cu privire la aprobarea Metodologiilor de identificare și desemnare a zonelor vulnerabile la nitrați și a zonelor sensibile la nutrienți

HOTĂRÂRE nr. 736 din 07.10.2020 · GUVERNUL · publicat 30.10.2020
Anexe publicate doar ca fișiere pe legis.md: anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5
pe legis.md
Trimiteri: 22 legate · 8 nerezolvate · 1 citită printr-o greșeală a surseiMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Subliniat punctat: legătura e sigură, dar sursa tipărește aici o greșeală (de exemplu o literă chirilică); textul rămâne cum e tipărit. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (8)
  • art. 2 lit. (i) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (k) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 6 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (11) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • art. 5 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (6) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (7) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Citite prin greșeli ale sursei (1)

În temeiul art. 191 alin. (2) lit. d) din Legea apelor nr. 272/2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:

1. Se aprobă:

1) Metodologia de identificare și desemnare a zonelor vulnerabile la nitrați, conform anexei nr. 1;

2) Metodologia de identificare și desemnare a zonelor sensibile la nutrienți, conform anexei nr. 2.

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării.

PRIM-MINISTRU Ion CHICU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii,

dezvoltării regionale

și mediului Ion Perju

Nr. 736. Chişinău, 7 octombrie 2020.

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 736/2020

METODOLOGIA de identificare și desemnare a zonelor vulnerabile la nitrați

Metodologia transpune art. 1, art. 2 lit. (i) și (k), art. 3 și 6 și anexa I a Directivei Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 375 din 31 decembrie 1991, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008.

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Metodologia de identificare și desemnare a zonelor vulnerabile la nitrați (în continuare – Metodologie) stabilește abordările și criteriile de desemnare a zonelor vulnerabile la nitrați, în vederea asigurării protecției mediului ambiant de efectele negative ale nitraților utilizați în sectorul agricol, a reducerii poluării apelor cu nitrați proveniți din surse agricole, a raționalizării și optimizării privind utilizarea îngrășămintelor chimice și organice ce conțin compuși ai azotului.

2. Poluarea cu nitrați reprezintă scurgerea, directă sau indirectă, în apele de suprafață sau subterane a compușilor de azot care provin din surse agricole și care provoacă periclitarea sănătății oamenilor, afectarea organismelor vii și a ecosistemelor acvatice, limitarea folosinței apei și deteriorarea mediului ambiant.

3. Se consideră zonă vulnerabilă la nitrați suprafețele de teren agricol de pe teritoriul țării prin care se drenează scurgerile difuze în apele poluate sau expuse poluării cu nitrați și contribuie la poluarea acestor ape.

4. Zonă vulnerabilă la nitrați constituie zonele care contribuie la eutrofizarea terenului în urma poluării cu nutrienți din surse agricole, fiind reprezentate de terenurile care alimentează:

1) apele de suprafață dulci, în special cele care servesc sau sunt destinate captării apei potabile, ce conțin sau riscă să conțină o concentrație de nitrați de peste 50 mg/l NO3 (11,3 mg/l N);

2) apele subterane care au sau riscă să aibă un conținut de nitrați de peste 50 mg/l NO3 (11,3 mg/l N);

3) lacurile naturale cu apă dulce, celelalte mase de apă dulce care sunt supuse sau riscă în viitor să fie supuse eutrofizării și care conduc la poluarea cu nitrați din surse agricole.

II.

CRITERIILE DE IDENTIFICARE ȘI DESEMNARE A ZONELOR VULNERABILE LA NITRAȚI

5. Pe teritoriul Republicii Moldova se pot identifica trei tipuri de zone vulnerabile:

1) zone vulnerabile potențiale, în care condițiile de transfer al nitraților către corpurile de apă sunt favorabile, dar nu există un bilanț pozitiv al azotului la nivelul bazinului hidrografic/corpului de apă și concentrația de nitrați din apele de suprafață și subterane în punctele de monitorizare este sub 50 mg/l;

2) zone vulnerabile cu surse actuale, în care condițiile de transfer al compușilor azotului către corpurile de apă sunt favorabile și există un bilanț pozitiv al azotului la nivelul bazinului hidrografic/corpului de apă și concentrația de nitrați din apele de suprafață și subterane în punctele de monitorizare depășește 50 mg/l;

3) zone vulnerabile cu surse istorice, în care condițiile de transfer al compușilor azotului către corpurile de apă sunt favorabile, nu există un bilanț pozitiv al azotului la nivelul bazinului hidrografic/corpului de apă, în trecut au existat complexe zootehnice pe teritoriul respectiv și concentrația de nitrați din apele de suprafață și subterane în punctele de monitorizare depășește 50 mg/l.

