PREGĂTIREA PROBELOR ȘI CERINȚELE PRIVIND METODELE DE ANALIZĂ UTILIZATE ÎN CADRUL CONTROLULUI NIVELURILOR DE DIOXINE (PCDD/F-URI) ȘI DE PCB-URI DE TIPUL DIOXINELOR DIN ANUMITE PRODUSE ALIMENTARE
Secțiunea a 3-a
Cerințele de bază privind procedurile analitice referitoare la dioxine (PCDD/F-uri) și PCB-uri de tipul dioxinelor
41.Pentru PCDD/F-uri, cantitățile detectabile trebuie să fie în gama superioară a femtogramelor (10–15 g) din cauza toxicității extreme a unora dintre acești compuși. Pentru majoritatea congenerilor PCB, limita de cuantificare de ordinul nanogramelor (10–9 g) este deja suficientă. Pentru măsurarea congenerilor PCB-urilor de tipul dioxinelor mai toxici (în special a congenerilor non-orto substituiți), zona inferioară a intervalului de lucru trebuie să ajungă în gama inferioară a picogramelor(10–12 g).
42.Este necesar să se facă o distincție între PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelorși o multitudine de alți compuși coextrași care pot să interfereze și care sînt prezenți în concentrații cu pînă la cîteva ordine de mărime mai mari decît cele ale analiților de interes. Pentru metodele bazate pe gazcromatografie/spectrometrie de masă (GCMS), este necesară o diferențiere între diverși congeneri, respectiv între cei toxici (de exemplu cele șaptesprezece PCDD/F-uri 2,3,7,8-substituite și cele douăsprezece PCB-uri de tipul dioxinelor) și alți congeneri.
43.Metodele bioanaliticesînt capabile să detecteze compușii-țintă ca sumă de PCDD/F-uri și/sau de PCB-uri de tipul dioxinelor. Curățarea probelor are drept scop eliminarea compușilor care duc la rezultate fals neconforme sau a compușilor care pot atenua răspunsul, ducînd la rezultate fals conforme.
44.Pentru metodele GC-MS, determinarea oferă o estimare valabilă a concentrației reale dintr-o probă. Acuratețea mare (acuratețea măsurătorii: concordanța cît mai bună între rezultatul unei măsurători și valoarea reală sau alocată a mărimii măsurabile) este necesară pentru a evita respingerea rezultatului analizei unei probe în temeiul fiabilității slabe a nivelului TEQ determinat. Acuratețea se exprimă prin fidelitate (diferența dintre valoarea medie măsurată pentru un analit pe un material certificat și valoarea sa certificată, exprimată ca procent din această valoare) și precizie (deviația standard relativă RSDR calculată pe baza rezultatelor generate în condiții de reproductibilitate).
45.Pentru metodele bioanalitice, se determină recuperarea aparentă a testului biologic.
46.Validarea în intervalul nivelului maxim și măsuri generale de control al calitățiise desfășoară după cum urmează:
1) în timpul procedurii de validare și/sau în timpul analizei de rutină, laboratoarele demonstrează performanța unei metode în intervalul nivelului maxim, de exemplu 0,5x, 1x și 2x nivelul maxim, cu un coeficient de variație acceptabil pentru analize repetate;
2) ca măsuri interne de control al calității se efectuează periodic controale-martor, experimente cu îmbogățire sau analize ale unor probe de control (preferabil, dacă este posibil, cu material de referință certificat). Se înregistrează și se verifică grafice de control al calității (în continuare – QC) pentru controalele-martor, experimentele cu îmbogățire sau analizele unor probe de control, pentru a se garanta că performanța analitică este conformă cerințelor.
47.Limita de cuantificare (în continuare – LDC) pentru o metodă bioanalitică de screening, stabilirea LDC nu este o cerință indispensabilă, însă metoda trebuie să demonstreze că poate face distincție între valoarea-martor și valoarea de prag. Atunci cînd se furnizează un nivel BEQ, se stabilește un nivel de raportare pentru a se lua decizii legate de probele care prezintă un răspuns sub acest nivel. Trebuie să se dovedească faptul că nivelul de raportare este diferit față de probele-martor din cadrul procedurii cu un factor de minimum trei, cu un răspuns inferior intervalului de lucru. Prin urmare, se calculează pornind de la probe care conțin compușii-țintă în concentrații din jurul nivelului minim prevăzut și nu de la un raport S/Z sau de la un test-martor.
