1. Se aprobă Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale pentru autorități/instituții bugetare (se anexează).
2. Prezentul ordin intră în vigoare din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Nr. 77. Chișinău, 29 iunie 2022.
CATALOGUL MIJLOACELOR FIXE ŞI ACTIVELOR NEMATERIALE PENTRU AUTORITĂȚI/INSTITUȚII BUGETARE
III.
DISPOZIŢII GENERALE
3. Recunoaşterea mijloacelor fixe și active nemateriale se efectuează în conformitate cu regulile contabile aplicate în sistemul bugetar.
4. În componenţa mijloacelor fixe se includ active materiale cu durata utilă de exploatare mai mare de 1 an, deţinute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii pentru a fi folosite în scopuri administrative sau pentru a fi închiriate terţilor.
5. În componenţa mijloacelor fixe sunt incluse următoarele categorii:
1) clădiri;
2) construcţii speciale;
3) instalaţii de transmisie;
4) maşini şi utilaje;
5) mijloace de transport;
6) unelte şi scule, inventar de producere şi gospodăresc;
7) alte mijloace fixe, inclusiv animale de muncă şi de producţie și plantaţii perene.
6. În componenţa activelor nemateriale se includ active nepecuniare, care nu au formă materială, controlate de instituţie şi utilizate mai mult de un an în activităţile de producere, comerciale şi de altă natură, precum şi în scopuri administrative sau care sînt destinate transmiterii în folosinţă (locaţiune) persoanelor fizice şi juridice.
7. Activele nemateriale se împart în următoarele categorii:
1. Rezultatele cercetărilor geologice;
2. Baze de date, programe (softuri) pentru computere;
3. Dreptul de autor şi de utilizare a operelor originale de gen distractiv, de literatură şi artă;
4. Tehnologii industriale;
5. Alte active nemateriale.
8. La identificarea mijloacelor fixe se recomandă consultarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014.
IV . CLASIFICAREA MIJLOACELOR FIXE Clădiri
9. Clădiri se consideră construcţiile arhitecturale destinate pentru crearea condiţiilor (protecţia contra factorilor climaterici etc.) de muncă, de trai, de deservire social-culturală a populaţiei şi a condiţiilor de depozitare a valorilor materiale.
10. Clădirile au ca părţi constructive principale pereţii şi acoperişul.
11. Obiect de inventar din grupul “Clădiri” se consideră orice clădire aparte.
12. Dacă clădirile se învecinează şi au un perete comun, însă fiecare din ele reprezintă o unitate constructivă independentă, ele se consideră obiecte de inventar aparte.
13. Construcţiile din curte, îngrădirile şi alte instalaţii din curte, care deservesc clădirea (şopron, gard, fîntînă etc.), se consideră împreună cu clădirea un singur obiect de inventar. Dacă aceste construcţii şi instalaţii deservesc două sau mai multe clădiri, ele se consideră obiecte de inventar aparte.
14. Construcţiile exterioare ale clădirii (anexele), care au o destinaţie economică independentă, clădirile centralelor termice separate, precum şi edificiile capitale (depozite, garaje etc.) se consideră obiecte de inventar aparte.
15. Din componenţa unei clădiri fac parte toate utilităţile interioare, care sînt necesare pentru exploatarea ei: sistemul termic din interior, inclusiv instalaţia de cazane pentru încălzit (dacă aceasta din urmă se află în interiorul clădirii), reţeaua interioară de alimentare cu apă, gaze şi de canalizare cu toate dispozitivele, reţeaua electrică interioară de forţă şi de iluminare cu toată armătura de iluminat, reţelele interioare telefonice şi de semnalizare, instalaţiile de ventilare cu destinaţie sanitară, canalele de ascensoare.
16. Instalaţiile de alimentare cu apă, gaze, căldură, precum şi cele de canalizare se consideră părţi componente ale clădirii, începînd cu ventilul spre clădire sau de la căminul de vizitare cel mai apropiat, în funcţie de locul de racordare a conductei de aducţie.
