Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul II
PRESTAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE
Articolul 2. Dreptul la prestaţii de asigurări sociale
(1) Dreptul la prestaţii de asigurări sociale, în condiţiile prezentei legi, se exercită prin sistemul public de asigurări sociale.
(2) La prestaţii de asigurări sociale au dreptul asiguraţii cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova şi şomerii cu drept la ajutor de şomaj (în continuare - şomeri).
(3) Persoana are dreptul la prestaţiile de asigurări sociale legate de riscurile sociale de care este asigurată.
(4) Persoanele asigurate au dreptul, în condiţiile prezentei legi, la prestaţii de asigurări sociale şi în cazurile în care riscul asigurat s-a produs în perioada de probă sau în ziua concedierii. În cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe durată determinată precum şi în cazul lichidării unităţii, dreptul la prestaţii încetează la data încetării contractului, cu excepţia dreptului la indemnizaţie de maternitate şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă survenită în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. În cazul încetării contractului individual de muncă pe durată determinată, precum şi în cazul lichidării unităţii în perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului se menţine şi după încetarea contractului, cu condiţia că asiguratul nu se angajează la o altă unitate.
(41) Dreptul persoanei asigurate la indemnizațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) și g) și art. 15 alin. (1) lit. a) se stabilește dacă aceasta pierde, la toate unitățile în care desfășoară activități, venitul asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical.
(5) Categoriile de persoane asigurate obligatoriu în sistemul public sînt specificate în Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.
Articolul 3. Acordurile (convenţiile) internaţionale
Dacă acordurile (convenţiile) internaţionale privind asigurările sociale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte dispoziţii decît cele din prezenta lege, se aplică dispoziţiile acestor acorduri (convenţii).
Articolul 4. Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale
(1) Plata prestațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b), c), d), f), g), h), i) se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
[Art.4 al.(1) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(21) Începînd cu anul 2013, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) din prezentul articol, se efectuează în modul următor:
a) primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă se plătesc din mijloacele angajatorului, ale liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiției, însă nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă. În cazul şomerilor, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat din prima zi;
b) începînd cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă – începînd cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative plătite din mijloacele angajatorului, ale liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiției, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA, o maladie oncologică sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, începînd cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă.
(4) – abrogat.
Articolul 5. Tipurile de prestaţii de asigurări sociale
(1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;
b) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);
c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă;
d) indemnizaţie de maternitate;
f) indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani;
g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;
h) ajutor de deces;
i) indemnizație paternală.
[Art.5 al.(1), lit.i) introdusă prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(2) Şomerii au dreptul la prestaţiile prevăzute la alin.(1) lit.a), d) şi h).
(3) Modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern.
(4) Prestațiile menționate în prezentul articol se achită de către Casa Națională de Asigurări Sociale direct beneficiarilor, cu excepția cazului prevăzut la art. 4 alin. (21) lit. a).
Articolul 6. Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale
(1) Asiguraţii au dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani.
(2) Asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de pînă la 3 ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.
(4) Şomerii beneficiază de prestaţii de asigurări sociale cu condiţia suspendării pentru această perioadă a plăţii ajutorului de şomaj.
(5) Ajutorul de deces se acordă asiguraţilor indiferent de durata stagiului de cotizare.
(51) Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA sau de o maladie oncologică se stabilesc indiferent de durata stagiului de cotizare.
(6) Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare.
(7) Soţia aflată la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate în cazul în care soţul confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin. (1) sau (2). În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la indemnizaţie se stabileşte pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării concediului de maternitate.
(8) Persoanele care au beneficiat sau beneficiază de prestaţii de asigurări sociale pe teritoriul altui stat nu pot beneficia, în condiţiile prezentei legi, de indemnizaţie pentru acelaşi risc asigurat şi pentru aceeaşi perioadă.
(81) Asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform uneia dintre opțiunile prevăzute la art. 18 alin. (1) dacă confirmă stagiul de cotizare specificat la alin. (1) sau (2) din prezentul articol.
(82) Liber-profesioniștii ce practică activitate în sectorul justiției au dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform uneia dintre opțiunile prevăzute la art. 18 alin. (1) dacă confirmă stagiul de cotizare specificat la alin. (1) sau (2) din prezentul articol.
