Secțiunea 1
Primele de asigurare și limitele de răspundere
Articolul 12. Primele de asigurare. Sistemul bonus-malus
(1) Asigurătorul calculează prima de asigurare astfel încât să se acopere toate obligațiile ce decurg din contractul de asigurare obligatorie RCA.
(2) Prima de asigurare care urmează a fi încasată de la asigurat se calculează prin aplicarea la prima de asigurare de bază a criteriilor de risc, a coeficienților de rectificare și a coeficientului bonus-malus. Prima de asigurare se plătește integral.
(3) Asigurătorul RCA și intermediarul în asigurări sunt obligați să ofere asiguraților informații despre cuantumul primei de asigurare de bază, al coeficienților de rectificare și al coeficientului bonus-malus, care va fi aplicat asiguratului.
(4) Primele de asigurare de bază și coeficienții de rectificare aferenți asigurării obligatorii RCA interne și externe se stabilesc de către asigurătorii RCA în baza calculelor actuariale interne ale acestora, potrivit cadrului metodologic de calculare și aplicare stabilit de către autoritatea de supraveghere.
(5) Primele de asigurare de bază și coeficienții de rectificare aferenți asigurării obligatorii RCA interne și externe, legalizați de către actuarul asigurătorului RCA, se prezintă de către asigurător spre examinare autorității de supraveghere, până la punerea în aplicare, pentru a se asigura că acestea sunt suficiente pentru a acoperi cel puțin costurile de soluționare a cererilor de despăgubire și cheltuielile administrative ale asigurătorului RCA, conform actelor normative ale autorității de supraveghere.
(6) În cazul în care informațiile furnizate de către asigurat, conform art. 8, nu corespund realității în momentul încheierii contractului de asigurare obligatorie RCA, prima de asigurare poate fi recalculată și modificată de către asigurătorul RCA după notificarea prealabilă a asiguratului.
(7) În cazul încălcării obligației de informare prevăzute la art. 8 la data încheierii contractului de asigurare obligatorie RCA, pe parcursul perioadei de valabilitate a acestuia sau în cazul agravării riscului, asigurătorul RCA poate rezolvi contractul în termen de 20 de zile de la notificarea prealabilă a asiguratului dacă acesta din urmă nu dă acordul pentru modificarea condițiilor contractuale în condițiile alin. (6) al prezentului articol. În cazul producerii cazului asigurat în perioada de notificare, asigurătorul RCA poartă răspundere cu drept de încasare, după caz, a unei prime de asigurare suplimentare.
(8) Asigurătorilor RCA și intermediarilor în asigurări li se interzice acordarea asiguratului a oricăror avantaje colaterale la încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA internă și externă (sub formă de cadouri, bonusuri, promoții, certificate, premii etc.), inclusiv din contul cheltuielilor de achiziții și/sau al marjei de profit.
(9) La determinarea cuantumului primei de asigurare de bază, asigurătorul RCA va lua în considerare istoricul despăgubirilor de asigurare plătite în cel puțin ultimii 5 ani pentru pagubele produse de accidente, cu implicarea conducătorului de vehicul care solicită asigurarea obligatorie RCA.
(10) Asigurătorul RCA furnizează autorității de supraveghere, la cererea acesteia, următoarele informații:
a) modul de determinare a primei de asigurare;
b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
c) raportul actuarial privind calculul și modul de determinare a primei de asigurare;
d) orice alte informații privind metoda de calcul al primei de asigurare.
(11) Autoritatea de supraveghere calculează cel puțin o dată pe an primele de referință și le publică conform actelor sale normative, reieșind din baza tehnică de calcul aferentă informațiilor statistice (cumulată per piață).
(12) Autoritatea de supraveghere va respinge calculul actuarial al primei de asigurare de bază și al coeficienților de rectificare dacă primele de asigurare sunt mai mici decât primele de referință.
(13) Asigurătorii RCA care nu dispun de informație statistică suficientă, necesară calculului actuarial prevăzut de prezenta lege, aplică prima de referință potrivit deciziei autorității de supraveghere.
(14) Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus-malus sunt prevăzute în actele normative ale autorității de supraveghere.
(15) Asigurătorul RCA sau autoritatea de supraveghere eliberează solicitantului, în termen de până la 15 zile de la înregistrarea cererii acestuia, un certificat privind pagubele înregistrate pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale sau absența acestor pagube.
Articolul 13. Limitele de răspundere
(1) Limitele de răspundere ale asigurării obligatorii RCA interne sunt următoarele:
a) pentru daune materiale produse de unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de despăgubire este de 100000 de euro, cu echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Națională a Moldovei la data producerii accidentului;
b) pentru vătămări corporale și decese cauzate de unul și același accident, limita de despăgubire este de 100000 de euro – pentru o persoană vătămată sau de 500000 de euro – pentru mai multe persoane vătămate, indiferent de numărul lor, cu echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Națională a Moldovei la data producerii accidentului;
c) pentru daune materiale revendicate în baza procedurii de constatare amiabilă a accidentului de vehicul, cuantumul maxim de despăgubire este stabilit prin actele normative ale autorității de supraveghere;
d) pentru prejudiciile morale ca urmare a dizabilității sau a decesului persoanei vătămate cauzate de unul și același accident, limita de despăgubire este de 5000 de euro – pentru o persoană vătămată sau de 10000 de euro – pentru mai multe persoane vătămate, indiferent de numărul lor, cu echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Națională a Moldovei la data producerii accidentului.
(2) În cazul prejudiciilor morale prevăzute la alin. (1) lit. d), acestea, proporțional limitei de răspundere, vor fi compensate după cum urmează:
a) în caz de deces al persoanei vătămate – 100%;
b) în caz de încadrare în grad de dizabilitate severă – 90%, accentuată – 60%, medie – 30%.
(3) Despăgubirile de asigurare prevăzute de contractul de asigurare obligatorie RCA se plătesc indiferent de numărul cazurilor de accidente care au avut loc în perioada de valabilitate a acestuia.
(4) Dacă întinderea pagubelor produse de unul și același accident mai multor persoane, inclusiv cheltuielile suportate de acestea în procesul civil, depășește limita stabilită, despăgubirile de asigurare se acordă în acea limită stabilită pentru fiecare persoană păgubită, proporțional raportului dintre limita răspunderii și totalul pagubelor.
(5) În cazul în care întinderea pagubelor depășește limitele de răspundere stabilite la alin. (1), persoana păgubită are dreptul, în conformitate cu Codul civil, să intenteze persoanei culpabile de producerea accidentului o acțiune de recuperare a sumei care depășește aceste limite.
(6) Proprietarul și/sau utilizatorul vehiculului are dreptul să încheie contract de asigurare benevolă (facultativă) de răspundere civilă pentru acoperirea pagubelor ce depășesc limitele de răspundere stabilite la alin. (1).
Secțiunea a 2-a
Riscuri acoperite prin contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto
Articolul 14. Riscuri acoperite de către asigurătorul RCA
(1) Asigurătorul RCA are obligația de a plăti despăgubiri de asigurare persoanei păgubite pentru pagubele produse de un accident de vehiculul al cărui proprietar și/sau utilizator a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA.