6. Se desemnează ca zone vulnerabile la nitrați toate terenurile de pe teritoriul țării care poluează apele de suprafață dulci, apele subterane, lacurile naturale cu apă dulce, celelalte mase de apă dulce cu compuși ai azotului mineral din surse agricole în concentrații mai mari de 50 mg/l NO3 (11,3 mg/l N) și/sau contribuie la apariția eutrofizării.

7. La desemnarea zonelor vulnerabile la nitrați se iau în considerare:

1) caracteristicile fizice și de mediu ale apelor și ale terenurilor;

2) concentrația compușilor de azot din mediu (apă și sol).

8. Concentrația nitraților în apă se exprimă în mg/l NO3 sau mg/l N. Recalcularea azotului nitraților ca NO3 în azotul nitraților ca N se efectuează prin înmulțirea acestuia la factorul de conversie egal cu 0,226.

9. În metoda desemnării zonelor vulnerabile la nitrați pentru ape de suprafață și/sau subterane, concentrația medie a nitraților nu trebuie să depășească limita de 50 mg/l ca NO3 sau ca azot al nitraților: AN -11,3 mg/l ca N la percentila de 90%. Procedura de calcul al percentilei este prezentată în anexa nr. 1.

10. În corpurile de apă supuse eutrofizării, concentrația medie a nitraților nu trebuie să depășească limita de 17,7 mg/l ca NO3 la percentila de 90%.

11. Drept unitate spațială a zonei vulnerabile la nitrați servește teritoriul bazinului hidrografic al râului sau al corpului de apă după cum urmează:

1) râul principal care primește scurgerile de nitrați de la toate părțile din amonte a bazinului hidrografic;

2) afluenții care curg spre râul principal primesc scurgerile de nitrați doar din zona adiacentă;

3) în ambele categorii desemnate la subpct. 1) și 2) zonele vulnerabile la nitrați încep de la ieșirea din bazinul râului, indiferent unde se află punctul de monitorizare al bazinului respectiv;

4) în cazul în care râul principal este poluat sau riscă să devină poluat, atunci terenurile care se scurg la cel mai îndepărtat punct (gura râului) al bazinului hidrografic al râului sunt parte componentă a zonelor vulnerabile la nitrați.

12. Supravegherea conținutului de nitrați în apele de suprafață și/sau subterane se efectuează prin puncte de monitorizare reprezentative, care permit determinarea întinderii poluării apelor cu nitrați proveniți din surse agricole. Stația de monitorizare nu trebuie să se afle într-o zonă de amestecare a unei surse punctiforme de deversare a apelor uzate cu apa râului. Procedura de determinare a punctului de amestec complet al apelor reziduale este indicată în anexa nr. 2.

III.

DESEMNAREA ZONELOR VULNERABILE LA NITRAȚI PENTRU APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE

13. Datele de monitorizare a concentrațiilor de nitrați constituie principalele dovezi în desemnarea zonelor vulnerabile la nitrați a apelor de suprafață și subterane. Acestea sunt folosite pentru evaluarea stării actuale a calității apei, precum și pentru pronosticul calității apei în viitor, fiind într-o strânsă legătură cu utilizarea terenurilor. Datele de monitorizare includ concentrațiile de nitrați din punctele de monitorizare reprezentative și din modelări privind sursele de azot din sectorul agricol.

14. Datele de monitorizare se sistematizează și fuzionează într-un set unic. Setul unic de date fuzionat face obiectul unui proces de prelucrare a datelor pentru a se asigura că toate probele sunt adecvate pentru utilizare. Cerințele față de calitatea și procesarea datelor sunt indicate în anexa nr. 3.