(9) Asiguratul care se află în concediu paternal are dreptul la indemnizație paternală, conform art. 181, dacă confirmă stagiul de cotizare specificat la alin. (1) sau (2) din prezentul articol.
[Art.6 al.(9) introdus prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(10) Liber-profesioniștii ce practică activitate în sectorul justiției au dreptul la indemnizație paternală, conform art. 181, dacă confirmă stagiul de cotizare specificat la alin. (1) sau (2) din prezentul articol.
[Art.6 al.(10) introdus prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
Articolul 7. Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale
(1) Baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) și g) și art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate şi plătite contribuţii.
(2) Baza de calcul al indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate şi plătite contribuţii. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.
(21) Baza de calcul al indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. i) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat la toate unitățile în ultimele 3 luni premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate și plătite contribuții de asigurări sociale.
[Art.7 al.(21) introdus prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(3) Venitul asigurat pentru lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f) și g) și la art. 15 alin. (1) lit. a) nu poate depăși suma a 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul respectiv înmulțită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venit asigurat. În cazul în care în calcul se include anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează reieșind din numărul de luni în care a fost realizat venitul asigurat pentru anul respectiv. Salariul mediu lunar prognozat pe economie se aprobă de Guvern.
[Art.7 al.(3) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(31) Venitul lunar asigurat pentru liber-profesioniști ce practică activitate în sectorul justiției se determină prin împărțirea a 1/12 a taxei fixe a contribuției de asigurări sociale de stat stabilită pentru anul corespunzător la cota tarifului contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii pentru angajatorii sectorului privat pentru această perioadă. Venitul lunar asigurat determinat se include în calcul în lunile pentru care au fost plătite taxele fixe ale contribuției de asigurări sociale de stat obligatorii stabilite începând cu 1 ianuarie 2021.
(4) Venitul mediu lunar asigurat pentru calculul indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f) și g) și la art. 15 alin. (1) lit. a) se determină prin împărțirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unitățile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.
[Art.7 al.(4) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(41) Venitul mediu lunar asigurat pentru calculul indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. i) se determină prin împărțirea venitului asigurat realizat la toate unitățile în ultimele 3 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului la numărul de luni în care acesta a fost realizat.
[Art.7 al.(41) introdus prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(5) În cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unitățile în unele și aceleași luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu același număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat. Perioada de substituire este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.
(6) În cazul în care asiguratul pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăţi unice pe parcursul acestor concedii.
(61) În cazul în care liber-profesionistul ce practică activitate în sectorul justiției pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat venit asigurat din motiv de beneficiere de indemnizație de maternitate şi/sau de indemnizație pentru creșterea copilului, cuantumul indemnizației de maternitate şi al indemnizației lunare pentru creșterea copilului se stabilește din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăți unice pe parcursul perioadei luate în calcul.
(7) Baza de calcul al indemnizației de maternitate pentru femeile asigurate, precum și al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA sau de o maladie oncologică, care nu se încadrează în niciuna dintre condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) și (2) din prezenta lege o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
(8) Baza de calcul al indemnizației de maternitate acordate soției aflate la întreținerea soțului asigurat o constituie venitul mediu lunar asigurat al soțului, determinat în condițiile prezentului articol.
(9) În cazul lipsei bazei de calcul pentru stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizației reprezintă cuantumul indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului în cazul persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern.
(10) În cazul persoanelor asigurate pentru care lipsește baza de calcul la stabilirea indemnizațiilor prevăzute la art. 5 alin. (l) lit. a), b), d) și g) și art. 15 alin. (1) lit. a), baza de calcul o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
(11) Baza de calcul al indemnizaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi d) pentru şomeri o constituie cuantumul lunar al ajutorului de şomaj la data producerii riscului asigurat.
(12) Venitul asigurat se include în calcul în lunile pentru care a fost calculat.
