pentru aprobarea Regulamentului privind aprecierea medico-legală a gravității vătămării integrității corporale sau sănătății

HOTĂRÂRE nr. 534 din 26.07.2023 · GUVERNUL · publicat 03.08.2023
pe legis.md
Trimiteri: 11 legate · 1 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Fără țintă (1)

În temeiul art. 57 alin. (3) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 34, art. 373), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind aprecierea medico-legală a gravității vătămării integrității corporale sau sănătății (se anexează).

2. Se abrogă Ordinul ministrului sănătății nr.199/2003 de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 170-172, art.224), cu modificările ulterioare.

PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN

Contrasemnează:

Ministrul sănătății Ala Nemerenco

Ministrul afacerilor interne Adrian Efros

Ministrul justiției Veronica Mihailov-Moraru

Nr. 534. Chișinău, 26 iulie 2023.

Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.534/2023

REGULAMENT privind aprecierea medico-legală a gravității vătămării integrității corporale sau sănătății

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Regulamentul privind aprecierea medico-legală a gravității vătămării integrității corporale sau sănătății (în continuare – Regulament) stabilește criteriile medico-legale pentru determinarea gravității vătămării integrității corporale sau sănătății persoanei (în continuare – criterii).

2. În sensul prezentului Regulament, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:

criterii medico-legale – semne calificative utilizate pentru aprecierea gravității vătămării integrității corporale sau sănătății;

leziune corporală – dereglare a integrității anatomice a organelor și țesuturilor sau funcțiilor acestora, provocată de acțiunea diferiților agenți/factori traumatici externi: mecanici, fizici, chimici, biologici, psihici;

medic legist – persoană cu studii medicale superioare și de specialitate în domeniul medicinei legale, calificată și abilitată, conform legii, să efectueze expertize/constatări și să formuleze concluzii ce țin de domeniul în care este autorizată (expert judiciar/specialist);

vătămare a integrității corporale sau a sănătății – prejudiciu cauzat integrității corporale sau sănătății prin leziune (leziuni).

3. Gravitatea vătămării integrității corporale sau sănătății se apreciază de către medicul legist în conformitate cu prezentul Regulament și cu alte acte normative.

4. Expertiza/constatarea medico-legală pentru aprecierea gravității vătămării integrității corporale sau sănătății se efectuează în baza examenului medico-legal al persoanei și/sau în baza documentelor medicale.

5. Examenul medico-legal al persoanelor se efectuează în sediile Centrului de Medicină Legală, în timpul orelor de lucru. În cazurile în care există pericolul de dispariție a unor probe sau de schimbare a unor situații de fapt, examenul poate fi efectuat și în afara programului de activitate al secției medico-legale. În cazurile de agresiuni privind viața sexuală, examenul medico-legal se va efectua în condițiile prevăzute în secțiunea a 4-a al capitolului V din anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 223/2023 cu privire la aprobarea Metodologiei de lucru a echipei de intervenție în cazurile de violență sexuală și a Instrucțiunii de lucru a echipei de intervenție în cazurile de violență sexuală și în Protocolul clinic standardizat privind managementul clinic al cazurilor de viol, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 908/2021.

6. La solicitarea în formă scrisă justificată a ordonatorului expertizei judiciare sau a solicitantului expertizei extrajudiciare în privința persoanelor care se află în situații semnificativ diferite (persoane cu dizabilități, multiple vulnerabilități sau care au alte criterii protejate (inclusiv etnie, rasă, religie), copii) se aplică principiul acomodării rezonabile, care presupune efectuarea examenului persoanei în condiții sigure, adaptate la necesitățile persoanelor vulnerabile, cu nevoi speciale, inclusiv în condiții de izolare în cazurile de risc de sănătate publică. Ordonatorul sau solicitantul asigură deplasarea și accesul medicului legist la locul aflării persoanei supuse expertizei.

