) statutul de rezident/nerezident;
2) pentru persoanele juridice, inclusiv cele care gestionează bunuri aflate sub administrare fiduciară: informaţii privind identitatea persoanelor cu funcție de răspundere, situaţia financiară şi sursa/destinaţia mijloacelor băneşti aferente operaţiunii/tranzacţiei.
32. La identificarea beneficiarului efectiv al clientului, entitatea raportoare va obține cel puțin următoarele informații:
1) numele și prenumele;
2) data și locul nașterii;
3) numărul de identificare (IDNP), seria și numărul sau alți indici unici conținuți într-un act de identitate oficial valabil;
4) adresa de domiciliu și/sau reședință;
5) numărul de telefon, adresa de e-mail (în cazul în care există);
6) cetățenia;
7) încadrarea în categoria persoanelor expuse politic sau de membru al familiei persoanei expuse politic sau persoană asociată persoanei expusă politic;
8) natura relației care a generat calificarea în această calitate, precum și natura activității pe care o desfășoară.
33. Clientul, beneficiarul efectiv sau persoana împuternicită completează, pe proprie răspundere, declarația privind beneficiarul efectiv, care va cuprinde cel puțin datele prevăzute la pct. 32.
34. La identificarea beneficiarilor efectivi ai clienților, entitatea raportoare întreprinde următoarele măsuri:
1) în cazul persoanelor fizice: dacă contul este deschis pe numele unei anumite persoane, entitatea raportoare va determina dacă persoana respectivă acționează în numele său (pe baza declarației persoanei privind beneficiarul efectiv sau, subsecvent, pe baza indicatorilor/factorilor de suspiciune identificați);
2) în cazul persoanelor juridice: entitatea raportoare determină structura proprietăţii şi mecanismul de control asupra persoanei juridice şi aplică măsuri rezonabile la verificarea identităţii beneficiarilor efectivi. Întru corespunderea acestor cerinţe este necesară identificarea persoanelor cu funcție de răspundere, a persoanelor fizice care elaborează strategia de afaceri a persoanei juridice şi a persoanelor fizice care controlează această persoană (în baza documentelor de constituire, extrasului din Registru de stat etc.).
35. Verificarea identităţii clientului – persoană fizică – şi a beneficiarului efectiv se realizează pe baza documentelor oficiale, cum ar fi documentele de identitate, emise de o autoritate oficială, care să includă o fotografie a titularului. Totodată, pot fi utilizate și alte metode corespunzătoare, cum ar fi:
1) confirmarea datei de naştere, de exemplu, din certificatul de naştere, paşaport, buletinul de identitate, permisul de şedere, eliberat de autorităţile împuternicite ale Republicii Moldova etc.;
2) confirmarea adresei de reşedinţă, în cazul în care nu corespunde cu domiciliul (de ex., informaţia de la autorităţi publice sau de la alte persoane abilitate etc.);
3) contactarea clientului prin telefon sau e-mail (în cazul în care există), pentru a confirma informaţia prezentată după deschiderea contului.
36. Entitatea raportoare are obligaţia de a verifica dacă persoana juridică este înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice sau, după caz, într-un alt registru public. Verificarea informaţiilor furnizate de client se va realiza prin orice metodă corespunzătoare, astfel încât entitatea raportoare să se asigure de veridicitatea acestor informaţii. În acest sens, entitatea raportoare va aplica, de exemplu, următoarele modalităţi:
1) revizuirea ultimelor rapoarte financiare;
2) utilizarea informaţiei independente în procesul de verificare, cum ar fi prin accesul public (registrele de stat) sau baze de date private;
3) efectuarea unei analize, pentru a vedea dacă clientul nu a fost sau nu este în proces de insolvabilitate sau lichidare;
4) analiza documentelor fiscale și a rapoartelor de audit;
5) contactarea clientului prin telefon, prin intermediul serviciilor poştale sau e-mail;
6) coroborarea cu informaţia prezentată pe pagina web a clientului sau efectuarea unei vizite pe teren la adresa indicată de persoana juridică.
37. În cadrul aplicării măsurilor standard de precauție privind clienții, entitatea raportoare va stabili și verifica legalitatea împuternicirilor și identitatea reprezentanților clientului. În cazul în care o persoană fizică este împuternicită în numele clientului să deschidă cont sau să efectueze tranzacţii, entitatea raportoare verifică împuternicirile acesteia, autentificate în modul stabilit de legislaţie și obține cel puțin următoarele informații:
1) numele şi prenumele;
2) data şi locul nașterii;
3) numărul de identificare (IDNP), seria și numărul sau alți indici unici conținuți într-un act de identitate oficial valabil;
4) adresa de domiciliu și/sau de reședință;
5) cetățenia.
38. Documentele prezentate în vederea identificării şi verificării identităţii clientului şi a beneficiarului efectiv trebuie să fie valabile la data prezentării lor, iar copiile acestora se păstrează de către entitatea raportoare, conform prevederilor prezentului Regulament şi ale procedurilor interne stabilite.
39. Informația consolidată privind clientul și beneficiarul efectiv va fi colectată într-un format accesibil, care va permite prelucrarea facilă, verificarea și actualizarea acesteia, precum și furnizarea promptă a informațiilor la solicitarea autorităților competente.
