Articolul 8. Drepturile inspectorului de muncă
(1) În exerciţiul funcţiunii, inspectorul de muncă, la prezentarea legitimaţiei de serviciu, este în drept:
a) să pătrundă liber, la orice oră din zi sau din noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, în locurile de muncă, în încăperile de serviciu şi de producţie;
b) să solicite şi să primească de la angajator actele şi informaţiile necesare controlului;
c) să solicite şi să primească, în limitele competenţei, declaraţii de la angajatori şi salariaţi;
d) să ceară lichidarea imediată sau într-un anumit termen a abaterilor constatate de la dispoziţiile actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor;
d1) să verifice, la nivel de unitate, reglementarea procedurilor de prevenire și combatere a discriminării și hărțuirii sexuale la locul de muncă, precum și aplicarea de către angajator a măsurilor de prevenire și combatere a cazurilor de discriminare și hărțuire sexuală la locul de muncă;
[Art.8 al.(1), lit.d) introdusă prin LP74 din 31.03.23, MO134-137/20.04.23 art.213; în vigoare 20.05.25]
f) să solicite retragerea de către autorităţile administraţiei publice competente a autorizaţiei (licenţei) de activitate a angajatorului pentru neexecutarea intenţionată a prescripţiilor privind înlăturarea încălcărilor legislaţiei muncii, stabilită în urma controalelor repetate;
g) să sesizeze organele de ocrotire a normelor de drept și organele de licențiere cu privire la depistarea încălcărilor legislației în domeniul migrației în scop de muncă, în special privind cazurile de trafic de ființe umane și de muncă forțată în străinătate, precum și practicarea nelicențiată a activității legate de plasarea în câmpul muncii în străinătate a cetățenilor Republicii Moldova.
(11) Suplimentar la cele prevăzute la alin. (1), inspectorul de muncă cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă, în cazul constatării unui pericol iminent de accidentare, este în drept să dispună sistarea funcționării (cu indicarea în procesul-verbal de control) a atelierelor, a halelor, a secțiilor, a altor subdiviziuni ale unității, sistarea exploatării clădirilor, a edificiilor și a echipamentelor tehnice, precum și sistarea lucrărilor și a proceselor tehnologice, în modul prevăzut la art. 291 alin. (3) din Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
Articolul 9. Obligaţiile şi răspunderea inspectorului de muncă
(1) Inspectorul de muncă este obligat:
a) să se călăuzească în activitatea sa de legislaţie;
b) să păstreze confidenţialitate asupra sursei oricărei reclamaţii care semnalizează încălcarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative din domeniul muncii, securității și sănătății în muncă şi să nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control a fost efectuat în urma unei reclamaţii;
c) să păstreze confidenţialitate, conform legislaţiei, asupra informaţiilor care reprezintă secrete de stat sau secrete comerciale şi care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii;
d) să fie obiectiv şi imparţial, să nu se manifeste în calitate de mediator sau arbitru în soluţionarea conflictelor de muncă;
e) să nu aibă nici un fel de interes, direct sau indirect, legat de angajatorii care se află sub incidenţa controlului său.
(2) Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor, inspectorul de muncă poartă răspundere în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 91. Incompatibilități pentru inspectorul de muncă
(1) Inspectorului de muncă i se interzice să fondeze servicii externe private de protecție și prevenire în sensul prevăzut de Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008, precum și să activeze sau să aibă orice interes personal în cadrul acestora.
(2) Situațiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1) urmează să înceteze în termen de o lună de la data apariției acestora. Dacă nu a eliminat situația de incompatibilitate în termenul prevăzut, inspectorul de muncă este destituit din funcție.
Articolul 10. Obligațiile subiecților supuși controlului
Subiecții supuși controlului au următoarele obligații:
a) să asigure inspectorului de muncă acces liber, la orice oră din zi sau din noapte, la locurile de muncă, în încăperile de producţie şi de serviciu pentru efectuarea inspecţiei;
b) să prezinte documentele şi să dea informaţiile solicitate de inspectorul de muncă în timpul efectuării inspecţiei;
c) să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorul de muncă în urma controlului.
Articolul 11. Răspunderi
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea prevăzută de lege .
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează în condiţiile legii:
a) împiedicarea, în orice mod, de către angajator a inspectorului de muncă de a-şi exercita funcţia în limitele drepturilor prevăzute la art.8;
b) refuzul angajatorului de a îndeplini, în termenele stabilite, măsurile obligatorii dispuse de inspectorul de muncă, în limitele drepturilor prevăzute la art.8.
(3) Măsurile luate de inspectorul de muncă pot fi contestate în modul stabilit de legislaţie.