nr. 1635 din 18 martie 2021
„33. Sistemul de clasificare a riscurilor care permite organizațiilor și autorității administrative de implementare și realizare a politicilor în domeniul aviației civile să clasifice evenimentele din punctul de vedere al riscului se regăsește în Anexa nr. 9.”.
„95. Formularul de raportare ce urmează a fi completat în temeiul prezentului Regulament se regăsește în Anexa nr. 10.”
Anexa nr. 9 la Regulamentul privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă
SISTEMUL DE CLASIFICARE a riscurilor evenimentelor raportate în conformitate cu „Regulamentul privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă”
ETAPA 1
Stabilirea contextului
Primul pas al procesului de management al riscului este stabilirea termenilor de referință ai evaluării. Aceasta stabilește parametrii în limitele cărora sunt aplicate celelalte etape ale procesului și stabilește baza pentru decizia în privința riscului ce trebuie luată. Acest pas presupune, de asemenea:
1. Definirea problemei/descrierea schimbărilor;
2. Identificarea părților interesate interne și externe;
3. Dimensionarea discuției – cât de mult, cât de mari (bani, oameni, avioane etc.);
4. Determinarea ratingului consecințelor relevante pentru această evaluare.
Întrebări – cheie la stabilirea contextului
1. Care este politica, programul, procesul sau activitatea?
2. Care sunt rezultatele așteptate majore?
3. Care sunt valorile materiale?
4. Care sunt principalele amenințări și oportunități pe care le prezintă politica, programul, procesul sau activitatea?
5. Care sunt punctele sale forte și punctele slabe?
6. Cine sunt persoanele interesate?
7. Care sunt factorii semnificativi din mediul intern și extern ai organizației?
NOTĂ: Luați în considerare, de asemenea, contextul mai larg în care există politica, programul, procesul sau activitatea. Acest lucru poate include factorii economici, geografici, politici, de mediu, sociali și tehnologici care pot influența politica, programul, procesul sau activitatea.
8. Problemele ce au fost identificate la revizuirile anterioare?
Este vital să avem o imagine clară a scopurilor și obiectivelor de politică, program, proces sau activitate pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a semnificației sale pentru organizație.
Înțelegerea semnificației pentru organizație
Care este semnificația strategică, operațională și tactică а politicii, programului, procesului sau activității?
Primul pas în înțelegerea importanței unei politici, program, proces sau activitate în ceea ce privește contribuția sa la obiectivele de nivel superior ale organizației este înțelegerea fundamentală а tuturor aspectelor ale tuturor operațiunilor. Contextul este format atât din mediul în care există riscul, cât și din factorii care pot influența modul în care politica, programul, procesul sau activitatea se desfășoară.
Pentru а stabili contextul, este necesar de а avea о înțelegere clară а:
1. Organizației;
2. Activității de bază sau a operațiunilor;
3. Mediilor interne și externe, în care organizația își desfășoară activitatea;
4. Riscului sau riscurilor susceptibile de a avea impact asupra organizației.
Stabilirea părților interesate
Cine are un interes în politică, programul, procesul sau activitatea dată?
Părțile interesate sunt „acele persoane și organizații care pot afecta, fi afectate de, sau se percep pe ei înșiși de а fi afectate de о decizie sau о activitate în timpul procesului de management а riscurilor”.
ETAPA 2
Identificarea pericolelor
NOTĂ: Acest pas caută să identifice riscurile care urmează să fie gestionate. Identificarea cuprinzătoare utilizând un proces bine structurat sistematic este critică, deoarece un risc potențial care nu este identificat la această etapă este exclus de la analiza ulterioară. Identificarea trebuie să includă toate riscurile indiferent dacă sunt sau nu sunt sub controlul organizației.
Acest pas presupune:
1. Ce se poate întâmpla – se identifică și se formează o listă care urmează să fie gestionate;
2. Cum se poate întâmpla – se ia în considerare posibilele cauze și scenarii.
Ce este un pericol?
Un pericol este о situație sau condiție care, dacă sunt lăsate necontrolate, ar putea duce la un efect sau rezultat negativ. Un pericol nu este rezultatul negativ (sau incidentul sau accidentul) în sine.