Secţiunea 2
Măsuri de monitorizare a activităților şi tranzacţiilor
40. Entitatea raportoare monitorizează continuu tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu clientul, pentru a se asigura că acestea sunt conforme informaţiilor furnizate. Procedurile privind monitorizarea continuă a conturilor şi a tranzacţiilor includ:
1) determinarea operaţiunilor ordinare (specifice) ale clientului;
2) monitorizarea operaţiunilor clientului în scopul determinării corespunderii operaţiunilor ordinare (specifice) pentru acel client sau pentru clienţii din cadrul categoriilor similare cu profilul de risc al acestora;
3) dispunerea de proceduri de raportare adecvate, în scopul prezentării către persoanele responsabile a informaţiei din cadrul tuturor sistemelor necesare pentru identificarea, analiza şi monitorizarea eficientă a conturilor clienţilor cu grad de risc sporit;
4) identificarea de către entitatea raportoare a operaţiunilor neordinare sau suspecte, inclusiv a celor ocazionale sau potenţiale, precum şi a surselor mijloacelor folosite de client în aceste operaţiuni.
41. Entitatea raportoare acordă atenţie sporită tuturor tranzacţiilor complexe şi neordinare (neobişnuite), care nu au un scop economic sau juridic clar. Entitatea raportoare examinează natura şi scopul acestor tranzacţii, iar constatările le documentează în scris şi ia măsuri de precauţie sporite în conformitate cu cerinţele Regulamentului.
42. Pentru toate conturile, entitatea raportoare aplică măsuri pentru detectarea activităţilor sau a tranzacțiilor suspecte. Acest lucru poate fi efectuat prin stabilirea de limite valorice pe categorie de client, produs sau tranzacție, categorii de tranzacții derulate în relație cu diferitele categorii de clienți și, în cazul persoanelor juridice și al altor entități, și domeniul de activitate. O atenţie deosebită se acordă tranzacţiilor care depăşesc limitele stabilite şi tranzacţiilor care presupun că clientul efectuează activităţi neobişnuite sau suspecte. Acestea pot include tranzacţii care nu par să aibă un sens economic sau comercial ori care implică sume mari de bani, care nu sunt specifice tranzacţiilor obişnuite ale clientului.
43. În vederea monitorizării clienţilor şi tranzacţiilor acestora, entitatea raportoare solicită documentele justificative, care confirmă scopul tranzacţiilor şi, după caz, determină sursa mijloacelor băneşti utilizate (contracte, facturi, documente de expediţie, declaraţii vamale, certificate de salariu, dări de seamă fiscale, rapoarte de activitate etc.).
44. Pentru categoria clienţilor cu un risc sporit, se monitorizează toate tranzacţiile derulate prin conturile acestora. Fiecare entitate raportoare stabileşte persoanele care se încadrează în această categorie, luând în considerare tipul clientului (persoană fizică sau juridică, fiducii și alte construcții juridice similare), istoricul acestuia, ţara de origine, încadrarea acestuia în categoria persoanelor expuse politic sau de membru al familiei persoanei expuse politic sau persoană asociată persoanei expuse politic, specificul activităţii desfăşurate de către client, sursa fondurilor, după caz, și alţi factori de risc.
45. Pentru clienţii cu un risc sporit, entitatea raportoare:
1) dispune de sisteme de control intern, care vor evidenţia, în timp util, lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzătoare la deschiderea contului, tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului;
2) acordă o atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură cu aceste persoane;
3) informează persoana cu funcţii de conducere de rang superior asupra situaţiei monitorizării conturilor clienţilor cu risc sporit.
46. Entitatea raportoare, având în vedere prevederile art. 33 din Legea nr. 308/2017, din oficiu sau la solicitare, se abţine de la executarea activităţilor şi tranzacţiilor cu bunuri, inclusiv mijloace financiare, pentru un termen de 5 zile lucrătoare, de la stabilirea suspiciunilor care pot indica despre acţiuni de spălare a banilor, infracţiuni predicat, acţiuni de finanţare a terorismului sau a proliferării armelor de distrugere în masă, în curs de pregătire, de tentativă, de realizare ori deja realizate.
47. Entitatea raportoare informează imediat SPCSB despre măsurile întreprinse, dar nu mai târziu de 24 de ore de la momentul abţinerii.
48. Măsurile aplicate conform cerinţelor pct. 46 încetează din oficiu la expirarea termenului pentru care au fost aplicate. Acestea pot înceta înainte de expirarea termenului doar în baza permisiunii scrise a SPCSB.
Secţiunea 3
Execuţia de către terţi
49. Entitatea raportoare poate utiliza informaţia deţinută de către persoanele terţe pentru a realiza măsurile prevăzute la pct. 25 sbp. 1) – 3), în următoarele condiţii:
1) obţinerea imediată a informaţiilor necesare, aferente măsurilor prevăzute la pct. 25 sbp. 1) – 3), deţinute de către persoanele terţe;
2) adoptarea şi implementarea procedurilor eficiente privind accesul operativ la copiile actelor de identificare şi la alte documente aferente măsurilor prevăzute la pct. 25, deţinute de către persoanele terţe;
3) persoanele terţe sunt reglementate și supravegheate adecvat şi îndeplinesc cerinţe similare celor prevăzute de Legea nr. 308/2017, inclusiv măsuri de precauție privind clienții și de păstrare a datelor;
4) persoanele terţe nu sunt rezidente în jurisdicţiile cu risc sporit, inclusiv cele desemnate/monitorizate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI).