15. Pentru estimarea curentă și prognozarea concentrației nitraților se utilizează metoda Weibul, prezentată în anexa nr. 1.

16. Dacă nu există suficiente date pentru a calcula percentila 90 utilizând formula Weibul, se calculează concentrația medie a unei serii. Raportul dintre concentrația medie și intervalul de încredere de 90% este întotdeauna egal cu 1,16.

17. Ponderea compușilor de azot provenită din surse agricole se estimează în baza bilanțului azotului.

18. Prin bilanțul azotului se definește diferența dintre aporturile de substanțe nutritive care intră într-un sistem agricol (în principal gunoiul de grajd și îngrășămintele minerale) și ieșirile de substanțe nutritive care părăsesc sistemul (absorbția substanțelor nutritive de culturi și pășuni).

19. Estimarea excesului de nutrienți care pot fi transferați în apele de suprafață sau subterane, în urma unei fertilizări neechilibrate, se calculează conform formulei:

Bilanțul (N) = N intrări – N ieșiri, unde:

N intrări = Nîm (îngrășăminte minerale) + Nîo (îngrășăminte organice);

N ieșiri = N Σ recoltelor (conținutul de azot x roada x suprafață).

20. Procedura de desemnare a zonelor vulnerabile la nitrați pentru apele de suprafață și subterane include următoarele etape:

1) colectarea datelor de monitorizare a conținutului de azot neorganic din toate secțiunile de monitoring al apelor de suprafață și subterane de la toate instituțiile responsabile de monitorizarea calității apelor. Se verifică reprezentativitatea secțiunilor de monitorizare și se aplică procedurile de verificare a datelor conform anexei nr. 3;

2) calcularea datelor colectate și verificate pentru determinarea concentrației de azot neorganic, prezentă și viitoare, utilizând metoda Weibul. Se stabilește lista punctelor de monitorizare în care concentrația nitraților depășește 50 mg/l NO3 pentru fiecare bazin hidrografic și/sau corp de apă;

3) estimarea cantității de azot mineral transferat în apele de suprafață și/sau subterane din surse agricole, evaluând bilanțul azotului conform pct. 19;

4) stabilirea hotarelor și a suprafeței terenurilor care curg și drenează în corpurile de apă, unde concentrația nitraților este mai mare de 50 mg/l;

5) desemnarea bazinului hidrografic ca zonă vulnerabilă la nitrați se efectuează în baza fuzionării tuturor terenurilor din amonte de punctul de monitorizare în care concentrația nitraților depășește 50 mg/l;

6) determinarea limitelor zonei vulnerabile a apelor subterane se efectuează prin interpolarea concentrației nitraților între punctele individuale ale acviferului, conform anexei nr. 4;

7) elaborarea listei și a hărților bazinelor hidrografice/corpurilor de apă desemnate zone vulnerabile la nitrați, inclusiv a listei localităților situate în perimetrul acestora.

IV.

PROCEDURA DE STABILIRE A PREZENȚEI EUTROFIZĂRII

21. Eutrofizarea reprezintă procesul de îmbogățire a apei cu substanțe nutritive pentru plante, în primul rând azot și fosfor, care conduce la o creștere puternică a algelor și a macrofitelor și implicit la scăderea calității apei, afectarea biodiversității acvatice, reducerea cantității de oxigen din apă.

22. În baza clasificării specifice a tipului de apă se determină prezența/absența în corpul de apă de suprafață a abaterilor de la starea ecologică „bună” în ceea ce privește nutrienții – parametrii cauzali ai eutrofizării, și anume compușii azotului și ai fosforului.

23. În baza clasificării specifice a tipului de apă se determină prezența/absența în corpul de apă de suprafață a abaterilor de la starea ecologică „bună” în ceea ce privește fitoplanctonul, fitobentosul, macroalgele și plantele acvatice superioare, ca fiind cele mai sensibile la concentrații mari ale nutrienților.

24. Prezența eutrofizării indică o schimbare a stării ecologice a apei de la „bună” la „poluată” și „foarte poluată”, stabilite conform clasificării specifice a florei acvatice și a elementelor biogene. Corpurile de apă de suprafață care au o stare ecologică „bună/moderată” pot deveni eutrofe în viitor.