17. Conductoarele reţelei electrice de iluminat, reţelele telefonice interioare, rețelele internet şi reţelele de semnalizare se includ în componenţa obiectului de inventar, începînd cu cofretul sau cutiile terminale pentru cabluri (inclusiv cofretul şi cutia) sau manşoanele de trecere (inclusiv manşoanele).
18. Fundaţiile tuturor obiectelor (neconsiderate construcţii) – cazane, generatoare, maşini-unelte (strunguri), maşini, aparate etc., chiar dacă aceste obiecte sînt amplasate în interiorul clădirii – nu se consideră părţi componente ale clădirii. Fundaţiile acestor obiecte se consideră părţi componente ale obiectelor instalate pe ele. Fundaţiile utilajelor de gabarite mari, care au fost construite odată cu clădirea, se consideră părţi componente ale clădirii.
19. După destinaţie clădirile se împart în:
- clădiri productive, în care sînt instalate maşini şi utilaje, mijloace de transport interne, alte mijloace fixe necesare pentru crearea condiţiilor de muncă şi producerea mărfurilor şi serviciilor;
- clădiri pentru depozite cu destinaţie diferită (inclusiv pentru păstrarea materiei prime, semifabricatelor şi mărfurilor chimic agresive);
- clădiri administrative (sediile administrative ale întreprinderilor, organelor publice);
- case de locuit;
- alte clădiri cu destinaţie specială ( pentru reactoare şi furnale, garaje pentru păstrarea mijloacelor de transport, sere, şoproane, clădiri demontabile şi mobile etc.).
20. După particularităţile constructive, de care depinde în mare măsură durata lor de exploatare utilă, clădirile se împart în clădiri construite din:
- beton armat cu rezistenţă sporită, din blocuri de beton armat şi cu schelet din beton armat sau din metal;
- blocuri de piatră cu mortar din ciment şi cu schelet din beton armat sau din metal;
- cărămidă arsă, piatră cioplită, coteleţ cu mortar din ciment sau var, fără schelet;
- blocuri uşoare fără schelet, cu coloane şi stîlpi din beton armat, cărămidă sau lemn;
- lemn cu pereţi din bîrne sau lemn rotund ecarisat;
- argilă bătută, chirpici cu mortar din lut cu schelet din lemn;
- lemn cu schelet şi panouri de tip container;
- argilă bătută, chirpici, piatră spartă cu mortar din lut fără schelet;
- materiale în formă de peliculă sau sticlă îmbrăcate pe schelet de lemn sau metal.
Construcţii speciale
21. Construcţii speciale se consideră obiectele, a căror destinaţie constă în crearea condiţiilor necesare pentru realizarea procesului de producere prin executarea unor operaţiuni tehnice, nelegate de modificarea obiectului muncii.
22. Din construcţiile speciale fac parte şi unele obiecte speciale (construcţiile edilitare etc.) destinate deservirii neproductive.
23. Obiect de inventar se consideră fiecare construcţie aparte, inclusiv toate instalaţiile cu care această construcţie formează un tot unitar.
De exemplu:
- puţul de extracţie, inclusiv gura, cadrul de reazem, colectorul de apă, armătura puţului;
- galeria transversală, inclusiv linia ferată permanentă, canalele de scurgere a apei, digurile, perdelele de praf de rocă, scările şi cablurile;
- sonda de ţiţei, inclusiv turla de foraj şi burlanele de tubaj;
- barajul, inclusiv corpul barajului, filtrele, drenajele, palplanşele, predelele de ciment, evacuatoarele, deversoarele cu construcţiile metalice, consolidările taluzurilor, autodrumurile de pe corpul barajului, punţile, platformele, îngrădirile etc.;
- estacadele, inclusiv fundaţia, pilonii, suprastructura, tablierul, căile de pe estacadă, îngrădirile;
- staţia de pompare a apei, inclusiv canalele (interioare) şi fîntînile (interioare);
- rezervorul, inclusiv fundaţia, armătura, garnitura, instalaţia de încălzire;
- podul, inclusiv suprastructura, culeele, pilele, platforma (barele de protecţie, platelajul podului şi platelajul de control);
- autodrumul pe toată lungimea cuprinsă între limitele stabilite, adică de la punctul de începere şi pînă la punctul de terminare a lui, inclusiv terasamentul cu consolidările aferente, îmbrăcămintea şi amenajările (indicatoare rutiere etc.). În componenţa drumului ca obiect de inventar intră şi construcţiile aferente: îngrădirile, coborîşurile, deversoarele, casiurile, podurile cu lungimea de maximum 10 m.