50. Entitatea raportoare poartă răspunderea finală pentru realizarea măsurilor prevăzute la pct. 25 sbp. 1) – 3) de către persoanele terţe la care a apelat.
Capitolul V
MĂSURI DE PRECAUŢIE SIMPLIFICATĂ PRIVIND CLIENŢII
51. Entitatea raportoare poate aplica măsuri de precauţie simplificată privind clienţii atunci când, potrivit evaluării proprii, riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului asociat clienților și tranzacțiilor este unul scăzut.
52. Măsurile de precauţie simplificată privind clienţii implică obţinerea de suficiente informaţii despre aceştia, care să asigure entităţii raportoare legitimitatea încadrării clienţilor în categoria de clienţi cu grad scăzut de risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, conform legislaţiei, monitorizarea operaţiunilor acestora pentru detectarea tranzacţiilor suspecte şi stabilirea unei proceduri care să permită actualizarea şi adecvarea informaţiilor deţinute despre clienţi, astfel încât entitatea raportoare să se asigure că aceştia se menţin în respectiva categorie de clienţi.
53. Măsurile de precauţie simplificată privind clienţii cuprind măsurile standard de precauţie privind clienţii, prevăzute la pct. 25, în cadrul unei proceduri simplificate aferente riscului scăzut de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, care pot include:
1) verificarea identităţii clientului şi a beneficiarului efectiv după stabilirea relaţiei de afaceri în cazul în care acest lucru este esențial pentru a asigura continuitatea acesteia și a nu întrerupe practicile comerciale normale, însă cât mai curând posibil și nu mai târziu de o lună de la stabilirea contactului inițial. Până la finalizarea măsurilor de verificare, entitatea raportoare va stabili condiții specifice în privința relației de afaceri cu clientul dat, potrivit procedurilor de gestionare a riscurilor și a politicilor sale interne;
2) reducerea frecvenței actualizării datelor de identificare;
3) reducerea gradului de monitorizare continuă a tranzacţiei sau a relaţiei de afaceri;
4) limitarea obţinerii informaţiilor privind scopul şi natura relaţiei de afaceri (de ex., deducerea acestora din tipul tranzacţiilor sau al relaţiei de afaceri stabilită).
54. Entitatea raportoare, în baza evaluării proprii, va stabili factorii care generează riscuri scăzute de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi permit aplicarea măsurilor de precauţie simplificată privind clienţii, care includ şi:
1) sume reduse pentru plăţi, depuneri sau retrageri de numerar;
2) număr de plăţi sau depuneri limitate şi periodice, inclusiv retragerea numerarului într-o anumită perioadă de timp;
3) contul poate stoca doar valori limitate de fonduri aferente unui produs sau serviciu;
4) produsul sau serviciul poate fi folosit doar la nivel naţional;
5) produsul sau serviciul este acceptat de un număr limitat de agenţi, a căror activitate este cunoscută entităţii raportoare;
6) activitatea clientului este tipică produsului/serviciului de care beneficiază şi constantă în timp;
7) caracteristicile produsului/serviciului nu permit mişcări pe cont sau nu pot fi retrase fonduri în favoarea altui client, cum ar fi beneficiile unui grup de clienţi;
8) produsul/serviciul include penalităţi semnificative pentru retrageri anticipate;
9) produsul/serviciul permite doar tranzacţii sau mişcări pe cont de la clienţi identificaţi sau în care toate fondurile revin clientului.
55. Entitatea raportoare nu aplică măsuri de precauţie simplificată în cazul existenţei suspiciunii cu privire la spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
Capitolul VI
MĂSURI DE PRECAUŢIE SPORITĂ PRIVIND CLIENŢII
56. Întru respectarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, entitatea raportoare stabileşte categoria clienţilor şi a tranzacţiilor ce prezintă risc sporit, pe baza unor indicatori de risc care pot avea în vedere volumul activelor sau veniturilor, tipul serviciilor solicitate, tipul activităţii desfăşurate de client, circumstanţele economice, reputaţia ţării de origine, admisibilitatea explicaţiilor oferite de client, nivelurile valorice prestabilite pe categorii de tranzacţii.
