Articolul 8. Limitele răspunderii asiguratorului
(1) În cazul vătămării corporale sau decesului călătorului în urma accidentului în transport, despăgubirea de asigurare se plăteşte în mărimea prejudiciului efectiv cauzat, confirmat de organele competente şi de documentele privind cheltuielile suportate de victimă sau de reprezentanţii ei, limitată la un plafon egal cu echivalentul a 10000 de dolari S.U.A. (la data survenirii efective a cazului asigurat), indiferent de tipul mijlocului de transport.
(2) Despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat de vătămarea corporală sau decesul victimei va include:
a) cîştigul ratat în timpul perioadei de incapacitate temporară de muncă, dar nu mai mult decît echivalentul a 20 de dolari S.U.A. pentru fiecare zi de incapacitate de muncă;
b) cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare şi îngrijire, confirmate de avizul instituţiei medicale, precum şi cheltuielile de transport ale victimei şi, după caz, ale persoanei care o însoţeşte;
c) în cazul invalidităţii, în afară de plăţile prevăzute la lit.a) şi b), cîştigul ratat în toată perioada invalidităţii calculat după metodica aplicată în organele de asigurare socială;
d) cheltuielile de funeralii, conform tarifelor organelor gospodăriei comunale (rechizite de funeralii, transport şi servicii acordate de cimitir), cu excepţia cheltuielilor ce ţin de rituri şi tradiţii locale;
e) partea cîştigului de care, în cazul decesului victimei, au fost lipsite persoanele inapte de muncă întreţinute de ea sau avînd dreptul la întreţinerea ei.
(21) În caz de vătămare corporală sau de deces al victimei, asigurătorul plăteşte despăgubiri de asigurare în condiţiile alin.(1), avînd dreptul la acţiune de regres pentru prejudiciile cauzate de autovehicule faţă de asigurătorul de răspundere civilă cu care persoana răspunzătoare de producerea accidentului de transport auto are încheiat contract de asigurare conform prevederilor Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
(3) În cazul deteriorării sau nimicirii totale a bunurilor în urma accidentului în transport, se compensează valoarea efectivă a bunurilor (bagajelor) deteriorate sau nimicite, cu condiţia declarării lor, echivalentă cu 20 de dolari S.U.A. pentru 1 kg de greutate a bagajului, dar nu mai mult decît echivalentul a 1000 de dolari S.U.A.
(4) Despăgubirea de asigurare include şi cheltuielile suportate de asigurat la investigarea cazului asigurat şi la apărarea juridică a intereselor asiguratului (călătorului).
Articolul 9. Răspunderea asiguratului
(1) În cazul în care este accidentat mijlocul de transport al transportatorului care nu dispune de contract de asigurare sau contractul său de asigurare nu se extinde asupra acestui mijloc de transport, prejudiciul cauzat vieţii, sănătăţii sau bunurilor călătorilor se repară de către transportator în conformitate cu legislaţia.
(2) Despăgubirea de asigurare se plăteşte din contul mijloacelor transportatorului şi în cazul constatării faptelor:
a) de transportare a unui număr de călători care depăşeşte normele stabilite de paşaportul transportului;
b) de transportare a călătorilor fără documente de călătorie sau alte documente care autentifică dreptul acestora la călătorie;
c) de exploatare a mijloacelor de transport defectate.
Articolul 10. Durata protecţiei prin asigurare
Despăgubirea de asigurare prevăzută la art.8 se acordă pentru prejudiciul cauzat călătorilor din momentul îmbarcării lor în mijlocul de transport la staţia de plecare şi pînă la momentul coborîrii din mijlocul de transport la staţia terminus, inclusiv transbordările pe rută.
Articolul 11. Persoanele care au dreptul la despăgubirea de asigurare
(1) Repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului în transport urmează a se face victimelor, iar în cazul decesului victimelor, precum și al existenței unor victime minori sau persoane în privinţa cărora este instituită o măsură de ocrotire judiciară – moştenitorilor acestora, la contul minorului sau, după caz, la contul persoanei ocrotite, la notificarea asiguraţilor.
(2) Despăgubirea de asigurare prevăzută la alin.(1) se plăteşte în cazurile cînd prejudiciul este cauzat:
a) călătorilor care efectuează călătorii în baza documentului de călătorie;
b) călătorilor care efectuează călătorii fără achitare în baza legitimaţiei sau a altor documente, eliberate în conformitate cu legislaţia, care le autentifică dreptul la călătorie.
(3) Despăgubirea de asigurare se plăteşte şi în cazurile cînd călătorii menţionaţi la alin.(2) nu locuiesc sau nu au viză de reşedinţă în Republica Moldova.
(4) Persoana care a beneficiat de despăgubiri de asigurare pentru prejudiciul cauzat de vătămarea corporală sau persoana care a beneficiat de despăgubiri de asigurare în legătură cu decesul victimei nu poate solicita asigurătorului de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate de autovehicule plata despăgubirii de asigurare pentru prejudiciul compensat în condiţiile art.8 alin.(21).
Articolul 12. Plata despăgubirii de asigurare
(1) Despăgubirea de asigurare se plăteşte în cuantumul valorii reale a prejudiciului cauzat călătorului, în limitele sumelor prevăzute la art.8, în temeiul actului asupra accidentului în transport întocmit de organele care efectuează controlul asupra securităţii circulaţiei, certificatului eliberat de organizaţia autorizată să confirme decesul sau să determine gradul de vătămare corporală, precum şi în temeiul documentelor care confirmă cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare şi îngrijire în legătură cu cazul asigurat.
(2) Despăgubirea de asigurare se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a reparat prejudiciul cauzat victimei şi suma plătită nu urmează să fie recuperată prin acţiune în regres.