pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară)

HOTĂRÂRE nr. 1085 din 14.12.2017 · GUVERNUL · publicat 22.12.2017
Modificat prin: HG13 din 27.01.21, MO51-56/19.02.21 art.47
pe legis.md
Trimiteri: 72 legate · 2 nerezolvateMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (2)
  • lit. i) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • pct. 42 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 306/2018 privind siguranța alimentelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr. 59-65, art. 120), cu modificările ulterioare, și art. 29 din Legea nr. 221- XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 125-129, art. 396), cu modificările și completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

[Clauza de adoptare modificată prin HG13 din 27.01.21, MO51-56/19.02.21 art.47; în vigoare 19.03.21]

1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară) (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

PRIM-MINISTRU Pavel FILIP

Contrasemnează:

MINISTRUL AGRICULTURII,

DEZVOLTĂRII REGIONALE

ȘI MEDIULUI Vasile BÎTCA

Nr. 1085. Chişinău, 14 decembrie 2017.

Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1085 din 14 decembrie 2017

NORMA SANITAR-VETERINARĂ privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară)

Norma sanitar-veterinară privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (în continuare –Normă) transpune prevederile Directivei 92/66/CEE a Consiliului Comunităților Europene din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, nr. L 260, pag. 1 din 5.09.1992), cu modificările ulterioare.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

1. Prezenta Normă stabilește măsurile de combatere care se aplică în cazul apariției unui focar de pseudopestă aviară:

1) în exploatațiile de păsări;

2) la porumbeii călători și alte păsări crescute în captivitate.

Prezenta Normă nu se aplică în cazul depistării bolii de Newcastle la păsările sălbatice care trăiesc în libertate.

2. În sensul prezentei Norme se aplică următoarele noțiuni:

boala de Newcastle – infecție provocată de toate tulpinile aviare ale paramixovirusului 1, avînd, la puii de o zi, un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI) mai mare de 0,7;

pasăre infectată – orice pasăre:

1) la care s-a confirmat oficial prezența bolii de Newcastle în urma unui examen efectuat de laboratorul național de referință; sau

2) la care s-au constatat, în cazul unui al doilea focar sau al unui focar ulterior, simptome clinice sau leziuni post-mortem tipice bolii de Newcastle;

pasăre suspectată de infectare – orice pasăre care prezintă simptome clinice sau leziuni post-mortem ce permit suspectarea prezenței bolii de Newcastle;

pasăre suspectată de contaminare – orice pasăre care ar fi putut intra în contact direct sau indirect cu virusul bolii de Newcastle;

apă cu grăsimi – resturi provenind din bucătării, restaurante sau, dacă este cazul, din sectoarele industriale în care este prelucrată carnea;

porumbel călător – orice porumbel care este transportat sau destinat transportului de la porumbar pentru a fi lăsat să zboare liber spre porumbar sau spre o altă destinație;

porumbar – orice instalație utilizată în vederea deținerii sau creșterii de porumbei călători;

proprietar – orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate păsări domestice sau alte păsări întreținute în captivitate sau care are sarcina de a se ocupa de întreținerea acestora, indiferent dacă face acest lucru cu titlu oneros sau nu;

măsuri de biosecuritate – ansamblu de metode și mijloace care trebuie asigurate pentru protecția efectivelor de păsări, în scopul apărării sănătății animalelor;

confirmare – declarare a prezenței bolii de Newcastle, bazate pe rezultate de laborator sau, în cazul unei epidemii, confirmare a bolii în baza rezultatelor clinice și/sau epidemiologice de către autoritatea sanitar-veterinară competentă.

Capitolul II

SUPRAVEGHEREA, NOTIFICĂRILE ȘI ANCHETELE EPIDEMIOLOGICE

Secțiunea 1

Notificarea bolii de Newcastle

3. Apariția sau suspiciunea apariției bolii de Newcastle trebuie notificată obligatoriu și imediat în conformitate cu cerințele sanitar-veterinare pentru anunțarea, declararea, notificarea internă și internațională, stabilite de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – Agenție), potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

4. În cazul în care o exploatație conține păsări suspectate de infectare sau contaminare cu virusul bolii de Newcastle, Agenția trebuie să se asigure că medicul veterinar oficial aplică imediat mijloacele oficiale de investigație pentru a confirma sau a infirma prezența bolii respective.

5. Imediat după notificarea suspiciunii de infecție, subdiviziunile teritoriale ale Agenției:

1) pun exploatația sub supraveghere oficială;

2) inițiază:

a) un recensămînt oficial al tuturor categoriilor de păsări din exploatație, precizîndu-se pentru fiecare dintre acestea numărul păsărilor moarte, al celor care prezintă semne clinice și al celor care nu prezintă astfel de semne. Recensămîntul trebuie actualizat, pentru a se ține seama de numărul de păsări ieșite din ou și moarte în timpul perioadei de suspiciune; datele acestui recensămînt trebuie actualizate și prezentate la cerere, putînd fi verificate la fiecare inspecție;

b) menținerea obligatorie în carantină profilactică a păsărilor ce urmează să fie introduse în exploatație;

c) interzicerea mișcărilor de păsări din exploatație sau înspre exploatație;

d) construirea și amenajarea la intrarea în exploatația avicolă a unui filtru sanitar-veterinar, dimensionat în raport cu numărul personalului, în care să se efectueze schimbarea obligatorie a hainelor și a încălțămintei de stradă cu echipament de protecție antiepizootică;

e) restricționarea intrării/ieșirii persoanelor care nu activează direct în procesul de producție, precum și a animalelor și transportului provenite din sau destinate exploatației, cu excepția organelor de control, care vor respecta condițiile obligatorii de filtru sanitar;

f) interzicerea circulației cărnii sau a carcaselor păsărilor de curte, a furajelor, a materialelor, a deșeurilor, a dejecțiilor, a așternuturilor de paie, a bălegarului sau a oricărui alt element care ar putea transmite virusul bolii de Newcastle;

g) interzicerea scoaterii ouălor din exploatație, cu excepția ouălor care sînt trimise direct către o unitate pentru producerea și/sau prelucrarea produselor din ouă autorizată în acest scop de către Agenție, conform prevederilor capitolului IV din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

h) aplicarea periodică a măsurilor de dezinfecție, deratizare și dezinsecție;

i) efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile prestabilite în pct. 11 din prezenta Normă.

