Secţiunea a 2-a
Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor
Articolul 8. Consilierea psihologică
(1) Victimele infracţiunilor beneficiază, la cerere, de consiliere psihologică, care este asigurată, în condiţiile prezentei legi, de către psihologii din cadrul structurilor teritoriale de asistenţă socială, al organizaţiilor necomerciale sau al persoanelor juridice cu scop lucrativ care activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunii şi care au fost cooptate în acest scop de către autorităţile publice locale sau de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
(2) Victimele infracţiunilor care nu corespund condiţiilor prevăzute la art. 9 sau сare solicită ajutorul respectiv după expirarea termenului de acordare a consilierii psihologice din contul statului pot beneficia, la cerere, de consiliere psihologică contra plată.
(3) Costul serviciilor de consiliere psihologică acordate de către structurile teritoriale de asistenţă socială este stabilit de Guvern.
(4) Organizațiile necomerciale sau persoanele juridice cu scop lucrativ stabilesc de sine stătător costul serviciilor de consiliere psihologică, care nu poate fi mai mare decît cel stabilit de Guvern conform alin. (3).
Articolul 9. Consilierea psihologică din contul statului
(1) Consilierea psihologică se acordă din contul statului pentru victimele infracţiunilor, inclusiv ale tentativelor la acestea, prevăzute la următoarele articole din Codul penal: art. 145 (omor intenţionat), art. 46 (omor săvîrşit în stare de afect), art.149 (lipsirea de viaţă din imprudenţă), art. 150 (determinarea la sinucidere), art.151 (vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii), art. 158 (traficul de organe, ţesuturi şi celule umane), art. 160 (efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale), art. 164 (răpirea unei persoane), art. 1641 (răpirea minorului de către rudele apropiate), art. 165 (traficul de fiinţe umane), art. 166 alin. (2) şi (3) (privaţiunea ilegală de libertate), art. 1661 (tortura, tratamentul inuman sau degradant), art. 167 (sclavia şi condiţiile similare sclaviei), art. 168 (munca forţată, în cazul în care infracţiunea este săvîrşită asupra unui minor), art. 171–175 (infracţiuni privind viaţa sexuală), art. 188 alin. (3) lit. c) sau d) (tîlhăria săvîrşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu deosebită cruzime), art. 2011 (violenţa în familie), art. 206 (traficul de copii), art. 2081 (pornografia infantilă), art. 2082 (recurgerea la prostituţia practicată de un copil).
(2) Consilierea psihologică din contul statului se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova sau dacă infracţiunea a fost săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova şi victima este cetăţean al Republicii Moldova, străin sau apatrid care locuieşte legal în Republica Moldova.
(3) Consilierea psihologică din contul statului se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni de la data soluţionării cererii de acordare a acestui serviciu, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni de la data soluţionării cererii respective.
Articolul 10. Procedura de acordare a consilierii psihologice din contul statului
(1) Consilierea psihologică din contul statului se acordă în temeiul cererii scrise a victimei infracţiunii, ce se depune la structura teritorială de asistenţă socială sau la un alt subiect care desfăşoară activitatea de reabilitare a victimelor infracţiunilor în raza teritorială în care se află domiciliul victimei infracţiunii şi care a fost cooptat în acest scop de către autorităţile publice locale sau de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
(2) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului poate fi depusă doar după sesizarea organului de constatare sau a organului de urmărire penală despre săvîrşirea infracţiunii.
(3) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;
b) data, locul şi circumstanţele săvîrşirii infracţiunii;
c) data depunerii sesizării privind săvîrşirea infracţiunii şi organul sesizat.
(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului se anexează copia documentelor justificative pentru datele înscrise în cerere.
(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului se soluţionează în termen de 3 zile de la data depunerii.
Secţiunea a 4-a
Compensaţia financiară acordată de stat victimelor unor infracţiuni
Articolul 12. Limitele compensaţiei financiare
(1) Victimele infracţiunilor indicate la alin. (2) au dreptul de a primi compensaţie financiară în mărimea şi în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) Au dreptul la compensaţie financiară victimele infracţiunilor prevăzute la următoarele articole din Codul penal: art. 145 (omor intenţionat), art. 146 (omor săvîrşit în stare de afect), art. 149 (lipsirea de viaţă din imprudenţă), art. 151 alin. (4) (vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul persoanei), art. 158 (traficul de organe, ţesuturi şi celule umane), art. 164 alin. (3) lit. b) (răpirea unei persoane care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul acesteia), art. 165 (traficul de fiinţe umane), art. 166 alin. (3) (privaţiunea ilegală de libertate), art.1661 (tortura, tratamentul inuman sau degradant), art. 167 (sclavia şi condiţiile similare sclaviei), art. 168 (munca forţată, în cazul în care infracţiunea este săvîrşită asupra unui minor), art. 171–175 (infracţiuni privind viaţa sexuală), art.2011 (violenţa în familie), art.206 (traficul de copii), art. 2081 (pornografia infantilă), art. 2082 (recurgerea la prostituţia practicată de un copil).