25. În etapa inițială de evaluare a eutrofizării, în cazul în care lipsește clasificarea specifică a elementelor biogene, a fitoplanctonului, a fitobentosului, a macroalgelor și a plantelor acvatice superioare, pot fi utilizate caracteristicile generalizate ale lacurilor și râurilor, conform anexei nr. 5.

26. Suprafața zonelor vulnerabile la nitrați a apelor supuse eutrofizării vor include atât corpul de apă, cât și aria bazinului de acumulare a acestuia.

V.

MONITORIZAREA CONCENTRAȚIEI DE NITRAȚI

27. În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei Metodologii, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului urmează să identifice și să desemneze zonele vulnerabile la nitrați.

28. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului va asigura publicarea listei cu zonele vulnerabile desemnate pe pagina web oficială a instituției în termen de o lună de la data identificării și desemnării acestora.

29. Zonele vulnerabile la nitrați se revizuiesc de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în comun cu Agenția de Mediu și Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale o dată la 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a acestora.

30. În scopul stabilirii și/sau revizuirii, al completării listei zonelor vulnerabile la nitrați, Agenția de Mediu, Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale urmează să prezinte Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului rapoartele privind rezultatele acțiunii de:

1) supraveghere a concentrației nitraților în apele dulci. Se realizează pe parcursul a 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor vulnerabile, cel puțin o dată în lună sau mai des în timpul perioadelor ploioase și de inundații, în secțiunile de control pentru apele de suprafață și în secțiunile de control reprezentative pentru acvifere;

2) verificare o dată la 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor vulnerabile a stării de eutrofizare a apelor dulci;

3) în secțiunile de control în care concentrația de nitrați din toate probele anterioare s-a situat sub 25 mg/l și niciun factor nou de creștere probabilă a conținutului de nitrați nu a apărut, programul de supraveghere prevăzut la subpct. 1) se realizează o dată la 8 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor vulnerabile.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3

anexa nr.4

anexa nr.5

Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr.736/2020

METODOLOGIA de identificare și desemnare a zonelor sensibile la nutrienți

Metodologia transpune art. 2 alin. (11), art. 5 alin. (1), (6) și (7), partea B din anexa nr. I și partea A din anexa nr. II ale Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 135 din 30 mai 1991, așa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2013/64/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013.

I.

DISPOZIȚII GENERALE

1. Metodologia de identificare și desemnare a zonelor sensibile la nutrienți (în continuare – Metodologie) stabilește abordările și criteriile de delimitare a corpurilor de apă supuse eutrofizării, în vederea asigurării unei tratări adecvate a apelor uzate și a protecției apelor în receptorii naturali, astfel încât conținutul anumitor forme ale azotului și ale fosforului să nu capete tendințe de creștere, situație care trebuie să conducă la eliminarea sau cel puțin la reducerea potențialului de eutrofizare a apelor de suprafață.

2. Zonă sensibilă la nutrienți constituie apele de suprafață unde se constată depășiri ale valorilor normale ale azotului și fosforului peste limita admisibilă, ca urmare a deversării apelor uzate.

3. Se consideră zonă sensibilă la nutrienți:

1) o masă de apă dulce eutrofă sau care riscă să se eutrofizeze;

2) o apă potabilă de suprafață care conține peste 50 mg/l nitrați.

4. Zonele sensibile la nutrienți includ:

1) lacurile naturale cu apă dulce, alte mase de apă dulce și estuare care au fost identificare drept eutrofe sau care ar putea deveni curând eutrofe, dacă nu sunt întreprinse măsuri de protecție;

2) apele dulci de suprafață destinate captării apei potabile și care pot conține o concentrație de nitrați mai mare de 50 mg/l, dacă nu se iau măsuri preventive

3) apele pentru care este necesară o tratare complementară, în vederea respectării cerințelor legislației în vigoare, pentru apa potabilă, apa pentru scăldat, apele conchilicole, precum și conservarea habitatelor acvatice și ale păsărilor.

II.