(13) Indemnizațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), g) și i) și la art. 15 alin. (1) lit. a) se calculează și se plătesc pentru zile calendaristice. Venitul asigurat pentru o zi calendaristică se determină prin împărțirea venitului mediu lunar asigurat, calculat în conformitate cu prevederile prezentului articol, la numărul de zile calendaristice din luna pentru care se plătește indemnizația.
[Art.7 al.(13) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(14) Indemnizațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f), g) și i) și la art. 15 alin. (1) lit. a), stabilite în conformitate cu prezenta lege, nu se recalculează, cu excepția cazurilor de modificare a legislației privind modul de salarizare sau în baza hotărârii judecătorești.
[Art.7 al.(14) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(15) Baza de calcul al indemnizației prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) stabilite din contul angajatorului o constituie salariu mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern.
Articolul 8. Confirmarea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
Dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă se confirmă prin certificat de concediu medical, întocmit în modul aprobat de Guvern.
Articolul 9. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 de zile în cursul unui an calendaristic. Plata indemnizaţiei se efectuează în condiţiile art. 4.
(3) Șomerilor, în perioada de acordare a ajutorului de șomaj, indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă se acordă pentru o perioadă de pînă la 30 de zile în cursul unui an calendaristic.
(4) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă tuturor beneficiarilor ce cad sub incidenţa prezentei legi, în caz de tuberculoză, SIDA şi maladie oncologică, este de cel mult un an pe parcursul ultimilor 2 ani.
(5) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă a femeii gravide se acordă pe durata concediului medical fără restricţii.
(6) Pentru cazurile neîntrerupte de incapacitate temporară de muncă, cu trecere dintr-un an calendaristic în altul, calculul zilelor se efectuează pentru toată perioada, începînd cu prima zi de incapacitate temporară de muncă.
Articolul 10. Dreptul la prelungirea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Medicul curant propune încadrarea în grad de dizabilitate în cazul în care bolnavul nu a fost recuperat la expirarea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, stabilită în conformitate cu prezenta lege. În cazul în care măsurile de tratament şi reabilitare nu s-au soldat cu ameliorarea stării de sănătate, boala sau trauma are o evoluţie îndelungată şi/sau au apărut semne de dizabilitate cu pierderea capacităţii de muncă, trimiterea bolnavului la expertizare se efectuează indiferent de durata concediului medical.
(2) În situaţii temeinic motivate privind posibilitatea recuperării, medicul curant decide prelungirea concediului medical peste 180 de zile, în scopul evitării încadrării în grad de dizabilitate şi al menţinerii asiguratului în activitate. Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 30 de zile, în funcție de evoluția cazului și de rezultatele acțiunilor de recuperare.
(5) În cazul prelungirii concediului medical peste 180 de zile, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pentru întreaga perioadă de concediu medical prelungit.
Articolul 11. Plata indemnizaţiei în cazul încadrării în grad de dizabilitate
În cazul în care CNDDCM a decis încadrarea în grad de dizabilitate, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pînă la data la care persoanei i s-a stabilit grad de dizabilitate, fără a se depăşi perioada maximă pentru care se acordă indemnizaţie, prevăzută de prezenta lege.
Articolul 12. Dreptul la indemnizaţii de asigurări sociale în anumite situaţii
(1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), d) și g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) se acordă şi în cazul în care incapacitatea temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă anual. Concediul se prelungeşte cu durata incapacităţii temporare de muncă ce a decurs în interiorul său.
(2) Nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit la toate unitățile, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă şi altor contracte în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii.
(3) Nu se acordă indemnizațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b) și g) și art. 15 alin. (1) lit. a) în perioada în care asiguratul se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani. Norma dată nu se aplică persoanelor care își reiau activitatea de muncă, cu excepția normelor prevăzute la alin. (4) din prezentul articol.
(4) În cazul persoanelor care își reiau activitatea de muncă și beneficiază de indemnizație pentru creșterea/îngrijirea copilului, indemnizația pentru îngrijirea acestui copil bolnav nu se acordă. Această normă nu se aplică indemnizațiilor pentru îngrijirea altor copii bolnavi ai persoanei asigurate.
Articolul 13. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare, după cum urmează:
a) 60% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani;
b) 70% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;
c) 90% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de o maladie oncologică este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.