(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul de asigurare obligatorie RCA, conform art. 13 alin. (1) și (2) și în condițiile în care cazul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului, asigurătorul RCA acordă despăgubiri de asigurare pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii morale;
b) daune materiale, inclusiv costuri de radiere a vehiculului și cheltuieli de diminuare a daunei;
c) costuri privind reparația vehiculului, dovedite prin documente emise de către unitățile de reparații sau prin documente emise în condițiile prezentei legi;
d) cheltuieli de judecată suportate de persoana păgubită în procesul civil sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului, dacă soluția este favorabilă pentru persoana păgubită;
e) costul aferent unei singure evacuări a vehiculului avariat, care aparține persoanei păgubite, de la locul accidentului la locația reprezentantului de despăgubiri sau la unitatea de reparații aleasă de către persoana păgubită, în vederea reparării vehiculului, sau la cea mai apropiată locație de locul producerii accidentului sau la domiciliul persoanei păgubite, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii sau deplasarea acestuia poate provoca pericol pentru siguranța traficului rutier.
(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în încăperi și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului al cărui proprietar și/sau utilizator a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri de asigurare în limita de răspundere prevăzută în prezenta lege pentru:
a) paguba produsă de orice dispozitiv sau instalație cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv paguba produsă din cauza desprinderii accidentale a remorcii, a semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul;
b) paguba produsă din culpa conducătorului de vehicul al cărui proprietar și/sau utilizator a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA;
c) paguba provocată persoanelor păgubite de caracteristicile, acțiunea ori inacțiunea vehiculului, de alt lucru antrenat în deplasarea vehiculului sau de scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, a materialelor sau a obiectelor transportate;
d) pagubele provocate persoanelor păgubite de deschiderea ușilor vehiculului de către pasagerii acestuia în timpul deplasării sau atunci când vehiculul este oprit sau staționează;
e) pagubele produse persoanelor păgubite drept consecință a conducerii vehiculului de către o persoană în stare de ebrietate survenită în urma consumului de alcool, droguri și/sau alte substanțe cu efecte similare.
Articolul 15. Categorii de persoane păgubite
(1) Asigurarea obligatorie RCA acoperă răspunderea pentru pagubele produse de accidente de vehicule tuturor persoanelor altele decât conducătorul vehiculului culpabil.
(2) Membrii familiei asiguratului, ai conducătorului de vehicul sau ai oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.
(3) Asigurarea obligatorie RCA acoperă pagubele produse de accidente de vehicule pietonilor, cicliștilor și altor utilizatori nemotorizați ai drumurilor, care, în urma unui accident de vehicul, au dreptul la o despăgubire de asigurare în limitele de răspundere prevăzute de prezenta lege.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere răspunderii civile ori valorii despăgubirii de asigurare.
Articolul 16. Clauze contractuale de excludere
(1) Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri de asigurare pentru:
a) cazurile în care asiguratul nu este culpabil de producerea accidentului;
b) cazurile în care accidentul a fost produs din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c) cazurile în care accidentul a fost produs din culpa exclusivă a unei persoane terțe, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 14 alin. (3) lit. d);
d) daunele produse bunurilor ce aparțin conducătorului vehiculului culpabil de producerea accidentului, precum și pentru vătămările corporale sau decesul acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri de asigurare;
e) daunele produse bunurilor ce aparțin persoanei fizice sau juridice, dacă au fost provocate de un vehicul aflat în proprietatea și/sau în utilizarea aceleiași persoane fizice sau juridice, care a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA, și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau juridică;
f) cazurile în care bunurile avariate sunt utilizate de către proprietarul și/sau utilizatorul vehiculului care a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA și care a produs pagubele;
g) cazurile în care bunurile avariate și vehiculul al căror proprietar și/sau utilizator au îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA fac parte din patrimoniul comun al soților;
h) partea din pagubă care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul de asigurare obligatorie RCA, produsă în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor responsabile de producerea accidentului;
i) amenzile de orice fel și cheltuielile pentru procesul penal pe care ar fi obligat să le achite proprietarul, utilizatorul și/sau conducătorul vehiculului care au îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA, responsabili de producerea accidentului;
j) cheltuielile suportate pentru procesul penal de către proprietarul, utilizatorul și/sau conducătorul vehiculului care au a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA și sunt responsabili de producerea accidentului, chiar dacă în cadrul acestui proces s-a soluționat și latura civilă;
k) sumele pe care conducătorul vehiculului culpabil de producerea accidentului este obligat să le plătească pentru avarierea ori distrugerea vehiculului proprietarului și/sau utilizatorului căruia i-a fost încredințat vehiculul și care au îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA;
l) pagubele produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul, utilizatorul și/sau conducătorul vehiculului culpabil și persoanele păgubite a existat un contract de transport la data producerii accidentului;
m) pagubele produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul care a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele păgubite cunoșteau că vehiculul respectiv era furat;
n) pagubele produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicul, care sunt utilizate ca instalații de lucru ori ca utilaje și constituie riscuri ale activității profesionale;
o) pagubele produse de accidentele de vehicule survenite în timpul operațiilor de încărcare și de descărcare;
p) pagubele produse în urma transportării de produse periculoase radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, de combustibili, care au determinat producerea accidentului și agravarea pagubelor;
q) pagubele cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau în timpul războiului, dacă utilizarea are legătură directă cu respectivul atac ori război;
r) reducerea valorii bunurilor după reparație;
s) pagubele care au dus la poluarea mediului din cauza unui accident;
t) pagubele produse în urma dispariției sau distrugerii valorilor mobiliare, a banilor, a pietrelor prețioase, a obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase, a obiectelor de artă și a altor obiecte ale proprietății intelectuale;
u) pagubele produse de exploatarea vehiculelor în cadrul întrecerilor și antrenamentelor sportive, organizate în locuri special prevăzute pentru acestea;
v) pagubele produse în situațiile în care răspunderea asigurătorului RCA nu începuse, încetase ori era suspendată;
w) pagubele care sunt consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv a înlocuirii temporare a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei păgubite;
x) profitul sau venitul ratat.
(2) Persoana păgubită are dreptul să înainteze în instanța de judecată o acțiune civilă împotriva persoanei culpabile de producerea accidentului în scopul recuperării daunelor excluse din asigurarea obligatorie RCA, conform alin. (1).
(3) Nu pot beneficia de despăgubiri de asigurare persoanele care, la data producerii accidentului, au avut posibilitatea să își recupereze pagubele suportate în baza unei asigurări facultative sau obligatorii, cu excepția exercitării opțiunii prevăzute la art. 24 alin. (9), ori în baza legislației și persoanele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana culpabilă de producerea accidentului, dacă se dovedește că acestea știau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract de asigurare obligatorie RCA.
Articolul 17. Culpa comună
(1) În situația în care persoana păgubită a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la agravarea pagubei, aceasta va fi considerată responsabilă numai pentru partea din pagubă care îi este imputabilă. În astfel de cazuri, mărimea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
(2) În cazul în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubirea de asigurare în proporția în care nu s-a făcut responsabilă de producerea accidentului.