48. LDC pentru o metodă de confirmare este o cincime din nivelul maxim.
49.Pentru ca metodele de confirmare sau de screening să ofere rezultate fiabile, în intervalul nivelului maxim trebuie să fie respectate următoarele criterii analitice pentru valoarea TEQ, respectiv BEQ prevăzute în tabelul 6, indiferent dacă aceasta este determinată ca TEQ total sau ca BEQ total (ca sumă de PCDD/F-uri și de PCB-uri de tipul dioxinelor) sau separat pentru PCDD/F-uri și pentru PCB-uri de tipul dioxinelor.
Tabelul 6
Criteriile analitice pentru valoarea TEQ, respectiv BEQ
| Indicatori | Screening cu metode bioanalitice sau fizico-chimice | Metode de confirmare |
| Rată a rezultatelor fals conforme (limita maximă) | < 5 % | |
| Fidelitate | | – 20% și +20% |
| Repetabilitate (RSDr) | < 20% | |
| Precizie intermediară (RSDR) | < 25% | < 15% |
50.Cerințele specifice pentru metodele de screeningsînt următoarele:
1) atît GC-MS, cîtși metodele bioanalitice pot fi folosite pentru screening. Pentru metodele GC-MS trebuie utilizate cerințele prevăzute la secțiunea a 4-a. Pentru metodele bioanalitice bazate pe celule sînt prevăzute cerințe specifice la secțiunea a 5-a;
2) laboratoarele care aplică metode de screening pentru controlul de rutină al probelor stabilesc o cooperare strînsă cu laboratoarele care aplică metoda de confirmare;
3) performanța metodei de screening trebuie verificată în timpul analizei de rutină, printr-un control al calității analizelor și printr-o validare continuă a metodei. Trebuie să existe un program continuu pentru controlul rezultatelor conforme;
4) 20% din extractele de probe se măsoară în screeningul de rutină cu și fără TCDD care se adaugă în funcție de nivelul maxim sau de acțiune, pentru a verifica dacă răspunsul este, eventual, suprimat de către substanțele interferente prezente în extractul de probă. Concentrația măsurată a probei îmbogățite se compară cu suma dintre concentrația extractului neîmbogățit și concentrația cu îmbogățire. Dacă această concentrație măsurată este mai mică cu mai mult de 25% față de concentrația (suma) calculată, aceasta indică posibilitatea eliminării semnalului, iar proba respectivă trebuie supusă analizei de confirmare. Rezultatele sînt monitorizate prin grafice de control al calității;
5) 2-10% din probele conforme, în funcție de matricea probei și de experiența laboratorului, se supun analizei de confirmare;
6) se determină rata rezultatelor fals conforme care rezultă din screeningul probelor sub și peste nivelul maxim sau de acțiune. Ratele reale de rezultate fals conforme trebuie să fie sub 5%. Atunci cînd, în urma controlului de calitate al probelor conforme, sînt disponibile cel puțin 20 de rezultate confirmate per matrice/grup de matrice, concluziile privind rata de rezultate fals conforme trebuie să fie desprinse din această bază de date. Rezultatele probelor analizate prin intermediul testărilor interlaboratoare sau în timpul incidentelor de contaminare, care acoperă un interval de concentrații de pînă la, de exemplu 2x nivelul maxim (NM), pot fi, de asemenea, incluse în cele minimum 20 de rezultate pentru evaluarea ratei de rezultate fals conforme. Probele acoperă cele mai frecvente modele de congeneri, reprezentînd diverse surse. Deși testele de screening urmăresc în mod preferențial să detecteze probele care depășesc nivelul de acțiune, criteriul de determinare a ratelor de rezultate fals conforme este nivelul maxim, ținînd seama de incertitudinea de măsurare extinsă a metodei de confirmare;
7) probele potențial neconforme care rezultă în urma screeningului trebuie să fie întotdeauna verificate printr-o nouă analiză completă a probei originale, efectuată printr-o metodă de confirmare. Aceste probe pot fi, de asemenea, folosite pentru a evalua rata rezultatelor fals neconforme. Pentru metodele de screening, rata rezultatelor fals neconforme este procentul rezultatelor confirmate ca fiind conforme în urma analizei de confirmare, în timp ce, în screeningul anterior, s-a declarat că proba este suspectată de a fi neconformă. În schimb, evaluarea caracterului avantajos al metodei de screening se bazează pe compararea probelor fals neconforme cu numărul total de probe verificate. Această rată trebuie să fie suficient de mică pentru a face ca utilizarea unui instrument de screening să fie avantajoasă;
8) în condiții de validare, metodele bioanalitice oferă o indicație valabilă a nivelului TEQ, calculat și exprimat ca BEQ;
9) pentru metodele bioanalitice aplicate în condiții de repetabilitate, valoarea RSDrintralaborator ar fi, de regulă, mai mică decît RSDR (reproductibilitate).