57. Entitatea raportoare, în baza evaluării proprii, stabileşte factorii care generează riscuri sporite de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi determină necesitatea aplicării măsurilor de precauţie sporită privind clienţii, care includ şi:
1) instrucțiuni primite de la terți sau implicarea acestora;
2) transferuri de active „fără plată”, cum ar fi dintr-un cont al clientului deținut la o societate de investiții dintr-o jurisdicție cu risc sporit către un cont al aceluiași client deținut la o societate de investiții dintr-o jurisdicție cu risc redus;
3) strategii de tranzacționare aparent fără scop legal sau economic sau metode de tranzacționare neobișnuite, cum ar fi concentrarea de către cumpărător, atunci când un client tranzacționează disproporționat cu aceiași cumpărători sau rate neobișnuite de profit/pierdere;
4) clientul face frecvent investiții substanțiale în acțiuni, obligațiuni sau instrumente similare, în numerar, într-o perioadă scurtă de timp, și aceste tranzacții nu corespund profilului activității clientului;
5) clientul dorește să investească în condiții neavantajoase sau necompetitive;
6) tranzacția implică persoane juridice și alte construcții juridice similare, create în jurisdicții cu risc sporit, atunci când caracteristicile tranzacției se potrivesc cu oricare dintre factorii și criteriile specificate la prezentul punct;
7) tranzacția implică persoane juridice, în special nou-create, atunci când valoarea acesteia este mare, comparativ cu activele lor;
8) tranzacția în care se folosesc entități juridice unde structura proprietății și/sau structura de control sunt neobișnuite sau excesiv de complexe, având în vedere natura activității desfășurate, fără o logică economică;
9) tranzacția pare a fi incompatibilă cu natura activității declarate de către client sau situația financiară aparentă (de ex., persoana care nu are venituri oficiale investește sume importante în valori mobiliare sau alte instrumente financiare);
10) tranzacția pare incompatibilă cu practica din piața de capital sau nu pare să fie viabilă din punct de vedere economic pentru client;
11) tranzacția implică organizații necomerciale pentru care nu pare să existe un scop economic logic sau în care nu pare să existe nicio legătură între activitatea declarată a organizației și cealaltă parte din tranzacție;
12) transferul și cumpărarea de acțiuni sau alte instrumente financiare ale mai multor persoane juridice într-o perioadă scurtă de timp, cu elemente comune, fără justificare economică;
13) nu există documente despre istoricul clientului, tranzacțiile anterioare sau activitățile companiei;
14) creșterea complexității tranzacției, fapt care rezultă în taxe și comisioane aparent mai mari decât este necesar;
15) solicitări de plată către terți fără un temei legal;
16) alți factori identificați în cadrul evaluării riscurilor.
58. Măsurile de precauţie sporită aplicate de către entitatea raportoare pot include, dar nu se limitează la:
1) obţinerea informaţiei suplimentare despre client și beneficiarul efectiv (de ex., genul de activitate, volumul activelor şi/sau investiţiilor preconizate, natura şi scopul relaţiei de afaceri preconizate, informaţia disponibilă din alte surse publice, internet) şi actualizarea frecventă a informaţiei cu privire la identitatea clientului şi a beneficiarului efectiv;
2) obţinerea informaţiei suplimentare despre sursa bunurilor clientului, ale beneficiarului efectiv și a averii deținute de către client;
3) obţinerea informaţiei suplimentare despre natura și scopul relației de afaceri;
4) obținerea informației despre scopul activității sau al tranzacției în curs de pregătire, de realizare sau deja realizate;
5) aprobarea de către persoana cu funcţii de conducere de rang superior a începerii sau continuării relaţiei de afaceri cu astfel de clienţi;
6) monitorizarea sporită şi permanentă a relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului şi frecvenței verificărilor efectuate şi selectarea activităţilor și a tranzacțiilor ce necesită examinare suplimentară;
7) solicitarea ca prima plată să fie efectuată de client prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o bancă sau societate de plată, care aplică cel puţin aceleaşi măsuri de precauţie privind clientul.
59. În cazul în care persoana fizică sau juridică nu se prezintă personal la identificare, precum şi în momentul efectuării tranzacţiilor (relaţii prin corespondenţă sau prin telefon, e-mail, internet sau prin alte mijloace electronice), entitatea raportoare aplică clienţilor în cauză procedurile de identificare şi standardele de monitorizare egale celor aplicabile clienţilor disponibili să se prezinte personal la entitatea raportoare (de ex., prin utilizarea semnăturii electronice, metode biometrice, chei de sesiune etc.). În cazul unor astfel de relaţii, măsurile efectuate de către entitatea raportoare includ:
1) certificarea copiilor documentelor transmise entităţii raportoare și, după caz, verificarea semnăturii electronice;
2) solicitarea și obținerea documentelor suplimentare pentru a completa dosarul, conform procedurilor de precauţie sporită privind clienţii, în cazul care aceștia prezintă un risc sporit;
3) aplicarea măsurilor de protecţie care să asigure autenticitatea documentaţiei transmise entităţii raportoare, în cazul documentelor în formă electronică;
4) stabilirea şi menţinerea unei modalităţi de contact cu clientul, independentă de modalitatea prin care sunt realizate tranzacţiile cu clienţii la distanţă.
60. În cazul tranzacţiilor cu persoanele expuse politic, membrii familiilor, precum şi cu persoanele asociate persoanelor expuse politic, cu clienţii nerezidenţi şi cu clienţii sau beneficiarii efectivi, care primesc fonduri din străinătate, entitatea raportoare aplică, suplimentar, măsuri de precauţie, care pot include, dar nu se limitează la:
1) dispunerea de proceduri corespunzătoare, în funcție de risc, inclusiv de evaluare a riscurilor, pentru a stabili dacă un client, potenţial client sau beneficiarul efectiv al unui client este o persoană expusă politic;
2) aprobarea de către persoana cu funcţii de conducere de rang superior a începerii continuării sau încetării relaţiei de afaceri cu astfel de clienţi şi/sau pentru realizarea acestor tranzacţii;
3) supravegherea sporită şi permanentă a relaţiilor de afaceri;
4) adoptarea de măsuri corespunzătoare, pentru a stabili/verifica sursa mijloacelor băneşti și sursa averii deținute de către client;
5) gestiunea adecvată a informaţiei care să permită furnizarea, în timp util, a informaţiilor necesare pentru identificarea, analiza şi monitorizarea efectivă a acestor tranzacţii, iar, după caz, luarea măsurilor privind informarea organului abilitat, conform legislaţiei;
6) necesitatea ca persoanele împuternicite cu coordonarea activităţii de prestare a serviciilor clienţilor respectivi să cunoască şi să acorde o atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţi în legătură cu aceste persoane.