24. Podurile cu lungimea mai mare de 10 m, ţevile, clădirile lineice şi cele civile aflate în administrarea drumurilor se consideră obiecte de inventar aparte.
Notă. Sectoarele de drum magistral de pe teritoriul oraşelor nu se consideră componente ale drumului magistral, ci ale reţelei de drumuri urbane.
25. În transporturile feroviare, obiecte de inventar ale căilor principale se consideră elementele căii ferate de pe fiecare direcţie a căii principale în limitele secţiei de întreţinere a căii:
- terasamentul căii;
- toate construcţiile de drenare, de scurgere a apei, de consolidare ale terasamentului căii;
- toată suprastructura căii (şinele, intersecţiile de nivel, schimbătoarele de cale etc.);
- toate pasajele de la căile principale, inclusiv barierele manuale;
- toate îngrăditurile permanente contra zăpezii.
26. Obiecte de inventar ale staţiilor de cale ferată, căilor ferate de acces, punctelor de secţionare şi punctelor de trecere înainte se consideră toate elementele de cale ferată enumerate mai sus.
27. După destinaţie şi modul de utilizare, construcţiile speciale (conform prevederilor normelor şi regulilor în construcţii 2.09.03-85) se împart în:
- construcţii speciale subterane (pereţi-sprijin, beciuri, tuneluri şi canale, staţii metro, tuburi, fîntîni, sonde etc.);
- construcţii speciale în formă de rezervoare pentru păstrarea lichidelor, gazelor şi materialelor pulverulente (rezervoare pentru păstrarea produselor petroliere, gazgoldere, elevatoare, bunchăre, silozuri pentru furaje etc.);
- construcţii terestre (drumuri auto şi căi ferate, piste de decolare, terenuri sportive, etajere, platforme, estacade, galerii etc.);
- construcţii de înălţime (turnuri de răcire, turnuri de apă potabilă, coşuri de fum, turnuri de absorbţie, antene etc.);
- construcţii hidrotehnice (baraje, canale de navigaţie, construcţii de consolidare şi protecţie a malurilor etc.);
- alte construcţii.
28. După particularităţile constructive, construcţiile speciale pot fi din:
- metal;
- beton armat;
- piatră, piatră cioplită;
- cărămidă;
- argilă arsă;
- masă plastică;
- lemn (scînduri sau lemn rotund);
- pămînt;
- beton de ciment;
- beton asfaltic;
- zgură neagră spartă şi pietriş negru;
- piatră spartă, pietriş, pămînt, stabilizate cu lianţi şi din beton armat în benzi;
- macadam bituminos;
- pămînt cu adaosuri de ameliorare a scheletului şi din longrine de lemn cu umplutură;
- alte materiale.
Instalaţii de transmisie
29. Instalaţii de transmisie se consideră instalaţiile cu ajutorul cărora se realizează transportul de energie electrică, termică sau mecanică de la maşinile-motoare la maşinile de lucru, precum şi transportul de informaţie, de substanţe lichide, gazoase, pulverulente şi de alt tip de la un obiect de inventar la altul.
30. Din grupul instalaţiilor de transmisie fac parte reţelele electrice (inclusiv sistemele fotovoltaice și instalațiile eoliene), reţelele de telecomunicaţii, transmisiile şi conductoarele cu toate instalaţiile intermediare necesare pentru transformarea şi transportul energiei, informaţiei şi pentru deplasarea prin conducte a substanţelor lichide, gazoase, pulverulente şi de alt tip pînă la consumator.
