Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi constă în crearea cadrului juridic în vederea consolidării capacităților instituționale de monitorizare și de evaluare a calității aerului atmosferic pentru identificarea și punerea în aplicare a măsurilor eficiente de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici la niveluri care să minimizeze efectele nocive asupra sănătății umane și a mediului ca întreg.
Articolul 2. Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează măsuri la nivel național privind:
a) monitorizarea și evaluarea calității aerului atmosferic pe întreg teritoriul țării pe baza unor metode și criterii comune, stabilite în conformitate cu prevederile standardelor Uniunii Europene și ale tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
b) obținerea informațiilor referitoare la calitatea aerului atmosferic pentru a contribui la combaterea poluării aerului și a efectelor negative cauzate de aceasta, precum și pentru a monitoriza pe termen lung tendințele și îmbunătățirile rezultate din măsurile luate la nivel național și regional;
c) furnizarea către public a informației privind calitatea aerului atmosferic;
d) menținerea calității aerului acolo unde aceasta corespunde standardelor privind calitatea aerului atmosferic, stabilite în anexa nr. 2, și îmbunătățirea acesteia în alte cazuri;
e) asigurarea cooperării cu statele vecine în vederea reducerii poluării aerului atmosferic;
f) asigurarea realizării angajamentelor asumate în cadrul tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
(2) Prezenta lege stabilește normative, regimuri de evaluare și regimuri de gestionare a calității aerului atmosferic, criterii privind delimitarea teritoriului Republicii Moldova în zone și aglomerări, precum și măsuri de protecție pentru menținerea calității aerului atmosferic conform standardelor Uniunii Europene.
(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică calității aerului interior și la locurile de muncă, reglementată prin regulamente sanitare privind calitatea aerului interior și prin norme în materie de securitate și sănătate la locul de muncă.
(4) Autorizarea și controlul emisiilor în aerul atmosferic sunt reglementate prin alte acte normative.
Articolul 3. Noțiuni principale
În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:
aer atmosferic – amestec de gaze care alcătuiesc stratul inferior al atmosferei pământului (în sensul prezentei legi – troposferă);
aglomerare – zonă urbană cu o populație al cărei număr este egal cu sau depășește 250000 de locuitori și cu o densitate a populației pe km2 care justifică necesitatea evaluării și gestionării calității aerului atmosferic;
compuși organici volatili (COV) – compuși organici proveniți din surse antropogene și biogene, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în prezența luminii solare;
contribuții din surse naturale – emisii de poluanți atmosferici care nu rezultă direct sau indirect din activități umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi activitățile seismice, incendiile de pe terenuri necultivate, furtunile, resuspensia sau transportul în atmosferă al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;
depuneri totale sau acumulate – cantitatea totală de poluanți care este transferată din atmosferă pe suprafețe precum sol, vegetație, apă, clădiri etc., pe o anumită arie, într-un anumit interval de timp;
emisii din surse difuze de poluare – emisii eliberate în aerul atmosferic din surse de emisii nedirijate de poluanți atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii și alte surse care nu au fost definite specific;
hidrocarburi aromatice policiclice – compuși organici formați în totalitate din carbon și hidrogen, alcătuiți din cel puțin două cicluri aromatice condensate;
inventarul național al emisiilor de poluanți atmosferici – instrument de monitorizare a emisiilor de poluanți atmosferici estimate la nivel național;
marjă de toleranță – procentul din valoarea-limită cu care poate fi depășită această valoare conform prevederilor prezentei legi;
măsurări fixe – măsurări efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii, pentru a determina nivelurile concentrațiilor poluanților atmosferici, în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;
măsurări indicative – măsurări care respectă obiectivele de calitate a datelor, cu utilizarea metodelor alternative, care completează informațiile obținute din măsurările fixe;
mercur total gazos – vapori de mercur elementar și radicali gazoși de mercur care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă;
modelare – utilizare de reprezentări matematice ale proceselor fizice și chimice din atmosferă în vederea estimării cantitative a dispersiei și a impactului poluanților atmosferici;
nivel – concentrația unui poluant atmosferic sau depunerile acestuia pe suprafețe într-o perioadă de timp dată;