61. În cazul persoanelor fizice și juridice, care stabilesc relaţia de afaceri, în scopul de constituire a administrării fiduciare a bunurilor, entitatea raportoare identifică administratorul fiduciar, beneficiarul în numele căruia acţionează acesta, precum şi determină conținutul contractului de administrare fiduciară. Măsurile de identificare vor cuprinde, de asemenea, fondatorii administrării fiduciare, orice alte persoane care au predat bunuri în administrare fiduciară și orice beneficiar al administrării fiduciare.
62. În cazul în care clienţii care nu se prezintă personal la identificare, precum şi persoanele juridice cu funcție de administrare a bunurilor personale, cu excepția clienților identificați prin intermediul mijloacelor electronice, nu au dreptul să furnizeze entităţii raportoare informaţia necesară privind clienții și beneficiarii efectivi, entitatea raportoare nu va stabili o altă relaţie de afaceri cu aceştia sau, după caz, o va înceta pe cea existentă.
63. În relaţiile de afaceri sau în cazul tranzacţiilor cu clienţii şi entitățile financiare din ţările (jurisdicţiile) cu risc sporit desemnate/monitorizate de GAFI, entitatea raportoare, suplimentar măsurilor de precauţie sporită, aplică, în conformitate cu acţiunile solicitate de GAFI şi în funcție de risc, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
1) limitarea relaţiilor de afaceri şi/sau a tranzacţiilor ori, după caz, încetarea acestora;
2) evaluarea, modificarea sau, după caz, încetarea relaţiilor transfrontaliere de corespondenţă;
3) efectuarea auditului extern pentru subdiviziunile entităţilor raportoare situate în ţările (jurisdicţiile) în cauză;
4) închiderea subdiviziunii entităţii raportoare situate în ţările (jurisdicţiile) în cauză;
5) alte măsuri stabilite în reglementările entității raportoare pentru atenuarea riscurilor asociate ţărilor (jurisdicţiilor) în cauză.
Capitolul VII
RAPORTAREA ACTIVITĂŢILOR ŞI TRANZACŢIILOR
64. Entitatea raportoare dispune de proceduri clare, având în vedere prevederile Legii nr. 308/2017, aduse la cunoştinţa personalului, care prevăd raportarea de către personal a tuturor tranzacţiilor şi activităţilor suspecte de spălare a banilor, de infracţiuni predicat şi de finanţare a terorismului. Procedurile prevăd modul de informare a persoanelor cu funcții de conducere de rang superior despre problemele ce ţin de prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
65. Entitatea raportoare este obligată să informeze imediat SPCSB despre bunurile suspecte, activităţile sau tranzacţiile suspecte de spălare a banilor, de infracţiuni predicat şi de finanţare a terorismului, care sunt în curs de pregătire, de tentativă, de realizare sau sunt deja realizate. Datele privind activităţile, tranzacţiile suspecte şi bunurile suspecte se indică în formulare speciale, care se remit SPCSB, în cel mult 24 de ore de la identificarea actului sau a circumstanţelor care generează suspiciuni. În acest scop, entitatea raportoare se va asigura că angajații săi pot identifica tranzacțiile suspecte pe baza unor indicatori specifici, prevăzuți de actele normative în domeniul respectiv.
66. Entitatea raportoare completează un formular special pentru activităţile sau tranzacţiile clienţilor, realizate în numerar, printr-o operaţiune cu o valoare de cel puţin 200 000 lei ori prin mai multe operaţiuni în numerar, care au legătură între ele, în decursul unei luni, începând cu prima zi și terminând cu ultima zi a lunii. Formularul se remite SPCSB până la data de 5 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate tranzacțiile.
67. Entitatea raportoare completează un formular special pentru tranzacţiile clienţilor realizate printr-o operațiune a cărei valoare este de cel puțin 200 000 lei și care nu se încadrează în prevederile pct. 66. Formularul se remite SPCSB până la data de 10 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate tranzacțiile.
68. În cazul în care tranzacţiile prevăzute la pct. 67 sunt derulate prin intermediul unei entităţi raportoare indicate la art. 4 alin. (1) lit. a) şi lit. i) din Legea nr. 308/2017, obligaţia de raportare revine acesteia.
69. Forma, structura, precum şi modul de raportare, primire şi confirmare a formularelor speciale sunt prevăzute de instrucţiunea şi procedura cu privire la raportarea activităţilor sau a tranzacţiilor elaborate şi aprobate de către SPCSB.
70. Entitatea raportoare, persoanele cu funcţie de răspundere, reprezentanţii entităţii raportoare şi angajaţii acesteia sunt obligaţi să nu comunice persoanelor fizice sau juridice care efectuează activitatea sau tranzacţia ori terţilor despre transmiterea informaţiei către SPCSB.
