Articolul 43. Modalitățile de aplicare a măsurilor restrictive internaționale și natura juridică a actelor de aplicare a acestora
(1) Măsurile restrictive internaționale devin aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova în următoarele cazuri:
a) prin aplicarea directă a măsurilor restrictive internaționale, în condițiile art. 5;
b) prin adoptarea unei decizii de aliniere la măsurile restrictive internaționale instituite prin acte ale Uniunii Europene, acte ale altor organizații internaționale sau prin deciziile unilaterale ale altor state;
c) prin adoptarea de către Republica Moldova din proprie inițiativă a deciziei privind aplicarea măsurilor restrictive internaționale.
(2) Deciziile de aliniere la măsurile restrictive internaționale adoptate de organele competente potrivit prezentei legi au caracter politic și nu sunt acte administrative în sensul Codului administrativ. Aceste acte nu pot fi obiectul unei contestări cu acțiune în contencios administrativ în condițiile Codului administrativ. Revizuirea deciziei de aliniere la măsurile restrictive internaționale poate fi solicitată de către subiectul restricției doar în situația prezentării de către acesta a actelor confirmative ce atestă ridicarea măsurilor restrictive internaționale de către subiecții prevăzuți la art. 1 lit. b) și c) sau anularea măsurilor respective de către organele jurisdicționale externe competente să examineze contestările împotriva actelor adoptate de către subiecții prevăzuți la art. 1 lit. b) și c).
(3) Actele organelor competente prin care se asigură adoptarea de către Republica Moldova din proprie inițiativă a unor măsuri restrictive internaționale pot fi atacate potrivit procedurii de contencios administrativ doar după parcurgerea procedurii prealabile.
(4) Actele individuale adoptate de organele competente în vederea punerii în aplicare a măsurilor restrictive internaționale sunt acte administrative și pot fi atacate potrivit procedurii de contencios administrativ doar după parcurgerea procedurii prealabile.”
5. La articolul 5 alineatul (3), textul „În cazul sancțiunilor prevăzute la alin. (1), în măsura în care nu sunt detaliate la nivel internațional prin acte normative direct aplicabile,” se substituie cu textul „Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul sancțiunilor prevăzute la alin. (1) care nu sunt detaliate la nivel internațional prin acte normative direct aplicabile,”.
6. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
„Articolul 6. Adoptarea actelor de aplicare a măsurilor restrictive internaționale
(1) Modul în care Republica Moldova adoptă măsuri restrictive internaționale din proprie inițiativă, precum și modul de aliniere a Republicii Moldova la măsurile restrictive instituite prin acte ale Uniunii Europene, acte ale altor organizații internaționale sau prin decizii unilaterale ale altor state sunt stabilite la art. 7–11.
(2) În cazul măsurilor restrictive internaționale adoptate de către Republica Moldova din proprie inițiativă, decizia privind stabilirea acestora poate fi adoptată inclusiv în urma luării în considerare a dovezilor obținute de alte state, de organizații necomerciale de protecție a drepturilor omului, precum și în baza unor informații documentate obținute din surse aflate în afara teritoriului țării, cum ar fi persoane fizice și juridice, inclusiv organizații necomerciale, care monitorizează situația legată de comiterea unor fapte prevăzute la art. 41 sau cărora aceasta le-a devenit cunoscută pe altă cale.
(3) Odată cu aplicarea de către Republica Moldova a măsurilor restrictive internaționale din proprie inițiativă, secretariatul Consiliului interinstituțional de supervizare sau, după caz, cel al celorlalte autorități publice prevăzute la art. 7 alin. (4) și (5) care au decis în cazul respectiv aplicarea măsurilor restrictive internaționale comunică persoanei fizice sau juridice vizate actul de aplicare a măsurilor restrictive internaționale în privința acesteia, inclusiv motivele aplicării, fie direct, dacă adresa este cunoscută, fie prin publicarea unui aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, acordând persoanei fizice sau juridice în cauză posibilitatea de a prezenta observații.
(4) În cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, autoritatea publică competentă își reexaminează decizia și informează persoana fizică sau juridică în cauză.