PROCEDURA DE STABILIRE A PREZENȚEI EUTROFIZĂRII

5. Eutrofizarea reprezintă procesul de îmbogățire a apei cu substanțe nutritive pentru plante, în primul rând azot și fosfor, ce conduce la o creștere puternică a algelor și a macrofitelor și, implicit, la scăderea calității apei, afectarea biodiversității acvatice, reducerea cantității de oxigen din apă.

6. Prezența eutrofizării indică o schimbare a stării ecologice a apei de la „bună” la „poluată” și „foarte poluată”, stabilite conform clasificării specifice a florei acvatice și a elementelor biogene. Corpurile de apă de suprafață care au o stare ecologică „bună/moderată” pot deveni eutrofe în viitor.

7. După gradul de troficitate, apele de suprafață se vor clasifica în:

1) oligotrofe – reprezintă ape cu impurificare slabă naturală, datorată autoepurării avansate, în care substanțele organice sunt complet oxidate, iar formele de azot și fosfor, aflate în concentrații mici, sunt prezentate sub formă de NO3- și PO43-. Apa este limpede, iar nivelul oxigenului dizolvat se situează spre limita de saturație în întreaga masă a apei. Din această categorie fac parte doar sectoare mici ale cursurilor superioare ale unor râuri mici;

2) mezotrofe – reprezintă ape cu impurificare medie, în care substanțele organice biodegradabile cu valori mici (CBO5 @ 10 mg/l), azotiții, azotații și oxigenul dizolvat sunt reprezentate de valori sub limita de saturație. În această categorie pot fi incluse râurile care au un curs rapid, râurile amplasate în zone de luncă, mlaștinile și lacurile mari;

3) eutrofe – reprezintă ape cu nivel înalt de impurificare, bogate în substanțe nutritive, în care se atestă un deficit de oxigen dizolvat în straturile inferioare, caracterizate prin dezvoltarea puternică a florei și faunei acvatice și prin prezența abundentă a fitoplanctonului, ce conduce la fenomenul de „înflorire a apei”. În această categorie pot fi incluse lacurile alimentate cu ape menajere, lacurile impurificate cu îngrășăminte;

4) distrofe – reprezintă ape cu impurificare organică și minerală foarte mare, care pot fi clasificate ca ape degradate din punct de vedere chimic și biologic. Din această categorie fac parte canalele deschise prin care sunt evacuate ape uzate toxice, iazurile de depozitare necontrolată a deșeurilor lichide toxice (produse petroliere, pesticide).

8. Criteriile de evaluare a certitudinii eutrofizării în corpurile de apă:

1) eutrofizarea reprezintă un proces de schimbare a stării corpului de apă și este controlată de o serie de factori, precum nutrienții, debitul de apă, timpul de rezidență, turbiditatea, adâncimea, temperatura, stratificarea și turbulența;

2) pentru a identifica apele care sunt eutrofe sau pot deveni eutrofe în timpul apropiat este necesar să se ia în considerare:

a) starea actuală a corpului de apă în comparație cu o valoare de referință pentru nutrienți și impactul acestora;

b) apariția unor efecte negative, precum ,,înflorirea algelor”, hipoxia peștelui, creșterea abundentă a cantității de plante acvatice superioare;

c) influența azotului în provocarea acestei eutrofizări.

9. Suprafața zonelor sensibile la nutrienți a apelor supuse eutrofizării va include corpul de apă, adică segmentul de râu de la punctul de deversare a apelor uzate.

III.

CRITERIILE DE IDENTIFICARE ȘI PROCEDURA DE DESEMNARE A ZONELOR SENSIBILE LA NUTRIENȚI

10. Pentru a se analiza care nutrienți trebuie reduși printr-o epurare suplimentară în lacurile naturale cu apă dulce, alte ape dulci care se dovedesc a fi eutrofe sau care pot deveni eutrofe în viitorul apropiat, se iau în considerare următoarele elemente:

1) lacurile și cursurile de apă care ajung în lacuri naturale sau de acumulare, având un schimb de apă redus, ceea ce poate favoriza procesul de acumulare. În aceste zone trebuie să se înlăture fosforul, dar numai în cazul în care se demonstrează că acesta ar avea efect de reducere a nivelului de eutrofizare. Acolo unde se atestă deversări din localitățile mari se poate lua în considerare doar eliminarea azotului;