6. Pînă la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale prevăzute la pct. 5 subpct.2), cu excepția lit. i), proprietarul sau deținătorul unei exploatații de păsări suspecte de boală trebuie:

1) să ia toate măsurile necesare de protecție a păsărilor pînă la declararea suspiciunii de infecție;

2) să contribuie la realizarea prevederilor specificate în pct. 5 din prezenta Normă.

7. În cazul în care locația, situarea geografică sau contactele cu exploatația suspectă de boală prezintă risc pentru o posibilă contaminare a animalelor din alte exploatații, Agenția poate impune aplicarea măsurilor menționate la pct. 5 din prezenta Normă și acestor exploatații.

8. Agenția suspendă oficial măsurile prevăzute de prezentul capitol în cazul în care este exclusă suspecția prezenței bolii de Newcastle.

9. Vaccinarea împotriva bolii de Newcastle se face doar în conformitate cu dispozițiile capitolului V din prezenta Normă.

Secțiunea a 2-a

Măsurile care urmează a fi puse în aplicare în caz de confirmare a bolii de Newcastle

10. În cazul confirmării prezenței bolii de Newcastle:

1) Agenția, pe lîngă măsurile prevăzute la pct. 5 subpct. 2) din prezenta Normă, dispune:

a) sacrificarea imediată a tuturor păsărilor din exploatație. Păsările moarte sau sacrificate, precum și toate ouăle trebuie distruse. Aceste operațiuni trebuie efectuate astfel încît să se reducă la minimum riscurile de propagare a bolii;

b) distrugerea sau tratamentul tuturor materiilor sau deșeurilor, cum ar fi furajele, așternuturile de paie sau bălegarul, susceptibile de contaminare. Acest tratament, efectuat în conformitate cu indicațiile medicului veterinar oficial, trebuie să asigure distrugerea virusului bolii de Newcastle prezent, confirmată ulterior prin teste de laborator;

c) depistarea și distrugerea cărnii de la păsările provenite din exploatație și sacrificate pe parcursul perioadei de incubație a bolii;

d) depistarea și distrugerea ouălor destinate incubației ouate în perioada de incubație și scoase din exploatație; plasarea sub supraveghere oficială a păsărilor deja obținute din aceste ouă; depistarea, în măsura posibilului, și distrugerea ouălor de masă ouate în perioada de incubație și scoase din exploatație, cu excepția celor care au fost în prealabil corect dezinfectate;

e) după executarea operațiunilor prevăzute la lit. a) și b) din prezentul subpunct, curățarea și dezinfectarea clădirilor folosite pentru adăpostirea păsărilor, precum și a împrejurimilor acestora, a vehiculelor de transport și a oricărui material care ar putea fi contaminat, care se realizează sub supravegherea medicului veterinar oficial și conform instrucțiunilor emise de acesta. Procedura de curățare și dezinfectare a unei exploatații este stabilită în capitolul IV din prezenta Normă;

f) după executarea operațiunilor prevăzute la lit. e) din prezentul subpunct, respectarea unui filtru sanitar de cel puțin douăzeci și una de zile înainte de reintroducerea păsărilor în exploatație;

g) efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile pct. 11 din prezenta Normă;

2) în cazul în care o tulpină a virusului bolii de Newcastle avînd un ICPI (indice de patogenitate intracerebrală) mai mare de 0,7 și mai mic de 1,2 a fost izolată într-un stol de păsări care nu prezintă niciun semn clinic al bolii de Newcastle și dacă laboratorul de referință al Uniunii Europene (LR-UE), așa cum prevede pct. 41 din prezenta Normă, a demonstrat că izolatul acestui virus provine de la un vaccin activ atenuat împotriva bolii de Newcastle, Agenția poate acorda derogări de la cerințele stabilite la subpct. 1) lit. a)-f) din prezentul punct, cu condiția ca exploatația respectivă să fie plasată sub supraveghere sanitar-veterinară oficială timp de treizeci de zile și, în mod special:

a) să se aplice dispozițiile din pct. 5 subpct. 2) lit. a), b), e), f), g) și h);

b) nicio pasăre să nu fie scoasă din exploatație decît pentru a fi dusă direct la un abator, indicat în acest scop de medicul veterinar oficial.

Administrația abatorului trebuie informată în legătură cu intenția de a i se trimite păsări pentru sacrificare, încă de la sosire acestea trebuind să fie ținute și sacrificate separat de celelalte păsări;

3) carnea proaspătă provenită de la păsările menționate în prezentul punct trebuie să poarte o marcă de sănătate potrivit pct. 42 al Reglementării tehnice „Carne – materie primă. Producerea, importul și comercializarea”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 696 din 4 august 2010.

11. Ancheta epidemiologică vizează următoarele aspecte:

1) durata perioadei în care este posibil ca virusul bolii de Newcastle să fi fost prezentă în exploatație sau în porumbar;

2) posibilele origini ale bolii de Newcastle în exploatație sau în porumbar și identificarea altor exploatații și porumbare în care se găsesc păsări de curte, porumbei sau alte păsări ținute în captivitate care ar fi putut fi infectate sau contaminate de la aceeași sursă;

3) circulația persoanelor, a păsărilor de curte, a porumbeilor și a altor păsări întreținute în captivitate sau a animalelor, vehiculelor, ouălor, cărnii și carcaselor, precum și a oricăror materii care ar fi putut transporta virusul bolii de Newcastle din sau în direcția exploatațiilor sau a porumbarelor respective.