Secțiunea a 3-a
Notificarea producerii cazului asigurat și constatarea pagubelor
Articolul 18. Obligațiile asiguratului
(1) În cazul producerii accidentului de vehicul, asiguratul este obligat:
a) să întreprindă toate acțiunile posibile pentru diminuarea pagubelor produse;
b) să notifice organele de poliție sau alte organe de drept despre accidentul de vehicul (cu excepția accidentelor pasibile de documentarea prin procedura de constatare amiabilă a accidentului) imediat după producerea acestuia, solicitând întocmirea actelor referitoare la cauzele și circumstanțele producerii accidentului de vehicul, precum și la consecințele acestuia;
c) în cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de vehicul:
– să înștiințeze imediat asigurătorul RCA care a emis polița de asigurare obligatorie RCA sau BNAA-ul, în cazul deținerii certificatului de asigurare „Carte Verde”, despre producerea accidentului pe teritoriul Republicii Moldova;
– să documenteze, fără întârziere, circumstanțele producerii accidentului de vehicul prin completarea și semnarea de către ambii conducători de vehicule implicați în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”;
– să înregistreze datele martorilor, dacă aceștia există;
– să facă fotografii și/sau imagini video la locul accidentului, care să cuprindă ambele vehicule accidentate, plăcile cu numerele de înmatriculare și părțile avariate ale acestora, care să fie vizibile, și urmele de frânare și de cioburi de la fața locului, dacă acestea există;
– să prezinte asigurătorului RCA, în termen de 2 zile lucrătoare de la data producerii accidentului, exemplarul său al formularului „Constatare amiabilă de accident”, completat și semnat de către ambii conducători de vehicule implicați în accident;
d) să înștiințeze, în termen de 48 de ore din momentul producerii accidentului, asigurătorul RCA care a emis polița de asigurare obligatorie RCA sau BNAA-ul, în cazul deținerii certificatului de asigurare „Carte Verde”, despre producerea accidentului pe teritoriul Republicii Moldova. Conducătorii vehiculelor implicați în accident, care dețin polițe de asigurare obligatorii RCA și/sau certificate de asigurare „Carte Verde”, indiferent de rezultatele constatării vinovăției, sunt obligați să nu întreprindă de sine stătător măsuri de înlăturare a pagubelor;
e) să notifice persoanele implicate în accident și persoana păgubită sau apropiații acesteia despre faptul că deține poliță de asigurare obligatorie RCA și/sau certificat de asigurare „Carte Verde” și să ofere informațiile necesare despre asigurătorul RCA;
f) să prezinte asigurătorului RCA ori reprezentantului de despăgubiri actul privind producerea accidentului, elaborat de organul de poliție și de instituțiile competente, permisul de conducere valabil pentru categoria din care face parte vehiculul, certificatul de înmatriculare și raportul de inspecție tehnică periodică a vehiculului care a provocat accidentul;
g) să asigure, la solicitarea asigurătorului RCA, accesul la vehiculul cu care a provocat accidentul.
(2) Refuzul asiguratului de a respecta prevederile alin. (1) nu limitează dreptul persoanei păgubite de a fi despăgubită. În acest caz, asigurătorul RCA are dreptul să înainteze împotriva asiguratului acțiune de regres privind cheltuielile suplimentare aferente neîndeplinirii prevederilor menționate.
(3) Refuzul asiguratului de a se prezenta, la solicitarea asigurătorului RCA, în legătură cu acțiunea de regres, nu limitează dreptul persoanei păgubite de a fi despăgubită.
Articolul 19. Drepturile și obligațiile persoanei păgubite
(1) Asiguratul transmite persoanei păgubite, la cererea acesteia, informațiile necesare pentru formularea pretențiilor de despăgubire, în special:
a) numele, prenumele și adresa conducătorului vehiculului în momentul producerii accidentului;
b) denumirea și adresa sediului persoanei juridice posesoare a vehiculului;
c) denumirea, adresa asigurătorului RCA care a emis contractul de asigurare obligatorie RCA, seria și numărul contractului, precum și numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului ori numărul de identificare al acestuia.
(2) În cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de vehicul, persoanei păgubite îi sunt opozabile obligațiile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c).
(3) Drepturile persoanei păgubite prin accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova de vehiculul aflat în proprietatea și/sau utilizarea asiguratului se exercită față de asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau față de propriul asigurător RCA, în cazul decontării directe, sau prin reprezentantul de despăgubiri, în limitele de răspundere ale asigurării RCA prevăzute în prezenta lege.
(4) Drepturile persoanei păgubite prin accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova de vehiculul aflat în proprietatea și/sau în utilizarea unei persoane asigurate în străinătate se exercită față de asigurătorul acestei persoane prin intermediul BNAA-ului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. b).
(5) Persoana păgubită are dreptul să înainteze o cerere de despăgubire către asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau către propriul asigurător RCA, în cazul decontării directe, sau către reprezentantul de despăgubiri desemnat de acesta, indiferent dacă asiguratul a executat sau nu obligația de înștiințare prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. d).
(6) Asigurătorul RCA nu are dreptul să refuze examinarea și soluționarea cererii de despăgubire depuse în condițiile alin. (5).
(7) Drepturile persoanei păgubite într-un accident de vehicule se exercită față de BNAA, iar despăgubirile de asigurare se plătesc în limitele de răspundere stabilite la art. 13 și în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (3) dacă:
a) vehiculul și/sau conducătorul acestuia au fost identificați și s-a stabilit că conducătorul nu a îndeplinit obligația de încheiere a contractului de asigurare obligatorie RCA și/sau vehiculele nu sunt înregistrate sau nu au fost supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova;
b) vehiculul și/sau conducătorul acestuia au rămas neidentificați;
c) dacă vehiculul a fost obținut pe cale ilicită;
d) accidentul a avut loc în perioada suspendării contractului de asigurare obligatorie RCA pentru vehicul, indiferent de persoana care a cauzat accidentul.
(8) În cazurile prevăzute la alin. (7), drepturile și obligațiile aferente dosarului de daune, constatarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor de asigurare, prevăzute de prezenta lege pentru asigurătorul RCA, se vor atribui și BNAA-ului.
(9) Persoana păgubită este obligată să asigure, în termenul specificat la art. 20 alin. (1) lit. d), accesul asigurătorului RCA sau al reprezentantului de despăgubiri desemnat de acesta la bunurile avariate în accidentul de vehicul, astfel încât asigurătorul RCA să poată constata valoarea reală a pagubelor.
(10) Dacă persoana păgubită nu a respectat obligația prevăzută la alin. (9) și a făcut imposibilă întocmirea dosarului de daune și/sau constatarea de către asigurătorul RCA a întinderii pagubelor, acesta din urmă este absolvit de obligația de a plăti despăgubirea de asigurare.