2) evacuările din localitățile mici au, de obicei, o importanță mică în aceste zone, însă pentru localitățile mari trebuie prevăzută îndepărtarea fosforului și/sau a azotului, dacă se demonstrează că acesta va avea efect de reducere a nivelului de eutrofizare;

3) apele de suprafață destinate captării apei pentru potabilizare și care pot conține o concentrație de azot mai mare decât cea stabilită în normele referitoare la calitatea apei solicitată pentru apele de suprafață destinată apei pentru potabilizare.

11. Etapele procesului de identificare a zonelor sensibile la nutrienți:

1) identificarea corpurilor de apă pasibile zonelor sensibile la nutrienți:

a) se efectuează investigarea corpurilor de apă pasibile zonelor sensibile la nutrienți în care se deversează ape uzate de la stațiile de epurare din aglomerările mai mari de 10 000 echivalenți locuitori (E.L.). Se apreciază starea de funcționare a stației de epurare a apelor uzate conform indicatorilor principali, și anume capacitatea de epurare a stației de epurare, volumul apelor uzate supuse epurării, tehnologia de epurare a apelor uzate și corespunderea cu cerințele privind aglomerările, conform tabelelor 1 și 2;

b) se identifică corpurile de apă de suprafață destinate captării apei potabile și care ar putea conține o concentrație de nitrați mai mare de 50 mg/l, dacă nu se aplică măsurile preventive;

c) se identifică zonele acvatice în care este necesară o tratare complementară pentru apa potabilă, apa pentru scăldat, apele conchilicole, conservarea habitatelor acvatice și ale păsărilor .

Tabelul 1

Cerințele privind aglomerările, sistemul de canalizare și gradul de epurare a apelor uzate

Mărime aglomerareCerințe privind
sistemul de colectare a apelor uzate (canalizare)epurarea apelor uzate
> 10 000 E.L.Asigurarea unui sistem de colectareAplicarea unei tratări avansate
De la 2 000 la 10 000 E.L.Asigurarea unui sistem de colectareAplicarea unei tratări secundare sau echivalente
< 2 000 E.L.Fără o cerință specificăFără cerințe specifice, dar subiect pentru o ,,tratare adecvată” în cazul aglomerărilor cu un sistem de colectare existent

Tabelul 2

Cerințele privind evacuările care provin de la stațiile de epurare a apelor urbane reziduale, efectuate în zone sensibile la nutrienți predispuse la eutrofizare

ParametriiConcentrațiaProcentul minim
de reducere(1)
Fosfor total2 mg/l P (10 000-100 000 E.L.)
1 mg/l P (>100 000 E.L. )
80
Azot total(2)15 mg/l N (10 000-100 000 E.L.)
10 mg/l N (>100 000 E.L)
70-80

(1) Reducere în raport cu valorile la intrare.

(2) Azot total reprezintă totalul de azot determinat cantitativ din compușii organici (azotul organic + azotul amoniacal), azotul din nitrați (NO3-) și azotul din nitriți (NO2-);

2) investigarea detaliată a corpurilor de apă pasibile zonelor sensibile la nutrienți.

În procesul de evaluare a eutrofizării fiecărui corp de apă se utilizează datele de monitoring existente, cele din investigațiile operaționale și cele din evaluările riscurilor după cum urmează:

a) informațiile privind caracteristicile fizice și chimice ale corpului de apă și ale bazinului hidrografic. Se analizează alcalinitatea medie, duritatea, salinitatea, latitudinea și longitudinea corpului de apă, suprafața, adâncimea, hidrologia râului sau a lacului, dacă suferă de o stratificare sezonieră termică, dacă este calificat ca fiind puternic modificat, dacă este un lac natural sau artificial;