12. Celula de criză coordonează toate măsurile necesare pentru a asigura eradicarea bolii de Newcastle în cel mai scurt timp și în vederea efectuării anchetei epidemiologice, conform Planului de contingență (necesitate) pentru boala de Newcastle, elaborat, actualizat în funcție de particularitățile focarului, aprobat prin ordin al directorului general al Agenției și pus în aplicare de subdiviziunea teritorială pentru siguranța alimentelor.

13. În cazul în care există motive întemeiate de a se suspecta că păsările dintr-o exploatație ar fi putut fi contaminate ca urmare a mișcării persoanelor, animalelor, vehiculelor sau în orice alt mod, subdiviziunile teritoriale ale Agenției sînt împuternicite, conform Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, să pună exploatația sub supraveghere sanitar- veterinară.

Scopul controlului oficial este depistarea imediată a prezenței virusului bolii de Newcastle, efectuarea recensămîntului și supravegherii mișcărilor de păsări, precum și eventuala realizare a acțiunii prevăzute în prezentul punct.

Restricțiile privind mișcările prevăzute în prezentul punct se impun timp de douăzeci și una de zile, începînd cu ultima zi a potențialei contaminări; totuși aceste restricții trebuie aplicate pentru o perioadă de cel puțin șapte zile.

În cazul în care medicul veterinar oficial are motive să considere că porumbeii călători sau orice porumbar au fost contaminați cu virusul bolii de Newcastle, acesta ia toate măsurile necesare astfel încît porumbarul să facă obiectul unor restricții care să includă interzicerea mișcării porumbeilor călători în afara porumbarului timp de douăzeci și una de zile.

În cazul în care o exploatație a fost pusă sub control oficial, subdiviziunile teritoriale ale Agenției interzic scoaterea păsărilor din exploatație, cu excepția cazurilor în care acestea sînt transportate direct către un abator, în scopul sacrificării de urgență, indicat de medicul veterinar oficial, asigurîndu-se că mijlocul de transport corespunde Normei sanitar-veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 793 din 22 octombrie 2012, dar nu înainte ca acestea să fie supuse unei examinări clinice de către medicul veterinar oficial, pentru a exclude prezența bolii de Newcastle în exploatație.

14. Subdiviziunile teritoriale ale Agenției, imediat ce apare un focar de boală de Newcastle, trebuie să stabilească:

1) o zonă de protecție, cu o rază de cel puțin 3 km în jurul exploatației;

2) o zonă de supraveghere, cu o rază de cel puțin 10 km în jurul exploatației, incluzînd zona de protecție.

Delimitarea zonei de protecție de zona de supraveghere are loc ținînd cont de factorii geografici, administrativi, ecologici și epizootici care au legătură cu boala de Newcastle, precum și de structurile de control.

Secțiunea a 3-a

Măsurile aplicabile exploatațiilor situate în zona de protecție

15. În zona de protecție se aplică următoarele măsuri:

1) este realizată și actualizată o evidență a tuturor exploatațiilor care dețin păsări în interiorul zonei;

2) toate exploatațiile care dețin păsări sînt supuse în mod regulat unei inspecții veterinare executate astfel încît să se evite răspîndirea virusului care ar putea fi prezent în exploatații și care să vizeze, în special, documentele relevante și măsurile aplicate pentru a împiedica introducerea sau eliberarea virusului, care pot comporta o examinare clinică sau prelevarea de eșantioane;

3) menținerea tuturor păsărilor în spațiile de adăpostire sau în orice alt loc care permite izolarea acestora;

4) punerea în aplicare a metodelor de dezinfectare la intrările și ieșirile din exploatație;

5) controlarea mișcării persoanelor care manipulează păsările, carcasele de păsări și ouăle, precum și controlarea vehiculelor care transportă păsări, carcase de păsări și ouă în interiorul zonei; transportul păsărilor este în general interzis, cu excepția cazului tranzitului pe magistrale rutiere sau feroviare;

6) interzicerea scoaterii păsărilor și ouălor destinate incubației din exploatația în care se află, cu excepția cazului în care subdiviziunile teritoriale ale Agenției permit transportarea:

a) păsărilor din exploatație, direct și sub supraveghere sanitar-veterinară oficială, în vederea sacrificării din necesitate, numai către un abator situat în această zonă sau, în cazul în care în zona respectivă nu este abator, către un abator indicat în acest scop de medicul veterinar oficial, situat în zona de supraveghere. Carnea acestor păsări trebuie marcată cu o marcă specială de sănătate, care nu poate fi confundată nici cu marca de sănătate, nici cu marca de identificare, potrivit prevederilor Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, din Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010;

b) ouălor destinate incubației spre un incubator desemnat. În acest caz ouăle de incubație și ambalajul acestora urmează să fie supuse procedurii de dezinfecție înaintea expedierii și să se asigure trasabilitatea acestor ouă;

7) interzicerea ridicării sau aruncării așternuturilor uzate și a excrementelor de pasăre;

8) interzicerea organizării de tîrguri, piețe, expoziții sau alte forme de aglomerări de păsări de curte sau de alte păsări.

16. Medicul veterinar oficial trebuie să se convingă că mijloacele de transport și echipamentul utilizate pentru transportare sînt curățate și dezinfectate fără întîrziere înainte și după utilizare.

17. Agenția, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, anulează restricțiile din zona de protecție nu mai devreme de douăzeci și una de zile de la efectuarea operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare în exploatația infectată.

Secțiunea a 4-a

Măsurile aplicabile exploatațiilor situate în zona de supraveghere

18. Subdiviziunile teritoriale ale Agenției trebuie să asigure aplicarea în zonele de supraveghere a următoarelor măsuri:

1) efectuarea unui recensămînt al tuturor exploatațiilor comerciale de păsări;

2) supravegherea mișcărilor de păsări și a circulației ouălor destinate incubației în interiorul zonei;

3) interzicerea mișcărilor de păsări în afara zonei în primele cincisprezece zile, cu excepția transportării direct spre un abator situat în afara zonei de supraveghere, indicat în acest scop de medicul veterinar oficial. Carnea acestor păsări trebuie marcată cu marca specială de sănătate în corespundere cu prevederile Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine, animală Hotărîrii Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010;

4) interzicerea circulației ouălor destinate incubației în afara zonei de supraveghere, cu excepția transportării spre incubatoare desemnate. Ouăle și ambalajele acestora urmează a fi dezinfectate înainte de plecare;

5) interzicerea transportării așternuturilor uzate și a excrementelor de pasăre în afara zonei;

6) interzicerea organizării de tîrguri, piețe, expoziții sau alte forme de aglomerări de păsări de curte sau de alte păsări.