(3) Victima nu are dreptul la compensație financiară acordată de către stat pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune dacă:
a) infracţiunea a fost săvîrşită cu participarea benevolă a victimei, cu excepţia persoanelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani;
b) fapta prevăzută de legea penală a fost săvîrşită în una dintre circumstanţele care înlătură caracterul penal al faptei conform art. 35 din Codul penal;
c) nu a sesizat organele de urmărire penală despre săvîrşirea infracţiunii în cazul în care pornirea urmăririi penale are loc doar în baza plîngerii prealabile a victimei conform art. 276 din Codul de procedură penală;
d) la data săvîrşirii infracţiunii, este condamnată definitiv şi are antecedente penale pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau pentru o infracţiune săvîrşită prin participare la un grup criminal organizat sau organizaţie criminală;
e) după săvîrşirea infracţiunii, a contribuit intenţionat, prin comportamentul său, la apariţia prejudiciului sau la majorarea cuantumului acestuia;
f) a prezentat, cu bună ştiinţă, declaraţii mincinoase sau a refuzat intenţionat să contribuie la descoperirea infracţiunii în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei, cu excepţia cazului în care aceasta are dreptul de a nu face declaraţii conform legii.
(4) Persoana care a beneficiat de compensație financiară, totală sau parţială, pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune contrar prevederilor alin. (3) este obligată la restituirea sumelor primite.
Articolul 13. Subiectul dreptului la compensarea financiară
(1) Dreptul la compensarea financiară îl are victima infracţiunii săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova, prevăzută la art. 12 alin. (2), care este cetăţean al Republicii Moldova, străin sau apatrid ce se află legal pe teritoriul Republicii Moldova la data comiterii infracţiunii şi solicită compensaţie financiară.
(2) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1), compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) Dacă, în rezultatul infracţiunilor indicate la art. 12 alin. (2), victima infracţiunii a decedat, dreptul, în părţi egale, la compensarea financiară din contul statului îl are soţul, copiii sau persoana aflată la întreţinere, în cazul în care victima ar fi avut dreptul la aceasta.
(4) Dreptul la compensarea financiară a cheltuielilor pentru înmormîntarea victimei infracţiunii îl are persoana care le-a suportat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 12 alin. (3) lit. a).
Articolul 14. Acordarea compensaţiei financiare
(1) Compensaţia financiară pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune se acordă de către stat dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
1) actul de constatare a săvîrşirii infracţiunii a intrat în vigoare (este definitiv şi irevocabil). Prin act de constatare a săvîrşirii infracţiunii se are în vedere, după caz:
a) hotărîrea instanţei de judecată de condamnare;
b) hotărîrea instanţei de judecată de încetare a procesului penal pe temei de nereabilitare;
c) ordonanţa procurorului de încetare a urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 4), 5), 7) şi 8) şi art. 285 alin. (2) pct. 2) şi 3) din Codul de procedură penală sau al art. 53 din Codul penal;
2) cererea a fost depusă în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a actului de constatare a săvîrşirii infracţiunii;
3) victima infracţiunii, personal sau prin reprezentantul său, este parte civilă în cadrul procesului penal;
4) dacă sursele făptuitorului sînt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului rezultat din infracţiune, în cazul hotărîrii definitive a instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală, dacă aceasta nu a fost executată integral, benevol sau silit, în perioada indicată la pct. 2);
5) prejudiciul cauzat prin săvîrşirea infracţiunii nu a fost şi nu poate fi compensat din alte surse (indemnizaţii, plăţi din asigurări, despăgubiri acordate de către făptuitor, benevol sau silit, pînă la emiterea hotărîrii instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală de sine stătător sau în temeiul acesteia).
(2) Dacă, în cadrul termenului indicat la alin. (1) pct. 2) din prezentul articol, a fost intentată procedura de executare silită a hotărîrii instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală, însă, la momentul depunerii cererii de acordare a compensaţiei financiare de către stat, executarea hotărîrii nu a avut loc sau a avut loc parţial, statul asigură compensarea prejudiciului prevăzut la art. 15, integral sau în partea neacoperită, dar nu mai mult decît în limitele indicate la art. 19 alin. (1).