71. Suspiciunea privind activităţile şi tranzacţiile se stabileşte în baza criteriilor obiective şi subiective, în conformitate cu recomandările naţionale şi internaţionale în domeniu, cum ar fi Recomandările GAFI, a criteriilor privind tranzacţiile cu jurisdicţiile cu risc sporit sau necooperante, a criteriilor privind lipsa sensului economic al tranzacţiilor, lipsa încrederii în persoanele care participă la activitate sau tranzacţie, îndoiala în ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea faptelor acestora, modul neobişnuit în care se efectuează activitatea sau tranzacţia, precum şi în baza riscurilor identificate în urma evaluării efectuate în domeniul propriu de activitate.
72. Persoana juridică care a deţinut calitatea de entitate raportoare informează SPCSB despre activităţile sau tranzacţiile clienţilor, potrivit cerinţelor legislației, până la stingerea tuturor obligaţiilor aferente genului de activitate licenţiat/autorizat.
73. Entitatea raportoare asigură protecţia angajaţilor, a persoanelor cu funcţie de răspundere şi a reprezentanţilor acestora de orice acţiuni ostile, care pot interveni ca urmare a aplicării măsurilor de precauţie privind clienţii, a încetării relaţiilor de afaceri, a aplicării măsurilor asigurătorii, a transmiterii cu bună-credinţă a informaţiei către SPCSB şi CNPF, precum şi ca urmare a efectuării altor acţiuni în scopul executării prevederilor Regulamentului, inclusiv prin protejarea identității acestora și asigurarea confidențialității acestor operațiuni, cu excepţia cazurilor când aceste acţiuni au fost săvârşite cu rea-credinţă, din neglijenţă şi/sau prin abuz de serviciu.
Capitolul VIII
PĂSTRAREA DATELOR
74. Entitatea raportoare păstrează toate documentele şi informaţiile aferente tranzacțiilor și activităților efectuate, despre clienţi şi beneficiarii efectivi, obţinute în cadrul aplicării măsurilor de precauţie privind clienţii, inclusiv copiile documentelor de identificare, arhiva conturilor și a documentelor primare, corespondenţa de afaceri, rezultatele analizelor şi cercetărilor efectuate, inclusiv cele privind identificarea tranzacţiilor complexe şi neordinare, inclusiv informațiile obținute prin mijloace de identificare electronică, servicii de încredere relevante sau prin orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autoritățile naționale abilitate prin lege, pe perioada activă a relaţiei de afaceri şi pe o perioadă de 5 ani de la încetarea acesteia sau de la data efectuării tranzacţiilor ocazionale.
75. În funcție de metoda de identificare aplicată, entitatea raportoare păstrează, pe o perioada de 5 ani de la încetarea relației de afaceri sau de la data efectuării unei tranzacții ocazionale, toate datele aferente tranzacțiilor naționale şi internaționale, în măsura în care să poată răspunde operativ solicitărilor SPCSB, CNPF şi organelor de drept. Datele păstrate trebuie să fie suficiente ca să permită reconstituirea fiecărei activităţi sau tranzacţii, astfel încât să servească, în caz de necesitate, ca probă în cadrul procedurii penale, contravenţionale şi în cadrul altor altor proceduri legale.
76. Entitatea raportoare dispune de proceduri și sisteme eficiente privind deţinerea şi păstrarea informaţiei, care să-i permită să răspundă, în mod complet și rapid, la solicitările de informații ale SPCSB, CNPF și alte organe competente privind tranzacțiile și relațiile de afaceri cu clienții, precum și natura acestor relații.
77. Entitatea raportoare asigură, în caz de solicitare, accesul organelor abilitate la documentele şi informaţia cu privire la identificarea şi verificarea clienţilor, a beneficiarului efectiv, precum şi privind monitorizarea operaţiunilor clienţilor, inclusiv la documentele justificative. La solicitarea autorităţilor competente, termenul pentru anumite tipuri de documente și informații, inclusiv privind deţinerea şi păstrarea informaţiei aferente clienţilor şi operaţiunilor acestora poate fi prelungit pentru o perioadă determinată în solicitare, dar nu mai mult de 5 ani.
Capitolul IX
PROCEDURI INTERNE, CONTROL ȘI FORMARE
78. Entitatea raportoare stabileşte politici, proceduri şi efectuează controale interne pentru a minimiza riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului şi pentru a asigura conformarea entităţii raportoare cu cerinţele actelor normative în domeniul respectiv.
79. În scopul asigurării respectării programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, sistemul de control intern al entităţii raportoare va fi constituit din:
1) prevederi speciale pentru a asigura conformarea continuă, în vederea minimizării riscurilor aferente spălării banilor şi finanţării terorismului. Acestea trebuie să includă, dar să nu fie limitate la următoarele:
a) procedurile de identificare a tranzacţiilor complexe şi neordinare;
b) monitorizarea clienţilor care efectuează un volum mare de operaţiuni nespecifice activităţii;
c) procedurile interne privind raportarea tranzacţiilor suspecte;
d) monitorizarea continuă a operaţiunilor clientului, care se află în legătură nemijlocită cu relaţia de afaceri, stabilită cu entitatea raportoare, în vederea identificării riscurilor adiţionale care pot apărea ca urmare a dezvoltării noilor tehnologii;
e) modalitatea în care este asigurată respectarea politicilor şi a procedurilor la nivel de grup;
2) o funcție de audit intern care realizează, anual:
a) evaluarea independentă a politicilor interne şi a procedurilor entităţii raportoare, inclusiv respectarea cerinţelor legislaţiei;
b) monitorizarea activităţii personalului;
c) testarea tranzacţiilor în caz de necesitate;
d) informarea organului de conducere, precum și a persoanei cu funcție de conducere de rang superior despre rezultatele verificării și recomandarea întreprinderii măsurilor necesare pentru minimizarea riscurilor și a deficiențelor identificate.