nivel critic – nivel stabilit pe baza cunoștințelor științifice, care, dacă este depășit, poate produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copacii, plantele sau ecosistemele naturale, dar nu și asupra oamenilor;
obiectiv pe termen lung (OTL) – nivel care trebuie să fie atins pe termen lung, cu excepția cazurilor în care acest fapt nu este realizabil prin măsuri proporționate, cu scopul de a asigura o protecție efectivă a sănătății umane și a mediului;
operator – orice persoană fizică sau juridică care exploatează instalații și/sau gestionează o activitate cu impact asupra calității aerului atmosferic;
oxizi de azot – suma concentrațiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) și de dioxid de azot, exprimată în unități de concentrație masică a dioxidului de azot (µq/m3);
planuri privind calitatea aerului – planuri ce stabilesc măsuri pentru a atinge valorile-limită sau valorile-țintă;
PM10 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 µm;
PM2,5 – particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 µm;
prag de alertă – nivel la care, dacă este depășit, expunerea pe termen scurt a populației în general prezintă un risc pentru sănătatea umană și la care trebuie să se acționeze imediat;
prag de informare – nivel la care, dacă este depășit, expunerea pe termen scurt prezintă un risc pentru sănătatea anumitor grupuri ale populației deosebit de sensibile și pentru care este necesară informarea imediată și adecvată;
prag superior de evaluare (PSE) – nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului atmosferic, se poate utiliza o combinație de măsurări fixe și tehnici de modelare și/sau măsurări indicative;
prag inferior de evaluare (PIE) – nivel sub care, pentru a evalua calitatea aerului atmosferic, este suficientă utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă;
rezoluție spațială – distribuția geografică și densitatea informațiilor și/sau a datelor;
stație de monitorizare – echipament fix sau mobil pentru prelevarea mostrelor din unul sau mai multe puncte de prelevare de pe aceeași arie, care efectuează măsurări ale concentrațiilor poluanților atmosferici;
substanțe precursoare ale ozonului – substanțe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului (ozonul troposferic);
ținta națională de reducere a expunerii – reducere procentuală a expunerii medii a populației, stabilită pentru anul de referință cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
valoare-limită – nivel stabilit pe baza cunoștințelor științifice în scopul evitării și prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare, precum și în scopul reducerii efectelor acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg, care se atinge într-o perioadă dată și care nu trebuie depășit odată ce a fost atins;
valoare-țintă – nivel stabilit în scopul evitării și prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare, precum și în scopul reducerii efectelor acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg, care trebuie să fie atins, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
zonă – o parte a teritoriului țării, delimitată în scopul monitorizării, evaluării și gestionării calității aerului atmosferic.
Articolul 4. Principiile de bază
La executarea prezentei legi se respectă următoarele principii:
a) principiul gestionării durabile a calității aerului atmosferic;
b) principiul prevenirii poluării aerului atmosferic;
c) principiul precauției în luarea deciziilor;
d) principiul „poluatorul plătește”;
e) principiul transparenței și accesibilității informațiilor și datelor.
Articolul 5. Delimitarea zonelor și aglomerărilor
(1) În scopul monitorizării, evaluării și gestionării calității aerului atmosferic, pe întreg teritoriul Republicii Moldova se delimitează zone de evaluare și zone de gestionare a calității aerului atmosferic, precum și aglomerări.
(2) Identificarea și delimitarea zonelor și a aglomerărilor se efectuează de către Agenția de Mediu în baza evaluării preliminare a calității aerului atmosferic în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea și gestionarea calității aerului atmosferic, aprobat de Guvern.
(3) În baza zonelor și a aglomerărilor delimitate se constituie Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (în continuare – RNMCA), în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea și gestionarea calității aerului atmosferic.
Articolul 6. Sistemul de evaluare și gestionare a calității aerului atmosferic
(1) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi la nivel național se realizează prin două sisteme integrate, care asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal de cooperare între autoritățile și instituțiile publice cu competențe în domeniu, în scopul evaluării și gestionării calității aerului pe întreg teritoriul țării, precum și în scopul informării publicului cu privire la calitatea aerului atmosferic. Aceste sisteme sunt:
a) Sistemul Național de Monitorizare și Gestionare Integrată a Calității Aerului;
b) Sistemul Național de Inventariere a Emisiilor de Poluanți Atmosferici.