(3) Cuantumul lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului se stabilește în proporție de 75% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern.
(4) Cuantumul lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiției se stabilește în proporție de 75% din salariul mediu lunar prognozat pe economie, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
Articolul 14. Indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor
(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, asiguratul are dreptul la indemnizaţie pentru carantină.
(2) Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguratului căruia i se interzice să-şi continue activitatea din cauza carantinei, pe o durată stabilită prin certificat de concediu medical, întocmit conform legislaţiei în vigoare.
(3) Indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor se stabileşte în condiţiile şi în cuantumurile prevăzute la art.13 alin.(1).
(4) Indemnizaţia pentru carantină nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea de muncă.
Articolul 15. Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă
(1) În scopul recuperării capacităţii de muncă, asiguratul are dreptul la:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică;
b) tratament balneosanatorial.
(2) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică se acordă, în cazul în care asiguratul este internat în staţionar pentru protezare şi/sau pentru intervenţie ortopedică, pe toată perioada de aflare în staţionar.
(3) Modul de acordare a biletelor de tratament balneosanatorial se stabileşte de Guvern.
(4) Indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit, în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani și pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată nu se aplică persoanelor care își reiau activitatea de muncă.
Articolul 16. Indemnizaţia de maternitate
(1) Asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor asigurați şi şomerele care s-au aflat la evidenţă în instituţiile medico-sanitare din Republica Moldova, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.
(2) Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi copii – de 140 de zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi, îndemnizaţia de maternitate se acordă la termenul de 24 de săptămîni de sarcină pe o perioadă de 182 de zile calendaristic.
(3) În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada stabilită, potrivit alin.(2).
(4) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.
(6) Soţia care se află la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de indemnizaţie de maternitate dacă, la data acordării concediului de maternitate, nu este angajată în cîmpul muncii.
Articolul 18. Indemnizaţia pentru creşterea copilului
(1) Asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform următoarelor opțiuni:
a) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului și pînă la data împlinirii vîrstei de 3 ani a copilului;
b) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului pentru о perioadă de 24 de luni. Pentru perioada concediului pentru îngrijirea copilului după expirarea celor 24 de luni de concediu și până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu se acordă;
[Art.18 al.(1), lit.b) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
c) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului pentru о perioadă de 12 luni. Pentru perioada concediului pentru îngrijirea copilului după expirarea celor 12 luni de concediu și până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu se acordă.
[Art.18 al.(1), lit.c) introdusă prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(11) În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la unitate la alta, indemnizația se stabilește din data ultimei acordări a acestuia. Pentru unul şi acelaşi copil se stabileşte o singură indemnizaţie.
(12) Liber-profesioniștii ce practică activitate în sectorul justiției au dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform opțiunilor prevăzute la alin. (1) din ziua următoare datei expirării concediului de maternitate, fără condiția aflării în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.
(2) De indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: unul dintre părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorele, dacă sînt persoane asigurate şi îndeplinesc condiţiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art. 6 alin. (1) sau (2).
(3) În cazul în care beneficiarul de indemnizație lunară pentru creșterea copilului se angajează, își reia activitatea de muncă sau se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani ori desfășoară activități în scopul obținerii de venit, indemnizația stabilită se suspendă, cu excepția cazului în care de aceasta beneficiază mama sau tatăl copilului, și se stabilește, la cerere, uneia dintre persoanele menționate la alin. (2) din prezentul articol, dacă întrunește condițiile prevăzute la art. 6 alin (1) și (2).
(4) Mama sau tata care, după acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, îşi reia activitatea, se angajează, desfăşoară activităţi în scopul obținerii de venit sau se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară.
(5) În cazul copiilor gemeni, tripleți sau multipleți, de dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: concomitent ambii părinţi sau concomitent două persoane asigurate menţionate la alin. (2). Fiecare asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie/ indemnizaţii pentru copilul/copiii de care îngrijeşte nemijlocit. Pentru unul şi acelaşi copil se stabileşte o singură indemnizaţie.