În funcție de complexitatea și natura activității, inclusiv în cazul derulării tranzacțiilor cu clienții și instituțiile financiare din țările (jurisdicțiile) cu risc sporit desemnate/monitorizate de GAFI, la prescrierea CNPF sau cel puțin o dată la 3 ani, entitatea raportoare contractează servicii de audit extern pentru evaluarea caracterului adecvat și a conformității entităţii raportoare cu prevederile programului propriu de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Entitatea raportoare prezintă CNPF, anual, împreună cu situațiile financiare individuale, argumentarea și documentația corepsunzătoare, care să demonstreze necesitatea efectuării/neefectuării auditului extern o dată la 3 ani.
3) o persoană cu funcții de conducere de rang superior, prin atribuirea responsabilităţii de a asigura că politica şi procedurile entităţii raportoare sunt în conformitate cu cerinţele şi reglementările în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului. Persoana în cauză este abilitată cel puţin cu următoarele atribuţii:
a) acordă consultaţii personalului entităţii raportoare cu privire la întrebările apărute în timpul realizării programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv la identificarea şi examinarea clienţilor entităţii raportoare şi evaluarea riscului de spălare a banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale) şi finanţare a terorismului;
b) ia decizii în baza informaţiei primite;
c) organizează instruirea personalului entităţii raportoare în problemele contracarării spălării banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale) şi finanţării terorismului;
d) întreprinde măsuri privind prezentarea SPCSB a informaţiei în conformitate cu legislaţia în domeniu;
e) colaborează, după caz, cu auditorul intern, în vederea efectuării controlului activităţii entităţii raportoare cu prevederile legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
f) prezintă în scris, cel puţin o dată pe an, conducerii entităţii raportoare un raport cu privire la rezultatele implementării programelor proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv informează despre riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, identificate pe parcursul anului şi măsurile luate pentru minimizarea și gestionarea acestora;
g) îndeplineşte alte funcţii în corespundere cu Regulamentul şi documentele interne ale entităţii raportoare.
4) norme interne ce prevăd răspunderea angajaţilor care nu îşi realizează atribuţiile de serviciu în partea ce ține de raportarea tranzacţiilor suspecte persoanei responsabile sau direct autorităţilor de resort şi/sau contribuie personal la derularea operaţiunilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
80. În procesul de desemnare a persoanelor responsabile, conform prevederilor pct. 79, entitatea raportoare ia în considerare cel puțin următoarele:
a) deținerea cunoștințelor necesare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
b) reputaţia profesională şi integritatea morală, care pot avea la bază inclusiv cazierul judiciar şi referinţe ale angajatorilor anteriori.
81. Entitatea raportoare dispune de un program de selectare şi instruire continuă a personalului în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, adaptat la necesităţile individuale ale entităţii. Entitatea raportoare asigură deţinerea de către persoanele desemnate cu atribuţii de executare şi verificare a conformităţii legislaţiei în domeniul în cauză a cunoştinţelor, calităţilor şi a abilităţilor corespunzătoare pentru îndeplinirea eficientă a responsabilităţilor.
82. Programul de selectare şi instruire continuă a personalului trebuie să cuprindă toate aspectele procesului de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Instruirea personalului va fi ajustată în funcție de nivelul implicării acestuia în proces, inclusiv în cadrul subdiviziunilor deținute în alte țări (jurisdicții). Cerinţele de instruire trebuie să includă cel puţin:
1) instruirea personalului nou referitor la cerinţele de bază şi importanţa programelor interne de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
2) instruirea personalului care comunică direct cu clienţii referitor la verificarea identităţii clienţilor noi, monitorizarea conturilor clienţilor deja existenţi în bază continuă şi detectarea indicilor de activitate suspectă;
3) instruiri permanente de actualizare a responsabilităţilor personalului, inclusiv informarea privind noile tipologii şi tendinţe în domeniu.
83. Entitatea raportoare verifică, periodic, toate persoanele responsabile de aplicarea măsurilor de precauție privind clienții, pentru a se asigura de faptul că acestea sunt pregătite în mod adecvat pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin. În cadrul verificării, entitatea raportoare va acorda prioritate departamentelor, oficiilor secundare, agenţilor şi intermediarilor în cazul cărora s-a constatat neraportarea unor tranzacţii suspecte efectuate prin intermediul acestora şi identificate ulterior de entitate, dacă elementele de suspiciune erau detectabile la nivelul acestora, precum şi în cazul celor în privinţa cărora verificările interne sau acţiunile de supraveghere ale CNPF identifică deficienţe.
84. Entitatea raportoare comunică și implementează prevederile programelor proprii pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în cadrul subdiviziunilor deținute, inclusiv al celor situate în alte țări (jurisdicții) – în măsura în care legislația țării (jurisdicției) respective permite. Acestea vor fi ajustate potrivit tipului activității subdiviziunilor deținute și vor conține inclusiv:
1) politici și proceduri referitoare la schimbul de date aferente măsurilor de precauție privind clienții, precum și la gestionarea riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului;
2) măsuri adecvate, în vederea asigurării confidențialității schimbului de informații și date utilizate.