(11) Prin derogare de la alin. (9) și (10) al prezentului articol și art. 24 alin. (11), în cazul în care în drepturile persoanei păgubite în accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova s-a subrogat asigurătorul de bunuri dintr-un stat terț, asigurătorul RCA constată pagubele și plătește despăgubirile de asigurare în condițiile prezentei legi și în baza documentelor justificative prezentate de către asigurătorul de bunuri din statul terț.
(12) Prin derogare de la alin. (9) și (10), asigurătorul va plăti despăgubirea de asigurare în cazul bunurilor de importanță socială și/sau de securitate a traficului rutier (piloni de electricitate, instalații de gaze naturale, parapete de la marginea carosabilului, semafoare, alte obiecte care privesc securitatea traficului rutier) avariate și înlocuite imediat după producerea accidentelor de vehicule, cu condiția realizării fotografiilor și/sau a imaginilor video panoramice și în detaliu ale bunurilor și ale părților avariate ale acestora și cu condiția depozitării ulterioare într-un spațiu corespunzător pentru examinarea și stabilirea întinderii pagubelor de către asigurătorul RCA sau de către BNAA, după caz, în scopul plătirii despăgubirilor de asigurare.
Articolul 20. Drepturile și obligațiile asigurătorului RCA
(1) După ce a luat cunoștință de producerea accidentului, asigurătorul RCA este obligat:
a) să deschidă un dosar de daune;
b) să examineze formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat în modul prevăzut de prezenta lege, prezentat de către persoana păgubită și anexat la cererea de despăgubire, precum și să emită fără întârziere documentul care confirmă recepționarea și înregistrarea cererii de despăgubire;
c) să solicite instituțiilor subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne, organelor de drept și instanțelor judecătorești, instituțiilor medicale și altor persoane juridice de drept public și privat informațiile necesare pentru instrumentarea dosarului de daune sau pentru exercitarea dreptului de regres de către asigurătorul RCA, stipulate în prezenta lege, (cu excepția accidentelor documentate, cu respectarea procedurii de constatare amiabilă), dacă asiguratul sau persoana păgubită nu a prezentat asigurătorului RCA astfel de informații certificate în modul corespunzător;
d) să examineze bunurile avariate și să întocmească, în termen de până la 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii de despăgubire depuse de persoana păgubită, un proces-verbal de constatare a pagubelor;
e) să închidă dosarul de daune privind pagubele produse de accidentul de vehicul în cel mult 30 de zile de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului;
f) să plătească despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de prezenta lege.
(2) Asigurătorul RCA este obligat să ia o decizie cu privire la soluționarea cererii de despăgubire și să plătească despăgubirea de asigurare în cel mult 30 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire – în cazul dosarului de daune complet și în cel mult 90 de zile – în cazul dosarului de daune incomplet. Decizia cu privire la soluționarea cererii de despăgubire se comunică persoanei păgubite în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării, în mod obligatoriu, cu confirmarea expedierii.
(3) În cazul în care asiguratul contestă în instanța de judecată actele emise de către organele de constatare a circumstanțelor producerii cazului asigurat, inclusiv deciziile adoptate referitoare la stabilirea culpei asiguratului în producerea cazului asigurat, și informează asigurătorul RCA cu privire la aceasta, asigurătorul RCA are dreptul să suspende examinarea cererii de despăgubire în partea ce ține de plătirea despăgubirii de asigurare până la emiterea hotărârii judecătorești definitive privind stabilirea culpei.
(4) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (2) sau le îndeplinește necorespunzător, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea de asigurare, acestuia i se aplică o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată pe baza sumei totale de despăgubire cuvenită sau a diferenței de sumă neplătită. Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii de asigurare.
(5) Pe durata suspendării examinării cererii de despăgubire în condițiile alin. (3) și pe perioada în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces judiciar privind stabilirea culpei, prevederile alin. (4) nu se aplică.
Articolul 21. Constatarea amiabilă a accidentului de vehicul
(1) Procedura de constatare amiabilă a accidentului de vehicul (în continuare – procedură de constatare amiabilă) este o soluție de constatare a faptelor, a circumstanțelor și a persoanei culpabile de producerea accidentului, alternativă procedurii aplicate de angajații organelor de poliție, ai unităților de pompieri și ai procuraturii, și este aplicabilă doar cu condiția exprimării benevole a voinței ambilor conducători de vehicule implicați în accident.
(2) Procedura de constatare amiabilă constă în completarea și semnarea de către conducătorii de vehicule implicați în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”, cu indicarea persoanei care își asumă responsabilitatea de producerea accidentului, care, ulterior, este prezentat asigurătorului RCA al persoanei presupuse responsabile de accident împreună cu cererea de despăgubire.
(3) Procedura de constatare amiabilă se aplică cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții:
a) în accident sunt implicate doar două vehicule;
b) accidentul este soldat cu daune materiale nesemnificative în limita prevăzută la art. 13 alin. (1) lit. c);
c) accidentul nu s-a soldat cu vătămări corporale și/sau cu deteriorarea bunurilor (instalații rutiere, piloni, garduri, clădiri etc.) altele decât vehiculele implicate în accident;
d) ambii conducători de vehicule implicați în accident își exprimă consimțământul privind documentarea accidentului prin procedura de constatare amiabilă și consensul privind circumstanțele producerii accidentului și daunele vizibile cauzate vehiculelor implicate, iar persoana responsabilă de producerea accidentului își recunoaște culpa;
e) conducătorii de vehicule implicați în accident au posibilitatea de a face fotografii și/sau imagini video la locul accidentului de vehicul;
f) conducătorii de vehicule implicați în accident înregistrează datele martorilor dacă este posibil acest lucru.
În cazul neîndeplinirii cumulative a condițiilor menționate la alin. (3) lit. a) și lit. c)–f), formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat și semnat de către conducătorii de vehicule implicați în accident, devine nul, iar accidentul de vehicul urmează a fi documentat de către organele competente.
(4) Forma și conținutul formularului „Constatare amiabilă de accident”, precum și normele privind utilizarea acestui formular, se aprobă de către autoritatea de supraveghere, cu avizul organelor de poliție. Formularul „Constatare amiabilă de accident” se eliberează asiguratului gratuit. Se interzice introducerea în formularul respectiv a informațiilor altele decât cele prevăzute în actele normative ale autorității de supraveghere.
(5) Formularul „Constatare amiabilă de accident” prevede, în mod obligatoriu, informațiile despre circumstanțele producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor și ale vehiculelor implicate în accident, datele din polița de asigurare obligatorie RCA și/sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul vehiculului aflat în proprietatea și/sau în utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), datele despre daunele produse vehiculelor implicate, precum și alte informații stabilite în actele normative ale autorității de supraveghere. Formularul „Constatare amiabilă de accident” conține două pagini autocopiative, ambele având aceeași valoare juridică, și se eliberează asiguratului de către asigurătorul RCA odată cu polița de asigurare obligatorie RCA sau la solicitare.
(6) În cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă, cererea de despăgubire se depune de către persoana păgubită la asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau către propriul asigurător RCA, în cazul decontării directe, cu anexarea formularului „Constatare amiabilă de accident”, completat și semnat de către ambele părți, în baza acestuia fiind deschis dosarul de daune.