(6) Cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie:
a) 30% din baza de calcul stabilită la art. 7 pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decît cuantumul indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, în cazul solicitării opțiunii prevăzute la alin. (1) lit. a) din prezentul articol;
b) 60% din baza de calcul stabilită la art. 7 pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decât cuantumul dublu al indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, pentru primele 12 luni de la acordarea inițială a concediului pentru îngrijirea copilului și 30% din baza de calcul stabilită la art. 7 pentru fiecare copil pentru următoarele 12 luni, dar nu mai puțin decât cuantumul indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, în cazul solicitării opțiunii prevăzute la alin. (1) lit. b) din prezentul articol;
[Art.18 al.(6), lit.b) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
c) 90% din baza de calcul stabilită la art. 7 pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decât cuantumul triplu al indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, pentru primele 12 luni de la acordarea inițială a concediului pentru îngrijirea copilului, în cazul solicitării opțiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) din prezentul articol.
[Art.18 al.(6), lit.c) introdusă prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
(7) Opțiunea solicitată inițial pentru stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului nu poate fi modificată ulterior. În cazul concediului pentru îngrijirea copilului folosit de părinți în fracțiuni, primele 12 luni ale concediului se calculează de la solicitarea inițială a concediului respectiv pentru acest copil.
[Art.18 al.(7) în readcția LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
Articolul 181. Indemnizația paternală
(1) Dreptul la indemnizaţie paternală pentru îngrijirea copilului nou-născut se acordă tatălui asigurat în sistemul public de asigurări sociale, angajat în baza contractului individual de muncă sau aflat în raport de serviciu în baza actului administrativ, precum și liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiției, cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova.
(2) Condiţiile de stabilire a indemnizaţiei paternale:
a) tatălui copilului nou-născut i s-a acordat, la cerere, concediu paternal la toate unitățile în care desfășoară activități în primele 12 luni de la data nașterii copilului;
b) tatăl copilului nou-născut a solicitat stabilirea indemnizaţiei paternale în termen de 12 luni de la data nașterii copilului;
c) tatăl copilului nou-născut a realizat un venit asigurat în ultimele 3 luni premergătoare lunii naşterii copilului.
(3) Condițiile de stabilire a indemnizației paternale pentru tatăl liber-profesionist ce practică activitate în sectorul justiției:
a) indemnizația paternală se stabilește de la data nașterii copilului pe o perioadă de 14 zile calendaristice fără condiția aflării în concediu paternal;
b) tatăl copilului nou-născut a solicitat stabilirea indemnizației paternale în termen de 12 luni de la data nașterii copilului;
c) tatăl copilului nou-născut a achitat taxa fixă a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilită începând cu 1 ianuarie 2021, cel puțin o lună în ultimele 3 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului.
(4) Cuantumul indemnizației paternale constituie 100% din baza de calcul stabilită la art. 7.
(5) Indemnizația paternală se acordă pentru о perioadă de 14 zile calendaristice.
[Art.181 introdus prin LP195 din 14.07.22, MO246-250/05.08.22 art.478; în vigoare 01.09.22]
Articolul 19. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav
(1) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, iar în cazul copilului care suferă de maladie oncologică şi al copilului cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente - pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani se acordă în bază de certificat de concediu medical, întocmit în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(11) Dreptul la indemnizaţie se acordă, opţional: mamei, tatălui sau tutorelui. În cazul în care mama, tata sau tutorele, din motive întemeiate, confirmate documentar, nu pot îngriji copilul bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, copilul care suferă de maladie oncologică în vîrstă de pînă la 18 ani sau copilul cu dizabilitate în vîrstă de pînă la 18 ani, indemnizaţia se acordă altor persoane asigurate, opţional: altui membru de familie, bunicului, bunicii.
(12) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea acestui copil pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă la toate unitățile.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav se stabileşte în conformitate cu art.13 alin.(1).
(3) Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă asiguratului și în perioada concediului anual.
Articolul 20. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav
(1) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav este de cel mult 14 zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale de ambulatoriu şi de cel mult 30 de zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar pentru perioada în care copilul necesită îngrijire, dar nu mai mult de 60 de zile cumulative într-un an calendaristic pentru fiecare copil.