7. Documentele medicale pentru efectuarea expertizei medico-legale se prezintă în original și trebuie să conțină suficiente informații concludente cu privire la caracterul traumei, evoluția clinică, precum și alte date necesare pentru obiectivizarea și argumentarea concluziilor. Din documentele medicale se extrag toate informațiile referitoare la caracterul lezional, manifestarea clinică a traumei (maladiei), rezultatele investigațiilor instrumentale și de laborator, intervențiilor chirurgicale, precum și alte date importante.

8. În cazurile în care persoana cu leziuni corporale se află la tratament staționar, în baza demersului în formă scrisă al organelor de drept înaintat instituției medico-sanitare, se va elibera, în termen de 3 zile lucrătoare, un extras din fișa medicală a bolnavului de staționar, autentificat de medicul curant/instituția medico-sanitară, cu indicarea diagnosticului clinic argumentat prin date obiective și alte informații ample referitoare la caracterul traumei și la intervențiile efectuate. La extras se vor anexa rezultatele investigațiilor paraclinice.

9. La necesitate, medicul legist recomandă persoanei supuse expertizei consultația specialiștilor din instituțiile medico-sanitare publice sau private, inclusiv cu efectuarea investigațiilor clinice și paraclinice necesare.

10. Prejudiciile cauzate prin actul medical se consideră vătămare a integrității corporale sau a sănătății în cazurile în care actul medical a fost realizat cu încălcarea regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale și se apreciază în conformitate cu criteriile calificative stipulate în prezentul Regulament.

11. Determinarea și evaluarea deficiențelor în actul medical se efectuează în comisie, constituită în condițiile prevederilor art. 146 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122/2003.

12. Aprecierea gravității vătămării integrității corporale sau sănătății la persoanele cu maladii sau defecte anatomo-funcționale, parțiale sau totale, preexistente, particularități individuale ale organismului, deficiențe în acordarea asistenței medicale, stări de simulare, agravare, maladii artificiale, în caz de adresare tardivă după ajutor medical se va efectua doar în baza consecințelor posttraumatice. În asemenea cazuri medicul legist va determina și va indica influența traumei asupra evoluției bolii.

13. Gravitatea vătămării integrității corporale sau sănătății nu se apreciază dacă:

1) diagnosticul leziunii sau al bolii la persoana supusă expertizei nu se confirmă prin date obiective;

2) consecința nepericuloasă pentru viață la moment nu este clară;

3) persoana supusă expertizei refuză efectuarea investigațiilor suplimentare necesare sau nu se prezintă la examinarea repetată.

14. Eliberarea unor concluzii prealabile și ipotetice cu privire la gravitatea vătămării integrității corporale sau sănătății se interzice. Dacă, din motive obiective, nu este posibilă elaborarea unei concluzii finale cu privire la gravitatea vătămării integrității corporale sau sănătății, medicul legist indică în concluziile sale cauzele de imposibilitate și menționează materialele suplimentare necesar a fi prezentate pentru aprecierea gravității, precum și stabilește termenul examinării repetate. Imposibilitatea aprecierii gradului de gravitate al vătămării integrității corporale sau sănătății nu scutește medicul legist de rezolvarea altor probleme înaintate spre soluționare de ordonatorul expertizei.

15. Aprecierea gradului de gravitate al vătămării integrității corporale sau sănătății (în continuare – grad de gravitate) se efectuează în baza criteriilor stabilite în Regulament pentru fiecare grad de gravitate în parte. Criteriul de apreciere a gradului de gravitate se indică în concluziile medico-legale.

16. Pentru stabilirea gradului de gravitate este suficientă prezența unui criteriu calificativ. În caz de asociere a mai multe criterii calificative, gravitatea vătămării se apreciază după criteriul ce corespunde unei vătămări mai grave, cu excepția criteriului incapacității de muncă generale permanente, când aceasta este determinată prin sumarea procentelor.

17. La solicitarea ordonatorului expertizei sau în cazul leziunilor corporale cu vechime diferită, gradul de gravitate se apreciază separat pentru fiecare leziune corporală.