Secțiunea a 4-a
Cerințe specifice privind metodele GC-MS care trebuie respectate în scop de screening sau de confirmare
51. Diferența dintre nivelurile de la limita superioară și cele de la limita inferioară nu trebuie să fie mai mare de 20% pentru confirmarea unei depășiri a nivelului maxim sau, în caz de nevoie, a nivelurilor de acțiune.
52. Controlul recuperărilor se desfășoară în felul următor:
1) pentru a se valida procedura analitică, la începutul efectuării analizei, de exemplu înaintea fazei de extracție, trebuie să se adauge etaloane interne de PCDD/F-uri substituite cu clor la pozițiile 2,3,7,8 și marcate cu 13C, precum și etaloane interne de PCB-uri de tipul dioxinelor marcate cu 13C. Trebuie adăugat cel puțin un congener pentru fiecare din grupele omoloage tetra-pînă la octoclorurate de PCDD/F-uri și cel puțin un congener pentru fiecare dintre grupele omoloage de PCB-uri de tipul dioxinelor (alternativ, cel puțin un congener pentru fiecare funcție de înregistrare a ionului selecționat prin spectrometrie de masă, utilizat pentru monitorizarea PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor). În cazul metodelor de confirmare, trebuie să fie utilizate toate cele 17 etaloane interne de PCDD/F-uri substituite la pozițiile 2,3,7,8 și marcate cu 13C, precum și toate cele 12 etaloane interne de PCB-uri de tipul dioxinelor marcate cu 13C;
2) se determină factorii de răspuns relativ pentru acei congeneri pentru care nu se adaugă niciun analog marcat cu 13C, utilizîndu-se soluții de calibrare corespunzătoare;
3) pentru produsele alimentare de origine vegetală și cele de origine animală care conțin mai puțin de 10% grăsime este obligatorie adăugarea etaloanelor interne înainte de extracție. Pentru produsele alimentare de origine animală care conțin mai mult de 10% grăsime, etaloanele interne se pot adăuga fie înainte, fie după extracția grăsimii. Se procedează la o validare corespunzătoare a eficacității extracției, în funcție de etapa în care se introduc etaloanele interne și de modul în care sînt prezentate rezultatele (pe bază de produs sau de grăsimi);
4) înaintea analizei GC-MS trebuie să se adauge unul sau două etaloane de recuperare (surogat);
5) pentru metodele de confirmare, recuperările de etaloane interne individuale trebuie să se situeze în intervalul 60-120%. Sînt acceptabile recuperări inferioare sau superioare pentru congeneri individuali, în special pentru unele dibenzo-p-dioxineși unii dibenzofuranihepta-și octoclorurați, atît timp cît contribuția acestora la valoarea TEQ nu depășește 10% din valoarea TEQ totală (bazată pe suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor). Pentru metodele de screening GC-MS, recuperarea trebuie să se situeze în intervalul 30-140%.
53. Eliminarea substanțelor interferente se face după cum urmează:
1)separarea PCDD/F-urilor de compușii clorurați interferenți, cum sîntPCB-urile care nu sînt de tipul dioxinelorși bifenileterii clorurați, se realizează prin tehnici cromatografice adecvate (de preferință pe coloană de florisil, alumină și/sau cărbune);
2) separarea izomerilor prin gazcromatografie trebuie să fie suficientă (<25% de la pic la pic între 1,2,3,4,7,8-HxCDF și 1,2,3,6,7,8-HxCDF).
