Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile ce ţin de libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, garantate de Constituţia Republicii Moldova şi de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova este parte, precum şi de statutul juridic al cultelor religioase şi al părţilor lor componente.
Articolul 2. Cadrul juridic
(1) Cadrul juridic în domeniul libertăţii conştiinţei, gîndirii şi religiei, al cultelor religioase şi părţilor lor componente îl constituie Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi prezenta lege.
(2) Prevederile Constituţiei şi ale legilor referitoare la libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd norme altele decît cele ale prezentei legi, se aplică normele tratatelor internaţionale.
Articolul 3. Noţiuni generale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
cult religios - structură religioasă, cu statut de persoană juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova conform normelor doctrinare, canonice, morale, disciplinare şi tradiţiilor istorice şi de cult proprii, care nu contravin legislaţiei în vigoare, fiind, constituită de către persoane supuse jurisdicţiei Republicii Moldova, care îşi manifestă în comun convingerile religioase, respectînd tradiţiile, riturile şi ceremonialul stabilit;
parte componentă a cultului religios - comunitate sau instituţie religioasă a oricărui cult religios;
comunitate religioasă - parte componentă locală a cultului religios reprezentînd o asociere de persoane care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt, autonomiei, autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, creată în scopul profesării în comun a credinţei. Comunităţi religioase sînt parohiile, comunităţile monahale sau mănăstirile, congregaţiile, frăţiile, bisericile locale şi alte tipuri similare de comunităţi religioase;
instituţie religioasă - parte componentă centrală sau regională a cultului religios, fondată de acesta sau de comunitatea religioasă fără consemnarea calităţii de membru, reprezentînd un aşezămînt sau o structură religioasă. Se consideră instituţii religioase eparhiile, diecezele, protopopiatele, decanatele, misiunile religioase, sociale sau de caritate, instituţiile de învăţămînt teologic de orice grad, centrele de pelerinaj, fundaţiile religioase, instanţele de disciplină bisericească, alte instituţii similare;
convingeri religioase - complex de idei, principii şi învăţături de credinţă sau dogme cu caracter religios în care o persoană crede, pe care le acceptă benevol, le mărturiseşte şi după care se conduce în viaţă;
activitate religioasă - activitate orientată spre satisfacerea necesităţilor spirituale ale credincioşilor (răspîndirea învăţăturii de credinţă, educaţia religioasă, oficierea serviciilor religioase, desfăşurarea acţiunilor de binecuvîntare şi propovăduire, instruirea şi perfecţionarea deservenţilor cultelor religioase), precum şi altă activitate orientată spre asigurarea organizatorică şi materială a practicilor de cult (editarea, desfacerea şi răspîndirea literaturii cu conţinut religios, producerea, desfacerea şi răspîndirea obiectelor de cult, confecţionarea veşmintelor de cult etc.);
credincios - persoană care crede în anumite adevăruri religioase şi care face parte benevol dintr-o comunitate religioasă cu ai cărei membri împărtăşeşte aceleaşi convingeri, aceeaşi credinţă, participă la săvîrşirea aceloraşi activităţi şi practici religioase, fiind supus unei autorităţi religioase liber alese;
conducător al cultului religios - persoană aleasă sau numită în fruntea unui cult religios, împuternicită să-l reprezinte în raporturile cu statul şi cu orice terţ;
deservent al cultului religios - persoană aleasă sau numită în funcţie în cadrul cultului religios sau al părţii lui componente;
lăcaş de cult - construcţie sau edificiu al unei comunităţi religioase în care se oficiază serviciile religioase;
obiecte de cult - obiecte folosite în cadrul serviciilor religioase, cum ar fi vasele liturgice, icoanele metalice şi cele litografice, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi medalioanele cu imagini religioase specifice cultului religios respectiv, obiectele de colportaj religios şi altele asemenea. Obiectelor de cult li se asimilează şi calendarele religioase, ilustratele, pliantele, albumele de artă bisericească, filmele, etichetele cu imaginea lăcaşurilor de cult sau a obiectelor de artă bisericească, cu excepţia celor care fac parte din patrimoniul cultural naţional, produsele necesare activităţii de cult, cum ar fi tămîia şi lumînările, inclusiv cele decorative pentru nunţi şi botezuri, stofele şi broderiile specifice folosite la confecţionarea veşmintelor de cult şi altor obiecte necesare practicării cultului respectiv;
servicii religioase - totalitate a acţiunilor religioase ce rezultă din învăţăturile de credinţă ale cultului religios respectiv;
prozelitism abuziv - acţiune de schimbare a convingerilor religioase ale unei persoane sau ale unui grup de persoane prin constrîngere.