18. Volumul incapacității de muncă generale permanente se apreciază în conformitate cu instrucțiunea și cu criteriile aprobate de către Ministerul Sănătății. Expertiza/constatarea medico-legală în baza acestui criteriu se efectuează numai după definitivarea consecințelor leziunilor corporale, confirmate prin date obiective.

19. Criteriul duratei dereglării sănătății presupune timpul necesar pentru restabilirea sănătății persoanei în funcție de volumul și caracterul lezional, care se apreciază în zile.

Medicul legist va evalua, în baza datelor medicale și medico-legale obiective, durata dereglării sănătății cauzate de leziunea corporală.

20. După efectuarea expertizei extrajudiciare, medicul legist, în termen de 3 zile lucrătoare, raportează cazul organelor de poliție sau ale procuraturii în următoarele situații:

1) copii victime;

2) acte de violență în familie;

3) vătămare medie sau gravă a integrității corporale sau a sănătății;

4) acte de violență sexuală;

5) acte de pretinsă tortură;

6) trafic de ființe umane;

7) la cererea expresă a victimei.

21. În caz de deces, gravitatea vătămării integrității corporale sau sănătății se apreciază similar persoanelor în viață. În aceste cazuri, în concluzii se indică și raportul de cauzalitate dintre traumă și moarte.

22. Pentru cazurile de tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, concomitent cu aprecierea gradului de gravitate se apreciază și gradul de corelație în raport cu formele specifice de tortură:

1) nu este în corelație: leziunea nu putea fi cauzată de către trauma descrisă;

2) este în corelație: leziunea putea fi cauzată de trauma descrisă, dar nu reprezintă o formă specifică a acesteia și poate avea multe alte cauze;

3) în strânsă corelație: leziunea putea fi cauzată de trauma descrisă și există și foarte puține alte cauze posibile;

4) tipică: leziunea are un aspect care este de obicei întâlnit în acest tip de traumă, dar există și alte cauze posibile;

5) diagnostică: leziunea nu putea fi cauzată prin alt mod decât cel descris.

23. Se stabilesc următoarele grade de gravitate a vătămării integrității corporale sau sănătății:

1) vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății;

2) vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății;

3) vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății;

4) vătămare neînsemnată a integrității corporale sau a sănătății.

Capitolul II

CRITERIILE DE APRECIERE A VĂTĂMĂRII INTEGRITĂȚII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂȚII

Secțiunea 1

Criteriile de apreciere a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății

24. Vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății se califică în baza următoarelor criterii:

1) pericolul pentru viață;

2) consecințele posttraumatice nepericuloase pentru viață, precum:

a) pierdere anatomică a unui organ sau a funcției acestuia;

b) întrerupere posttraumatică a sarcinii;

c) desfigurare iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente;

d) boală psihică;

3) incapacitatea de muncă generală permanentă și considerabilă.

25. Pericolul pentru viață este determinat de leziunile corporale care prezintă pericol iminent-imediat, tardiv sau potențial de a provoca moartea, indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivității individuale a organismului.

26. În calitate de leziuni corporale care prezintă pericol pentru viață se consideră următoarele:

1) fracturile oaselor bolții sau bazei craniului, cu excepția oaselor scheletului facial și fracturilor izolate ale lamelei externe a bolții craniului, inclusiv fără lezarea creierului și membranelor meningiene;

2) contuzia cerebrală gravă, cu sau fără compresiunea creierului, contuzia cerebrală medie însoțită de semne obiective de afectare bulbară;

Leziunile meningo-cerebrale se apreciază în baza indicațiilor metodice „Aprecierea medico-legală a gravității vătămării corporale în traumele cranio-cerebrale”;

3) hemoragiile intracraniene: hematom extra- sau subdural, hemoragii subarahnoidiene sau intracerebrale – atunci când acestea sunt asociate cu dereglări periculoase pentru viață, obiectivizate prin manifestările neurologice și neurochirurgicale respective;