(5) Autoritățile publice competente să adopte acte de aplicare a măsurilor restrictive internaționale asigură din oficiu reexaminarea periodică, dar nu mai rar de o dată pe an, a situației subiecților restricțiilor și, în cazurile în care identifică dispariția temeiurilor pentru menținerea măsurilor restrictive internaționale în privința acestora, adoptă o decizie de ridicare a măsurilor respective.”
7. La articolul 7:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Decizia privind alinierea Republicii Moldova la măsurile restrictive internaționale din categoria celor prevăzute la art. 4 lit. c), e), g), h), i), j) și k), instituite prin acte ale Uniunii Europene sau ale altor organizații internaționale, se adoptă de către Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene după consultarea Prim-ministrului și a autorităților și instituțiilor publice competente sau, în caz de necesitate, după examinarea subiectului în cadrul ședinței Consiliului interinstituțional de supervizare.”
la alineatul (4), textul „și g)” se exclude;
alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) În caz de necesitate, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, a autorității sau instituției publice responsabile, pot fi convocate ședințe consultative ad-hoc ale Consiliului interinstituțional de supervizare anterior adoptării deciziei privind alinierea la măsurile restrictive internaționale ale Uniunii Europene sau ale altor organizații internaționale ori state prevăzute la alin. (4) și (5).”
8. Legea se completează cu articolul 71 cu următorul cuprins:
„Articolul 71. Consiliul interinstituțional de supervizare
(1) Pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul introducerii din proprie inițiativă și a punerii în aplicare în Republica Moldova a măsurilor restrictive internaționale se înființează Consiliul interinstituțional de supervizare (în continuare – Consiliu), care este condus de Prim-ministrul Republicii Moldova și în componența căruia intră, de asemenea, ministrul justiției, ministrul afacerilor externe și integrării europene, ministrul afacerilor interne, ministrul finanțelor, ministrul dezvoltării economice și digitalizării, ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale, directorul Serviciului de Informații și Securitate, directorul Serviciului Fiscal de Stat, directorul Serviciului Vamal, directorul Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, șeful Inspectoratului General pentru Migrație, șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și directorul Centrului Național Anticorupție.
(2) În funcție de natura măsurilor restrictive internaționale, Consiliul poate solicita participarea la întrunirile sale și a reprezentanților altor autorități sau instituții publice.
(3) Consiliul se convoacă, ori de câte ori este necesar, de către Prim-ministrul Republicii Moldova, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia.
(4) Cancelaria de Stat asigură lucrările de secretariat ale Consiliului. Cheltuielile implicate de activitatea de secretariat sunt suportate din bugetul anual aprobat al Cancelariei de Stat.
(5) Consiliul are următoarele atribuții:
a) decide asupra adoptării măsurilor restrictive internaționale de către Republica Moldova din proprie inițiativă și asupra inițiativelor de aliniere la măsurile restrictive internaționale instituite prin deciziile unilaterale ale altor state;
b) adoptă avize facultative cu referire la inițiativele de aliniere la măsurile restrictive internaționale, în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (7), atunci când deciziile pe marginea acestor inițiative urmează a fi luate de alte autorități publice;
c) asigură cadrul de consultare pentru armonizarea activităților autorităților și instituțiilor publice naționale în domeniul punerii în aplicare a măsurilor restrictive internaționale;
d) asigură cadrul de consultare între autoritățile și instituțiile publice naționale pentru fundamentarea poziției statului în adoptarea, modificarea, suspendarea sau încetarea de către Republica Moldova a măsurilor restrictive internaționale din proprie inițiativă, precum și în ceea ce privește alinierea Republicii Moldova la măsurile restrictive internaționale instituite prin deciziile unilaterale ale altor state;
e) colectează informația și întocmește ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată pe an, un raport privind măsurile adoptate de Republica Moldova în vederea punerii în aplicare a măsurilor restrictive internaționale, care se prezintă Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene;
f) ține evidența centralizată și generalizată privind măsurile restrictive internaționale aplicate de către Republica Moldova;
g) realizează alte atribuții prevăzute de prezenta lege.
