Secţiunea 1.
Cererea de înregistrare a mărcii
Articolul 28. Depunerea cererii de înregistrare
(1) Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică sau juridică şi trebuie să se refere la o singură marcă.
(2) Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislaţiei civile.
(3) Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba moldovenească. Documentele anexate la cerere se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii.
(4) Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.
Articolul 29. Reprezentarea
(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant, împuternicit printr-o procură.
(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta lege, de un mandatar autorizat, împuternicit printr-o procură.
(3) Mandatarii autorizaţi activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.
Articolul 30. Cererea de înregistrare
(1) Cererea de înregistrare a unei mărci, conţinînd elementele prevăzute la alin.(2), constituie depozitul cererii.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii, redactată în limba moldovenească, va conţine:
a) indicaţia explicită sau implicită de solicitare a înregistrării mărcii;
b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului (numele/ denumirea şi adresa solicitantului);
c) indicaţii care să permită AGEPI să ia legătura cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul autorizat al acestuia;
d) o reproducere, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare se solicită;
e) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii;
f) dovada achitării taxei de depunere a cererii.
(3) Cererea va conţine menţiuni exprese în cazul cînd:
a) solicitantul revendică una sau mai multe culori ca element distinctiv al mărcii;
b) marca este tridimensională sau de alt tip decît cel verbal sau figurativ.
(4) Cererea va conţine, după caz:
a) o transliterare a mărcii sau a unor părţi ale acesteia;
b) o traducere a mărcii sau a unor părţi ale acesteia.
(5) Cererea va conţine, de asemenea, date referitoare la calitatea solicitantului, prevăzute de Regulament.
(6) Cererea de înregistrare a mărcii depusă pentru mai multe clase de produse şi/sau servicii, pe lîngă taxa de examinare a cererii de înregistrare a mărcii pentru o clasă de produse şi/sau servicii, implică plata unei taxe suplimentare de examinare pentru fiecare clasă de produse şi/sau servicii, depăşind una.
(7) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a mărcii se stabilesc în Regulament.
Articolul 31. Data de depozit
Dată de depozit este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare a mărcii cu respectarea prevederilor art.30 alin.(2).
Secţiunea 11
Constatarea notorietăţii mărcii
Articolul 321. Protecţia mărcii notorii
(1) Marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei cereri de constatare a notorietăţii, depusă la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă.
(2) Mărcii notorii i se acordă protecţie juridică în conformitate cu prezenta lege.
(3) Durata de protecţie a mărcii notorii este nelimitată.
Articolul 322. Depunerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii
(1) În cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă larg cunoscută în Republica Moldova în cadrul unui segment de public vizat, persoana interesată care utilizează cu bună-credinţă în activitatea sa comercială această marcă poate depune o cerere de constatare a notorietăţii mărcii la Curtea de Apel Chişinău, în conformitate cu prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă.
(2) Cererea trebuie să se refere la o singură marcă. O singură marcă se consideră semnul utilizat întocmai într-un ansamblu concret de elemente.
(3) În sensul alin. (1), prin segment de public vizat se înţeleg:
a) consumatorii actuali şi/sau consumatorii potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se foloseşte marca;
b) specialiştii în ramura respectivă;
c) persoanele implicate în reţelele de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se foloseşte marca;
d) reţeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele şi/sau serviciile pentru care se foloseşte marca (importatori, licenţiaţi, vînzători angro etc.).
Articolul 323. Cuprinsul cererii de constatare a notorietăţii mărcii
Pe lîngă cele prevăzute la art. 166 din Codul de procedură civilă, cererea de constatare a notorietăţii mărcii trebuie să conţină:
a) solicitarea de constatare a notorietăţii mărcii cu indicarea datei de la care această constatare se solicită;
b) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului, în cazul unei persoane fizice; denumirea, sediul şi semnătura conducătorului, în cazul unei persoane juridice;
c) numele, prenumele, adresa şi semnătura mandatarului autorizat/ reprezentantului, în cazul depunerii cererii prin intermediul lor;
d) descrierea mărcii, dacă este înregistrată, sau descrierea semnului care se pretinde că poate fi recunoscut ca marcă notorie;
e) produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, grupate conform claselor clasificării internaţionale a produselor şi a serviciilor;
f) culoarea/culorile mărcii, în cazul în care acestea constituie un element distinctiv al mărcii;
g) numărul certificatului de înregistrare, dacă se solicită constatarea notorietăţii unei mărci înregistrate.