(2) Sistemul Național de Monitorizare și Gestionare Integrată a Calității Aerului (în continuare –SNMGICA) asigură cadrul instituțional, normativ și procedural pentru desfășurarea activităților de monitorizare și gestionare a calității aerului atmosferic pe teritoriul Republicii Moldova în vederea atingerii următoarelor obiective:
a) asigurarea evaluării calității aerului atmosferic în zonele și aglomerările de pe întreg teritoriul țării, conform art. 19 și 20;
b) asigurarea monitorizării calității aerului atmosferic prin RNMCA, conform art. 25;
c) realizarea măsurilor de reducere a poluării aerului atmosferic prin aplicarea regimurilor de gestionare a calității aerului atmosferic, conform art. 29 și 30;
d) obținerea de informații veridice în timp real cu privire la calitatea aerului atmosferic pentru informarea autorităților publice și a publicului larg.
(3) Sistemul Național de Inventariere a Emisiilor de Poluanți Atmosferici (în continuare – SNIEPA) asigură cadrul instituțional, normativ și procedural pentru realizarea inventarelor privind emisiile de poluanți atmosferici pe întreg teritoriul țării și pentru raportarea inventarului național al emisiilor de poluanți atmosferici în conformitate cu prevederile tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
Capitolul II
ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI
Articolul 7. Atribuțiile Guvernului
Guvernul:
a) determină obiectivele și stabilește direcțiile prioritare ale politicii de stat în domeniul protecției aerului atmosferic;
b) coordonează activitatea tuturor autorităților publice cu atribuții în domeniul calității aerului atmosferic;
c) aprobă cadrul normativ și instituțional pentru punerea în aplicare a prezentei legi;
d) aprobă delimitarea teritoriului Republicii Moldova în zone și aglomerări, precum și cadrul normativ privind instituirea și funcționarea RNMCA.
Articolul 8. Atribuțiile Ministerului Mediului
Ministerul Mediului este responsabil de implementarea politicii de stat în domeniul gestionării durabile a calității aerului atmosferic și:
a) elaborează și promovează politicile, cadrul normativ în domeniul calității aerului atmosferic și constituie punctul de contact pentru tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;
b) asigură elaborarea, actualizarea și aplicarea normelor și a reglementărilor privind monitorizarea și evaluarea emisiilor de poluanți atmosferici, în temeiul și pentru executarea legii;
c) asigură conlucrarea cu autoritățile și instituțiile specializate în domeniile sănătății publice, agriculturii, economiei, transportului, industriei, energeticii, dezvoltării regionale în vederea implementării eficiente a legislației în domeniul calității aerului atmosferic;
d) elaborează programul național de control al poluării atmosferice în conformitate cu prevederile Regulamentului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, aprobat de Guvern;
e) întocmeşte metodologia de elaborare a planurilor privind calitatea aerului și a planurilor de menținere a calității aerului, aprobată de Guvern;
f) coordonează funcționarea SNMGICA, SNIEPA și RNMCA;
g) coordonează raportul privind calitatea aerului atmosferic la nivel național, cu referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi, elaborat de către Agenția de Mediu;
h) contribuie la asigurarea accesului autorităților publice și al publicului larg la informația cu privire la calitatea aerului atmosferic;
i) elaborează și promovează politici în scopul realizării angajamentelor asumate în cadrul tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
j) informează Guvernul despre nivelul de depășire a pragurilor de emisie în cazurile excepționale;
k) coordonează inventarul național al emisiilor de poluanți atmosferici și asigură prezentarea acestuia, precum și a raportului aferent, organismelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
l) examinează și coordonează, la propunerea Agenției de Mediu, amplasarea punctelor fixe de monitorizare și lista poluanților atmosferici evaluați în cadrul RNMCA;
m) pune la dispoziția Ministerului Sănătății datele relevante privind calitatea aerului atmosferic, provenite din RNMCA, în scopul identificării și evaluării riscurilor pentru sănătatea umană.
Articolul 9. Atribuțiile Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare are următoarele atribuții și responsabilități:
a) elaborează și include în programele de dezvoltare a agriculturii și industriei alimentare prevederi și măsuri care vizează reducerea impactului asupra calității aerului atmosferic și a mediului ca întreg;
b) pune la dispoziția Agenției de Mediu, la solicitare, informațiile necesare elaborării inventarelor emisiilor provenite din activități specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităților incluse în documentele de politici de mediu.