(6) Raportul prevăzut la alin. (5) lit. e) trebuie să conțină, cel puțin:
a) o listă a subiecților restricțiilor cu privire la care s-au aplicat măsuri restrictive internaționale, pentru perioada ce a urmat de la depunerea ultimului raport similar;
b) o descriere a tipului de măsuri restrictive internaționale aplicate cu referire la fiecare dintre subiecții restricțiilor prevăzuți la lit. a);
c) o listă a subiecților cu privire la care s-a decis revocarea măsurilor restrictive internaționale și excluderea din Lista națională a subiecților restricțiilor, pentru perioada ce a urmat de la depunerea ultimului raport similar;
d) data la care au fost aplicate măsurile restrictive internaționale sau, după caz, la care au fost revocate acestea;
e) motivele aplicării/revocării măsurilor restrictive internaționale;
f) o descriere a eforturilor autorităților și instituțiilor competente de a încuraja guvernele altor țări să aplice măsuri restrictive internaționale cu referire la subiecții restricțiilor impuse potrivit prevederilor prezentei legi;
g) o descriere a acțiunilor întreprinse pentru punerea în aplicare a măsurilor restrictive internaționale obligatorii pentru Republica Moldova, precum și a dificultăților de aplicare identificate.
(7) Consiliul adoptă deciziile de punere în aplicare a măsurilor restrictive internaționale obligatorii pentru Republica Moldova, care reglementează:
a) tipul și conținutul măsurilor restrictive internaționale;
b) mecanismul de implementare a măsurilor restrictive internaționale, cu indicarea autorităților împuternicite cu punerea în aplicare a restricțiilor;
c) lista persoanelor fizice și juridice supuse măsurilor restrictive internaționale;
d) alte prevederi necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor restrictive internaționale.
(8) Consiliul modifică deciziile de punere în aplicare a măsurilor restrictive internaționale, instituite prin acte ale Uniunii Europene sau ale altor organizații internaționale, precum și prin deciziile unilaterale ale altor state, menționate în alin. (7), prin adoptarea deciziilor de modificare emise în baza:
a) ordinului de aliniere emis de către ministrul afacerilor externe și integrării europene, în cazul măsurilor restrictive internaționale instituite prin acte ale Uniunii Europene sau ale altor organizații internaționale;
b) unei decizii prealabile a Consiliului de aliniere la măsurile restrictive internaționale, în cazul în care acestea au fost instituite prin deciziile unilaterale ale altor state.
(9) În cazul măsurilor restrictive internaționale instituite de către Republica Moldova din proprie inițiativă, Consiliul poate adopta deciziile de modificare a deciziilor de punere în aplicare a măsurilor restrictive internaționale, menționate în alin. (7).
(10) În cazul alinierii la măsurile restrictive internaționale instituite prin acte ale Uniunii Europene, ale altor organizații internaționale sau prin deciziile unilaterale ale altor state, Consiliul are la dispoziție 30 de zile pentru a adopta deciziile prevăzute în alin. (7) și (8).”
9. La articolul 9, alineatul (2) se completează cu textul „ , în cazul în care aceste măsuri restrictive internaționale se adoptă de către Republica Moldova din proprie inițiativă”.
10. Articolul 12:
la alineatul (1), cuvântul „normative” se substituie cu cuvintele „de aplicare a măsurilor restrictive internaționale”;
la alineatul (2), cuvântul „normative” se exclude;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) În cazul măsurilor restrictive internaționale instituite de către Republica Moldova din proprie inițiativă, subiectul în privința căruia au fost aplicate măsuri restrictive internaționale poate prezenta observații sau dovezi substanțiale noi, cu solicitarea reexaminării situației și a modificării ori, după caz, a ridicării măsurilor restrictive internaționale în privința sa. Decizia cu privire la ridicarea măsurilor restrictive internaționale în privința unui subiect poate fi luată:
a) dacă există informații că subiectul nu s-a angajat în activitatea pentru care i-au fost aplicate măsuri restrictive internaționale;
b) dacă subiectul a fost urmărit penal pentru activitatea în care s-a angajat și în privința acestuia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori achitarea sau, după caz, urmare a condamnării acestuia de către instanța de judecată, acesta a executat pedeapsa penală aplicată;
c) dacă subiectul a demonstrat o schimbare semnificativă a comportamentului, a recuperat corespunzător prejudiciile cauzate prin faptele sale și s-a angajat să nu se mai implice în activitățile prevăzute la art. 41;
d) dacă aceasta este dictată de interesele superioare ale statului;
e) în alte cazuri prevăzute de prezenta lege.”
11. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
„Articolul 13. Autoritățile publice competente în contextul punerii în aplicare a măsurilor restrictive internaționale
(1) În funcție de tipul măsurii restrictive internaționale, autoritățile publice competente în contextul punerii în aplicare a acestora sunt următoarele:
a) în cazul interdicțiilor de intrare, tranzitare, ședere sau aflare pe teritoriul Republicii Moldova aplicate unor cetățeni străini sau apatrizi – Inspectoratul General pentru Migrație;
b) în cazul declarării unor cetățeni străini sau apatrizi drept personae non gratae sau persoane indezirabile – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene;
c) în cazul blocării fondurilor sau resurselor economice – Serviciul Fiscal de Stat;
d) în cazul măsurilor restrictive internaționale ce vizează un stat, guvernul unui stat sau o entitate nestatală –
autoritățile publice cu atribuții, potrivit legii, în domeniul în care se aplică tipul de măsuri restrictive internaționale respective.
(2) Acțiunile întreprinse în vederea punerii în aplicare a măsurii restrictive internaționale pe teritoriul Republicii Moldova, realizate cu bună-credință și cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege nu angajează în niciun fel răspunderea persoanei fizice sau juridice care o efectuează ori a personalului de conducere sau a angajaților acesteia, cu excepția cazului în care se dovedește că acțiunile respective au fost comise cu vinovăție.”
12. Articolul 15:
la alineatul (2), sintagma „Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene” se substituie cu cuvintele „secretariatul Consiliului”;
la alineatul (3), sintagma „Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene” se substituie cu cuvintele „Secretariatul Consiliului”;
la alineatul (4), sintagma „Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene” se substituie cu sintagma „Secretariatul Consiliului”, iar cuvintele „în cadrul Consiliului” – cu cuvintele „în cadrul Consiliului Suprem de Securitate”;
alineatul (5) se completează cu textul „ , precum și despre dificultățile de aplicare identificate”;
alineatul (6) va avea următorul cuprins:
„(6) Secretariatul Consiliului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, va informa organizațiile internaționale care au adoptat măsuri restrictive internaționale obligatorii pentru Republica Moldova asupra acțiunilor întreprinse pe plan intern și a dificultăților de aplicare a măsurilor respective.”
13. Articolul 16:
se completează cu alineatele (41) și (42) cu următorul cuprins:
„(41) Suplimentar la cerința prevăzută la alin. (4), în cazul măsurilor restrictive internaționale privind blocarea fondurilor sau resurselor economice, autoritatea publică competentă poate autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice ori punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice, după ce a constatat că fondurile sau resursele economice în cauză:
a) sunt necesare pentru satisfacerea rezonabilă a unor necesități de bază ale subiecților restricțiilor și ale membrilor de familie care se află în întreținerea acestora, inclusiv cheltuielile pentru alimentație, chirie sau rate ipotecare, medicamente și tratamente medicale, impozite, prime de asigurare și plata serviciilor de utilități publice;
b) sunt destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile sau rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu prestarea unor servicii juridice;
c) sunt destinate exclusiv plății unor comisioane sau taxe aferente serviciilor de păstrare sau de gestionare curentă a unor fonduri sau resurse economice blocate;
d) sunt necesare pentru cheltuieli extraordinare; sau
e) urmează să fie plătite într-un cont sau dintr-un cont al unei misiuni diplomatice sau consulare ori al unei organizații internaționale care beneficiază de imunități în conformitate cu dreptul internațional, în măsura în care astfel de plăți sunt destinate a fi utilizate în scopurile oficiale ale misiunii diplomatice sau consulare ori ale organizației internaționale.