Articolul 324. Materialele anexate la cererea de constatare a notorietăţii mărcii
La cererea de constatare a notorietăţii mărcii se anexează:
a) documente ce conţin informaţii despre factorii în a căror bază se poate face concluzia despre notorietatea semnului, inclusiv despre:
- gradul de cunoaştere a semnului pe piaţă de către segmentul de public vizat;
- durata (începutul şi perioada), gradul şi întinderea geografică a oricărei utilizări a semnului;
- durata, gradul şi întinderea geografică a activităţii de promovare a semnului respectiv, inclusiv publicitatea şi prezentarea la iarmaroace sau expoziţii a produselor şi/sau a serviciilor marcate cu acesta;
- durata şi întinderea geografică a oricărei înregistrări a semnului şi/sau a oricărei cereri de înregistrare a lui, în măsura în care reflectă utilizarea sau recunoaşterea acestui semn;
- raportul de evaluare care determină valoarea mărcii;
- rezultatul sondajelor efectuate de solicitant;
- orice alte informaţii suplimentare;
b) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, prezentată în culoarea sau în combinaţia de culori în care se solicită constatarea notorietăţii mărcii, cu imagine de o calitate ireproşabilă, clară şi distinctă;
c) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în vedere generală şi din mai multe vederi, diferite, dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii tridimensionale;
d) mostra etichetei (în mărime naturală), dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii în etichetă;
e) procura, în cazul depunerii cererii prin mandatar autorizat/reprezentant;
f) dovada de plată a taxei stabilite;
g) documentul care confirmă începutul şi perioada utilizării mărcii.
Articolul 325. Criteriile de constatare a notorietăţii mărcii
(1) Notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se constată în temeiul următoarelor criterii:
a) marca este recunoscută de către consumatorii actuali şi/sau cei potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se utilizează ori de către persoanele implicate în asigurarea reţelelor de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se utilizează marca, ori de cercurile de afaceri în care sînt implicate produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, iar impresia despre nivelul calităţii produselor şi/sau a serviciilor se asimilează cu (se referă la) marca din ţară sau de pe piaţa mondială;
b) marca posedă un grad înalt de distinctivitate, inerentă sau dobîndită ca rezultat al utilizării intensive;
c) marca este larg cunoscută pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv din publicitate;
d) marca posedă valoare comercială ca rezultat al folosirii îndelungate şi intensive în ţară sau pe piaţa mondială.
(2) La adoptarea hotărîrii de constatare a notorietăţii mărcii, pe lîngă criteriile nominalizate la alin. (1), pot fi luate în considerare şi alte criterii relevante pentru o marcă notorie, nereflectate în prezentul articol.
Articolul 326. Examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii
(1) La examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii se verifică datele prezentate conform prevederilor art. 323–325.
(2) La stabilirea notorietăţii mărcii nu pot fi cerute în calitate de condiţii obligatorii următoarele:
a) marca respectivă să fie înregistrată sau depusă spre înregistrare pe teritoriul Republicii Moldova;
b) marca solicitată să fie recunoscută ca fiind notorie, înregistrată sau depusă spre înregistrare în orice alt stat decît Republica Moldova;
c) marca să fie bine cunoscută de către publicul larg din Republica Moldova.
(3) Sondajul se efectuează pe un eșantion reprezentativ în raport cu segmentul de public vizat. Aria geografică a sondajului și mărimea eșantionului se stabilesc în funcție de caracterul/specificul produselor și/sau al serviciilor pentru care se folosește marca.
(4) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele cu destinaţie tehnică trebuie să fie chestionaţi consumatorii produselor respective (atît din cercul producătorilor, cît şi din reţeaua de comerţ). Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 60% din numărul acestor respondenţi să cunoască marca respectivă.
(5) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele de consum curent trebuie să fie chestionat consumatorul „mediu” (luîndu-se în considerare vîrsta, sexul, studiile, starea socială şi materială, legătura cu produsul marcat), precum şi specialişti din ramura respectivă a industriei şi a comerţului. Astfel, este necesar ca majoritatea respondenţilor să cunoască marca respectivă.
(6) În cadrul sondajului, respondenţii trebuie să răspundă:
a) dacă cunosc marca respectivă;
b) care este titularul mărcii sau producătorul produsului marcat cu o astfel de marcă;
c) de la ce dată cunosc marca;
d) cum apreciază marca (le este bine cunoscută, cunoscută, slab cunoscută, necunoscută);
e) cum apreciază produsul (este excelent, foarte bun, bun, mediu, nesatisfăcător etc.);
f) la alte întrebări rezonabile ce ţin de domeniul de cunoaştere a mărcii.