54. Intervalul curbei de calibrare trebuie să acopere intervalul relevant de niveluri maxime sau de acțiune.
55.Cerințele specifice pentru metodele de confirmare sînt:
1) pentru GC-HRMS:
a) în HRMS, rezoluția caracteristică trebuie să fie mai mare sau egală cu 10 000 pentru toată plaja maselor, cu o concavitate de 10%;
b) îndeplinirea altor cerințe în materie de identificare și confirmare, astfel cum sînt descrise în standardele internațional recunoscute;
2) pentru GC-MS/MS:
a) monitorizarea a cel puțin 2 ioni precursori specifici, fiecare cu un anumit ion de tranziție corespunzător produs pentru toți analiții marcați și nemarcați în domeniul de aplicare al analizei;
b) toleranța maximă admisă a intensității relative de ± 15% pentru anumiți ioni de tranziție selecționați produși în comparație cu valorile calculate sau măsurate (media din standardele de calibrare), aplicînd condiții MS/MS identice, în special energia coliziunii și presiunea gazului de coliziune, pentru fiecare tranziție a unui analit;
c) rezoluția pentru fiecare cuadrupol trebuie să fie setată ca egală sau mai mare decît rezoluția unității de masă (rezoluția unității de masă: o rezoluție suficientă pentru a separa două picuri la distanță de o unitate de masă), pentru a se minimiza interferențele posibile cu analiții de interes;
d) îndeplinirea altor cerințe descrise în standardele internațional recunoscute.
Secțiunea a 5-a
Cerințele specifice pentru metodele bioanalitice
56.Metodele bioanaliticesînt metode bazate pe utilizarea de principii biologice precum bioanalizele celulare, testele bazate pe receptori sau analize imunologice.
O metodă de screening clasifică o probă ca fiind conformă sau suspectată a fi neconformă. În acest scop, nivelul BEQ calculat este comparat cu valoarea de prag. Probele sub valoarea de prag sînt declarate conforme, iar probele egale sau peste valoarea de prag sînt declarate ca fiind suspectate a fi neconforme, necesitînd analizarea printr-o metodă de confirmare. În practică, un nivel BEQ corespunzînd la două treimi din nivelul maxim poate servi drept valoare de prag cu condiția să se asigure o rată de rezultate fals conforme sub 5% și o rată acceptabilă pentru rezultatele fals neconforme. Cu niveluri maxime diferite pentru PCDD/F-uri și pentru suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, verificarea conformității probelor fără fracționare necesită valori de prag corespunzătoare ale testelor biologice pentru PCDD/F-uri. Pentru verificarea probelor care depășesc nivelurile de acțiune, ar conveni ca valoare de prag un procentaj corespunzător al nivelului de acțiune respectiv.
În cazul în care nivelul indicativ este exprimat în BEQ, rezultatele pentru probă trebuie să fie furnizate în intervalul de lucru și să depășească limita de raportare.
57.Cerințele generale de evaluare a răspunsului la test sînt:
1) atunci cînd se calculează concentrațiile pornind de la o curbă de calibrare a TCDD, valorile la extremitatea superioară a curbei vor prezenta o variație importantă (coeficient de variație (în continuare – CV) ridicat). Intervalul de lucru este aria în care acest CV este mai mic de 15%. Extremitatea inferioară a intervalului de lucru (limita de raportare) trebuie să fie fixată semnificativ (cel puțin cu un factor de trei) peste probele-martor din cadrul procedurii. Extremitatea superioară a intervalului de lucru este, de obicei, reprezentată de valoarea EC70 (70% din concentrația maximă efectivă), dar mai scăzută dacă CV este mai mare de 15% în acest interval. Intervalul de lucru este stabilit în timpul validării. Valorile de prag trebuie să se situeze în intervalul de lucru;
2) soluțiile etalon și extractele de probe trebuie să fie testate în triplicat sau cel puțin în duplicat. Atunci cînd se utilizează duplicate, o soluție etalon sau un extract de control testat(ă) în patru pînă la șase godeuri repartizate pe placă produce un răspuns sau o concentrație (posibilă doar în intervalul de lucru) pe baza unui CV < 15%.