(42) Autoritatea publică competentă poate autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice și în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) fondurile sau resursele economice fac obiectul unei hotărâri arbitrale pronunțate înainte de data la care au fost aplicate măsurile restrictive internaționale față de persoana respectivă, al unei hotărâri judecătorești ori al unei decizii administrative ce sunt executorii pe teritoriul Republicii Moldova, înainte sau după data respectivă;
b) fondurile sau resursele economice vor fi utilizate exclusiv pentru a satisface cererile garantate printr-o hotărâre sau decizie menționată la lit. a) ori a căror valabilitate este recunoscută printr-o astfel de hotărâre sau decizie, în limitele stabilite de normele legale ce reglementează drepturile persoanelor care formulează astfel de cereri;
c) hotărârea sau decizia menționată la lit.a) nu este în beneficiul unui subiect al restricțiilor.”
articolul se completează cu alineatele (7) și (8) cu următorul cuprins:
„(7) Măsurile restrictive internaționale privind blocarea fondurilor sau resurselor economice nu împiedică creditarea conturilor blocate de către societățile de investiții, băncile și alți prestatori de servicii de plată care primesc fonduri transferate de terți în contul subiectului restricției, cu condiția ca toate aceste sume care sunt transferate în conturile respective să fie, de asemenea, blocate. Instituțiile respective informează, fără întârziere, autoritatea competentă relevantă cu privire la orice tranzacție de acest tip. Blocarea fondurilor sau resurselor economice nu se aplică sumelor transferate în conturile blocate care reprezintă:
a) dobânzi sau alte venituri generate de aceste conturi;
b) plăți datorate în baza unor contracte care au fost încheiate sau a unor obligații care au survenit anterior datei la care au fost aplicate măsurile restrictive internaționale față de persoana respectivă; sau
c) plăți datorate în temeiul unor hotărâri judecătorești, decizii administrative sau hotărâri arbitrale pronunțate într-un stat terț sau care sunt executorii pe teritoriul Republicii Moldova, cu condiția ca orice astfel de dobânzi, alte venituri și plăți să rămână blocate pe conturile respective.
(8) În contextul aplicării măsurilor restrictive internaționale privind blocarea fondurilor sau resurselor economice, restricțiile legate de desfășurarea oricăror activități și tranzacții în legătură cu acestea nu se aplică în cazul:
a) transferului unui drept real către o autoritate publică, instituție publică sau o întreprindere cu capital majoritar de stat, precum și în cazul înregistrării unui asemenea transfer de drepturi;
b) administrării și valorificării bunurilor infracționale în scopul recuperării prejudiciului cauzat statului, unei autorități publice, instituții publice, întreprinderi cu capital majoritar de stat printr-o infracțiune.”
14. Articolul 17:
la alineatul (1), cuvintele „se pune în sarcina autorităților publice responsabile conform competențelor lor” se substituie cu cuvintele „se realizează de către Consiliu”, iar cuvintele „fiecare autoritate sau instituție publică competentă în parte” – cu cuvântul „Guvern”;
la alineatul (2), cuvintele „Guvernul și Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene” se substituie cu cuvântul „Consiliul”.
15. La articolul 18:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Secretariatul Consiliului ține evidența centralizată a tuturor măsurilor restrictive internaționale obligatorii în vigoare, inclusiv a celor la care Republica Moldova s-a aliniat sau pe care le-a aplicat din proprie inițiativă. Informația privind măsurile restrictive menționate se publică pe pagina web oficială a instituției care asigură lucrările de secretariat ale Consiliului într-un compartiment separat, sub forma unei liste cu subiecții în privința cărora Republica Moldova a aplicat măsurile restrictive internaționale.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Lista națională cu subiecții restricțiilor prevăzută la alin. (1) cuprinde motivele includerii în listă a subiectului respectiv, precum și informațiile necesare identificării persoanelor fizice sau juridice vizate, în cazul în care aceste informații sunt disponibile. În ceea ce privește persoanele fizice, aceste informații pot cuprinde: numele, prenumele și pseudonimele, data și locul nașterii, cetățenia, seria și numărul actului de identitate, sexul, adresa de domiciliu și/sau de reședință temporară, dacă este cunoscută, precum și funcția sau profesia. În ceea ce privește persoanele juridice, astfel de informații pot cuprinde denumirea, locul și data înregistrării, numărul de identificare de stat (IDNO) și sediul.”