4) leziunile penetrante ale coloanei vertebrale, inclusiv cele fără lezarea măduvei spinale;

5) fracturo-luxațiile și fracturile corpurilor sau ambelor arcuri ale vertebrelor cervicale, precum și fracturile unilaterale ale arcurilor vertebrelor cervicale 1 sau 2, fractura apofizei odontoide a vertebrei cervicale 2, inclusiv cele fără dereglarea funcției măduvei spinale;

6) luxațiile și subluxațiile vertebrelor cervicale asociate cu dereglări periculoase pentru viață, obiectivizate prin semne neurologice corespunzătoare;

7) leziunile închise ale regiunii cervicale a măduvei spinării însoțite de șoc spinal sau de alte dereglări periculoase pentru viață;

8) fracturile și fracturo-luxația unei sau a câteva vertebre toracice sau lombare, leziunile închise ale segmentelor toracice, lombare sau sacrale ale măduvei spinării asociate cu un șoc spinal confirmat clinic sau cu dereglarea funcțiilor organelor bazinului;

9) leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din partea tegumentelor sau a mucoasei);

10) fracturile închise ale cartilagiilor laringiene sau ale traheii cu lezarea mucoasei, asociate cu un șoc grav sau însoțite de o stare periculoasă pentru viața victimei;

11) fracturile închise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroidă și paratiroidă, însoțite de dereglarea respirației și simptomele unei hipoxii cerebrale profunde sau de alte stări periculoase pentru viață;

12) leziunile cutiei toracice penetrante în cavitățile pleurale, pericardică, cu sau fără lezarea organelor interne.

Emfizemul subcutanat localizat, constatat în cazul leziunilor toracelui, nu poate fi considerat drept un semn cert al leziunilor penetrante atunci când lipsesc fenomenele hemo-pneumotoracelui, iar comunicarea canalului de rănire cu cavitatea pleurală este îndoielnică;

13) leziunile abdomenului penetrante în cavitatea peritoneală, cu sau fără lezarea organelor interne; plăgile deschise ale organelor spațiului retroperitoneal; leziunile penetrante în cavitatea peritoneală/retroperitoneală ale vezicii urinare, vaginului, uterului, segmentului superior și mediu al rectului;

14) leziunile închise ale vaselor magistrale și ale organelor cavității toracice, abdominale și bazinului, ale organelor spațiului retroperitoneal, diafragmei, prostatei, ureterelor, inclusiv rupturile subcapsulare ale organelor, confirmate obiectiv prin semne periculoase pentru viață;

15) fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus, femur și tibie), leziunile deschise ale articulațiilor coxofemurale și genunchiului;

16) fracturile închise ale osului femural, care implică canalul medular.

Fracturile închise complete ale femurului la nivelul capului, colului, trohanterelor, condililor și epicondililor (fără implicarea canalului medular), fracturile închise marginale se califică după criteriul duratei dereglării sănătății sau volumului incapacității de muncă generală permanente;

17) fracturile deschise ale radiusului, ulnei și fibulei, fracturile închise în articulațiile mari (scapulo-humerală, cotului, radiocarpiană, talocrurală), dacă sunt însoțite de fenomene periculoase pentru viață;

18) fracturile oaselor bazinului asociate cu un șoc grav sau cu ruptura porțiunii membranoase a uretrei;

19) leziunile însoțite de un șoc grav (grad III-IV) sau de o hemoragie abundentă internă sau externă ce antrenează un colaps; de o embolie grasă ori gazoasă confirmată clinic; de o toxicoză traumatică cu fenomene de insuficiență renală acută, precum și de alte stări periculoase pentru viață;

20) lezarea unui vas sangvin mare: aorta, arterele carotidiene, subclaviculare, axilare, brahiale, cubitale, iliace, femurale, poplitee, precum și a venelor ce le însoțesc.