(7) În cazul accidentului de vehicul documentat prin procedura de constatare amiabilă, asigurătorul RCA are dreptul să refuze plătirea despăgubirii de asigurare dacă nu au fost întrunite condițiile prevăzute la alin. (3) din prezentul articol, cu excepția condiției de la lit. b) a alineatului menționat, caz în care asigurătorul RCA plătește despăgubirea de asigurare în limita prevăzută la art. 13 alin. (1) lit. c). Refuzul asigurătorului RCA de a plăti despăgubirea de asigurare nu limitează dreptul părților de a se adresa organelor sau instituțiilor competente pentru stabilirea circumstanțelor accidentului de vehicul și de a înainta, în baza documentelor de constatare, întocmite de aceste organe sau instituții, o cerere suplimentară de despăgubire, în modul prevăzut de prezenta lege.
(8) Asigurătorul RCA are dreptul să refuze plătirea despăgubirii de asigurare dacă formularul „Constatare amiabilă de accident” este completat în mod ilizibil, este incomplet și conține date contradictorii sau eronate, cu excepția cazului în care asiguratul sau persoana păgubită a contribuit la înlăturarea erorilor.
(9) În cazul în care asigurătorul RCA nu este de acord că persoana identificată este recunoscută ca fiind responsabilă de accident în baza formularului „Constatare amiabilă de accident” sau în cazul în care asiguratul își retrage admiterea responsabilității, asigurătorul RCA plătește despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de prezenta lege și are dreptul să solicite instanței de judecată, în termen de 15 zile de la data plătirii despăgubirii de asigurare, examinarea în fond a formularului „Constatare amiabilă de accident”, stabilirea responsabilității și, după caz, încasarea despăgubirii de la asigurătorul RCA al persoanei recunoscute ca fiind responsabilă de accident de către instanța de judecată.
(10) Dosarul de daună deschis în urma accidentului de vehicul, documentat prin procedura de constatare amiabilă, se instrumentează conform procedurii generale prevăzute de prezenta lege.
(11) Organele și instituțiile competente pentru stabilirea circumstanțelor accidentului de vehicul nu au dreptul să refuze întocmirea dosarului contravențional în condițiile Codului contravențional în cazul în care formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat și semnat de către conducătorii de vehicule implicați în accident, devine nul.
Articolul 22. Dosarul de daune. Stabilirea pagubelor
(1) În cazul producerii unui caz acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, persoana păgubită are dreptul să depună cererea de despăgubire la asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau la asigurătorul propriu RCA, în cazul decontării directe, sau la BNAA, în cazul apariției unui risc acoperit de acesta, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Forma și conținutul cererii de despăgubire sunt unice pentru toți asigurătorii RCA și se stabilesc prin actele normative ale autorității de supraveghere. Cererea de despăgubire poate fi completată și prin utilizarea mijloacelor electronice.
(3) Odată cu deschiderea dosarului de daune, asigurătorul RCA sau, după caz, BNAA eliberează persoanei păgubite, în scris, lista documentelor necesare, dar nu mai multe decât cele menționate la alin. (4), pentru închiderea dosarului de daune și pentru plata despăgubirii.
(4) În dosarul de daune se includ în mod obligatoriu următoarele documente:
a) copiile de pe documentele de constatare a faptelor și a circumstanțelor în care s-a produs accidentul de vehicul, întocmite de către angajații organelor de poliție, ai unităților de pompieri, ai procuraturii, ai instituțiilor medicale, sau formularul „Constatare amiabilă de accident”, după caz;
b) explicația asiguratului sau utilizatorului de vehicul privind producerea accidentului, cu excepția cazurilor de vătămări corporale grave ori de deces al acestora în urma accidentului sau de eschivare de la răspundere;
c) cererea persoanei păgubite privind constatarea pagubei și plătirea despăgubirii de asigurare;
d) procesul-verbal de constatare a pagubelor;
e) procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, după caz;
f) devizul cheltuielilor de reparație și/sau de înlocuire a părților sau pieselor avariate, cu indicarea prețurilor, întocmit prin intermediul sistemului informațional automatizat de evaluare în domeniul auto sau de către o unitate de reparații acceptată de părți;
g) documentele care confirmă efectuarea reparațiilor, înlocuirea pieselor avariate și costul acestora, întocmite de către unitatea de reparații acceptată de părți, după caz;
h) documentele care confirmă producerea vătămărilor corporale sau decesul;
i) hotărârea judecătorească definitivă privind plătirea despăgubirilor de asigurare, după caz;
j) copiile de pe documentele primare, care confirmă plata despăgubirilor de asigurare;
k) confirmarea scrisă a persoanei păgubite cu privire la lipsa pretențiilor față de asigurătorul RCA. Confirmarea trebuie să fie întocmită în două exemplare semnate, câte un exemplar pentru fiecare parte, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 29 alin. (3);
l) angajamentul scris prin care persoana păgubită se obligă să restituie despăgubirea de asigurare, în cazul anulării actelor întocmite de către angajații organelor de poliție, ai unității de pompieri, ai procuraturii, ai instituțiilor medicale sau în cazul anulării formularului „Constatare amiabilă de accident”, după caz.
(5) În cazul în care asigurătorul RCA nu a examinat bunurile avariate și nu a încheiat un proces-verbal de constatare a pagubelor în termenul specificat la art. 20 alin. (1) lit. d), persoana păgubită are dreptul să apeleze la serviciile experților judiciari, ale entităților înregistrate și autorizate să efectueze expertize auto merceologice și auto tehnice sau ale unităților de reparații pentru constatarea pagubelor, fără a prezenta asigurătorului RCA bunurile avariate.
(6) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se încheie de către asigurătorul RCA, cu invitarea obligatorie a asiguratului, proprietarului și/sau a utilizatorului de vehicul și a persoanei păgubite, și se semnează de către persoanele prezente la întocmirea acestuia. Reprezentanții de despăgubiri sunt obligați să informeze persoana păgubită cu privire la dreptul acesteia de a consemna obiecții în procesul-verbal.
(7) Eventualele obiecții ale părților cu privire la evaluarea pagubelor constatate se menționează în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta. Forma și conținutul procesului-verbal de constatare a pagubelor sunt unice pentru toți asigurătorii RCA și se stabilesc prin actele normative ale autorității de supraveghere.
(8) După finalizarea dosarului de daune, asigurătorul RCA este obligat să elibereze, la solicitarea persoanei păgubite, în termen de 5 zile, un extras din dosarul de daune, în care să indice numărul dosarului deschis, piesele constatate ca fiind avariate în accident și soluțiile tehnice adoptate (reparație și/sau înlocuire).
(9) Persoana păgubită are dreptul să examineze toate documentele din dosarul de daune, indiferent dacă a fost semnat acordul de despăgubire.
(10) Dacă se modifică sau se schimbă soluțiile tehnice adoptate sau dacă în timpul demontării sau reparației bunului avariat se descoperă și alte pagube produse de accident care nu au putut fi constatate inițial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu invitarea persoanelor antrenate la constatarea inițială.