alineatul (4) se completează cu textul: „În cazul în care această posibilitate nu este prevăzută de prevederile legale speciale ce reglementează atribuțiile lor de serviciu, persoanele responsabile din cadrul Consiliului și al altor autorități/instituții publice competente pot prelucra, dacă este cazul, datele relevante referitoare la infracțiuni comise de persoanele fizice și juridice care sunt pe listă, la condamnări penale ale acestor persoane sau la măsuri de securitate privind aceste persoane numai în măsura în care o astfel de prelucrare este necesară pentru desfășurarea procedurilor de aplicare a măsurilor restrictive internaționale și de întocmire și completare a listei naționale cu persoanele subiecți ai restricțiilor. În asemenea situații, Consiliul și autoritățile/instituțiile publice competente vor exercita atribuțiile prevăzute de prezenta lege în calitate de operatori de date cu caracter personal, iar persoanele responsabile din cadrul acestora – în calitate de persoane împuternicite de către operator, astfel cum sunt reglementate acestea de legislația privind protecția datelor cu caracter personal.”
articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
„(41) Asigurarea publicității informațiilor prevăzute la alin.(11), cu respectarea condițiilor stabilite de prezenta lege, nu reprezintă o încălcare a reglementărilor legale privind protecția datelor cu caracter personal și nu poate angaja răspunderea persoanelor responsabile.”
16. Legea se completează cu articolul 181 cu următorul cuprins:
„Articolul 181. Obligația generală de conformare și de înștiințare
(1) Este interzisă participarea în cunoștință de cauză și deliberată la activități care au drept scop sau efect eludarea măsurilor restrictive internaționale aplicate în conformitate cu prezenta lege.
(2) Orice persoană care are date și informații despre unul dintre subiecții restricțiilor, care deține sau are sub control bunuri ori care are date și informații despre acestea, despre tranzacții legate de bunuri sau în care este implicat un subiect al restricțiilor are obligația de a înștiința autoritatea competentă potrivit prezentei legi din momentul în care ia cunoștință despre existența situației care impune înștiințarea. Prin excepție, nicio persoană nu poate fi silită și nici nu poate fi sancționată pentru faptul că nu a divulgat informații contrar intereselor sale sau ale copiilor, ale părinților, ale copiilor adoptați, ale adoptatorilor, ale fraților și surorilor, ale bunicilor, ale nepoților, precum și contrar intereselor soțului/soției, ale logodnicului/logodnicei, ale concubinului/concubinei.
(3) Autoritatea publică înștiințată potrivit alin. (2), în situația în care constată că nu are calitatea de autoritate competentă potrivit prezentei legi, transmite imediat, însă nu mai târziu de sfârșitul următoarei zile lucrătoare, înștiințarea către autoritatea competentă. În situația în care autoritatea competentă nu poate fi identificată, înștiințarea se transmite Consiliului pentru luarea unei decizii pe marginea acesteia.
(4) Înștiințarea trebuie să cuprindă date minime care să permită identificarea și contactarea autorului acesteia.
(5) Orice persoană poate sesiza în scris autoritatea publică competentă potrivit prezentei legi pentru a-i semnala orice eroare de identificare privind persoane sau entități în privința cărora au fost puse în aplicare măsuri restrictive internaționale conform prevederilor prezentei legi, precum și privind orice bunuri vizate de aceste măsuri.
(6) Autoritatea competentă comunică decizia sa asupra sesizării prevăzute la alin. (5) în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acesteia și dispune, dacă este cazul, măsurile subsecvente necesare.
(7) Acțiunile întreprinse de persoane fizice sau juridice nu angajează în niciun fel răspunderea acestora în cazul în care nu au știut și nu au putut ști că acțiunile lor ar încălca măsurile prevăzute în prezenta lege.”