Aprecierea gravității vătămării integrității corporale sau sănătății în cazul lezării altor vase sangvine periferice se efectuează în mod individual în funcție de pericolul care îl prezintă pentru viață;

21) arsurile și degerăturile de gradul III și IV, cu lezarea a mai mult de 15% din suprafața corpului; de gradul III a peste 20% din suprafața corpului; de gradul II cu antrenarea a mai mult de 30% din suprafața corpului, precum și cele cu o suprafață mai mică, dar asociate cu un șoc grav; arsurile căilor respiratorii cu fenomene de edem și strictură a glotei;

22) acțiunea altor factori vulneranți externi (fizici, chimici, biologici) care au generat stări periculoase pentru viață (șoc grav de gradul III-IV, insuficiență a organelor de importanță vitală);

23) compresiunea organelor gâtului, precum și alte genuri de asfixie mecanică asociate cu un complex pronunțat de fenomene periculoase pentru viață (hipoxie cerebrală severă), confirmate prin date neurologice obiective;

24) stări periculoase pentru viață, condiționate de acțiuni traumatice în regiunile reflexogene – plexul sino-carotidian al gâtului, regiunea precordială, plexul ciliar, organele genitale masculine.

27. Consecințele posttraumatice nepericuloase pentru viață sunt:

1) pierdere anatomică a unui organ sau a funcției acestuia:

a) pierderea vederii – prin aceasta se subînțelege orbirea completă ireversibilă la ambii ochi sau o diminuare severă ireversibilă a acuității vizuale până la enumerarea degetelor la o distanță de doi metri și mai puțin (acuitatea vederii 0,04 dioptrii și mai mică).

Pierderea vederii la un singur ochi are drept consecință o incapacitate de muncă generală permanentă considerabilă.

Gradul de gravitate al vătămării în cazul lezării unui ochi orb, ce impune enuclearea acestuia, se apreciază în funcție de durata dereglării sănătății.

Volumul incapacității de muncă generale permanente în cazul traumelor organelor văzului complicate cu diminuarea acuității vizuale (stabilită fără corecție) se apreciază în termen nu mai mic de 3 luni de la traumă;

b) pierderea auzului – prin pierderea auzului se înțelege surditatea completă ireversibilă sau o diminuare ireversibilă a acuității auditive când persoana nu percepe vorbirea obișnuită la o distanță de 3-5 cm de pavilionul urechii.

Pierderea auzului doar la o ureche antrenează o incapacitate de muncă generală permanentă însemnată;

c) pierderea graiului – pierderea ireversibilă a capacității de a se exprima prin sunete articulate, recepționate clar. Această stare poate fi condiționată de pierderea/leziunea anatomo-funcțională a limbii, coardelor vocale sau de origine nervoasă centrală ori periferică;

d) pierderea mâinii sau piciorului presupune pierderea anatomică sau/și funcțională ireversibilă a acestora (paralizia sau o altă stare care exclude funcționalitatea lor).

Prin pierderea anatomică a mâinii se înțelege detașarea ei completă de la trunchi mai sus de articulația radio-carpiană, iar prin pierderea anatomică a piciorului – amputarea completă mai sus de nivelul articulației talo-crurale; celelalte cazuri trebuie considerate drept o pierdere a unei părți a membrului, având alte criterii de apreciere prevăzute de prezentul Regulament;

e) pierderea capacității de reproducere constă în pierderea ireversibilă a capacității de coabitare, fecundare, concepere și naștere;

2) întrerupere posttraumatică a sarcinii. Întreruperea sarcinii se califică drept o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății dacă se află în legătură cauzală directă cu trauma și nu este o consecință a particularităților individuale ale organismului sau a unei boli materne, fetale sau membranale;

3) desfigurare iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente. Medicul legist se abține de la calificarea leziunii feței și/sau a regiunilor adiacente drept o desfigurare iremediabilă. Medicul legist apreciază doar caracterul leziunii și gradul de gravitate al vătămării integrității corporale sau sănătății în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, constatând doar dacă aceasta este reparabilă sau nu.