(11) După finalizarea dosarului de daune și la solicitarea persoanei păgubite, asigurătorul RCA prezintă acesteia actul de evaluare sau devizul cheltuielilor de reparație și/sau de înlocuire a părților componente ori a pieselor avariate, cu indicarea prețurilor, sau alte documente în baza cărora a stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare.
Articolul 23. Informația despre accident
(1) Instituțiile subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne, organele de drept și instanțele judecătorești, instituțiile medicale și alte persoane juridice de drept public și privat, care dispun de informațiile necesare pentru instrumentarea dosarului de daune sau pentru exercitarea dreptului de regres al asigurătorului RCA, prezintă obligatoriu asiguratului și/sau persoanei păgubite documente și date, în mod gratuit, în termen de 15 zile lucrătoare, la cererea asigurătorului RCA.
(2) Ministerul Afacerilor Interne, Agenția Servicii Publice și Agenția Națională Transport Auto prezintă informațiile necesare pentru buna funcționare a Sistemului informațional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA în mod continuu și în timp util.
Secțiunea a 4-a
Stabilirea și plata despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare
Articolul 24. Stabilirea despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare
(1) Cuantumul despăgubirii de asigurare se stabilește în baza unui acord încheiat între persoana păgubită și asigurătorul RCA, întocmit pe suport de hârtie, în formă scrisă, sau prin mijloace electronice. În cazul în care părțile nu au ajuns la nicio înțelegere, asigurătorul RCA plătește despăgubirea de asigurare în cuantumul stabilit, iar persoana păgubită are dreptul să conteste decizia asigurătorului în instanța de judecată.
(2) În cazul stabilirii cuantumului despăgubirii de asigurare prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite în accidentul de vehicul aflat în proprietatea și/sau în utilizarea unui asigurat din Republica Moldova se exercită față de asigurătorul RCA, în limitele obligației acestuia, conform prezentei legi.
(3) Acordul încheiat între persoana păgubită și asigurătorul RCA are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile ce decurg din pagubele care existau sau puteau fi cunoscute la data încheierii acordului pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepția cazului în care, ulterior plății despăgubirii pentru vătămări corporale, starea de sănătate a persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiași accident.
(4) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile de asigurare pot fi stabilite în baza unui acord între persoana păgubită și asigurătorul RCA, înainte de data pronunțării unei sentințe definitive și irevocabile, cu condiția că această culpă nu trezește îndoieli.
(5) În cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirile de asigurare se stabilesc în conformitate cu prezenta lege, ținându-se cont de pretențiile formulate de către persoana păgubită, fără a se depăși diferența dintre valoarea acestor bunuri la momentul producerii accidentului și valoarea rămasă și limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege.
(6) În cuantumul despăgubirilor de asigurare se includ următoarele cheltuieli suportate de persoana păgubită pentru:
a) acțiunile de diminuare a pagubelor;
b) transportarea bunurilor la locul de reparație ori la parcare sau depozitare;
c) cazul asigurat și procesul civil;
d) expertiza tehnică efectuată la cererea acesteia, conform art. 22 alin. (5).
(7) Cheltuielile enumerate la alin. (6) se rambursează doar în cazul prezentării documentelor justificative.
(8) Dacă în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor autoritățile publice competente nu au stabilit elemente determinante cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului de vehicul ori la pagubele cauzate, aceste elemente pot fi dovedite de părțile interesate, folosindu-se orice metodă prevăzută de legislație.
(9) Dacă, la data producerii accidentului de vehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de vehicul, aceasta poate opta pentru a fi despăgubită în temeiul acelui contract sau în temeiul contractului de asigurare obligatorie RCA.
(10) În cazul în care persoana păgubită se adresează asigurătorului cu care are încheiat un contract de asigurare de bunuri în scopul recuperării pagubelor, constatarea circumstanțelor accidentului de vehicul, soluțiile tehnice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirilor de asigurare vor fi opozabile asigurătorului RCA al persoanei culpabile care deține contract de asigurare obligatorie RCA, în limitele prevederilor prezentei legi, dacă asigurătorul de bunuri a respectat procedura de invitare a asigurătorului RCA al persoanei culpabile, prevăzută la alin. (11).
(11) Asigurătorul care are încheiat un contract de asigurare de bunuri cu persoana păgubită este obligat să invite la procesul de constatare a pagubei persoana culpabilă și asigurătorul RCA al acesteia, probând invitația printr-un document justificativ. Neprezentarea asigurătorului RCA al persoanei culpabile la data și locul stabilit nu împiedică asigurătorul de bunuri să constate și să evalueze pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului RCA absent de la procesul de constatare, în limitele prevederilor prezentei legi.
(12) Pentru respectarea prevederilor alin. (11), asigurătorul cu care persoana păgubită are încheiat un contract de asigurare de bunuri recuperează de la asigurătorul RCA al persoanei culpabile despăgubirea de asigurare plătită persoanei păgubite, în limitele stabilite de prezenta lege, pentru unul și același accident de vehicul.
Articolul 25. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în cazul avarierii sau distrugerii vehiculului
(1) Despăgubirea de asigurare pentru avarierea sau distrugerea vehiculului nu poate depăși:
a) valoarea pagubei real suportate;
b) diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă;
c) limita despăgubirii de asigurare prevăzută de prezenta lege.
(2) În cazul daunei totale, valorile menționate la alin. (1) lit. b) sunt determinate de către asigurătorul RCA prin personalul propriu sau prin servicii externalizate efectuate de către o entitate înregistrată și autorizată să efectueze expertize auto merceologice și auto tehnice. Persoana păgubită poate opta pentru repararea vehiculului în limita valorii determinate conform alin. (1) lit. b), dacă cerințele tehnice permit repararea vehiculului, sau poate opta pentru soluționarea cazului ca daună totală prin plata diferenței dintre valoarea vehiculului și valoarea rămasă.
(3) În cazul daunei parțiale, valoarea pagubei real suportate de vehicul este egală cu costul reparației părților componente sau al pieselor avariate ori, dacă este necesar, cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cu cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare și asamblare aferente reparațiilor și/sau înlocuirilor necesare.
(4) Prin părți componente sau piese care trebuie înlocuite se înțeleg cele a căror reparație sau folosință nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic, din cauza gradului înalt de avariere, ori cele a căror reparație este posibilă, dar costul acesteia, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru demontare și asamblare, depășește valoarea de nou a părții componente sau a piesei respective.
(5) Costul reparației vehiculului se stabilește în baza documentelor eliberate de către unitatea de reparații acceptată de părți.
(6) Se consideră necesară revopsirea integrală a vehiculului atunci când minimum 50% din suprafața exterioară totală a vehiculului este avariată.
(7) Prețurile materialelor, ale părților componente și ale pieselor înlocuitoare sunt cele practicate de către unitățile de reparații.