(3) Dacă, la data emiterii hotărîrii instanţei de judecată în acţiunea civilă născută din cauza penală, compensaţia financiară a fost achitată deja de către stat, instanţa care examinează acţiunea civilă născută din cauza penală deduce suma compensaţiei din suma stabilită victimei în calitate de prejudiciu. Suma compensaţiei urmează să fie achitată de către făptuitor în bugetul de stat.
(4) La acordarea de către stat a compensaţiei financiare pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, din cuantumul acesteia se scad sumele achitate de către făptuitor pînă la acea dată ca despăgubiri, precum şi sumele obţinute sau în drept de a fi obţinute din alte surse pentru prejudiciile cauzate prin săvîrşirea infracţiunii.
(5) În cazul în care victima infracţiunii este minor, iar reprezentantul acesteia nu a depus cererea în termenul prevăzut la alin. (1) pct. 2), termenul respectiv începe să curgă din momentul în care victima infracţiunii a împlinit18 ani.
Articolul 15. Prejudiciul cauzat prin infracţiune pentru care statul asigură compensare financiară
La stabilirea cuantumului compensaţiei financiare, acordată de către stat pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile violente prin care a fost săvîrşită infracţiunea, se iau în calcul:
a) cheltuielile de spitalizare, tratament sau alte cheltuieli medicale suportate de victima infracţiunii;
b) prejudiciul cauzat ochelarilor, lentilelor de contact, protezelor dentare şi altor obiecte care constituie mijloace de realizare a funcţiilor unor părţi individuale ale corpului uman;
c) prejudiciul cauzat prin distrugerea sau deteriorarea bunurilor victimei infracţiunii sau prin deposedarea acesteia prin săvîrşirea infracţiunii prevăzute la art. 12 alin. (2);
d) prejudiciul cauzat prin pierderea capacităţii de muncă, dacă aceasta a fost provocată de faptele infracţionale;
e) cheltuielile de înmormîntare a victimei infracţiunii, în cazul decesului acesteia.
Articolul 16. Cererea privind acordarea compensației financiare
(1) Compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune se efectuează în temeiul cererii scrise privind acordarea compensaţiei financiare, care se examinează de Comisia interdepartamentală pentru compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
(2) Cererea privind acordarea compensației financiare se depune de către persoana indicată la art.13 alin. (1) şi (3) sau de către reprezentantul său legal, dacă aceasta este minor. Dacă în privinţa persoanei este instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, cererea poate fi depusă atît de către persoană, cît şi de către tutore. Cererea privind acordarea compensaţiei financiare poate fi depusă şi de către organizaţiile necomerciale care activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor, dacă este semnată de victima infracţiunii, și cuprinde datele prevăzute la alin. (3) din prezentul articol, fiind anexate documentele indicate la alin. (4) din prezentul articol.
(3) Cererea privind acordarea compensaţiei financiare trebuie să cuprindă date referitoare la:
a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei infracţiunii şi/sau, după caz, a altei persoane care are dreptul la compensarea financiară;
b) calitatea solicitantului – soţ, copil sau persoană aflată la întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor infracţiunilor prevăzute la art. 13 alin. (3);
c) fapta infracţională săvîrşită, care se încadrează în lista celor stabilite la art. 12 alin. (2), data, locul şi împrejurările săvîrşirii acesteia;
d) prejudiciul suferit ca rezultat direct al infracţiunii conform prevederilor art. 15;
e) organul sesizat despre săvîrşirea infracţiunii (organul de constatare sau organul de urmărire penală), data sesizării acestuia;
f) numărul şi data actului organului de urmărire penală sau, după caz, ale hotărîrii judecătoreşti, conform art. 14 alin. (1) pct. 1);
g) datele privind antecedentele penale ale victimei infracţiunii care solicită acordarea compensaţiei financiare;
h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau alte plăţi pentru prejudiciile cauzate prin săvîrşirea infracţiunii, obţinute de victima infracţiunii dintr-o altă sursă legală;
i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate;
j) datele bancare ale contului pe care urmează a fi transferată compensaţia financiară sau solicitarea privind achitarea în numerar a acesteia, precum şi graficul (termenele) achitării compensaţiei, în cazul în care victima infracţiunii solicită achitarea în tranşe a acesteia;
k) confirmarea inexistenţei situaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (3) lit. a), e) şi f), precum şi a veridicităţii celor relevate în cerere.