58.Calibrarea este de 2 feluri:
1) calibrarea cu curba standard
a) nivelurile din probe pot fi estimate prin compararea răspunsului la test cu o curbă de calibrare a TCDD (sau a PCB 126 sau a unui amestec etalon de PCDD/F-uri/PCB-uri de tipul dioxinelor) pentru a se calcula nivelul BEQ din extract și, prin urmare, din probă;
b) curbele de calibrare conțin între 8 și 12 concentrații (cel puțin în duplicat), cu un număr suficient de concentrații în partea inferioară a curbei (intervalul de lucru). Se acordă o atenție specială calității ajustării curbei în intervalul de lucru. Valoarea R2 ca atare are valoare redusă sau nicio valoare în estimarea calității ajustării în regresia nelineară. Se ajunge la o ajustare mai bună prin reducerea la minimum a diferenței dintre nivelurile calculate și cele observate în intervalul de lucru al curbei (de exemplu prin reducerea la minimum a sumei pătratelor reziduurilor);
c) nivelul estimat în extractul de probă este corectat ulterior cu nivelul BEQ calculat pentru o probă-martor de matrice sau de solvent (pentru a ține seama de impuritățile din solvenți și din substanțele chimice utilizate) și cu recuperarea aparentă (calculată pornind de la nivelul BEQ al unor probe de referință adecvate, cu modele reprezentative de congeneri în jurul nivelului maxim sau al nivelului de acțiune). Pentru a efectua o corecție cu recuperarea, recuperarea aparentă trebuie să fie situată întotdeauna în intervalul necesar. Probele de referință utilizate pentru corecția cu recuperarea trebuie să respecte cerințele de la punctul 63;
2) calibrarea cu probe de referință
Alternativ, poate fi utilizată o curbă de calibrare realizată pe baza a cel puțin 4 probe de referință: o matrice-martor, plus trei probe de referință de 0,5x, 1x și 2x nivelul maxim sau nivelul de acțiune, eliminînd necesitatea de a aplica o corecție cu proba-martor și cu recuperarea, dacă proprietățile matricei probelor de referință corespund celor ale probelor necunoscute. În acest caz, răspunsul la test corespunzînd la două treimi din nivelul maxim poate fi calculat direct din aceste probe și utilizat ca valoare de prag. Pentru verificarea probelor care depășesc nivelurile de acțiune, un procentaj corespunzător al acestor niveluri de acțiune ar corespunde ca valoare de prag.
59.Pentru determinarea separată a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor,extractele pot fi divizate în fracțiuni care conțin PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, permițînd o indicare separată a nivelurilor TEQ pentru PCDD/F-uri și pentru PCB-uri de tipul dioxinelor (în BEQ). Se utilizează, de preferință, o curbă de calibrare standard a PCB 126 pentru evaluarea rezultatelor fracțiunii care conține PCB-uri de tipul dioxinelor.
60.Recuperarea aparentă a testului biologicse calculează pornind de la probe de referință adecvate cu modele reprezentative de congeneri în jurul nivelului maxim sau al nivelului de acțiune și exprimate ca procentaj al nivelului BEQ în comparație cu nivelul TEQ. În funcție de tipul de test și de TEF utilizate, diferențele între factorii TEF și REP pentru PCB-urile de tipul dioxinelor pot cauza recuperări aparente mici pentru PCB-urile de tipul dioxinelor în comparație cu PCDD/F-urile. Prin urmare, în cazul în care se efectuează o determinare separată a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor, recuperările aparente ale testului biologic sînt: pentru PCB-uri de tipul dioxinelor, între 20% și 60%, pentru PCDD/F-uri – între 50% și 130% (intervalele se aplică pentru curba de calibrare a TCDD). Deoarece contribuția PCB-urilor de tipul dioxinelor la suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor poate varia între diferite matrice și probe, recuperările aparente ale testului biologic pentru parametrul sumă reflectă aceste intervale și se situează între 30% și 130%.
61.Controlul recuperărilor pentru curățare și pierderea de compuși în timpul curățării se verifică în timpul validării. O probă-martor îmbogățită cu un amestec de congeneri diferiți face obiectul curățării (n = 3 cel puțin), iar recuperarea și variabilitatea sînt verificate printr-o metodă de confirmare. Recuperarea se situează între 60% și 120%, mai ales pentru congenerii care contribuie cu mai mult de 10% la nivelul TEQ în diverse amestecuri.
62. Atunci cînd se raportează nivelurile BEQ, se determină o limită de raportare pornind de la probele de matrice relevante care implică modele tipice de congeneri, dar nu pornind de la curba de calibrare a etaloanelor, din cauza preciziei mici în intervalul inferior al curbei. Efectele extracției și ale curățării trebuie luate în considerare. Limita de raportare se fixează semnificativ (cel puțin cu un factor de trei) peste martorii procedurii.
63.Probele de referință se utilizează în felul următor:
1) probele de referință reprezintă matricea probei, modelele de congeneri și intervalele de concentrație pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor în jurul nivelului maxim sau al nivelului de acțiune;
2) în fiecare serie de teste se include un martor pentru procedură sau, de preferință, un martor pentru matrice, precum și o probă de referință la nivelul maxim sau la nivelul de acțiune. Aceste probe trebuie extrase și testate în același timp și în condiții identice. Proba de referință trebuie să prezinte un răspuns clar mai puternic în comparație cu proba-martor, asigurînd astfel caracterul adecvat al testului. Probele respective pot fi utilizate pentru corecțiile cu proba-martor și cu recuperarea;
3) probele de referință alese pentru a efectua o corecție cu recuperarea sînt reprezentative pentru probele testate, în sensul că modelele de congeneri nu conduc la o subestimare a nivelurilor;
4)se pot include probe de referință suplimentare, de exemplu de 0,5x și 2x nivelul maxim sau nivelul de acțiune, pentru a se demonstra eficacitatea testului în intervalul de interes pentru controlul nivelului maxim sau al nivelului de acțiune. Combinate, aceste probe pot fi utilizate pentru calcularea nivelurilor BEQ în probele de testare.