Care pericole trebuie să fie incluse?
Pericolele trebuie să fie identificate pentru toate aspectele contextului identificat la etapa precedentă. Pericolele neidentificate pot reprezenta о amenințare majoră pentru orice organizație. Este important să se asigure că cea mai largă gamă de pericole sunt identificate. Pericolele ar trebui să fie identificate în rândul tuturor aspectelor ale următoarelor domenii:
1. Sarcini de operare. De exemplu, pentru operațiunile de zbor vor fi incluse toate activitățile personalului implicat în aeroporturi, de întreținere tehnică, de deservire la sol, echipajul de zbor, echipajul de cabină și ATC, în toate fazele de zbor (de la pregătirea de zbor până la aterizare);
2. Mediul de lucru, inclusiv vremea, constrângerile la locul de muncă (zgomot, presiunea de timp, volumul traficului), manuale și proceduri (exactitatea, integralitatea, actualitatea, ușurința de utilizare, inclusiv lizibilitatea și accesibilitatea fizică, și nivelul de cunoaștere а limbii engleze ale forței de muncă), familiarizarea cu echipamente, procese și activități, nivelurile de supraveghere, diferențe culturale și probleme de securitate și de formare profesională.
3. Condițiile stabilite la nivel organizațional, inclusiv design-ul procedurilor scrise, de formare, de proprietate, instalații și echipamente, managementul resurselor (inclusiv stabilirea turelor sau orele suplimentare și probleme legate de oboseală), procedurile formale și informale de comunicare, calitatea de informații, materiale și piese de schimb furnizate.
Metode posibile de identificare a pericolelor
1. Brainstorming;
2. Interviuri;
3. Discuțiile de grup;
4. Experiența personală sau experiența anterioară a organizației;
5. Audituri sau inspecții fizice;
6. Sondaje sau chestionare;
7. Examinarea experienței locale sau mondiale;
8. Istoria și analizele eșecurilor anterioare;
9. Analize de scenarii;
10. Analize de degradare a structurii de lucru;
11. Modelarea operațională.
Validarea pericolelor
Odată ce un set de pericole а fost identificat, este important ca întregul grup de lucru (GL sau GL mixt) implicați în evaluarea riscurilor să fie de acord că fiecare pericol este valabil în ceea ce privește contextul identificat la Etapa 1, și că fiecare pericol, de fapt, există. Parte а acestui proces este de asemenea determinarea dacă pericolele diferit etichetate sunt, de fapt, același lucru și astfel pot fi grupate împreună sub aceeași etichetă.
ETAPA 3
Analiza și evaluarea riscurilor
Această etapă implică evaluarea nivelului de risc asociat cu fiecare pericol identificat și validat la Etapa 2. Riscul este evaluat prin combinarea consecințelor potențiale ale pericolului și probabilitatea că aceste consecințe vor avea loc.
Evaluarea măsurilor de protecție existente
1. Identificarea măsurilor de protecție existente care vor oferi о anumită protecție împotriva acestui pericol. Măsurile de protecție sunt barierele puse în aplicare pentru а proteja un sistem de eșec. Exemple ale măsurilor de protecție includ proceduri sigure de lucru, echipament individual de protecție și dispozitive electronice de avertizare, cum ar fi TCAS și GPWS.
2. Evaluarea riscului asociat cu fiecare pericol, luând în considerare măsurile de protecție existente care sunt aplicabile pericolului care este evaluat. Dacă, de exemplu, о procedură care se preconizează de а fi schimbată este evaluată și există deja un curs de formare care va oferi о anumită protecție împotriva pericolelor luate în considerare, atunci acest lucru trebuie luat în considerare la evaluarea consecințelor și probabilitatea lor.
3. Evaluarea eficacității măsurilor de protecție existente. Aceasta oferă о bază pentru а considera consecințele și probabilitatea asociată cu pericolul în cauză.