17. Legea se completează, după articolul 19, cu următorul text:
„Capitolul III
PREVEDERI SPECIALE CU PRIVIRE LA ASPECTELE PATRIMONIALE LEGATE DE PUNEREA ÎN APLICARE A MĂSURILOR RESTRICTIVE INTERNAȚIONALE
Articolul 191. Măsuri speciale de supraveghere a persoanelor juridice
(1) Persoanele juridice deținute sau aflate sub controlul unui subiect al restricțiilor ale căror fonduri și/sau resurse economice sunt blocate pot solicita autorității publice competente prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. c) instituirea provizorie a unui sistem de supraveghere care să asigure respectarea de către persoana juridică a măsurilor restrictive internaționale.
(2) Cererea persoanei juridice adresată autorității competente este însoțită de următoarele documente:
a) declarația persoanei juridice din care să reiasă în mod expres că fondurile și/sau resursele economice ale acesteia vor fi utilizate cu respectarea regimului de sancțiuni;
b) acordul expres al persoanei juridice pentru instituirea sistemului de supraveghere.
(3) Autoritatea competentă poate solicita persoanei juridice informații suplimentare în scopul fundamentării deciziei cu privire la cerere.
(4) Ca efect al instituirii sistemului de supraveghere prevăzut la alin. (1), fondurile și/sau resursele economice ale persoanei juridice sunt deblocate prin decizia autorității competente prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. c).
(5) Prevederile alin. (1)–(4) sunt aplicabile și în situația în care cererea persoanei juridice este depusă la autoritatea competentă înainte de aplicarea măsurii blocării fondurilor și/sau a resurselor economice, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) sunt indicii temeinice că persoana juridică este deținută sau controlată de un subiect al restricțiilor;
b) niciun fond sau nicio resursă economică nu a fost pusă la dispoziția subiectului restricțiilor, identificat ca exercitând controlul asupra persoanei juridice în cauză.
(6) Cererea prevăzută la alin. (1), însoțită de opinia autorității competente pe marginea acesteia, se transmite, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii sau, după caz, a completării acesteia, către Consiliu, care ia o decizie cu privire la aceasta. Răspunsul la cererea formulată potrivit alin. (1) poate fi de admitere sau de respingere a cererii, după caz, și se comunică solicitantului în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii de către Consiliu. În cazul admiterii cererii, Consiliul desemnează o persoană în calitate de supraveghetor al persoanei juridice respective și stabilește atribuțiile concrete specifice unui administrator cu care este împuternicită persoana desemnată.
(7) Procedura de instituire și desfășurare a măsurii de supraveghere se stabilește prin ordin al ministrului dezvoltării economice și digitalizării.
Articolul 192. Sistemul de supraveghere
(1) Supraveghetorul desemnat conform art. 191 alin. (6) are următoarele drepturi:
a) să participe la ședințele adunării generale a acționarilor, a asociaților, a consiliului de administrație și la alte asemenea ședințe privind managementul persoanei juridice, în calitate de observator;
b) să aibă acces în toate locațiile în care își desfășoară activitatea persoana juridică;
c) să aibă acces la toate documentele primite de persoana juridică sau care emană de la aceasta, inclusiv documente financiar-contabile, juridice și alte documente privind activitatea economică;
d) să exercite atribuțiile specifice unui administrator cu care a fost împuternicit de către Consiliu conform art. 191 alin. (6).
(2) Supraveghetorul desemnat conform art. 191 alin. (6) are următoarele obligații:
a) să supravegheze activitatea persoanei juridice în vederea identificării oricăror indicii rezonabile cu privire la derularea oricăror operațiuni cu subiecții restricțiilor;
b) să solicite persoanei juridice punctul de vedere în termen de 24 de ore de la constatările făcute potrivit lit. a);
c) să informeze de îndată autoritatea competentă prevăzută la art. 191 alin. (1), precum și Consiliul, în legătură cu constatările făcute, precum și cu punctul de vedere prezentat de persoana juridică;
d) să întocmească lunar o informare privind activitatea persoanei juridice, în baza activității de supraveghere, și să o transmită autorității competente prevăzute la art. 191 alin. (1) și Consiliului;
e) să păstreze secretul comercial, secretul fiscal și să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal în îndeplinirea obligațiilor sale.