Articolul 4. Libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios.
(2) Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase poate fi restrînsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care această restrîngere urmăreşte un scop legitim şi reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei.
(3) Statul exclude orice apreciere din partea sa asupra legitimităţii credinţelor religioase.
(4) Prozelitismul abuziv este interzis.
Articolul 5. Drepturi şi obligaţii generale
(1) Nimeni nu poate fi urmărit pentru convingeri, gîndire, credinţă sau necredinţă religioasă.
(2) Convingerile, gîndirea, credinţa religioasă, activitatea în cadrul unui cult religios nu pot fi un obstacol în dobîndirea şi exercitarea drepturilor civile sau politice.
Articolul 6. Libertatea de asociere religioasă
(1) Nimeni nu poate fi constrîns să practice sau nu exerciţiul religios al vreunui cult, să se asocieze sau nu la vreun cult, să contribuie sau nu la cheltuielile vreunui cult religios.
(2) Nici o comunitate religioasă nu poate fi, concomitent, parte a două sau mai multe culte religioase. Aderarea unei comunităţi religioase la un alt cult religios se poate face numai după retragerea liberă a acesteia din cultul de care a aparţinut anterior.
(3) O comunitate religioasă poate adera la orice cult religios sau se poate disocia de acesta prin voinţa liber exprimată a membrilor săi, fără aprobări suplimentare sau piedici din afară.
Articolul 7. Apărarea dreptului de asociere religioasă
(1) Dreptul de asociere religioasă al credincioşilor şi al comunităţilor lor este apărat pe cale juridică sau pe cale administrativă în cadrul supravegherii de către stat a procesului de respectare a legalităţii. Din iniţiativa credincioşilor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private, care creează dificultăţi la constituirea comunităţilor religioase şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în justiţie sau petiţionate.
(2) Apărarea judiciară sau administrativă a dreptului de asociere religioasă al credincioşilor poate avea ca urmare restabilirea dreptului încălcat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private care creează dificultăţi în exercitarea dreptului respectiv, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui drept.
(3) Statul garantează comunităţilor religioase apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
(4) Problemele ce aduc atingere intereselor comunităţilor religioase se soluţionează, în cazurile prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor comunităţilor religioase respective sau de comun acord cu aceştia.
(5) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţie de răspundere în activitatea comunităţilor religioase, precum şi al comunităţilor religioase în activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţie de răspundere, nu se admite.
Articolul 8. Intoleranţa confesională
Intoleranţa confesională, manifestată prin acte care stînjenesc liberul exerciţiu al unui cult religios, propagarea urii religioase constituie infracţiuni şi se pedepsesc conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 10. Serviciul militar
Pentru cetăţenii care nu pot îndeplini serviciul militar din motive confesionale, de gîndire sau de conştiinţă, statul stabileşte, prin lege, serviciul civil (de alternativă).
Articolul 14. Cimitirele
(1) Părţile componente locale ale cultelor religioase pot avea şi întreţine, de sine stătător sau în comun, cimitire pentru credincioşii lor.
(2) Modul de înfiinţare, întreţinere şi desfiinţare a cimitirelor este reglementat prin Regulamentul cu privire la cimitire, aprobat de Guvern.
(3) Cultele religioase şi părţile lor componente au dreptul să-şi desfăşoare ceremoniile funerare în conformitate cu dogmele caracteristice.