Prin reparabilă se înțelege o micșorare considerabilă a gradului de manifestare a modificărilor morfologice ale leziunii sau ale consecințelor acesteia pe parcursul timpului sau sub influența mijloacelor de tratament nechirurgical. Dacă însă pentru înlăturarea leziunii sau a consecințelor acesteia este necesară o intervenție chirurgicală (cosmetică), leziunea este considerată ireparabilă.

Fața este delimitată în partea superioară de hotarul în normă a părții piloase a capului, lateral – de marginea anterioară a bazei pavilionului auricular, marginea posterioară a ramurii mandibulei și unghiul mandibulei, inferior – de marginea inferioară a corpului mandibulei. În cazul cheliei fronto-parietale complete, drept limită superioară a feței se consideră nivelul suturii coronariene.

Drept regiuni adiacente feței sunt: suprafețele anterioară și antero-laterală ale gâtului, pavilioanele auriculare. Suprafețele anterioară și antero-laterală ale gâtului sunt delimitate în partea superioară de marginea inferioară a corpului mandibulei, lateral – de marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian, inferior – de marginea superioară a manubriului sternal. Pavilionul auricular include suprafața sa anterioară, delimitată de conturul anatomic;

4) boală psihică. Drept o consecință nepericuloasă pentru viață sunt doar bolile psihice posttraumatice ireversibile.

Tulburările psihice posttraumatice tranzitorii nu sunt boli psihice și gravitatea lor se apreciază în conformitate cu criteriul duratei dereglării sănătății.

Aprecierea gravității vătămării în cazurile bolilor și tulburărilor psihice posttraumatice se face în cadrul unei expertize complexe – medico-legale, psihiatrico-legale și clinico-psihologice, ținându-se cont de legătura de cauzalitate dintre traumă și tulburarea sau maladia psihică.

28. Incapacitatea de muncă generală permanentă și considerabilă reprezintă leziunea care a condiționat direct sau prin consecințele sale o incapacitate de muncă generală permanentă mai mare de 33%.

La persoanele cu dizabilități fizice incapacitatea de muncă generală permanentă, generată de leziunea corporală, se apreciază ca și la persoanele practic sănătoase.

Incapacitatea de muncă generală permanentă la copii se apreciază similar ca la adulți, conform prevederilor prezentului Regulament.

Secțiunea a 2-a

Criteriile de apreciere a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății

29. Criteriile de apreciere a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății sunt:

1) lipsa pericolului pentru viață;

2) lipsa tuturor consecințelor prevăzute în prezentul Regulament cu referire la vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății;

3) dereglarea sănătății de lungă durată;

4) incapacitatea de muncă generală permanentă și însemnată.

30. Dereglarea sănătății de lungă durată este starea morbidă condiționată de traumă, care are o durată de peste 3 săptămâni (mai mult de 21 de zile).

31. Incapacitatea de muncă generală permanentă și însemnată reprezintă o incapacitate în volum mai mare de 10%, dar nu mai mult de 33% (o treime), inclusiv.

Secțiunea a 3-a

Criteriile de apreciere a vătămării ușoare a integrității corporale sau a sănătății

32. Criteriile de apreciere a vătămării ușoare a integrității corporale sau a sănătății sunt:

1) dereglarea sănătății de scurtă durată;

2) incapacitatea de muncă generală permanentă și neînsemnată.

33. Dereglarea sănătății de scurtă durată este starea morbidă condiționată de traumă, care are o durată de peste 6 zile, dar nu mai mult de 21 de zile, inclusiv.

34. Prin incapacitatea de muncă generală permanentă și neînsemnată se înțelege o incapacitate în volum de până la 10%, inclusiv.

Secțiunea a 4-a

Criteriile de apreciere a vătămării neînsemnate a integrității corporale sau a sănătății

35. Criteriile de apreciere a vătămării neînsemnate a integrității corporale sau a sănătății sunt:

1) lipsa dereglării sănătății sau dereglarea sănătății nu mai mult de 6 zile;

2) lipsa incapacității de muncă generale permanentă.