Articolul 10. Atribuțiile Ministerului Sănătății
(1) Ministerul Sănătății are următoarele atribuții și responsabilități:
a) evaluează riscurile asupra stării de sănătate a populației în relație cu calitatea aerului atmosferic și elaborează măsuri de diminuare a impactului negativ al calității aerului atmosferic asupra sănătății;
b) participă la elaborarea și actualizarea normelor și a reglementărilor privind calitatea aerului atmosferic;
c) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor asupra stării de sănătate a populației, vizând și protecția grupurilor sensibile ale populației, ca urmare a expunerii la poluanți atmosferici;
d) informează publicul cu privire la riscurile pentru sănătatea populației în relație cu calitatea aerului atmosferic;
e) participă, în limita competențelor, la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului și a planurilor de menținere a calității aerului, conform art. 36 și 37;
f) elaborează și pune în aplicare, în cadrul programelor naționale de control al bolilor, politici de prevenire a bolilor condiționate de poluarea aerului atmosferic;
g) asigură colaborarea internațională în domeniul calității aerului atmosferic și sănătății și raportează organismelor internaționale specializate datele referitoare la starea de sănătate a populației în relație cu calitatea aerului atmosferic;
h) stabilește țintele naționale de reducere a expunerii populației la diferiți poluanți atmosferici pentru a diminua efectele dăunătoare asupra sănătății, precum și termenele de atingere a acestora;
i) poate efectua activități suplimentare de monitorizare și evaluare a calității aerului atmosferic și măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvențială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile asupra stării de sănătate a populației, conform prevederilor prezentei legi;
j) aprobă zone de protecție sanitară în jurul întreprinderilor și al instalațiilor industriale, la o anumită distanță de teritoriile protejate, zonele de odihnă și de recreere a populației, instituțiile balneare, medico-sanitare, preșcolare, de învățământ și casele de locuit, în scopul diminuării impactului poluanților atmosferici asupra sănătății populației;
k) pune la dispoziția Agenției de Mediu, la solicitare, informațiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din activități specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităților incluse în programe și strategii de mediu.
(2) În cazul informării de către Agenția de Mediu despre existența riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de informare, prevăzute în anexa nr. 2, Ministerul Sănătății evaluează în regim de urgență riscurile pentru sănătatea populației și propune măsuri imediate și preventive care trebuie luate în vederea protecției sănătății populației.
Articolul 11. Atribuțiile Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale are următoarele atribuții și responsabilități:
a) elaborează și include în programele sectoriale pentru activitățile din transport, energetică și dezvoltare regională, în limita competențelor funcționale, prevederi și măsuri care vizează reducerea impactului asupra calității aerului atmosferic și a mediului ca întreg, dezvoltând politici pentru susținerea tehnologiilor mai puțin poluante și a surselor regenerabile;
b) elaborează reglementări normative privind emisiile provenite de la vehiculele rutiere (Euro 5 și Euro 6) și stabilește condițiile tehnice pentru mijloacele de transport în vederea reducerii impactului emisiilor asupra calității aerului atmosferic;
c) elaborează reglementări tehnice privind transportul mărfurilor periculoase, inclusiv al celor care pot afecta calitatea aerului atmosferic;
d) pune la dispoziția Agenției de Mediu, la solicitare, informațiile necesare elaborării inventarelor emisiilor provenite din activități specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităților incluse în documentele de politici de mediu.
Articolul 12. Atribuțiile Ministerului Economiei
Ministerul Economiei are următoarele atribuții și responsabilități:
a) elaborează și include în programele sectoriale pentru activitățile din industrie, în limita competențelor funcționale, prevederi și măsuri care vizează reducerea impactului asupra calității aerului atmosferic și a mediului ca întreg, dezvoltând politici pentru susținerea tehnologiilor mai puțin poluante;
b) elaborează reglementări tehnice privind calitatea combustibililor şi norme privind punerea în aplicare a acestora, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitării poluării aerului atmosferic;
c) exercită funcţii de reglementare şi control privind proiectarea, construirea şi operarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor care pot afecta calitatea aerului atmosferic;
d) pune la dispoziția Agenției de Mediu, la solicitare, informațiile necesare elaborării inventarelor emisiilor provenite din activități specifice sectorului, inclusiv date privind implementarea activităților incluse în documentele de politici de mediu.