85. În cazul în care cerinţele de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului sunt insuficiente în altă ţară (jurisdicție), entitatea raportoare trebuie să asigure implementarea cerinţelor actelor normative ale Republicii Moldova în măsura în care legislaţia ţării (jurisdicției) respective permite.
86. În vederea executării prevederilor art. 13 alin. (8) și alin. (9) din Legea nr. 308/2017, în cazul în care altă ţară (jurisdicție) nu permite aplicarea corespunzătoare, interzicerea sau restricționarea unor cerinţe ale actelor normative ale Republicii Moldova, entitatea raportoare aplică măsuri minime, în vederea diminuării riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, și anume:
1) informează CNPF, în decurs de cel mult 28 de zile din data identificării imposibilității de aplicare, cu privire la denumirea țării (jurisdicției) în cauză, modul în care punerea în aplicare a legislației în vigoare în țara (jurisdicția) respectivă nu permite aplicarea corespunzătoare, interzicerea sau restricționarea cerințelor actelor normative ale Republicii Moldova;
2) solicită subdiviziunii deținute în țara (jurisdicția) respectivă să furnizeze persoanelor cu funcție de răspundere, cu o anumită periodicitate, informații relevante ce țin de modul în care se execută prevederile legislației în cauză;
3) refuză stabilirea relației de afaceri sau încetează relația de afaceri deja stabilită;
4) refuză efectuarea tranzacțiilor în țara (jurisdicția) corespunzătoare;
5) închide o parte sau toate operațiunile desfășurate de subdiviziunea respectivă.
87. În cazul în care entitatea raportoare nu poate gestiona riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului în cadrul subdiviziunilor deținute în alte țări (jurisdicții), aceasta aplică următoarele măsuri suplimentare:
1) efectuează controale la fața locului sau audit independent, pentru a se asigura că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă implementează, în mod eficient, politicile și procedurile în domeniul vizat, precum și privind identificarea, evaluarea și gestionarea adecvată a riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului;
2) la cerere, pune la dispoziția CNPF sau a SPCSB, rapoartele aferente controalelor sau auditurilor independente, menționate la sbp. 1);
3) se asigură că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă solicită aprobarea persoanei cu funcție de răspundere a entității raportoare pentru stabilirea și menținerea relațiilor de afaceri cu risc sporit sau pentru efectuarea unei tranzacții ocazionale cu risc sporit;
4) se asigură că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă identifică sursa și, după caz, destinația fondurilor care urmează să fie utilizate în relația de afaceri sau tranzacția ocazională;
5) se asigură că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă efectuează o monitorizare continuă sporită a relației de afaceri, inclusiv o monitorizare sporită a tranzacțiilor până când acestea înțeleg, identifică și documentează corespunzător riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului asociat cu relația de afaceri;
6) se asigură că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă partajează cu entitatea raportoare informațiile care au servit temei pentru raportarea tranzacțiilor suspecte care au permis identificarea, suspectarea sau existența unor motive rezonabile de a suspecta că au existat tentative sau activități efective de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, cum ar fi faptele, tranzacțiile, circumstanțele și documentele pe care se bazează suspiciunile, inclusiv datele cu caracter personal în măsura în care acest lucru este posibil în temeiul legislației în vigoare din țara (jurisdicția) dată;
7) efectuează monitorizarea continuă sporită a oricărui client și, după caz, a beneficiarului efectiv al unui client al unei subdiviziuni deținute în țara (jurisdicția) respectivă, despre care alte entități din același grup cunosc că au făcut obiectul unor rapoarte de tranzacții suspecte;
8) se asigură că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă dețin sisteme și controale eficiente pentru identificarea și raportarea tranzacțiilor suspecte;
9) se asigură că subdiviziunile deținute în țara (jurisdicția) respectivă păstrează actualizate și securizate profilul de risc și informațiile privind măsurile de precauție referitoare la un client al acestora, pentru perioada de timp stabilită de legislație și, în orice caz, cel puțin pe durata relației de afaceri.
Capitolul X
MĂSURI DE SUPRAVEGHERE
88. Nerespectarea cerințelor prezentului Regulament atrage după sine răspunderea în conformitate cu prevederile legislaţiei.
89. În scopul înlăturării deficienţelor constatate la respectarea de către entităţile raportoare a legislaţiei de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, CNPF poate dispune întreprinderea următoarele măsuri de către entitatea raportoare:
1) modificarea programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
2) aplicarea măsurilor standard de precauţie privind clienţii pentru produse, operaţiuni şi/sau clienţi în cazul cărora normele interne ale entităţii raportoare stabilesc aplicarea de măsuri simplificate sau/şi impunerea obligaţiei de aplicare a măsurilor de precauţie sporite pentru operaţiuni ori clienţi în cazul cărora normele interne stabilesc aplicarea de măsuri standard de precauție privind clienții;
3) întocmirea unui plan de minimizare a riscurilor identificate de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
4) efectuarea unei evaluări repetate a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
90. În vederea aplicării cerințelor Legii nr. 308/2017, CNPF poate dispune retragerea aprobării emise pentru deschiderea subdiviziunilor pe teritoriul unei anumite țări (jurisdicții).