(4) La cererea privind acordarea compensației financiare se anexează următoarele documente justificative pentru datele înscrise în cerere:
a) copia actului de identitate;
b) copia actului care confirmă statutul persoanei care solicită acordarea compensaţiei financiare, în cazul prevăzut la art. 13 alin. (3) şi la alin. (2) din prezentul articol;
c) documentele care justifică cuantumul solicitat al compensaţiei financiare pentru prejudiciul produs prin infracţiune;
d) o confirmare a executorului judecătoresc despre neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată privind prejudiciul cauzat prin infracţiune în cadrul unei proceduri de executare sau, după caz, privind suma prejudiciului compensată pînă la data depunerii cererii privind acordarea compensaţiei financiare, în cazul procedurii de executare silită a hotărîrii de judecată cu privire la acţiunea civilă născută din cauza penală;
e) cazierul judiciar;
f) orice alte documente deţinute de victima infracţiunii, utile pentru soluţionarea cererii.
Articolul 17. Comisia interdepartamentală pentru compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune
(1) Comisia interdepartamentală pentru compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune (în continuare – Comisie) este constituită din 3 membri, dintre care un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un reprezentant al Ministerului Muncii și Protecției Sociale şi un reprezentant al Ministerului Finanţelor.
(2) Regulamentul de activitate al Comisiei se aprobă de către Guvern.
(3) Comisia se convoacă în şedinţe ori de cîte ori este necesar.
(4) Secretariatul Comisiei este asigurat de Ministerul Justiţiei.
Articolul 18. Procedura de examinare a cererii privind acordarea compensației financiare de către stat pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune
(1) Cererea privind acordarea compensaţiei financiare, împreună cu actele anexate la aceasta, se depune la Ministerul Justiţiei şi se examinează de Comisie în termen de 30 de zile de la depunere.
(2) În urma examinării cererii, Comisia decide acordarea compensaţiei financiare şi stabileşte cuantumul compensaţiei sau refuză motivat acordarea acesteia.
(3) În cazul în care are loc reluarea urmăririi penale, precum şi în alte situaţii care fac imposibilă identificarea unei decizii pe marginea solicitării de compensare financiară a prejudiciului, examinarea cererii se suspendă prin decizie motivată a Comisiei, urmînd a fi reluată după încheierea procesului penal sau după dispariţia situaţiilor care au determinat suspendarea examinării cererii respective.
(4) Decizia Comisiei prin care se acordă sau se refuză acordarea compensaţiei financiare solicitate trebuie să conţină:
a) data emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia membrilor Comisiei care au participat la emiterea deciziei, precum şi autoritatea pe care o reprezintă;
c) numele, prenumele, data naşterii, codul numeric personal al victimei infracţiunii care a solicitat acordarea compensaţiei financiare pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune;
d) descrierea sumară a infracţiunii, cu indicarea obligatorie a articolului corespunzător din Codul penal, şi a prejudiciului cauzat prin aceasta;
e) temeiul legal de acordare sau de refuz al acordării compensaţiei financiare;
f) cuantumul compensaţiei financiare şi modul de acordare a acesteia;
g) modul şi termenele de contestare a deciziei.
(5) Decizia Comisiei, în termen de 2 zile lucrătoare de la adoptare, se transmite ministrului justiţiei și, în temeiul acesteia, ministrul dispune, prin ordin, acordarea sau neacordarea compensaţiei financiare.
(6) Ministrul justiţiei poate respinge decizia Comisiei dacă constată că aceasta contravine prevederilor legale, cu adoptarea, în acest caz, a unei decizii proprii asupra cererii privind acordarea compensaţiei financiare.
(7) Ordinul ministrului justiţiei privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
(8) Ministerul Justiţiei are obligaţia de a informa, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului ministrului justiţiei privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune, organul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată care examinează cauza penală sau, după caz, instanţa de judecată care examinează acţiunea civilă rezultată din cauza penală referitor la cererea privind acordarea compensaţiei financiare şi decizia luată pe marginea acesteia.
Articolul 19. Cuantumul compensaţiei financiare pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune şi modul de acordare a acesteia
(1) Compensaţia financiară se achită din contul bugetului de stat în mărime de 70% din suma prejudiciului calculat conform art. 15, dar nu mai mult de 10 salarii medii lunare pe economie, prognozate pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiară.
(2) Transferul compensaţiei financiare pentru victimele infracţiunilor se efectuează de Ministerul Justiţiei în termen de 30 de zile de la data rămînerii definitive a ordinului ministrului justiţiei privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
(3) Statul, prin intermediul Ministerului Justiţiei, se subrogă în drepturile victimei infracţiunii care a beneficiat de compensaţie financiară acordată de către stat pentru recuperarea de la infractor a sumelor plătite victimei.
Articolul 20. Regimul fiscal al compensaţiei financiare a prejudiciului cauzat prin infracţiune
Compensaţia financiară pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, acordată de către stat în conformitate cu prezenta lege, nu se supune impozitării.