64.Pentru determinarea valorilor de prag se stabilește relația dintre rezultatele bioanalitice în BEQ și rezultatele obținute prin metodele de confirmare în TEQ (de exemplu prin experimente de calibrare în raport cu matricea, care implică probe de referință îmbogățite la 0, 0,5x, 1x și 2x față de nivelul maxim (NM), cu 6 repetări la fiecare nivel (n = 24)). Factorii de corecție (martor și recuperare) pot fi estimați pornind de la această relație, dar trebuie să fie verificați în fiecare serie de teste prin includerea probelor-martor pentru procedură/matrice și a probelor de recuperare.
Valorile de prag se stabilesc pentru deciziile privind conformitatea probelor cu nivelurile maxime sau pentru controlul nivelurilor de acțiune, în cazul în care prezintă interes, nivelurile maxime sau de acțiune respective fiind stabilite fie numai pentru PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor, fie pentru suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor. Ele sînt reprezentate de limita inferioară a curbei de distribuție a rezultatelor bioanalitice (corectate pentru martor și recuperare) corespunzînd limitei de decizie aferente metodei de confirmare pe baza unui nivel de încredere de 95%, implicînd o rată de rezultate fals conforme < 5%, și pe baza unei valori a RSDR< 25%. Limita de decizie aferentă metodei de confirmare este nivelul maxim, ținînd seama de incertitudinea de măsurare extinsă.
Valoarea de prag (în BEQ) poate fi calculată prin metodeleprevăzute în figură:
1) utilizarea sectorului inferior al intervalului de predicție de 95% la limita de decizie aferentă metodei de confirmare

unde:
BEQDL – BEQ care corespunde limitei de decizie aferente metodei de confirmare, fiind nivelul maxim care ține seama de incertitudinea de măsurare extinsă;
Sy,x –deviația standard reziduală;
t α,f = m-2 –factor student (α = 5%, f = grade de libertate, o singură parte);
m – numărul total de puncte de calibrare (indice j);
n – numărul de repetări la fiecare nivel;
xi– concentrația probei (în TEQ) în punctul de calibrare I determinată printr-o metodă de confirmare;
x – media concentrațiilor (în TEQ) a tuturor probelor de calibrare;

i –indice pentru punctul de calibrare i;
2)calculul pornind de la rezultatele bioanalitice (corectate pentru martor și recuperare) ale analizelor multiple ale probelor (n ≥ 6) contaminate la limita de decizie aferentă metodei de confirmare, ca extremitate inferioarăa distribuției datelor la valoarea medie BEQ corespunzătoare:
Valoarea de prag = BEQDL – 1,64 × SDR,
unde:
SDR – deviația standard a rezultatelor testului biologic la BEQDL, măsurată în condiții de reproductibilitate intralaborator;
3)calculul ca valoare medie a rezultatelor bioanalitice (în BEQ, corectate pentru martor și recuperare) din mai multe analize ale probelor (n ≥ 6) contaminate la două treimi din nivelul maxim sau din nivelul de acțiune. Acesta se bazează pe observația că acest nivel va fi în jurul valorii de prag determinate conform punctului 69 subpunctele 1) și 2). Calculul valorilor de prag, bazat pe un nivel de încredere de 95%, implicînd o rată a rezultatelor fals conforme < 5% și o valoare a RSDR< 25%:
a) pornind de la sectorul inferior al intervalului de predicție de 95% la limita de decizie aferentă metodei de confirmare;
b) pornind de la analize multiple ale probelor (n ≥ 6) contaminate la limita de decizie aferentă metodei de confirmare, ca limită inferioară a distribuției datelor (reprezentată în figură printr-o curbă sub formă de clopot) la valoarea medie BEQ corespunzătoare;

Figură. Calculareavalorii pe prag(în BEQ)
4) valorile de prag bazate pe BEQ, calculate pornind de la RSDR obținut în cursul validării, utilizînd un număr limitat de probe cu modele de matrice/congeneri diferite, pot fi mai mari decît nivelurile maxime sau de acțiune bazate pe TEQ datorită unei precizii mai mari decît cea realizabilă în analizele de rutină atunci cînd trebuie controlat un spectru necunoscut de posibile modele de congeneri. În astfel de cazuri, valorile de prag se calculează pornind de la RSDR = 25% sau se preferă două treimi din nivelul maxim sau din nivelul de acțiune.