19. Fără a aduce atingere cazurilor prevăzute în pct. 18 subpct. 1) și 2), se interzice mișcarea păsărilor, cu excepția tranzitului pe magistrale rutiere sau feroviare.

20. Agenția, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, anulează restricțiile din zona de supraveghere nu mai devreme de treizeci de zile de la executarea operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare în exploatația infectată.

Secțiunea a 5-a

Măsurile de biosecuritate

21. În cazul în care o zonă de protecție și de supraveghere sau alte zone de restricție se extind pe teritoriul țărilor vecine, Agenția colaborează cu autoritățile competente ale acestor țări în scopul delimitării zonelor de protecție și de supraveghere și al lichidării focarului de infecție.

22. Atunci cînd ancheta epidemiologică specificată în pct. 11 din prezenta Normă confirmă faptul că focarul se datorează unei infecții care nu se extinde, Agenția, în baza unei evaluări a riscului, prin derogare de la prevederile prevăzute în pct. 14 din prezenta Normă, poate reduce dimensiunea și durata de aplicare a măsurilor în zona de protecție și de supraveghere.

23. Subdiviziunile teritoriale ale Agenției urmează să se asigure că următoarele măsuri sînt aplicate în zonele de protecție și de supraveghere:

1) toate persoanele din zonele de protecție și de supraveghere supuse restricțiilor în cauză sînt informate despre aceste restricții. Informarea se poate face sub formă de afișe, prin intermediul mass-mediei sau prin orice alte mijloace;

2) sînt puse în aplicare mecanisme ce permit urmărirea circulației ouălor, a păsărilor de curte și a altor păsări ținute în captivitate;

3) se interzice utilizarea, în alimentația păsărilor, a apei cu grăsimi provenite de la mijloacele de transport internaționale, cum ar fi navele, vehiculele terestre și aeronavele; această apă cu grăsimi trebuie colectată și distrusă sub control oficial;

4) utilizarea, în alimentația păsărilor, a apei cu grăsimi, alta decît cea menționată la subpct. 3) din prezentul punct, sau a resturilor de păsări are loc nu înainte decît după tratarea acesteia la cald în instalații, conform instrucțiunilor medicului veterinar oficial, astfel încît să fie evitat orice risc de răspîndire a virusului bolii de Newcastle.

24. Proprietarul sau deținătorul păsărilor de curte și/sau al porumbeilor călători și/sau al păsărilor ținute în captivitate, la rîndul său, trebuie să prezinte subdiviziunilor teritoriale ale Agenției informațiile relevante cu privire la circulația păsărilor și a ouălor către sau de la exploatația sa, precum și informațiile privind competițiile sau expozițiile la care au participat porumbeii călători.

25. Măsurile de biosecuritate orientate spre prevenirea răspîndirii bolii de Newcastle trebuie să fie respectate de orice persoană care intră sau care părăsește exploatația.

Capitolul III

MĂSURILE PREVENTIVE

Secțiunea 1

Funcțiile și atribuțiile laboratorului național de referință

26. Examenele de laborator pentru depistarea bolii de Newcastle sînt efectuate de către laboratoarele acreditate. În calitate de laborator național de referință pentru depistarea bolii de Newcastle este desemnat Instituția Publică Centrul Republican de Diagnostică Veterinară (în continuare – Centrul Republican de Diagnostică Veterinară), care asigură că testările de laborator pentru detectarea bolii de Newcastle în Republica Moldova se realizează în conformitate cu prevederile manualului de diagnostic.

27. Centrul Republican de Diagnostică Veterinară:

1) răspunde de coordonarea standardelor și a metodelor de diagnosticare, de utilizarea reactivilor și de testarea vaccinurilor;

2) încheie contracte de colaborare cu laboratoarele internaționale de referință sau cu alte laboratoare internaționale, participînd periodic la testări comparative.

28. Laboratorul național de referință urmează să dispună de:

1) echipamentul necesar;

2) experți competenți să efectueze examenele de laborator;

3) sușe inactivate de referință ale tuturor serotipurilor virusului bolii de Newcastle;

4) seruri imune împotriva virusurilor.

Secțiunea a 2-a

Examenele de laborator

29. Subdiviziunile teritoriale ale Agenției trebuie să se asigure că, după confirmarea bolii de Newcastle într-o exploatație de păsări, sînt efectuate testele de laborator pentru a se confirma sau a se exclude infecția cu virusul bolii de Newcastle. Nu se scoate nicio pasăre din exploatație decît pînă la obținerea rezultatelor acestor teste.

30. Procedurile de izolare și de caracterizare a virusului bolii de Newcastle urmează a fi considerate linii directoare și cerințe minime de aplicat pentru diagnosticarea bolii.

Virusul care provoacă boala de Newcastle este virusul prototip Paramyxoviridae.

În prezent există nouă grupe de paramixovirusuri aviare care pot fi distinse serologic, denumite PMV-1, PMV-2, …, PMV-9. Toate tulpinile de virus al bolii de Newcastle sînt clasificate în grupul PMV-1. În cadrul tehnicilor de diagnosticare care permit confirmarea bolii de Newcastle, precum și pentru diagnosticul diferențiat, se aplică noțiunea ,,boala de Newcastle”, utilizată în pct.2 din prezenta Normă.

Secțiunea a 3-a

Prelevarea și prelucrarea probelor

31. Pentru confirmarea sau infirmarea bolii de Newcastle, medicul veterinar oficial este obligat să transmită spre examinare:

1) tampoane cloacale (sau fecale) și tampoane traheale de la păsările bolnave;

2) fecale sau conținut de organe (intestin, encefal, trahee, plămîni, ficat, splină ș.a.) vizibil afectate, provenite de la carcase proaspete de păsări.