Determinarea consecințelor
Pentru fiecare pericol identificat la Etapa 2, este necesar să se determine cea mai rea consecință fezabilă. Ulterior acestei consecințe trebuie să-i fie atribuit calificativul respectiv de probabilitate. Acest lucru se realizează prin:
1. Descrierea celui mai rău scenariu posibil. Adică un scenariu care ar putea rezulta din pericolul în curs de evaluare și care reprezintă cel mai nedorit rezultat. Este important ca această evaluare să se bazeze pe о situație care este considerată fezabilă. în timp ce ar putea fi posibil să se identifice о succesiune de evenimente, eventual independente, implicând multiple eșecuri, ceea ce ar putea duce la un rezultat sever, aceasta nu ar fi о bază utilă pentru analiză, cu excepția cazului când succesiunea de evenimente este fezabila prin combinarea lor. Pentru о mare majoritate а pericolelor, este mult mai realist descrierea unui scenariu în care pericolul duce direct la rezultate negative, dar nu severe;
2. Consecinței i se atribuie un calificativ de probabilitate utilizând scara de mai jos în absența oricărei acțiuni corective suplimentare, dar ținând cont de măsurile de protecție existente și eficiența acestora.
Consecința unui risc este evaluată folosind о scară de cinci puncte. Există două standarde de măsurare utilizate în această evaluare:
1. Leziuni (pentru angajați, contractori, vizitatori și pentru public);
2. Financiar (de exemplu, costul și nivelul prejudiciului adus facilităților, cum ar fi proprietatea și echipamentul).
Trebuie să fie utilizată măsurarea, care duce la cele mai grave consecințe fezabile pentru pericol, orice categorii care au ca rezultat о consecință mai puțin severă trebuie ignorate. De exemplu, un incident care ar putea duce practic la peste 20 milioane de dolari daune de proprietate sau echipamente, dar nu și victime, va fi evaluat ca „sever” și nu „catastrofal”.
Atribuirea calificativelor de probabilitate
Următorul pas implică atribuirea unui calificativ de probabilitate pentru consecință dintre următoarele acțiuni:
1. Sigur – este de așteptat că va avea loc;
2. Probabil – va avea loc în cele mai multe cazuri;
3. Verosimil – va avea loc în anumite circumstanțe;
4. Puțin probabil – ar putea avea loc în anumite circumstanțe;
5. Rar- ar putea să apară, dar numai în circumstanțe excepționale.
La atribuirea calificativului de probabilitate este necesar să se evalueze probabilitatea că Consecința (identificata în Etapa 3) va avea loc, având în vedere măsurile de protecție existente și eficacitatea acestor măsuri de protecție/apărare.
NOTĂ: calificativul de probabilitate se atribuie pentru consecință și nu pentru probabilitatea de pericol.
Evaluarea nivelurilor de risc
Nivelul de risc atribuit unui pericol este determinat în matricea următoare, care, ia în considerare consecințele potențiale ale pericolului și probabilitatea că aceste consecințe vor avea loc.
Probabilitatea riscului | Severitatea riscului |
A (Persoane – fatalități, Bunuri – extensive) | B (Persoane – traumatizări serioase, Bunuri – majore) | C (Persoane – traumatizări medii, Bunuri – importante) | D (Persoane – traumatizări ușoare, Bunuri – minore) | E (Persoane – traumatizări minore, Bunuri - neglijabile) |
| Sigur 5 | 5A (R) | 5B (R) | 5C (R) | 5D (M) | 5E (M) |
| Probabil 4 | 4A (R) | 4B (R) | 4C (M) | 4D (M) | 4E (M) |
| Verosimil 3 | 3A (R) | 3B (M) | 3C (M) | 3D (M) | 3E (S) |
| Puțin probabil 2 | 2A (M) | 2B (M) | 2C (M) | 2D (S) | 2E (S) |
| Rar 1 | 1A (M) | 1B (S) | 1C (S) | 1D (S) | 1E (S) |
Nivelul riscului:
(R) – ridicat;
(M) – mediu;
(S) – scăzut.
anexa nr.10
2. Controlul asupra executării prezentului Ordin se pune în sarcina Secretarului de stat pe domeniul transportului.
SECRETAR DE STAT Mihail LUPAȘCU
Nr. 10. Chişinău, 25 ianuarie 2021.