65.Caracteristicile de performanță se evidențiază în felul următor:
1) avînd în vedere faptul că nu se pot utiliza etaloane interne în metodele bioanalitice, se efectuează teste cu privire la repetabilitate pentru obținerea de informații privind deviația standard în cadrul unei serii de teste și între serii de teste. Repetabilitatea trebuie să fie sub 20%, iar reproductibilitatea intralaborator sub 25%. Aceasta se bazează pe nivelurile calculate în BEQ după corecția cu proba-martor și cu recuperarea;
2) ca parte din procesul de validare, testul trebuie să permită diferențierea între o probă-martor și un nivel la valoarea de prag, permițînd identificarea probelor peste valoarea de prag corespunzătoare;
3) se definesc compușii-țintă, interferențele potențiale și nivelurile maxime tolerabile ale probei-martor;
4) deviația standard în procente a răspunsului sau a concentrației calculate pornind de la răspuns (posibilă numai în intervalul de lucru) a unei determinări triple a unui extract de probă nu trebuie să fie mai mare de 15%;
5) rezultatele necorectate ale probei (probelor) de referință exprimată (exprimate) în BEQ-uri (martor și la nivelul maxim sau la nivelul de acțiune) sînt utilizate pentru evaluarea performanței metodei bioanalitice pe o perioadă de timp constantă;
6) QC pentru probele-martor ale procedurii și fiecare tip de probă de referință se înregistrează și se verifică pentru a se garanta că performanța analitică este în conformitate cu cerințele, în special pentru probele-mator ale procedurii cu privire la diferența minimă impusă la limita inferioară a intervalului de lucru și pentru probele de referință cu privire la reproductibilitatea intralaborator. Probele-martor din cadrul procedurii trebuie să fie atent controlate pentru a evita rezultatele fals conforme atunci cînd se efectuează operațiunea de scădere;
7) rezultatele analizelor realizate prin metodele de confirmare pentru probele suspectate și pentru 2-10% din probele conforme (minimum 20 de probe pentru fiecare matrice) sînt colectate și folosite pentru a evalua performanța metodei de screening și relația dintre BEQ-uri și TEQ-uri. Această bază de date ar putea fi utilizată pentru reevaluarea valorilor de prag aplicabile probelor de rutină pentru matricele validate;
8) buna performanță a metodelor poate fi, de asemenea, demonstrată prin participarea la testările interlaboratoare. Rezultatele probelor analizate în testările interlaboratoare, care acoperă un interval de concentrații care ajunge pînă la, de exemplu, 2x nivelul maxim, pot fi, de asemenea, incluse în evaluarea ratei de rezultate fals conforme, în cazul în care un laborator este în măsură să demonstreze buna sa performanță. Probele acoperă cele mai frecvente modele de congeneri, reprezentînd diverse surse;
9) în timpul incidentelor, valorile de prag pot fi reevaluate, reflectînd matricea specifică și modelele de congeneri doar ale acelui incident individual.
66. Metodele de confirmare a rezultatelor în procesul de raportare presupun următoarele:
1) rezultatele analitice includ nivelurile de congeneri individuali ai PCDD/F-urilor și ai PCB-urilor de tipul dioxinelorși valorile TEQ și se raportează ca estimare inferioară, estimare superioară și estimare mediană, pentru a include o cantitate maximă de informații în raportarea rezultatelor, ceea ce permite o interpretare a rezultatelor în conformitate cu cerințele specifice;
2) raportul include și metoda utilizată pentru extracția PCDD/F-urilor, a PCB-urilor de tipul dioxinelorși a lipidelor. Conținutul de lipide al probei se determină și se raportează pentru probe din produse alimentare cu niveluri maxime exprimate prin raportare la conținutul de grăsimi și cu o concentrație de grăsimi estimată în intervalul 0-2%. Pentru alte probe, determinarea conținutului de lipide este opțională;
3) recuperările etaloanelor interne individuale trebuie să fie disponibile în cazul în care recuperările se situează în afara intervalului menționat la punctul 53 atunci cînd nivelul maxim este depășit (în acest caz recuperările pentru una dintre cele două analize duplicat), iar în celelalte cazuri, la cerere;
4) întrucît, atunci cînd se decide conformitatea unei probe, se ține seama de incertitudinea de măsurare extinsă, și acest parametru trebuie să fie pus la dispoziție. De aceea, rezultatele analitice se raportează ca x ± U, unde x este rezultatul analitic și U este incertitudinea de măsurare extinsă, folosind un factor de acoperire 2, care conferă un nivel de încredere de 95%. În cazul unei determinări separate a PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor, suma incertitudinii extinse estimate a rezultatelor analitice separate ale PCDD/F-urilor și ale PCB-urilor de tipul dioxinelor se utilizează pentru suma PCDD/F-urilor și a PCB-urilor de tipul dioxinelor;
5) rezultatele se exprimă în aceleași unități și prin același număr de cifre semnificative ca și nivelurile maxime prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 520/2010 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind contaminanții din produsele alimentare.