32. Organele și țesuturile menționate în pct. 31 pot fi comasate, dar este obligatoriu ca materiile fecale să fie prelucrate separat. Tampoanele trebuie introduse într-o cantitate de mediu antibiotic suficientă pentru a asigura imersia totală. Probele de organe și excrementele trebuie omogenizate (cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril) într-un mediu antibiotic pînă la obținerea unor suspensii de 10-20 % p/v în mediu. Se lasă în repaus suspensiile timp de aproximativ două ore la temperatura camerei (sau o perioadă mai lungă la 4°C), apoi se clarifică prin centrifugare (de exemplu 800 pînă la 1 000 g timp de zece minute).

33. Pentru eșantioanele de excremente sînt necesare concentrații ridicate de antibiotice. Amestecul următor este tipic: 10 000 unități/ml de penicilină, 10 mg/ml de streptomicină, 0,25 mg/ml de gentamicină și 5 000 unități/ml de micostatin într-o soluție tampon de fosfat salin (STP). Cantitățile pot fi de cinci ori mai mici pentru țesuturile și tampoanele traheale. Pentru controlarea prezenței Chlamydia se permite adăugarea a 50 mg/ml de oxitetraciclină. La realizarea mediului, pH-ul trebuie verificat după adăugarea antibioticelor și ajustat pentru a se obține un pH neutru cuprins între 7,0 și 7,4.

Secțiunea a 4-a

Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină

34. Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină constă în inocularea a cîte 0,1 și 0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiană în cel puțin patru ouă embrionate de găină puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal este ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar dacă acest lucru nu este posibil, se admite utilizarea ouălor provenite de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi contra bolii de Newcastle.

35. Ouăle inoculate se păstrează la 37°C și se efectuează zilnic mirajul. În mod progresiv, ouăle care conțin embrioni morți sau pe punctul de a muri, precum și toate ouăle rămase după șase zile de inoculare trebuie refrigerate la o temperatură de 4°C, iar din lichidul alantoidian/amniotic se verifică hemaglutininele.

36. În absența hemaglutinării se repetă această procedură, utilizîndu-se ca inoculum lichidul alantoidian/amniotic nediluat. Ulterior:

1) dacă există hemaglutinare, prezența bacteriilor trebuie exclusă prin cultură;

2) dacă există bacterii, se admite trecerea lichidului printr-un filtru cu membrana de 450 nm, adăugarea unui supliment de antibiotice și inocularea ouălor embrionate conform procedurii menționate în pct. 34 și 35 din prezenta Normă.

Secțiunea a 5-a

Diagnosticul diferențial

37. Subdiviziunile teritoriale ale Agenției sînt împuternicite să asigure prelevarea probelor cu intenția ca orice virusuri hemaglutinante să fie prezentate laboratorului național de referință în vederea identificării complete, a caracterizării și efectuării testelor de patogenitate.

38. Lichidele hemaglutinante trebuie utilizate într-un test de hemaglutinare în conformitate cu descrierea din secțiunile 7 și 8 din prezentul capitol. O inhibare pozitivă, adică 24 sau mai mult, cu ajutorul unui antiser policlonal specific de virus al bolii de Newcastle avînd un titru de cel puțin 29 poate servi la identificarea preliminară, care permite punerea în aplicare a măsurilor interimare de control.

39. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar este responsabil să stabilească diagnosticul diferențial complet al oricărui agent hemaglutinant. Confirmarea virusului bolii de Newcastle trebuie să se facă din nou prin inhibare, cu ajutorul unor teste de inhibare a hemaglutinării cu antiseruri monospecifice de pui. Trebuie efectuate teste de verificare a indicelui de patogenitate intracerebral, în conformitate cu procedura descrisă în secțiunea a 8-a din prezentul capitol, pe toți izolații pozitivi. Indicii de patogenitate de peste 0,7 indică prezența virusului și impun aplicarea tuturor măsurilor de control.

40. Centrul Republican de Diagnostică Veterinară este obligat să prezinte toți agenții de hemaglutinare laboratorului comunitar de referință.

41. Laboratorul comunitar de referință pentru boala de Newcastle este:

Central Veterinary Laboratory;

New Haw, Weybridge, Surrey KT 15 3NB Regatul Unit.

Secțiunea a 6-a

Teste rapide de detectare a virusului și a anticorpilor bolii de Newcastle

42. Pentru detectarea virusului bolii de Newcastle la păsările vaccinate sînt utilizate testele cu anticorpi fluorescenți pe secțiuni longitudinale ale traheii și testele cu anticorpi cu peroxidază pe encefal.

43. Pentru detectarea de anticorpi la păsările nevaccinate, Centrul Republican de Diagnostică Veterinară practică testul de inhibare a hemaglutinării. Ca alternativă se poate folosi și metoda imunoenzimatică (ELISA) pentru detectarea anticorpilor antivirus.

44. Eșantioanele de sînge trebuie prelevate de la toate păsările pentru efectivele formate din mai puțin de 20 de păsări și de la 20 de păsări în cazul efectivelor mai numeroase (există astfel o probabilitate de 99 % de a depista măcar un ser pozitiv dacă cel puțin 25 % dintre păsările din efectiv sînt pozitive, indiferent de numărul total al păsărilor din efectiv). În vederea efectuării testului, sîngele se lasă să se coaguleze și se extrage serul.

45. Capacitatea eșantioanelor individuale de ser de a inhiba antigenul hemaglutinant al virusului bolii de Newcastle trebuie verificată prin testele standard de inhibare a hemaglutinării descrise în secțiunea a 7-a din prezentul capitol.

46. Pentru a utiliza patru sau opt unități hemaglutinante pentru testul de inhibare a hemaglutinării, părerile sînt împărțite. Antigenul utilizat va afecta nivelul la care se consideră că un ser este pozitiv:

1) cu patru unități hemaglutinante se consideră pozitiv orice ser al cărui titru este mai mare sau egal cu 24;

2) cu opt unități hemaglutinante orice ser al cărui titru este mai mare sau egal cu 23.