(7) Nu poate fi constatată notorietatea mărcii în cazul în care există cel puţin una din următoarele condiţii:
a) dovezile prezentate de către solicitant, inclusiv valorile parametrilor fixaţi la alin. (3)–(5), nu corespund cerinţelor stabilite în prezenta secţiune;
b) există o marcă identică ori similară care poate fi confundată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre înregistrare pe numele unei alte persoane pentru aceleaşi produse ori servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care se solicită constatarea notorietăţii mărcii;
c) marca s-a transformat în denumire uzuală;
d) marca contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
Articolul 327. Hotărîrea privind constatarea notorietăţii mărcii
(1) În funcţie de rezultatul examinării cererii de constatare a notorietăţii mărcii se adoptă o hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii sau respingerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii.
(2) Hotărîrea privind constatarea notorietăţii mărcii se comunică AGEPI pentru ca marca recunoscută notorie să fie înscrisă în Registrul mărcilor notorii.
(3) Datele înscrise în Registrul mărcilor notorii se publică în BOPI în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii privind constatarea notorietăţii mărcii.
Secţiunea a 3-a.
Procedura de înregistrare
Articolul 37. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii de înregistrare
(1) În termen de o lună de la data depunerii cererii de înregistrare, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.30 alin.(2) pentru atribuirea unei date de depozit.
(2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:
a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.31, în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea lor un termen de 2 luni de la data depunerii cererii în cazul în care se constată că cererea de înregistrare a mărcii nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.
(3) În urma notificării conform alin.(2) lit.b), AGEPI:
a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile în cazul în care solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
b) consideră cererea de înregistrare nedepusă, fapt care este notificat solicitantului, în cazul în care acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.
(4) AGEPI înscrie în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit, fapt care este notificat solicitantului.
(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor, AGEPI examinează dacă cererea de înregistrare a mărcii îndeplineşte celelalte condiţii de depunere, prevăzute de lege şi de Regulament.
(6) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(5), AGEPI:
a) acceptă cererea în vederea publicării în cazul cînd constată că cererea întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termenele prevăzute de Regulament în cazul cînd constată că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(5).
(7) Dacă, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise, cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.
(8) Dacă solicitantul, în urma notificării făcute conform alin.(6) lit.b), nu remediază în termenele prescrise iregularitatea ce constă în neplata taxei de examinare, se consideră că cererea a fost retrasă (cu excepţia cazului cînd cererea cade sub incidenţa art.30 alin.(6) şi este clar ce clase de produse şi/sau servicii sînt prevăzute a fi acoperite de suma plătită pentru examinarea cererii), fapt care este notificat solicitantului.
(9) Nerespectarea dispoziţiilor ce ţin de revendicarea priorităţii atrage pierderea dreptului de prioritate privind cererea.
Articolul 38. Publicarea cererii de înregistrare
În cazul în care condiţiile stabilite la art.37 alin.(6) lit.a) sînt îndeplinite, cererea de înregistrare a mărcii se publică în cel mult 3 luni de la data de depozit.
Articolul 39. Observaţiile terţilor
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică, precum şi orice grup de fabricanţi, producători, prestatori de servicii, comercianţi sau consumatori poate prezenta în scris la AGEPI observaţii motivate privind necesitatea de a refuza înregistrarea mărcii, şi anume în baza art.7. Persoanele care prezintă observaţii nu dobîndesc calitatea de parte în cadrul procedurilor desfăşurate la AGEPI.
(2) Observaţiile specificate la alin.(1) sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, observaţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 40. Opoziţia
(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci recunoscute notorii, titularul unui drept anterior cu privire la propriul nume sau imagine, la o indicaţie geografică sau la o denumire de origine protejată, la un desen sau model industrial protejat sau titularul unui drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată, poate formula o opoziţie la înregistrarea mărcii pe motiv că înregistrarea acesteia ar trebui refuzată în baza prevederilor art.8.
(2) Opoziţii la înregistrarea mărcii pot fi formulate, de asemenea, în termen de 3 luni de la data publicării modificărilor în cererea de înregistrare a mărcii, în cazul cînd aceste modificări se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii.
(3) Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI. Opoziţia se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.
(4) Opoziţiile menţionate în prezentul articol sînt notificate solicitantului care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi expună punctul de vedere. În cazul în care solicitantul nu-şi va expune punctul de vedere în termenul menţionat, opoziţiile vor fi examinate în baza materialelor existente.