(2) În cazul în care copilul suferă de boli contagioase, este imobilizat într-un aparat ghipsat ori este supus unor intervenţii chirurgicale, suferă de maladie oncologică, tuberculoză, SIDA, durata concediului medical se stabileşte de către consiliul medical consultativ, iar indemnizaţia se acordă pentru perioada integrală a concediului medical.
Articolul 21. Ajutorul de deces
(1) În caz de deces al persoanei, indiferent de durata stagiului de cotizare realizat, de ajutor de deces beneficiază o singură persoană, care prezintă actul de înregistrare a decesului, eliberat de organul abilitat al Republicii Moldova.
(4) Ajutorul de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă.
(5) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Articolul 22. Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul falimentului angajatorului
În cazul falimentului angajatorului, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, ce a început să curgă anterior acestei situații, se plătește analogic salariului, în temeiul art. 43 din Legea insolvabilității nr. 149/2012, din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.
Articolul 23. Acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale persoanelor care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi
Pentru persoana care desfășoară/a desfășurat activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) se calculează în funcţie de venitul total asigurat, calculat în conformitate cu art.7.
Articolul 24. Calculul şi plata prestaţiilor de asigurări sociale
Modul de organizare a activităţilor privind calculul şi plata prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de către Guvern.
Articolul 25. Termenele de plată a indemnizațiilor de asigurări sociale
Termenele de plată a prestațiilor de asigurări sociale se stabilesc de Guvern.
Articolul 26. Persoanele cărora li se plăteşte indemnizaţie de asigurări sociale
(1) Indemnizaţia de asigurări sociale se plăteşte beneficiarului sau reprezentantului legal.
(2) Indemnizaţia de asigurări sociale stabilită şi neplătită asiguratului decedat se plăteşte soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit pînă la data decesului.
(3) Indemnizaţia de asigurări sociale neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se plăteşte integral soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că a îngrijit asiguratul decedat.
Articolul 27. Termenul de prescripţie pentru plata indemnizaţiei de asigurări sociale
(1) Indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii, iar ajutorul de deces – din ziua următoare zilei de deces. Indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data naşterii copilului se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 3 ani.
(2) Indemnizaţia stabilită, dar neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.
(3) Indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fără nici o limită în termen.
Articolul 28. Încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale
(1) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează începînd cu ziua următoare sau, în cazul indemnizației prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f), cu luna următoare celei în care beneficiarul:
a) a decedat;
b) nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiei;
c) şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui alt stat cu care Republica Moldova nu a încheiat convenţii de asigurări sociale.
(2) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează în cazul obţinerii indemnizaţiei în baza unor documente false.
(3) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale se suspendă pe perioada decăderii beneficiarului indemnizaţiei prevăzute la art.18 din drepturile părinteşti, abandonării sau plasării copilului într-o instituţie socială.
(4) Reluarea plăţii indemnizaţiei de asigurări sociale, suspendate potrivit alin.(3), se face la solicitare, începînd cu ziua următoare celei în care a încetat cauza suspendării.
Articolul 29. Stingerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Asiguratul nu este în drept să primească indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în cazul în care:
a) îşi cauzează premeditat daune sănătăţii;
b) şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei infracțiuni;
c) a urmat tratament forţat, conform hotărîrii judecătoreşti, cu excepţia persoanelor cu dizabilităţi mintale;
d) se află în detenţie sau în proces de expertizare medico-legală;
e) neglijează serviciile medicale sau de reabilitare care îi stau la dispoziţie;
f) prezintă acte false;
g) certificatul de concediu medical a fost anulat în modul stabilit de Ministerul Sănătății;
h) se deplasează peste hotarele ţării în perioada aflării în concediul medical, cu excepţia deplasării cu scop de tratament.
(2) Modul de restituire a sumelor plătite necuvenit se stabileşte de Guvern.
Articolul 30. Controlul acordării prestațiilor de asigurări sociale
Controlul asupra corectitudinii stabilirii, a calculării și a plății prestațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b) și g) îl exercită Inspectoratul de Stat al Muncii.
Controlul asupra corectitudinii stabilirii, a calculării și a plății prestațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) plătite din mijloacele angajatorului îl exercită Inspectoratul de Stat al Muncii.