Secțiunea a 7-a

Reacția de hemaglutinare (HA)

47. Pentru realizarea reacției de hemaglutinare se întrebuințează următorii reactivi:

1) tampon fosfat salin (0,05 M), cu un pH cuprins între 7,0 și 7,4;

2) se recoltează hematii în amestec provenind de la cel puțin trei pui de găină liberi de germeni specifici patogeni (dacă nu există, se recoltează sînge de la păsări controlate regulat și recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului bolii de Newcastle) care se introduc într-un volum egal de soluție Alsever. Se spală celulele de trei ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru celălalt test se recomandă o suspensie de 1 % (valoarea hematocritului) în tampon fosfat salin;

3) se recomandă sușa Ulster 2C a virusului bolii de Newcastle ca antigen standard.

48. Testul constă în:

1) se distribuie 0,025 ml de tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci de plastic (se utilizează forme în V);

2) se toarnă 0,025 ml de suspensie de virus (adică lichid alantoidian) în primul godeu;

3) se folosește un microdiluator sau se realizează diluții binare de la 1:2 la 1:4096 din godeu în godeu;

4) se adaugă 0,025 ml de tampon fosfat salin în fiecare godeu;

5) se adaugă 0,025 ml hematii la 1 % în fiecare godeu;

6) se amestecă agitînd ușor și se lasă în repaus la 4 °C;

7) se citesc plăcile după 30-40 de minute, cînd se încheie sedimentarea martorilor. Se citesc înclinînd placa pentru a observa prezența sau absența unui flux de hematii în formă de lacrimă. Godeurile în care nu se produce hemaglutinare ar trebui să se scurgă în același ritm cu celulele martori fără virus;

8) titrul hemaglutinant corespunde celei mai mari diluții care duce la aglutinarea hematiilor. Se poate considera că această diluție conține o unitate hemaglutinantă. O metodă mai precisă de determinare a titlului hemaglutinant constă în realizarea testelor HA pe virusuri provenind dintr-o gamă completă de diluție inițială de tip 1:3, 1:4, 1:5, 1:6 etc. Această metodă este recomandată pentru prepararea precisă a antigenului destinat reacției de inhibare a hemaglutinării, fiind descrisă în secțiunea a 8-a din prezentul capitol.

Secțiunea a 8-a

Reacția de inhibare a hemaglutinării – test (HI)

49. Pentru realizarea reacției de inhibare a hemaglutinării – test (HI) se folosesc reactivi identici, potrivit descrierilor specificate în pct. 47 din prezentul capitol. Acestea fiind constituiți din:

1) tampon fosfat salin;

2) lichid alantoidian conținînd virusul, diluat în tampon fosfat salin, și patru sau opt unități hemaglutinante la 0,025 ml;

3) hematii de pui la 1 %;

4) ser martor negativ de pui;

5) ser martor pozitiv.

50. Testul constă în:

1) se distribuie 0,025 ml de tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci de plastic (se utilizează forme în V);

2) se toarnă 0,025 ml de ser în primul godeu;

3) se folosește un microdiluator pentru realizarea unor diluții de ser duble în fiecare godeu;

4) se adaugă 0,025 ml de lichid alantoidian diluat conținînd patru sau opt unități hemaglutinante;

5) se amestecă agitînd ușor și se lasă în repaus placa la 4 °C timp de cel puțin 60 de minute sau la temperatura camerei timp de cel puțin 30 de minute;

6) se adaugă 0,025 ml hematii la 1 % în fiecare godeu;

7) se amestecă agitînd ușor și se lasă în repaus la 4 °C;

8) se citește după 30-40 de minute, cînd se încheie sedimentarea hematiilor martor. Se interpretează înclinînd placa pentru a observa prezența sau absența unui flux de hematii în formă de lacrimă, care se scurg în același ritm cu godeurile care conțin numai hematii (0,025 ml) și tampon fosfat salin (0,05 ml);

9) titrul HI corespunde celei mai ridicate diluții de antiser care duce la o inhibare completă a celor patru sau opt unități de virus (titrarea HA pentru confirmarea prezenței numărului necesar de unități hemaglutinante trebuie inclus pentru fiecare test HI);

10) validitatea rezultatelor depinde de obținerea unui titru mai mic de 23 pentru patru unități hemaglutinante sau de 22 pentru opt unități hemaglutinante cu ser martor negativ și a unui titru de diluție imediat superior sau inferior titrului cunoscut pentru serul martor pozitiv.

Secțiunea a 9-a

Indice de patogenitate intracerebrală (IPIC)

51. Stabilirea indicelui de patogenitate intracerebrală menționat în pct. 10 subpct. 2) din prezenta Normă are loc în felul următor:

1) se diluează în proporție de 1:10 lichid alantoidian infecțios proaspăt recoltat (titrul HA trebuie să fie mai mare de 24) în lichid fiziologic steril (se interzice folosirea antibioticelor;

2) se injectează intracerebral cu 0,05 ml de virus diluat zece pui de o zi (adică avînd peste 24 de ore și sub 40 de ore de la eclozare); acești pui trebuie să fie eclozați din ouă provenite dintr-un efectiv liber de germeni specifici patogeni;

3) se examinează subiecții la intervale de 24 de ore timp de opt zile;

4) se atribuie subiecților, la fiecare examinare, cîte un coeficient (0: normal, 1: bolnav, 3: mort);

52. Se calculează indicele conform exemplului expus în tabelul următor:

Tabel

Semen cliniceZiua după inoculare (număr de păsări)
12345678TotalPunctaj
Normali10400000014×00
Bolnavi06104000020×120
Morți00061010101046×292
Total = 112
Indice = rezultat mediu per animal și per observație = 112/80 = 1,4