Notă. Clădirile şi utilajele centralelor electrice, centralelor telefonice, staţiilor de compresoare de gaze, staţiilor de pompare etc. se includ, respectiv, în grupul “Clădiri” sau “Maşini şi utilaje”.
31. La reţelele electrice se raportă liniile electrice aeriene de tensiune joasă sau înaltă, conductoarele montate pe stîlpi speciali sau pe pereţii clădirilor, construcţiilor, liniile de cablu subterane, reţelele de contact pentru transportul electric, liniile de măsurare, semnalizare şi operative, reţelele telefonice, telegrafice şi de radiodifuziune, precum şi instalaţiile de distribuţie destinate pentru transformarea, transmiterea şi distribuirea energiei electrice către consumatori.
32. Obiecte de inventar ale reţelelor electrice se consideră linia cuprinsă între instalaţia de distribuţie a staţiei (substaţiei) electrice sau de la bornele generatoarelor pîna la instalaţiile de distribuţie ale substaţiilor de recepţie şi linia cuprinsă între substaţii şi încăperile cu fidere sau transformatoare.
33. Drept graniţă între instalaţiile de distribuţie şi reţelele electrice servesc cutiile de extremitate (pentru reţelele de cablu), manşoanele de ieşire (pentru liniile aeriene) şi lanţurile de izolatoare suspendate dintre instalaţiile de distribuţie ale substaţiei şi liniile aeriene.
34. Stîlpii liniilor electrice aeriene fac parte din obiectul de inventar, adică din linia de transport de energie electrică.
35. Transmisia ca obiect de inventar se consideră linia conducătoare a transmisiei din încăpere sau de la etajul respectiv, incluzînd, pe lîngă arbori, mufele, rotilele de transmisie, suspensiile, consolele etc.
36. Instalaţii de transmisie se consideră conductele pentru transportul de la un obiect la altul a substanţelor lichide, gazoase, pulverulente şi de alt tip: apă, abur, gaze, ulei, ţiţei, aer, acizi, ciment etc.
37. Obiecte de inventar aparte se consideră conductele care nu sînt părţi componente ale unei maşini, clădiri sau construcţii şi care au o valoare independentă.
38. Conducta de abur de la cazanul de abur pînă la ventilul maşinii utilizatoare de abur, inclusiv armătura (părţile fasonate, suspensiile, consolele, compensatoarele, rezervoarele de condensat etc.) se consideră obiect de inventar aparte. Conducta cazanului de abur, care uneşte cilindrul cu ecranele, este un element al cazanului şi se include în componenţa lui.
39. Conducta de termoficare cuprinsă între boiler şi consumatorul de energie termică are o valoare independentă, dar conducta pentru încălzirea blocului se consideră parte componentă a acestuia.
40. În funcţie de destinaţie, instalaţiile de transmisie se împart în:
- instalaţii de transmitere a energiei electrice;
- instalaţii de transmitere a semnalelor de telecomunicaţii;
- instalaţii de transmitere prin conducte a gazelor, lichidelor, materialelor pulverulente şi de alt tip;
- alte instalaţii de transmisie.
41. Conform particularităţilor constructive, liniile de transmitere a energiei electrice şi liniile de telecomunicaţii pot fi:
- subterane - prin cablu îngropat în pămînt sau montat în conducte de protecţie;
- aeriene - pe piloni din metal, beton armat, lemn impregnat sau neimpregnat.
42. Conductele de transportare a lichidelor, gazelor, materialelor pulverulente pot fi din:
- fontă;
- oţel;
- beton armat;
- ceramică;
- polimere;
- cărămidă;
- alte materiale.
Maşini şi utilaje
43. În funcţie de destinaţie, maşinile şi utilajele se împart în:
- maşini şi utilaje de forţă;
- maşini şi utilaje de lucru;
- aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaje de laborator;
- tehnică de calcul;
- alte maşini şi utilaje.
Mijloace de transport
44. Din acest grup fac parte mijloacele fixe care servesc la transportarea călătorilor şi mărfurilor, care includ:
- transportul feroviar;
- transportul auto;
- transportul aerian;
- transportul naval.