Articolul 13. Atribuțiile Agenției de Mediu
Agenția de Mediu întreprinde măsuri de implementare a actelor normative în domeniul gestionării durabile a calității aerului atmosferic și:
a) asigură implementarea cadrului normativ privind calitatea aerului atmosferic, monitorizează și raportează periodic Ministerului Mediului despre nivelul realizării acestuia, prezintă propuneri de modificare a actelor normative în domeniu;
b) acordă suport Ministerului Mediului la elaborarea actelor normative privind evaluarea și gestionarea calității aerului atmosferic;
c) elaborează și transmite spre avizare Ministerului Mediului, în fiecare an, până la data de 1 decembrie, raportul privind calitatea aerului atmosferic la nivel național pentru anul anterior, cu referire la poluanții care intră sub incidența prezentei legi, și inventarul național al emisiilor de poluanți atmosferici, însoțit de raportul aferent, în conformitate cu prevederile Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi;
d) elaborează inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea și funcționarea Sistemului național de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră și altor informații relevante pentru schimbările climatice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1277/2018, și îl prezintă Ministerului Mediului spre avizare;
e) asigură funcționarea SNMGICA și SNIEPA, precum și administrarea RNMCA, inclusiv a stației de monitorizare în context transfrontalier, conform Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP);
f) realizează clasificarea în regimuri de evaluare și regimuri de gestionare a ariilor din zone și aglomerări pe baza rezultatelor măsurărilor și a studiilor de modelare, conform prevederilor art. 21 și 29, și o prezintă Ministerului Mediului spre avizare;
g) ține Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului 373/2018 cu privire la Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți;
h) elaborează metodologia privind evaluarea și validarea datelor de calitate a aerului atmosferic obținute în urma monitorizării calității aerului atmosferic;
i) acordă suport autorităților publice locale în elaborarea planurilor privind calitatea aerului la nivel local, aplică procedura de evaluare strategică de mediu asupra acestora și monitorizează, împreună cu Inspectoratul pentru Protecția Mediului, implementarea lor;
j) coordonează cu Ministerul Mediului amplasarea punctelor fixe de monitorizare și lista poluanților atmosferici evaluați în cadrul RNMCA;
k) asigură informarea publicului și a autorităților publice interesate privind calitatea aerului atmosferic, nivelul de depășire a pragurilor de emisie, inclusiv în cazurile excepționale;
l) asigură acuratețea, corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate, precum și validarea primară a datelor;
m) informează Ministerul Sănătății despre existența riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de informare în scopul identificării și evaluării riscurilor pentru sănătatea umană;
n) elaborează prognoze privind nivelul poluării aerului atmosferic;
o) elaborează avertizări și asigură difuzarea acestora operatorilor în cazul manifestării nivelurilor înalte de poluare;
p) autorizează emisiile de poluanți atmosferici în conformitate cu legislația în domeniul protecției mediului;
q) elaborează informații și rapoarte în formatele stabilite de către Agenția Europeană de Mediu, Oficiul Statistic al Uniunii Europene (Eurostat), de către secretariatele convențiilor și protocoalelor în domeniul protecției aerului atmosferic la care Republica Moldova este parte și le prezintă Ministerului Mediului;
r) stabilește zonele de protecție pentru punctele fixe de măsurare și informează autoritățile competente cu privire la delimitarea acestora;
s) aprobă, în comun cu unitățile administrativ-teritoriale, listele întocmite în urma clasificării în regimuri de gestionare a ariilor din zone și din aglomerări;
t) solicită și primește gratuit, în condițiile legii, date și informații generalizate cu privire la calitatea aerului atmosferic;
u) organizează, împreună cu alte autorități publice și cu organizațiile neguvernamentale, ateliere de instruire asupra implementării cerințelor de calitate a aerului atmosferic, acțiuni de educație și conștientizare ecologică a populației în domeniul protecției aerului atmosferic.
Articolul 14. Atribuțiile Inspectoratului pentru Protecția Mediului
Inspectoratul pentru Protecția Mediului are următoarele atribuții și responsabilități:
a) asigură controlul în vederea respectării prevederilor prezentei legi;
b) acordă suport Ministerului Mediului la elaborarea actelor normative privind evaluarea și gestionarea calității aerului atmosferic;
c) efectuează controlul realizării măsurilor de protecție a aerului, stabilite în actele permisive cu privire la calitatea aerului atmosferic, eliberate de Agenția de Mediu, în planurile privind calitatea aerului, precum și în planurile de menținere a calității aerului;
d) efectuează controlul privind stabilirea cauzelor poluării aerului atmosferic și propune măsuri de remediere;
e) verifică procesul de raportare de către operatori a datelor despre emisiile de poluanți atmosferici în Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului 373/2018 cu privire la Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți;
f) verifică respectarea de către operatori a automonitorizării emisiilor de poluanți atmosferici, efectuată cu utilizarea echipamentelor de măsurare prevăzute în actele de reglementare emise de autoritățile publice pentru protecția mediului;
g) efectuează controale în modul și limitele prevăzute de lege în vederea depistării și contracarării activităților cu impact negativ asupra calității aerului atmosferic;
h) efectuează testarea, cu mijloace de măsurare omologate și verificate metrologic, a emisiilor de poluanți ale vehiculelor aflate în trafic rutier;
i) constată cazurile de încălcare a legislației în domeniul protecției aerului atmosferic și aplică sancțiuni conform actelor normative; calculează prejudiciul cauzat mediului ca urmare a încălcării actelor normative și permisive cu privire la calitatea aerului atmosferic;
j) informează Ministerul Mediului și Agenția de Mediu în cazul constatării unor neconformități cu impact major asupra calității aerului atmosferic sau, la solicitarea acestora, prezintă informații referitoare la rezultatele controalelor efectuate, propune suspendarea și retragerea actelor permisive eliberate în cazurile de neconformare constatate.