67.Metodele bioanalitice de screening în procesul de raportare includ următoarele:
1) rezultatul screeningului se exprimă cu termenii „conform” sau „suspectat a fi neconform”;
2) în plus, se poate da un rezultat indicativ pentru PCDD/F-uri și/sau PCB-uri de tipul dioxinelor exprimat în BEQ, nu în TEQ. Rezultatul probelor cu un răspuns sub limita de raportare se exprimă ca fiind „sub limita de raportare”. Rezultatul probelor cu un răspuns peste intervalul de lucru se raportează ca „depășind intervalul de lucru”, iar nivelul corespunzător extremității superioare a intervalului de lucru se furnizează în BEQ;
3) pentru fiecare tip de matrice a probei, raportul menționează nivelul maxim sau nivelul de acțiune pe care se bazează evaluarea;
4) raportul menționează tipul de test aplicat, principiul de bază al testului și tipul de calibrare;
5) raportul include și metoda utilizată pentru extracția PCDD/F-urilor, a PCB-urilor de tipul dioxinelorși a lipidelor. Conținutul de lipide al probei se determină și se raportează pentru probe din produse alimentare cu niveluri maxime exprimate prin raportare la conținutul de grăsimi și cu o concentrație de grăsimi estimată în intervalul 0-2% (în concordanță cu legislația existentă). Pentru alte probe, determinarea conținutului de lipide este opțională;
6) în cazul probelor suspectate a fi neconforme, raportul trebuie să includă o notă privind măsurile care urmează a fi adoptate. Concentrația de PCDD/F-uri și suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din probele cu niveluri ridicate trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare;
7) rezultatele neconforme se raportează numai în urma analizei de confirmare.
68.Metode fizico-chimice de screening în procesul de raportare includ următoarele:
1) rezultatul screeningului se exprimă cu termenii „conform” sau „suspectat a fi neconform”;
2) pentru fiecare tip de matrice a probei, raportul menționează nivelul maxim sau nivelul de acțiune pe care se bazează evaluarea;
3) în plus, nivelurile de congeneri individuali ai PCDD/F-urilor și/sau ai PCB-urilor de tipul dioxinelorși valorile TEQ se pot furniza ca estimare inferioară, estimare superioară și estimare mediană. Rezultatele se exprimă în aceleași unități și prin (cel puțin) același număr de cifre semnificative ca și nivelurile maxime menționate în HotărîreaGuvernului 520/2010 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitarprivind contaminanţii din produsele alimentare;
4) recuperările etaloanelor interne individuale trebuie să fie puse la dispoziție în cazul în care recuperările se situează în afara intervalului menționat la punctul 57, iar în celelalte cazuri, la cerere;
5) raportul menționează și metoda GC-MS aplicată;
6) raportul include și metoda utilizată pentru extracția PCDD/F-urilor, a PCB-urilor de tipul dioxinelorși a lipidelor. Conținutul de lipide al probei se determină și se raportează pentru probe din produse alimentare cu niveluri maxime exprimate prin raportare la conținutul de grăsimi și cu o concentrație de grăsimi estimată în intervalul 0-2% (în concordanță cu legislația existentă). Pentru alte probe, determinarea conținutului de lipide este opțională;
7) în cazul probelor suspectate a fi neconforme, raportul trebuie să includă o notă privind măsurile care urmează a fi adoptate. Concentrația de PCDD/F-uri și suma dintre PCDD/F-uri și PCB-uri de tipul dioxinelor din probele cu niveluri ridicate trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare;
8) neconformitatea poate fi decisă numai în urma analizei de confirmare.