Articolul 41. Examinarea de fond
(1) În termen de 6 luni de la publicarea cererii, AGEPI efectuează examinarea de fond a acesteia în vederea respectării condiţiilor de protecţie a mărcii, sub rezerva achitării taxelor stabilite.
(2) AGEPI examinează:
a) dacă nu sînt motive absolute de refuz prevăzute la art.7;
b) dacă nu sînt motive relative de refuz prevăzute la art.8;
c) observaţiile şi opoziţiile formulate în privinţa cererii de înregistrare a mărcii.
(3) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a mărcii, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de înregistrare a mărcii şi o notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.
Articolul 42. Examinarea opoziţiei
(1) În procesul examinării opoziţiei, AGEPI verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de depunere prevăzute la art.40 alin.(1)–(3), dacă solicitantul şi-a exprimat punctul de vedere în conformitate cu art.40 alin.(4), apreciază argumentele părţilor.
(2) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani pînă la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge. Dacă marca anterioară a fost utilizată numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată, la examinarea opoziţiei marca anterioară poate fi opusă numai pentru partea respectivă de produse şi/sau servicii.
(3) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată:
a) cînd se bazează pe o cerere anterioară de înregistrare a unei mărci – pînă la emiterea unei decizii definitive referitoare la această cerere;
b) cînd marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau în decădere – pînă la soluţionarea definitivă a cauzei;
c) la solicitarea motivată a unei părţi.
(4) În cazul în care, din examinarea opoziţiei, rezultă că marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care este solicitată, cererea se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opoziţia.
Articolul 43. Respingerea cererii de înregistrare a mărcii
(1) În cazul în care, în temeiul motivelor absolute sau relative de refuz specificate la art.7 şi 8, marca este exclusă de la înregistrare pentru toate sau pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care aceasta este solicitată, cererea de înregistrare a mărcii se respinge pentru produsele şi/sau serviciile respective.
(2) În cazul în care marca conţine elemente lipsite de caracter distinctiv şi care, conform art.7, nu pot fi înregistrate independent în calitate de marcă, iar includerea acestor elemente în marcă poate crea îndoieli asupra limitei de protecţie a mărcii, AGEPI poate cere, drept condiţie pentru înregistrarea mărcii, ca solicitantul să declare că renunţă la invocarea oricărui drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu cererea de înregistrare a mărcii sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea mărcii.
(3) Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsă înainte ca solicitantului să i se permită retragerea sau modificarea cererii ori prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii.
Articolul 44. Retragerea, limitarea şi modificarea cererii de înregistrare a mărcii
(1) Solicitantul poate oricînd să-şi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să limiteze lista produselor şi/sau serviciilor pe care aceasta le conţine. Dacă cererea de înregistrare a mărcii a fost deja publicată, datele privind retragerea cererii sau limitarea listei de asemenea se publică în BOPI.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, doar în cazul cînd este necesar de a corecta numele sau adresa solicitantului, greşelile de exprimare sau de transcriere ori erorile apărute, astfel încît o asemenea modificare să nu afecteze în mod substanţial marca şi să nu extindă lista de produse şi/sau servicii. Dacă modificările se referă la reproducerea mărcii sau la lista de produse şi/sau servicii şi se operează după publicarea cererii, aceasta va fi republicată cu modificările respective.
(3) Procedurile menţionate la alin.(1) şi (2) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd procedurile prevăzute la alin.(2) au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.
Articolul 45. Divizarea cererii de înregistrare a mărcii
(1) Solicitantul poate diviza cererea de înregistrare a mărcii prin depunerea la AGEPI a unei cereri, în care să indice că unele din produsele şi/sau serviciile incluse în cererea iniţială vor face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produsele şi/sau serviciile din cererea divizionară nu trebuie să acopere produsele şi/sau serviciile rămase în cererea iniţială şi nici produsele şi/sau serviciile din celelalte cereri divizionare.
(2) Cererea de divizare nu va fi admisă:
a) în cazul cînd a fost formulată o opoziţie împotriva cererii iniţiale, iar prin cererea de divizare se solicită divizarea produselor şi/sau serviciilor care fac obiectul opoziţiei, pînă la emiterea deciziei definitive privind opoziţia;
b) în alte cazuri prevăzute de Regulament.
(3) Cererea de divizare este însoţită de dovada achitării taxei.
(4) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de divizare se stabilesc în Regulament.
(5) Divizarea va produce efect începînd cu data înregistrării ei în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor.
(6) Toate solicitările şi cererile depuse şi toate taxele aferente cererii iniţiale, achitate pînă la data recepţionării de către AGEPI a cererii de divizare, sînt considerate ca depuse sau achitate pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele pentru cererea iniţială achitate pînă la data recepţionării cererii de divizare nu se restituie.