Unelte şi scule, inventar de producere şi gospodăresc, alte tipuri de mijloace fixe
45. Unelte şi scule sînt mijloacele de muncă manuale şi mecanizate, precum şi sculele ce completează maşinile. La unelte şi scule se raportă:
- uneltele interschimbabile pentru utilaje manuale, mecanice sau nu, sau pentru maşini-unelte, inclusiv matrici pentru tragerea şi extrudarea metalelor şi unelte de forare în pămînt şi piatră; unelte de presat, de ştanţat, de ambutisat, de poansonat, de tarodat, de filetat, de găurit, de alezat, de broșat, de frezat, de măcinat, de strunjit, de înşurubat;
- uneltele pneumatice, hidraulice sau cu motor încorporat pentru folosinţă manuală;
- uneltele electromecanice cu motor electric încorporat pentru utilizare manuală;
- maşinile şi aparatele de birou;
- mobilierul medical, alt mobilier;
- somierele, articolele de pat;
- covoarele;
- tablourile;
- sculpturile.
Alte mijloace fixe
46. La alte mijloace fixe se raportă: animale de muncă şi de producţie, plantaţii perene, fondurile de carte (indiferent de preţul unor exemplare), valorile muzeale (indiferent de preţul acestora), cu excepţia exponatelor de importanţă ştiinţifică, istorică şi tehnică nesupuse, prin reglementările în vigoare,evidenţei contabile în expresie valorică, animalele parcurilor zoologice şi circurilor.
47. Animale de producţie şi reproducţie cuprind animalele de muncă – cabaline, cai, măgari, catîri, asini, bardoi, bovine, alte animale de muncă (inclusiv cabaline şi alte animale utilizate pentru transport), animale de reproducţie – vaci, tauri, porci, oi, capre, alte animale de reproducţie.
48. Plantaţii perene cuprind toate plantaţiile artificiale perene, indiferent de vîrstă, cu excepţia plantaţiilor perene crescute în pepiniere în calitate de material săditor. La ele se raportă:
- plantaţiile de pomi fructiferi de toate speciile: sămînţoase (măr, păr, gutui), sîmburoase (prun, vişin, cais, piersic etc.), nucifere (nuc comun, alun, migdal, fistic etc.) şi de arbuşti fructiferi de toate speciile (zmeur, coacăz, agriş) şi plantaţiile erbacee fructifere (frag, căpşun) etc.;
- plantaţiile viticole;
- spaţiile verzi şi plantaţiile decorative (arbori şi arbuşti) pe străzi, în pieţe, parcuri, grădini publice, scuaruri, pe teritoriul întreprinderilor, în curţile clădirilor de locuit;
- gardurile vii, perdelele de protecţie a cîmpurilor şi perdelele de reţinere a zăpezilor; plantaţiile de consolidare a nisipurilor, malurilor de rîuri, plantaţii pe rîpe şi lunci;
- plantaţiile din grădinile botanice şi ale altor instituţii de cercetări ştiinţifice şi de învăţămînt superior utilizate în scopuri de cercetare ştiinţifică şi alte plantaţii perene.
49. Plantaţiile tinere de orice specie se iau în evidenţă la mijloacele fixe ca grup separat de plantaţiile care au atins o dezvoltare completă, adică vîrsta de intrare pe rod, de închidere a coroanelor etc.
50. Obiecte de inventar ale plantaţiilor perene se consideră:
- plantaţiile fiecărei livezi, vii, străzi, curţi, parc, scuar, bulevard, teritoriu al întreprinderii etc., indiferent de numărul, vîrsta şi specia plantaţiilor;
- spaţiile verzi de-a lungul străzii, drumului (în limitele terenului arondat), inclusiv împrejurimile individuale ale fiecărei plantaţii;
- perdelele de protecţie a cîmpurilor: spaţiile verzi ale fiecărui sector (raion) separat, indiferent de numărul, vîrsta şi specia plantaţiilor.