(8) În cazul în care părțile componente, piesele sau materialele necesare pentru repararea vehiculului sunt cumpărate în valută străină, costul acestora este egal cu costul de achiziție prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuieli de transport, taxe vamale și taxa pe valoarea adăugată aferentă, echivalent în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, valabil la data plății facturii. În astfel de cazuri, costul părților componente, al pieselor sau al materialelor (cu condiția că acestea sunt comercializate în Republica Moldova) nu va depăși prețul de vânzare practicat de către unitățile de reparații din Republica Moldova.
(9) Dacă pentru unele părți componente ale vehiculului nu există prețuri practicate de către unitățile de reparații, valoarea de nou a acestora se stabilește în baza prețurilor din cataloagele pieselor de schimb sau, în lipsa acestora, prin analogie cu prețurile părților componente ale unor vehicule similare.
(10) În procesul evaluării pagubei, atunci când este necesară înlocuirea părților componente și a pieselor avariate, în cazul plătirii despăgubirii de asigurare prin virament în contul bancar al unității de reparații, cuantumul despăgubirii de asigurare urmează a fi stabilit de către asigurătorul RCA, ținând cont de următoarele:
a) pentru vehiculele cu o vechime de până la 3 ani de la anul producerii și un parcurs de până la 100000 km, costul reparației vehiculului se stabilește în baza documentelor emise de către unitatea de reparații acceptată de părți sau de către cea indicată în certificatul de garanție valabil. În acest caz, la reparația vehiculului se vor utiliza părți componente și piese originale noi;
b) pentru vehiculele cu o vechime de peste 3 ani de la anul producerii și/sau un parcurs mai mare de 100000 km, costul reparației vehiculului se stabilește în baza documentelor emise de către unitatea de reparații acceptată de părți. În acest caz, la reparația vehiculului se vor utiliza părți componente și piese noi fabricate în bază de licență (piese after market) sau originale foste în folosință care corespund cerințelor tehnice și de securitate rutieră și sunt disponibile pe piața autohtonă. În cazul în care părțile componente și piesele noi fabricate în bază de licență sau cele originale foste în folosință nu sunt disponibile pe piața autohtonă, paguba real suportată pentru vehicule se va determina conform prețului părților componente și pieselor originale noi. În cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la unitatea de reparație, despăgubirea de asigurare se va determina conform alin. (12)–(14).
(11)În scopul prevăzut la alin. (10), la calculul vechimii vehiculului se vor lua în considerare un număr întreg de ani calculați de la 1 ianuarie din anul producerii vehiculului până la data survenirii cazului asigurat.
(12) Asigurătorii RCA vor determina costul reparației vehiculelor, al materialelor, al părților componente și al pieselor înlocuitoare exclusiv, cu aplicarea sistemelor informaționale automatizate de evaluare în domeniul auto, care corespund cerințelor stabilite în actele normative ale autorității de supraveghere.
(13) În cazul dezacordului persoanei păgubite privind cuantumul despăgubirii de asigurare, stabilit conform alin. (10) și (12), cu excepția cazului în care reparația a fost deja efectuată de către unitatea de reparații, costul reparației vehiculelor, al materialelor, al părților componente și al pieselor înlocuitoare se va determina de către asigurătorul RCA, ținând cont de sistemele informaționale automatizate de evaluare în domeniul auto ce corespund cerințelor stabilite în actele normative ale autorității de supraveghere. Valoarea tarifului orei de manoperă este stabilită prin actul normativ al autorității de supraveghere, în condițiile aplicabile Republicii Moldova. La determinarea valorii de reparație, conform prezentului alineat, nu se vor aplica cheltuielile de transport, taxele vamale și taxa pe valoare adăugată.
(14)Actele de evaluare a despăgubirii de asigurare, întocmite fără respectarea prevederilor prezentului articol, nu pot servi drept temei pentru plătirea despăgubirii de asigurare.
(15) Orice expertiză judiciară sau extrajudiciară, care are drept scop stabilirea despăgubirii de asigurare, trebuie efectuată, în mod obligatoriu, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Articolul 26. Stabilirea indemnizațiilor în cazul vătămării corporale și/sau al decesului
(1) În cazul vătămării corporale, indemnizația de asigurare pentru pierderea veniturilor va include:
a) diferența dintre salariul mediu lunar net al persoanei păgubite, stabilit conform legislației privind modul de calcul al salariului mediu, și indemnizația primită din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru perioada incapacității temporare de muncă, probată cu documente justificative de la instituțiile competente – pentru persoanele salariate;
b) venitul mediu lunar net declarat instituțiilor competente și probat cu documente justificative, pentru ultimele 12 luni, din activități desfășurate de către persoana păgubită, pentru perioada incapacității temporare de muncă, dar care nu va fi mai mic decât suma coșului minim de consum – pentru persoanele care nu au calitatea de salariat;
c) o indemnizație egală cu suma coșului minim de consum, pentru perioada incapacității temporare de muncă, determinată conform declarațiilor prezentate instituțiilor competente și probată cu documente justificative – pentru persoanele păgubite care, la momentul survenirii cazului asigurat, nu întrunesc niciuna din exigențele stabilite la lit. a) și b).
(2) În cazul vătămărilor corporale se compensează și eventualele cheltuieli generate de accident, inclusiv cheltuielile de transport ale persoanei accidentate, de tratament, protezare, spitalizare, recuperare, îngrijire, alimentație specială conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, care nu sunt suportate din fondurile de asigurări medicale obligatorii, conform legislației. Cheltuielile menționate se stabilesc în baza prețurilor practicate de către instituțiile din Republica Moldova, conform documentelor eliberate de acestea sau în cazurile în care niciuna dintre instituțiile respective nu practică serviciile nominalizate, conform documentelor justificative eliberate de către instituțiile din străinătate.
(3) În cazul stabilirii dizabilității ca urmare a vătămărilor corporale, indemnizația de asigurare va include diferența dintre venitul mediu lunar net, determinat în conformitate cu alin. (1), și pensia de dizabilitate pe perioada dizabilității, în limitele prevederilor prezentei legi.
(4) În caz de deces al persoanei păgubite, indemnizația de asigurare se stabilește prin acordul dintre succesorii acesteia și asigurătorul RCA și include:
a) venitul mediu lunar net, determinat în conformitate cu alin. (1), minus indemnizațiile primite din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat pentru persoanele care s-au aflat la întreținerea defunctului și care aveau dreptul la pensie de întreținere din partea acestuia;
b) cheltuielile de înmormântare – în cuantum de 4 salarii medii lunare pe economie, stabilite la data survenirii accidentului de vehicul.
(5) În cazul vătămărilor corporale sau al decesului cauzat de accidentul de vehicul, persoana păgubită, după caz, succesorii acesteia pot solicita prejudiciu moral în limita prevăzută de prezenta lege.
Articolul 27. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în cazul vătămării sau pieirii animalelor
(1) Cuantumul despăgubirii de asigurare pentru vătămarea sau pieirea animalelor într-un accident de vehicul se stabilește în baza prețului animalelor de pe piața locală la data producerii accidentului. Cheltuielile de tratament al animalelor vor fi rambursate de către asigurătorul RCA în baza documentelor justificative prezentate de proprietarul lor.
(2) Persoana păgubită va prezenta adeverința de la autoritatea competentă, care confirmă dreptul de proprietate asupra animalelor vătămate sau pierite.