Secțiunea a 10-a

Evaluarea capacității de formare a plajelor

53. Pentru evaluarea capacității de formare a plajelor:

1) este preferabil să se folosească o gamă de diluție de virus pentru a se obține un număr optim de plaje pe placă. Diluțiile decimale de pînă la 10–7 în tampon fosfat salin ar trebui să fie suficiente;

2) culturile monostrat vecine cu celulele embrionare de pui sau o linie celulară (de exemplu Madin-Darby bovine kidney) se prepară în cești Petri cu diametrul de 5 cm;

3) se adaugă 0,2 ml din fiecare diluție de virus în fiecare dintre cele două cești Petri și se lasă în repaus timp de 30 de minute în vederea absorbției virusului;

4) după ce au fost spălate de trei ori în tampon fosfat salin, celulele infectate sînt acoperite cu un mediu selectiv care conține agar-agar de 1% p/v și, eventual, 0,01 mg/ml tripsină. Este important să nu se adauge niciun fel de ser în mediul de imersie;

5) după o incubație de 72 de ore la 37°C, plajele ar trebui să fie suficient de mari. Pentru o mai bună observare, se îndepărtează stratul de agar-agar și se colorează monostratul cu ajutorul cristalului violet (0,5 % p/v) în 25 % v/v etanol.

54. Toate virusurile trebuie să prezinte plaje clare dacă sînt incubate într-un mediu care conține tripsină. Dacă mediile de acoperire nu conțin tripsină, vor forma plaje doar virusurile virulente pentru pui.

Capitolul IV

Procedura de curățare și de dezinfectare a unei exploatații infectate

55. Subdiviziunile teritoriale ale Agenției urmează să se asigure că:

1) în cazul curățării și dezinfecției preliminare:

a) după ce carcasele de păsări au fost ridicate în vederea distrugerii, zonele în care au fost adăpostite păsările și orice parte de clădire, țarc etc. contaminate în timpul sacrificării sau inspecției post-mortem urmează a fi stropite cu un dezinfectant, aplicat sub supraveghere veterinară oficială, conform instrucțiunilor aprobate de către Agenție, astfel încît să se elimine orice risc de răspîndire sau de supraviețuire a agentului etiologic;

b) resturile de țesuturi, organe sau de ouă care ar fi putut contamina clădirile, țarcurile, instrumentele etc. urmează a fi recuperate cu atenție și distruse împreună cu carcasele;

c) dezinfectantul aplicat trebuie să rămînă pe suprafața tratată cel puțin 24 de ore;

2) în cazul curățării și dezinfecției finale:

a) grăsimea și murdăria urmează a fi îndepărtate de pe toate suprafețele prin aplicarea unui agent degresant, apoi spălate cu apă;

b) după spălarea cu apă, descrisă la lit. a) din prezentul subpunct, se aplică din nou dezinfectant;

c) după șapte zile, incintele urmează a fi tratate cu un agent degresant, limpezite cu apă rece, stropite cu dezinfectant și limpezite din nou cu apă;

d) așternuturile uzate și excrementele urmează a fi tratate printr-o metodă care poate distruge virusul. În cadrul acestei metode trebuie inclusă cel puțin una dintre următoarele proceduri:

- incinerarea sau tratarea cu aburi la o temperatură de 70°C;

- îngroparea la o adîncime care să nu permită accesul paraziților și al păsărilor sălbatice;

- depozitarea și umezirea (dacă este necesar pentru facilitarea fermentației), acoperirea pentru a se menține căldura astfel încît să se atingă o temperatură de 20°C și să rămînă acoperite timp de 42 de zile, astfel încît să fie împiedicat accesul paraziților și al păsărilor sălbatice.

56. Dezinfectantele și insecticidele folosite și concentrațiile acestora trebuie înregistrate de către Agenție în conformitate cu art. 371 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

Capitolul V

VACCINAREA ÎMPOTRIVA BOLII DE NEWCASTLE

57. În cazul unui risc deosebit pentru sănătatea animalelor, Agenția dispune efectuarea vaccinării de necesitate sau a vaccinărilor profilactice contra bolii de Newcastle, potrivit prevederilor art. 22 alin. (10) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, care trebuie înregistrate de către Agenție în conformitate cu art. 371 din legea menționată.

58. Măsurile ce se aplică în pct. 57 din prezenta Normă vizează:

1) speciile de păsări desemnate pentru vaccinare care trebuie vaccinate în cel mai scurt timp;

2) orice pasăre dintr-o specie desemnată, ieșită din ou sau adusă într-o exploatație din zona de vaccinare.

59. Pe întreaga durată a derulării operațiunilor de vaccinare specificate în pct. 57 din prezenta Normă, păsările din speciile desemnate aflate în exploatațiile situate în zona de vaccinare trebuie să rămînă aici, cu excepția:

1) puilor de o zi transportați către o exploatație situată în interiorul zonei de vaccinare unde trebuie vaccinați;

2) păsărilor transportate direct către un abator desemnat situat în zona de vaccinare în vederea sacrificării imediate. Dacă abatorul se află în afara zonei de vaccinare, transporturile de păsări este permis numai după ce subdiviziunile teritoriale ale Agenției au efectuat o inspecție a exploatației.

60. În cazul în care operațiunile de vaccinare prevăzute în pct. 58 subpct. 1) din prezenta Normă s-au încheiat, subdiviziunile teritoriale ale Agenției dispun ieșirea din exploatațiile din zona de vaccinare:

1) pentru puii de o zi destinați producției de carne, transportați către o exploatație unde trebuie vaccinați; exploatația respectivă urmează să fie plasată sub supraveghere oficială pînă la sacrificarea puilor;

2) pentru păsările vaccinate de peste douăzeci și una de zile și destinate sacrificării imediate;

3) pentru ouăle destinate incubației provenite de la păsări reproducătoare vaccinate cu cel puțin trei săptămîni înainte și care au fost în prealabil dezinfectate împreună cu ambalajele lor.

61. Măsurile prevăzute în pct. 58 subpct. 2) și pct. 60 urmează a fi menținute timp de trei luni după finalizarea operațiunilor de vaccinare. Aceste restricții pot fi extinse în funcție de evoluția situației epizootice.