Articolul 15. Atribuțiile Serviciului Hidrometeorologic de Stat
Serviciul Hidrometeorologic de Stat are următoarele atribuții și responsabilități:
a) transmite, la cerere, cu titlu gratuit, Agenției de Mediu informații cu privire la climatul zonelor și aglomerărilor;
b) realizează prognoze meteorologice și le transmite, cu titlu gratuit, Agenției de Mediu în scopul aplicării planurilor privind calitatea aerului și al monitorizării efectelor măsurilor luate.
Articolul 16. Atribuțiile Agenției „Moldsilva”
Agenția „Moldsilva” are următoarele atribuții și responsabilități:
a) coordonează procesul de implementare a principiilor de dezvoltare durabilă a fondului forestier, corelat cu datele de calitate a aerului atmosferic;
b) evaluează riscurile cu privire la starea vegetației și a pădurilor în corelare cu datele de calitate a aerului atmosferic, pe care le prezintă anual Agenției de Mediu;
c) participă la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menținere a calității aerului.
Articolul 17. Atribuțiile autorităților administrației publice locale
(1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții:
a) organizează, la nivelul administrației publice locale de nivelul al doilea, în colaborare cu agențiile teritoriale de mediu, elaborarea planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menținere a calității aerului în conformitate cu metodologia de elaborare a planurilor privind calitatea aerului și a planurilor de menținere a calității aerului; supun aceste planuri procedurii de evaluare strategică de mediu, efectuată în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu, și le prezintă spre aprobare consiliului local;
b) monitorizează, la nivelul administrației publice locale de nivelul al doilea, împreună cu organele teritoriale pentru protecția mediului, implementarea planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menținere a calității aerului;
c) elaborează și prezintă anual Agenției de Mediu raportul cu privire la realizarea planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menținere a calității aerului și la efectele acestora;
d) contribuie, în comun cu autoritățile și instituțiile cu competențe în domeniu, la planificarea amplasamentului stațiilor de monitorizare și la delimitarea zonelor de protecție aferente în vederea includerii acestora în planurile de urbanism.
(2) Autoritățile publice locale de nivelul întâi asigură, la nivel local, respectarea dispozițiilor prezentei legi în sfera lor de responsabilitate și contribuie la realizarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1).
Articolul 18. Responsabilitățile operatorilor
(1) Operatorii au următoarele responsabilități:
a) participă la elaborarea, la nivel local, a planurilor privind calitatea aerului/planurilor de menținere a calității aerului și respectă obligațiile ce le revin prin acestea;
b) aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici, prevăzute în planurile privind calitatea aerului;
c) anunță neîntârziat Inspectoratul pentru Protecția Mediului în cazul producerii unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc. și în cazul înregistrării depășirii valorilor-limită ale emisiilor de poluanți atmosferici;
d) monitorizează emisiile de poluanți atmosferici la instalațiile aflate în gestiune, utilizând metodele și echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi;
e) oferă Agenției de Mediu informațiile solicitate în vederea elaborării inventarelor emisiilor de poluanți atmosferici;
f) asigură puncte de prelevare și control al emisiilor de poluanți atmosferici, în conformitate cu actele de reglementare;
g) întreprind măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor și consecințelor asupra calității aerului atmosferic în cazul înregistrării depășirii valorilor-limită ale emisiilor de poluanți atmosferici, inclusiv întreruperea temporară a activității instalației care a generat această situație.
(2) Operatorii care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul privind Registrul național al emisiilor și al transferului de poluanți, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 373/2018, raportează anual, în modul și termenele specificate în anexa nr. 3 la regulamentul menționat.