(3) La calcularea despăgubirii de asigurare, în cazul animalelor vătămate care trebuie sacrificate și a căror carne poate fi valorificată, se ia în considerare costul cărnii valorificate.
Articolul 28. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în caz de avariere sau distrugere de alte bunuri
(1) Despăgubirile de asigurare pentru avarierea sau distrugerea de bunuri cauzate de accidentul de vehicul, altele decât cele prevăzute la art. 25 și 27, se stabilesc în funcție de:
a) avariere – costul reparației, în limitele de răspundere prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a);
b) dauna totală – valoarea de piață minus costul materialelor rămase.
(2) Documentele tehnice (costurile de reparație și alte cheltuieli), prezentate de către persoana păgubită, se iau în considerare la stabilirea despăgubirii de asigurare după verificarea acestora de către asigurătorul RCA.
Articolul 29. Plata despăgubirilor de asigurare
(1) Asigurătorul RCA este obligat să plătească despăgubirile de asigurare în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei cu privire la soluționarea cererii de despăgubire și să accepte cererea persoanei păgubite privind modalitatea de plată a despăgubirii de asigurare, care poate fi:
a) în numerar;
b) prin virament în cont bancar;
c) prin virament în contul bancar al unității de reparații care a efectuat sau va efectua reparația.
(2) Cererea privind obiecțiile referitoare la cuantumul despăgubirii de asigurare este înaintată asigurătorului RCA în termen de 5 zile de la finalizarea dosarului de daune, urmând ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înștiințării, asigurătorul RCA să soluționeze cererea respectivă.
(3) Dacă persoana păgubită nu este de acord cu decizia asigurătorului RCA privind cuantumul despăgubirii de asigurare, asigurătorul plătește totuși despăgubirea de asigurare în cuantumul stabilit și persoana păgubită are dreptul să conteste decizia asigurătorului RCA în instanța de judecată.
(4) Despăgubirea de asigurare nu poate fi urmărită de către creditorii asiguratului sau ai persoanei păgubite.
(5) Despăgubirea de asigurare se plătește de către asigurătorul RCA nemijlocit persoanei fizice sau juridice păgubite, dacă aceasta nu a fost despăgubită de către persoana asigurată, sau unității de reparații, dacă în acordul dintre persoana păgubită și asigurător nu este stabilit altfel.
(6) Despăgubirea de asigurare se plătește asiguraților, total sau parțial, dacă acestea probează că au despăgubit persoanele păgubite în conformitate cu prevederile prezentei legi și că despăgubirea de asigurare nu urmează a fi recuperată conform art. 30.
(7) În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul asigurării facultative, oricare diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie RCA rămâne pe contul asigurării facultative, fără a fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea de asigurare plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii care poate fi acordată de către asigurătorul RCA pentru paguba produsă în același accident de vehicul, în conformitate cu legislația.
Articolul 30. Regresul asigurătorului RCA
(1) Asigurătorul RCA care a plătit despăgubirea de asigurare are dreptul sa înainteze acțiune de regres în limitele acestei sume în cazul în care:
a) nu a fost îndeplinită obligația de încheiere a unui contract de asigurare obligatorie RCA, în condițiile art. 8 alin. (3) și (4);
b) vehiculul nu dispune de raport de inspecție tehnică periodică, valabil la momentul producerii accidentului;
c) accidentul a fost produs cu intenție sau a fost produs în timpul comiterii intenționate a unei infracțiuni;
d) accidentul a fost produs în timpul când făptuitorul infracțiunii săvârșite a încercat să evadeze de la forțele de ordine;
e) vehiculul era condus cu încălcarea regulilor privind dreptul de conducere, constatată în condițiile Codului contravențional;
f) conducătorul vehiculului a părăsit locul accidentului contrar prevederilor legale care reglementează circulația rutieră pe drumurile naționale și cele locale;
g) conducătorul vehiculului era în stare de ebrietate survenită în urma consumului de alcool, droguri și/sau alte substanțe cu efecte similare ori conducătorul vehiculului a refuzat testarea alcoolscopică ori narcologică sau după caz, examinarea medicală cu recoltarea probelor biologice, cu excepția celor prevăzute la art. 21 alin. (7).
(2) Asigurătorul RCA are dreptul să solicite persoanei culpabile de producerea accidentului de vehicul și/sau persoanei păgubite recuperarea cheltuielilor suportate în legătură cu instrumentarea dosarului de daune deschis în temeiul cererii de despăgubire neîntemeiată.
Articolul 31. Decontarea directă dintre asigurătorii RCA
(1) Asigurătorii RCA pot oferi, în mod voluntar, decontare directă asiguraților. Decontarea directă dintre asigurătorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) accidentele de vehicul se produc pe teritoriul Republicii Moldova;
b) vehiculele implicate în accident sunt înmatriculate în Republica Moldova;
c) daunele sunt produse exclusiv vehiculelor;
d) ambele vehicule implicate în accident dispun de asigurare obligatorie RCA valabilă la data cazului asigurat;
e) pagubele exclud vătămările corporale, decesul și prejudiciile morale;
f) asigurătorii RCA dispun de unul dintre sistemele informaționale automatizate de evaluare în domeniul auto care corespund cerințelor stabilite în actele normative ale autorității de supraveghere.
(2) Procedura de decontare directă se stabilește prin actele normative ale autorității de supraveghere.
(3) Decontarea directă nu aduce atingere dreptului persoanei păgubite în accidentul de vehicul, al cărui proprietar și/sau utilizator a îndeplinit obligația de asigurare obligatorie RCA, de a institui proceduri pentru recuperarea despăgubirii împotriva asigurătorului RCA al persoanei culpabile de producerea accidentului de vehicul.
(4) În cazul în care persoana păgubită se adresează asigurătorului RCA cu care are încheiat contract de asigurare obligatorie RCA în scopul recuperării despăgubirii, constatarea circumstanțelor accidentului de vehicul, soluțiile tehnice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirilor de asigurare vor fi opozabile asigurătorului RCA al persoanei culpabile care deține contract de asigurare obligatorie RCA, în limitele prevederilor prezentei legi, dacă asigurătorul RCA al persoanei păgubite a respectat procedura de invitare a asigurătorului RCA al persoanei culpabile prevăzută la alin. (5).
(5) Asigurătorul RCA al persoanei păgubite este obligat să invite la procesul de constatare a pagubei persoana culpabilă și asigurătorul RCA al acesteia, probând invitația printr-un document justificativ. Neprezentarea asigurătorului RCA al persoanei culpabile la data și locul stabilit nu împiedică asigurătorul RCA al persoanei păgubite să constate și să evalueze pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului RCA absent de la procesul de constatare, în limitele prevederilor prezentei legi.
(6) Pentru respectarea prevederilor alin. (5), asigurătorul RCA al persoanei păgubite recuperează de la asigurătorul RCA al persoanei culpabile despăgubirea de asigurare plătită persoanei păgubite, în limitele stabilite de prezenta lege pentru unul și același accident de vehicul.