(3) Persoana juridică supravegheată are următoarele obligații:
a) să informeze și să comunice, în timp util, supraveghetorului data, ora și locul la care vor avea loc ședințele adunării generale a acționarilor, a asociaților, a consiliului de administrație și alte asemenea ședințe privind managementul acesteia, precum și documentele ce urmează a fi supuse dezbaterii;
b) să permită accesul supraveghetorului, la solicitarea acestuia, în toate locațiile în care își desfășoară activitatea;
c) să permită accesul supraveghetorului la toate documentele primite de persoana juridică sau care emană de la aceasta, inclusiv la documente financiar-contabile, juridice și alte documente privind activitatea economică.
Articolul 193. Încetarea măsurilor speciale
În situația în care persoana juridică utilizează fondurile sau resursele economice cu încălcarea regimului măsurilor restrictive internaționale, Consiliul revocă măsura dispusă ca urmare a admiterii cererii conform art. 191 alin. (6) și solicită autorității competente prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. c) blocarea fondurilor sau a resurselor economice pentru a nu fi puse la dispoziția subiecților măsurilor restrictive.
Articolul 194. Obligația de identificare și raportare a fondurilor și a resurselor economice blocate
(1) Entitățile raportoare potrivit legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului aplică într-o manieră similară măsuri de precauție privind clienții pentru a stabili dacă o tranzacție include subiecți ai restricțiilor sau persoane asociate acestora ori implică bunuri vizate de prezenta lege.
(2) Raportarea fondurilor și a resurselor economice care fac obiectul măsurilor restrictive internaționale se transmite de îndată Serviciului Fiscal de Stat. Raportarea include date privind persoanele, contractele și conturile implicate, precum și descrierea și valoarea totală a bunurilor.
(3) Mecanismul și modelul de raportare sunt stabilite prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat.
Articolul 195. Decizia de blocare a fondurilor sau a resurselor economice
(1) După primirea înștiințării ori raportării potrivit art. 181 sau 194 și efectuarea cercetărilor necesare, Serviciul Fiscal de Stat dispune, în termen de două zile lucrătoare, blocarea fondurilor sau a resurselor economice care se află în proprietate, sunt deținute de sau se află sub controlul, direct sau indirect, al persoanelor fizice ori juridice care au fost identificate ca fiind subiecți ai restricțiilor.
(2) Serviciul Fiscal de Stat, după efectuarea cercetărilor necesare, dispune blocarea inclusiv a fondurilor sau a resurselor economice derivate ori generate din bunuri deținute sau controlate de persoanele prevăzute la alin. (1) ori a fondurilor sau a resurselor economice deținute ori controlate, individual sau împreună, de persoanele prevăzute la alin. (1).
(3) Decizia prevăzută la alin.(1) se comunică în termen de două zile lucrătoare persoanelor fizice și juridice care au făcut raportarea respectivă, conform art.181 și 194, organelor cu funcții de supraveghere a entităților raportoare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, autorităților publice competente pentru notarea blocării, după caz, precum și persoanelor sau entităților vizate de ordin, dacă este posibil. Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică în toate cazurile și Serviciului de Informații și Securitate.
(4) Serviciul Fiscal de Stat asigură publicarea deciziilor prevăzute la alin. (1) și (2) în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
(5) Deciziile prevăzute la alin.(1) și (2) pot fi contestate potrivit procedurii de contencios administrativ, după parcurgerea procedurii prealabile. Serviciul Fiscal de Stat are obligația de a analiza periodic măsura dispusă prin deciziile prevăzute la alin. (1) și (2) și de a o revoca din oficiu sau la cerere când constată că menținerea acesteia nu se mai justifică. Decizia de respingere a cererii de revocare poate fi atacată potrivit procedurii de contencios administrativ.