(7) Cererea divizionară va păstra data de depozit şi orice dată de prioritate a cererii iniţiale.
Articolul 46. Înregistrarea mărcii
În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.37 şi 41, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea mărcii, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici o contestaţie împotriva înregistrării conform art.47 alin.(1) sau contestaţiile depuse au fost respinse printr-o decizie definitivă, AGEPI decide înregistrarea mărcii, cu condiţia achitării taxei stabilite. Datele privind înregistrarea mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor, iar titularului i se eliberează certificatul de înregistrare a mărcii. Datele referitoare la înregistrare se publică în BOPI.
Articolul 47. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a mărcilor
(1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a mărcilor poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data primirii ei sau de către persoanele terţe care deţin informaţia referitor la înregistrarea mărcii – în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi data înregistrării mărcii. Contestaţia are un efect suspensiv.
(2) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.
(3) Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.
Articolul 48. Examinarea contestaţiei
(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.
(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va emite una din următoarele hotărîri:
a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate;
b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate;
c ) orice altă hotărîre conform competenţei.
(3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.
(4) Hotărîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi poate fi atacată la Curtea de Apel Chişinău în termenele prevăzute de lege.
Articolul 49. Repunerea în drepturi
Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI, care, în pofida luării tuturor măsurilor de bună-credinţă impuse de împrejurări, nu a reuşit să respecte un termen faţă de AGEPI, la cerere, este repus în drepturi în cazul în care omiterea termenului are drept consecinţă directă, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs.
Cererea de repunere în drepturi trebuie depusă în scris în termen de 2 luni de la încetarea circumstanţelor care au provocat nerespectarea termenului. În acelaşi termen va fi îndeplinit şi actul nerealizat. Cererea nu este admisibilă decît într-un termen de un an de la data expirării termenului omis. În caz de neprezentare a cererii de reînnoire a înregistrării sau în caz de neplată a taxei de reînnoire, termenul suplimentar de 6 luni prevăzut la art.16 alin.(2) se scade din perioada de un an.
(3) Cererea de repunere în drepturi va fi motivată invocîndu-se faptele şi actele justificative în sprijinul solicitantului. Cererea se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art.40 alin.(1) şi (3) şi la art.50.
(5) Repunerea în drepturi nu poate fi acceptată în cazul cînd, în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau a mărcii şi pînă la data depunerii cererii de repunere în drepturi, a fost depusă o altă cerere de înregistrare a mărcii care poate fi opusă conform prevederilor prezentei legi.
(6) Cînd este repus în drepturi, solicitantul sau titularul unei mărci nu poate invoca drepturile sale împotriva unei persoane terţe care, cu bună-credinţă, a plasat pe piaţă produse sau a prestat servicii sub un semn identic ori similar cu marca respectivă în perioada de timp cuprinsă între data pierderii dreptului asupra cererii sau asupra mărcii şi pînă la data publicării în BOPI a informaţiei despre repunerea în drepturi.
(7) Persoana terţă care cade sub incidenţa alin.(6) poate formula, în termen de 2 luni de la data publicării informaţiei despre repunerea în drepturi, o contestaţie împotriva deciziei de repunere în drepturi a solicitantului sau titularului unei mărci, cu condiţia achitării taxei stabilite.
Articolul 50. Prelungirea termenelor şi repunerea în termenul omis
(1) Solicitantul sau titularul unei mărci, sau orice altă parte la o procedură în faţa AGEPI referitoare la o cerere sau la o marcă:
a) poate solicita prelungirea unui termen, prevăzut pentru executarea unui act de procedură, printr-o cerere depusă la AGEPI pînă la expirarea termenului prescris;
b) în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea unui act de procedură, poate solicita repunerea în termenul omis şi continuarea procedurii printr-o cerere depusă la AGEPI în termen de 2 luni de la data expirării termenului prescris; actul nerealizat va fi îndeplinit în acelaşi termen.
(2) Perioada de prelungire a termenului conform alin.(1) lit.a) sau de repunere în termenul omis conform alin.(1) lit.b) nu poate depăşi 6 luni de la data expirării termenului prescris.
(3) Cererea pentru acţiunile specificate la alin.(1) se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică termenelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, precum şi celor prevăzute la art.16 alin.(2), art.31, art.33 alin.(1), art.35 alin.(1), art.36, art.37 alin.(2) lit.b) şi alin.(6) lit.b), art.40, art.47 alin.(1), art.48 alin.(4), art.49, art.82 alin.(2) lit.a).