b) datele cantitative și calitative privind nivelul azotului și al fosforului și impactul asupra faunei și florei. Se analizează informațiile anuale, trimestriale, lunare de monitorizare a calității apei și statisticile asociate cu privire la concentrația azotului total și a fosforului total pentru ultimii 3 ani pentru corpurile de apă cercetate. Lista de verificare pentru evaluarea eutrofizării va include: gradul de îmbogățire cu nutrienți (azot total și fosfor total), disponibilitatea luminii (iradierea, turbiditatea, particulele în suspensie, umbrirea), hidromorfologia (adâncimea apei, viteza de curgere, frecvența de inundații, stratificarea, sedimentele), clima și condițiile meteorologice, starea chimică a apei;

c) efectele directe ale eutrofizării. Se analizează fitoplanctonul, macrofitele și fitobentosul (creșterea biomasei, frecvența și durata de „înflorire” a apei, dinamica producției primare anuale, schimbări în compoziția speciilor), comunitatea bentonică a nevertebratelor, creșterea biomasei organismelor heterotrofe bentonice;

d) efectele indirecte ale eutrofizării. Se analizează carbonul organic (creșterea concentrației de carbon sub formă de particule, apariția spumei, concentrația carbonului organic în sedimente), oxigenul (scăderea concentrației și a nivelului de saturație, frecvența crescută a concentrațiilor scăzute de oxigen, variațiile extreme diurne, apariția zonelor anoxice la suprafața sedimentelor);

3) examinarea beneficiilor serviciilor ecosistemice furnizate de corpul de apă care ar putea fi afectate de eutrofizare. Se identifică și se examinează impactul eutrofizării asupra corpurilor de apă folosite pentru aprovizionarea cu apă potabilă, pentru pescuitul de agrement, în scop turistic, a lacurilor și rezervoarelor de acumulare utilizate în scopuri precum obținerea energiei hidroelectrice, reglarea debitului;

4) cuantificarea aportului surselor de poluare punctiforme la degradarea calității cursurilor de apă:

a) se calculează cantitatea medie de nutrient descărcată în cursurile principale de apă în baza valorilor medii lunare, sezoniere sau anuale, de la fiecare sursă de poluare punctiformă, conform anexei nr. 1;

b) se calculează aportul total al surselor de poluare amplasate pe cursurile principale de apă și pe afluenți în baza valorilor medii lunare, sezoniere sau anuale, la degradarea calității receptorului principal, conform anexei nr. 2;

c) se estimează valorile presiunilor semnificative, în principal cele ale azotului și ale fosforului, evaluându-se riscurile neatingerii obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă, conform tabelului 3.

Tabelul 3

Categoriile și criteriile de evaluare a riscurilor de neatingere a obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă la poluarea cu ape uzate

Categorii de risc (colorația)Criterii de risc
DwwSww
Risc înalt (roșu)Dww>1,5Sww > 0,1
Risc mediu (galben)1< Dww <1,50,05 < Sww < 0,1
Fără risc (verde)Dww<1Sww < 0,05

unde:

Dww – deversarea specifică a apelor reziduale în corpul de apă;

Sww – ponderea totală a apelor uzate într-un râu la o anumită secțiune transversală a râului;

5) sistematizarea și fuzionarea datelor de monitorizare într-un set unic. Setul unic de date fuzionat face obiectul unui proces de prelucrare a datelor pentru a se asigura că toate probele sunt adecvate pentru utilizare. Cerințele față de gestionarea fondului de date sunt indicate în anexa nr. 3;

6) aplicarea criteriilor de eutrofizare și desemnarea zonelor sensibile la nutrienți:

a) identificarea inițială a tronsoanelor cursurilor de apă eutrofic sensibile se va realiza prin compararea concentrațiilor de nutrienți măsurate în cursurile de apă, cu valorile concentrațiilor reglementate de legislația în vigoare;

b) mărimea zonelor sensibile la nutrienți constituie o mărime variabilă și depinde atât de impactul surselor de poluare cu nutrienți asupra calității resurselor de apă, cât și de particularitățile fiecărui bazin hidrografic.

12. În procesul de desemnare a zonelor sensibile la nutrienți se aplică principiul examinării și desemnării întregului bazin hidrografic ca zonă sensibilă la nutrienți conform modelului din tabelul 4, limitându-se astfel transportul nutrienților spre secțiunile din aval ale râurilor, lacurilor și rezervoarelor, ceea ce poate conduce la intensificarea procesului de eutrofizare.

Tabelul 4

Stabilirea zonei sensibile la nutrienți pentru bazinul hidrografic

RâulTipul zonei sensibile (1)Punctul de pornire în râu, kmPunctul finalRâul, kmLungimea, kmSuprafața (km2)
Bazinul hidrografic
Întregul bazin hidrografic, inclusiv efluenții
Zonele de protecție a apelor
Numele zonei protejate

(1) Apă eutrofică, apă pentru scăldat, apă pentru pește, apă potabilă (captarea)

13. În procesul de desemnare a zonelor sensibile la nutrienți se efectuează analiza calității apelor de suprafață, analiza impactului apelor uzate evacuate asupra poluării apelor de suprafață cu azot și fosfor și, în special, a potențialului de eutrofizare a apelor de suprafață.

14. Procedura de desemnare a zonelor sensibile la nutrienți include următoarele etape:

1) identificarea și colectarea datelor de monitorizare a conținutului de azot și de fosfor din toate secțiunile de monitoring al apelor de suprafață afectate de deversarea apelor uzate, de la toate instituțiile responsabile de monitorizarea calității apelor;

2) identificarea zonelor eutrofizate și a celor susceptibile la eutrofizare din categoria apelor de suprafață, și anume a corpurilor de apă din categoria lacuri, râuri;

3) datele colectate se supun procedurii de examinare prezentate în pct. 11;

4) desemnarea bazinului hidrografic ca zonă sensibilă la nutrienți, care se efectuează ca urmare a îndeplinirii subpunctelor anterioare.

15. Desemnarea zonelor sensibile la nutrienți se realizează pentru fiecare bazin hidrografic, precum și la nivel național, iar rezultatele se prezintă prin elaborarea listei zonelor sensibile la nutrienți și a hărților bazinelor hidrografice ale corpurilor de apă desemnate ca zone sensibile la nutrienți, inclusiv a listei localităților situate în perimetrul acestora.

IV.

MONITORIZAREA CONCENTRAȚIEI DE NUTRIENȚI ÎN APELE DE SUPRAFAȚĂ

16. În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei Metodologii, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului urmează să identifice și să desemneze zonele sensibile la nutrienți.

17. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului va asigura publicarea listei cu zonele sensibile desemnate pe pagina web oficială a instituției în termen de o lună de la data identificării și desemnării acestora.

18. Zonele sensibile la nutrienți se revizuiesc de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în comun cu Agenția de Mediu și Agenția „Apele Moldovei” o dată la 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a acestora.

19. În scopul stabilirii și/sau revizuirii, al completării listei zonelor sensibile la nutrienți, Agenția de Mediu, Agenția „Apele Moldovei” urmează să prezinte Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului rapoartele privind rezultatele acțiunii de:

1) supraveghere a concentrației azotului și fosforului în apele de suprafață. Se realizează pe parcursul a 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor sensibile la nutrienți, precum și cel puțin o dată în lună sau mai des în timpul perioadelor ploioase și de inundații în secțiunile de control pentru apele de suprafață;

2) verificare o dată la 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor sensibile la nutrienți a stării de eutrofizare a apelor de suprafață;

3) prezentare a propunerilor de revizuire o dată la 4 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor sensibile la nutrienți a listei zonelor sensibile la nutrienți;

4) în secțiunile de control ale zonelor declarate sensibile la nutrienți, conform subpct. 1), programul de supraveghere a respectării condițiilor specifice zonelor sensibile se realizează o dată la 7 ani de la momentul identificării și desemnării inițiale a zonelor sensibile la nutrienți;

5) o zonă nu va mai fi considerată sensibilă la nutrienți dacă timp de 7 ani de la identificare și desemnare nu s-au depistat depășiri ale concentrației de azot și de fosfor în apa de suprafață.

20. În scopul monitorizării zonelor sensibile la nutrienți, autoritatea responsabilă de monitorizarea resurselor acvatice urmează să aplice monitoringul de supraveghere, monitoringul operațional și, după caz, monitoringul de investigație.

anexa nr.1

anexa nr.2

anexa nr.3