Articolul 30. Realizarea de către invalizi a dreptului la muncă
În scopul realizării capacităţilor creatoare şi de producţie ale invalizilor şi ţinînd cont de programele individuale de reabilitare, acestora li se asigură dreptul de a lucra la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii cu condiţii obişnuite de muncă, la întreprinderi, în secţii şi sectoare specializate care folosesc munca invalizilor, precum şi să practice munca individuală sau altă muncă, neinterzisă de lege.
Refuzul de a încheia un contract de muncă ori de a avansa în serviciu concedierea din iniţiativa administraţiei, trecerea invalidului la altă muncă fără consimţămîntul lui din motive de invaliditate nu se admit, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit concluziei expertizei medico-sociale, starea sănătăţii acestuia împedică îndeplinirea îndatoririlor profesionale ori ameninţă sănătatea şi securitatea muncii altor persoane.
Nu se admite concedierea din lucru din iniţiativa administraţiei a persoanei care trece cursuri de reabilitare medicală, profesională şi socială în instituţii respective indiferent de termenul aflării în aceste instituţii.
Articolul 31. Plasarea invalizilor în cîmpul muncii
Plasarea în cîmpul muncii a lucrătorilor care au devenit invalizi se înfăptuieşte, în corespundere cu concluziile comisiilor de expertiză medicală a capacităţii de muncă, la întreprinderea, instituţia, organizaţia în care muncitorul sau funcţionarul şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă. În cazul în care lipsesc condiţiile pentru continuarea activităţii de muncă a invalizilor la aceeaşi întreprindere, instituţie, organizaţie, plasarea în cîmpul muncii se înfăptuieşte cu concursul serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă.
Recomandările pentru plasarea în cîmpul muncii a invalizilor propuşi de oficiile forţei de muncă (în conformitate cu locurile rezervate) sînt obligatorii pentru patroni.
Organele autoadministrării locale, cu participarea organizaţiilor obşteşti ale invalizilor şi ţinînd cont de necesităţile invalizilor, aprobă listele de funcţii şi profesii care trebuie să fie ocupate preferenţial de invalizi, stabilesc normativele de rezervare pentru ei, la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii, a locurilor de muncă (în mărime de cel puţin 5 la sută din numărul total al lucrătorilor), îmfiinţează întreprinderi, secţii, sectoare specializate pentru utilizarea muncii invalizilor.
Ţinînd cont de necesităţile invalizilor,întreprinderile,instituţiile şi organizaţiile înfiinţează întreprinderi, secţii şi sectoare specializate pentru utilizarea muncii invalizilor.
În acest caz, din Fondul de şomaj lor le vor fi recuperate cheltuielile pentru procurarea utilajului destinat amenajării locurilor de muncă pentru invalizi.
Organele de plasare în cîmpul muncii, în comun cu reprezentanţii organizaţiilor obşteşti ale invalizilor, cu sindicatele, elaborează anual programe de plasare în cîmpul muncii a invalizilor.
Organele autoadministrării locale sînt obligate să elibereze întreprinderilor ce organizează muncă la domiciliu a invalizilor, precum şi invalizilor care practică activităţi de muncă individuală încăperi corespunzătoare şi să acorde ajutorul necesar pentru procurarea materiei prime şi vînzarea producţiei.
Patronii care nu au rezervat locuri de muncă pentru invalizi sau se eschivează de la angajarea lor efectuează defalcări financiare în Fondul de şomaj în mărimea unui salariu anual mediu al lucrătorului de la întreprinderea, instituţia, organizaţia în cauză pentru fiecare loc de muncă necreat.
Articolul 32. Obligaţiile patronilor privind plasarea în cîmpul muncii a persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă la lucru
Patronii sînt obligaţi să repartizeze locurile de muncă disponibile sau să creeze locuri noi de muncă pentru plasarea în cîmpul muncii a lucrătorilor care şi-au pierdut capacitatea de muncă în urma unui accident la întreprinderea dată sau au căpătat o boală profesională în urma cărui fapt au fost recunoscuţi ca invalizi.
În cazul neîndeplinirii condiţiilor indicate, patronii sînt obligaţi ca la desfacerea contractului (acordului) de muncă cu acest lucrător să defalceze în Fondul de şomaj o cotă egală cu zece salarii anuale ale lucrătorului respectiv.
Articolul 33. Avantajele şi înlesnirile pentru întreprinderile care utilizează munca invalizilor
Asigurarea tehnico-materială a întreprinderilor şi a organizaţiilor obşteşti ale invalizilor se înfăptieşte din resursele republicane centralizate.
Producţia întreprinderilor destinată pentru reabilitarea invalizilor (mijloacele şi accesoriile tehnice) face parte din comanda de stat şi se asigură prioritar cu mijloacele tehnico-materiale.
Construirea de obiective pentru invalizi, indiferent de sursele de finanţare, se înscrie în lista şantierilor comenzii de stat.
Articolul 34. Durata timpului de muncă şi normele de producţie pentru invalizi
Pentru invalizi de grupă I şi II (dacă aceşia nu beneficiază de dreptul la înlesniri mai mari) se stabileşte o durată de muncă redusă de 30 ore pe săptămînă.
Antrenarea invalizilor în lucrări suplimentare, la muncă în zilele de odihnă şi în timp de noapte se permite numai cu consimţămîntului lor, dacă aceste lucrări nu le sînt contraindicate de medic.
Patronii, de comun acord cu comitetele sindicale, au dreptul de a reduce invalizilor care lucrează în întreprinderi normele de lucru.
Articolul 35. Concediile invalizilor
Pentru invalizi de grupa I (dacă aceştia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se stabileşte un concediu anual cu durata de 36 de zile calendaristice, pentru invalizii de grupa II - de 28 de zile calendaristice.
La cererea invalidului administraţia acordă acestuia un concediu suplimentar fără plată cu durata de pînă la două luni.