62. Agenția poate acorda derogări de la măsurile prevăzute la pct. 58 din prezenta Normă, în baza realizării unei analize de risc și ținînd cont de precauțiile ce trebuie luate, pentru anumite efective de păsări cu valoare științifică deosebită, cu condiția ca aceste derogări să nu afecteze lupta împotriva bolii.

63. Agenția, în cadrul măsurilor strategice, stabilește scheme de vaccinări pe fluxul tehnologic la efectivele de găini, curci, fazani și porumbei cu vaccinuri vii (preparate din tulpini lentogene și mezogene) și vaccinuri inactivate.

64. În baza prevederilor Statutului Oficiului Internațional de Epizootii, Republica Moldova, ca țară membră, pune la dispoziție altor țări membre, prin intermediul Oficiului Internațional de Epizootii, informația necesară privind utilizarea vaccinării de necesitate sau a vaccinărilor profilactice pentru a reduce pe cît posibil riscul răspîndirii bolii de Newcastle și acordă sprijin în combaterea acestor boli la nivel mondial.

65. Agenția, potrivit prevederilor pct. 64 din prezenta Normă, urmează să comunice informația privind:

1) caracteristicile și compoziția fiecărui vaccin utilizat;

2) modalitățile de controlare a distribuirii, depozitării și utilizării vaccinurilor;

3) speciile și categoriile de păsări care pot sau trebuie să fie vaccinate;

4) zonele în care se poate sau trebuie să se facă vaccinarea;

5) motivele pentru care s-a efectuat vaccinarea.

66. În baza anchetei epidemiologice sau a oricărui alt indiciu, Agenția va elabora un program de vaccinare pentru porumbeii călători, pe care îl va pune în aplicare, astfel încît organizatorii de concursuri și expoziții să admită pentru a se înscrie în competiții sau expoziții doar porumbeii călători care au fost vaccinați împotriva bolii de Newcastle.

Capitolul VI

RESTRICȚIILE PRIVIND MIȘCAREA PORUMBEILOR CĂLĂTORI SAU SPECIILOR DE PĂSĂRI ȚINUTE ÎN CAPTIVITATE

67. După confirmarea a cel puțin un focar de boală de Newcastle, suplimentar la măsurile prevăzute în pct. 10 subpct. 1) lit. a), b), e) și f) din prezenta Normă, Agenția dispune:

1) interzicerea mișcării porumbeilor sau a păsărilor ținute în captivitate în afara porumbarului sau exploatației timp de cel puțin 60 de zile de la dispariția semnelor clinice ale bolii;

2) distrugerea sau tratarea oricărei materii sau a oricărui deșeu care ar putea fi contaminat. Tratarea trebuie să garanteze distrugerea oricărui virus al bolii de Newcastle prezent și a oricăror deșeuri acumulate în timpul perioadei de 60 de zile;

3) inițierea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile pct.11 din prezenta Normă.

68. În cazul confirmării apariției unui focar de boală de Newcastle sau a unui caz primar de boală, Agenția notifică acest lucru Organizației Mondiale pentru Sănătate Animală (în continuare – OIE) și altor organisme internaționale competente și le furnizează informații și rapoarte privind:

1) locul porumbarului/exploatației;

2) numele și adresa (adresele) proprietarului (proprietarilor);

3) data suspiciunii;

4) motivul suspiciunii;

5) numărul de porumbei/păsări ținute în captivitate deținute în momentul suspiciunii bolii;

6) data confirmării și metoda de confirmare utilizată;

7) semnele clinice observate în momentul confirmării;

8) statutul privind vaccinarea în momentul declarării suspiciunii de infecție;

9) instituirea restricționării circulației;

10) anularea restricționării circulației;

11) numărul de efective de păsări aflate la o distanță de 1 km de porumbar sau de exploatația menționată în subpct. 1) din prezentul punct.

Capitolul VII

PLANUL DE CONTINGENȚĂ

69. În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, Agenția elaborează și aprobă un plan de contingență de combatere a bolii de Newcastle, specificînd măsurile naționale care urmează să fie implementate în eventualitatea existenței unui focar de boală.

Acest plan trebuie să permită accesul la facilități, echipament, personal și la toate celelalte materiale necesare pentru eradicarea rapidă și eficientă a focarului de boală.

70. Criteriile minime ce urmează să fie aplicate pentru elaborarea planurilor de contingență prevăd:

1) stabilirea unui centru național de combatere a bolii, care să coordoneze toate măsurile de combatere a bolii în Republica Moldova;

2) elaborarea unei liste cu centrele locale de combatere a bolii, cu amenajări pentru a coordona măsurile de combatere a bolii la nivel local;

3) disponibilizarea de informații detaliate cu privire la personalul implicat în măsurile de combatere a bolii, la calificarea și responsabilitățile lui;

4) capabilizarea fiecărui centru local de combatere a bolii de a contacta rapid persoanele sau organizațiile care sînt implicate direct sau indirect într-un focar de boală;

5) disponibilizarea echipamentului și materialelor pentru efectuarea măsurilor de combatere a bolii;

6) disponibilizarea instrucțiunilor detaliate cu privire la acțiunile ce trebuie întreprinse cînd există suspiciunea ori confirmarea infecției sau a contaminării, inclusiv la mijloacele de ecarisare a cadavrelor;

7) stabilirea programelor de instruire pentru a menține și a dezvolta abilitățile în domeniu și procedurile administrative;

8) amenajarea laboratoarelor de diagnostic pentru examinarea post-mortem, asigurarea capacității necesare pentru serologie, histologie etc. și menținerea tehnicilor de diagnosticare rapidă a bolii. Trebuie luate măsuri pentru transportarea rapidă a probelor la laborator;

9) oferirea detaliilor privind cantitatea de vaccin utilizat împotriva bolii, estimate a fi solicitate în eventualitatea recurgerii la vaccinarea de urgență;

10) elaborarea prevederilor pentru a asigura competențele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingență.