pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 199/2014 cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă și sanitație (2014-2028)
Trimiteri: 31 legateMonitorul Oficial: 1 trimitere
Guvernul HOTĂRĂȘTE:
1. Hotărârea Guvernului nr. 199/2014 cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă și sanitație (2014-2028) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.72-77, art.222), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1) în denumirea hotărârii, în denumirea și pe tot parcursul textului anexei nr.1, textul „(2014-2028)” se substituie cu textul „(2014-2030)”;
2) hotărârea se completează cu punctul 11 cu următorul cuprins:
„11. Se aprobă Planul de acțiuni pentru anii 2020-2024 privind implementarea Strategiei de alimentare cu apă și sanitație (2014-2030), conform anexei 11.”;
3) în anexa nr.1:
a) pe tot parcursul textului:
textul „(2014-2028)” se substituie cu textul „(2014-2030)”;
sintagma „Inspectoratul Ecologic de Stat”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Inspectoratul pentru Protecția Mediului”, la forma gramaticală corespunzătoare;
sintagma „Ministerului Educației” se exclude;
cuvintele „grup interministerial de coordonare a implementării Strategiei” și „grupul de coordonare”, la orice formă gramaticală, se exclud;
cuvintele „aprovizionare cu apă”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „alimentarea cu apă”, la forma gramaticală corespunzătoare;
b) în Introducere:
la alineatul patru, textul „apreciază că este oportună elaborarea unei strategii noi pe termen mediu (2014-2018) și lung (până în anul 2028) pentru acest sector care,” și cuvântul „să” se exclud;
noțiunea „sanitație” va avea următorul cuprins:
„sanitație – o serie de servicii publice și acțiuni de siguranță din punct de vedere sanitaro-epidemiologic, igienic și de mediu:
(а) colectarea, transportarea și epurarea apelor menajere, fecaloide (care conțin excreții umane) și a apelor meteorice; precum și (b) evacuarea și tratarea nămolului din toalete, rezervoarele septice și stațiile comunale de epurare a apelor uzate, în scopul reducerii poluării chimice, și al răspândirii microbilor și al menținerii unui mediu sănătos și durabil.”;
c) capitolul I:
la punctul 1, textul „Hotărârea Guvernului nr. 662 din 13 iunie 2007 „Pentru aprobarea Strategiei privind aprovizionarea cu apă și canalizarea localităților din Republica Moldova”, care se axează pe necesitatea perfecționării cadrului legislativ și instituțional în conformitate cu Directivele UE, astfel încât populația să poată beneficia de servicii calitative, de model nou, european” se exclude;
la punctul 2:
textul „Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a elaborat metodologia pentru calcularea, aprobarea și aplicarea tarifelor la serviciile publice de aprovizionare cu apă și sanitație și la epurarea apei uzate.” se substituie cu textul „Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a elaborat Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate”;
textul „Rolul principal al Inspectoratului Ecologic de Stat în ceea ce privește domeniul alimentării cu apă și sanitației este de a elibera autorizații de mediu pentru folosința specială a apei și efectuarea expertizei ecologice. Inspectoratul se subordonează Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.” se substitute cu textul „Misiunea Inspectoratului pentru Protecția Mediului este implementarea politicii statului în domeniul protecției mediului și utilizării raționale a resurselor naturale, exercitarea controlului și supravegherii de stat, prevenirea și contracararea încălcărilor în domeniile de competență”;
după alineatul zece se introduce următorul alineat:
„Agenția de Mediu este autoritate administrativă subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (MADRM), responsabilă de implementarea politicii statului în domeniile de activitate ce îi sunt încredințate, obținând cel mai bun raport dintre rezultatele scontate și alocațiile bugetare.”;
punctul 4 se completează cu următorul text:
„În anul 2018 comparativ cu anul precedent numărul sistemelor de alimentare cu apă s-a majorat cu 6 unități. Astfel, pe teritoriul țării în anul 2018 au fost amplasate 1 220 de sisteme de alimentare cu apă. Din totalul de apeducte, pe parcursul anului au funcționat 1 168 de sisteme sau 95,7%, totodată au fost reconstruite 11 apeducte, din care 10 în localitățile rurale.

Anual sunt efectuate lucrări pentru reabilitarea, modernizarea și extinderea sistemelor de alimentare cu apă. În anul 2018, lungimea totală a apeductelor și rețelelor de distribuție a apei s-a extins cu 0,4 mii km, alcătuind 14,4 mii km. De asemenea au fost reconstruite 67,7 km și construite 305,6 km de rețele noi. Dat fiind faptul că nu toate sistemele de alimentare cu apă sunt funcționale, pe parcursul anului 2018 de facto au funcționat 14,2 mii km de rețea (98,6%).
Populația deservită de sistemele de alimentare cu apă. Actualmente în țară dispun de sistem de alimentare cu apă 53 de municipii și orașe, precum și 721 de localități rurale, ceea ce reprezintă 50,5% din localitățile țării. Circa 51,2% din satele Republicii Moldova nu au acces la rețele de apă potabilă, iar multe dintre sistemele existente sunt învechite.
Cea mai mare pondere a localităților cu acces la sisteme de alimentare cu apă s-a înregistrat în mun. Chișinău (85,7%) și UTA Găgăuzia (78,1%), iar localitățile din regiunea Nord au cea mai mică rată de acces (35,3%).

În anul 2018, circa 2,1 mil. din populația țării a beneficiat de servicii de alimentare cu apă, ceea ce reprezintă 60,6% din totalul populației. Cea mai mare pondere a populației deservite de sistemele de alimentare cu apă se înregistrează în mun. Chișinău (88,1%) și UTA Găgăuzia (78,4%), urmată de regiunea Sud – 64,4%, Centru – 49,7% și Nord – 43,9%.

Pe parcursul ultimilor 3 ani, s-a înregistrat o creștere a populației conectate la serviciile de alimentare cu apă cu circa 242,4 mii consumatori.
Apă captată și distribuită. În anul 2018, volumul de apă captată a constituit 131,2 mil. m3, din care apa captată din surse de suprafață – 87,9 mil.m3 (67,0%), din surse subterane – 30,5 mil.m3 (23,2%), iar din alte surse – 12,7 mil.m3 (9,7%).
Totodată, cantitatea de apă distribuită consumatorilor a fost de 89,0 mil. m3, cu 2,6 mil. m3 mai mult față de anul 2017. Diferența o reprezintă consumul propriu al întreprinderilor care au captat apă, dar și pierderile de apă în timpul transportării.
Tabelul nr. 3
Rețeaua și volumul de apă distribuită, 2014-2018
| 2014 | 2015 | 2016 | 2017 | 2018 |
| Numărul localităților cu acces la sisteme de alimentare cu apă | 480 | 689 | 695 | 761 | 774 |
Lungimea totală a rețelei de distribuție a apei potabile, km inclusiv: | 10 483,7 | 12 756,4 | 13 385,0 | 14 044,6 | 14 411,8 |
| localități urbane | 4 442,2 | 4 696,0 | 4 666,0 | 4 618,8 | 4 662,9 |
| localități rurale | 6 041,5 | 8 060,4 | 8 719,0 | 9 425,8 | 9 748,9 |
| Volumul de apă distribuită consumatorilor, mil. m3, inclusiv: | 74,3 | 79,5 | 84,8 | 86,4 | 89,0 |
| localități urbane | 62,8 | 63,4 | 67,2 | 68,4 | 70,4 |
| localități rurale | 11,5 | 16,1 | 17,6 | 18,0 | 18,6 |
| Din care, apă livrată populației, mil.m3, inclusiv: | 53,2 | 57,3 | 60,0 | 59,9 | 61,8 |
| localități urbane | 43,0 | 43,1 | 44,2 | 43,9 | 44,9 |
| localități rurale | 10,2 | 14,2 | 15,8 | 16,0 | 16,9 |
În medie pe an unui locuitor îi revine 17,4 m3 apă furnizată. În profil teritorial, cel mai mare volum de apă furnizată la un locuitor se înregistrează în mun. Chișinău – 41,5 m3, Sud – 11,1m3, UTA Găgăuzia – 11,0 m3, urmează regiunile Centru – 10,5 m3 și Nord –8,9 m3.
Din volumul total de apă distribuită, 61,8 mil.m3 sau 69,4% a fost distribuită populației, 4,9% – instituțiilor bugetare, iar 25,7% – altor consumatori, precum agenților economici. Volumul de apă distribuit populației comparativ cu anul precedent s-a majorat cu 3,2%.

Pe parcursul anului 2018 au fost înregistrate 24,4 mii de cazuri de avarii accidentale în rețeaua de distribuție a apei sau cu 10,7 mii cazuri mai puțin comparativ cu anul 2017.
Gradul de contorizare a volumului de apă distribuită consumatorilor la nivel de țară a constituit 85,1%, iar cele mai mari ponderi au fost înregistrate în regiunile Sud și Centru, respectiv 96,2% și 92,7%.
Sisteme de canalizare centralizate1. În anul 2018, activitatea de evacuare a apelor uzate din gospodăriile populației și din unitățile economice și sociale s-a desfășurat în 53 de municipii și orașe și în 73 de sate. Din numărul total de apeducte, doar 126 au fost dotate cu sisteme de canalizare (10,3%), din care au funcționat 110 sisteme. Din totalul de sisteme de canalizare, 84 sunt dotate cu stații de epurare, din care funcționale sunt 73 de unități. Cea mai bună situație privind existența stațiilor de epurare pe regiuni de dezvoltare este în UTA Găgăuzia și regiunea Sud. Lipsa stațiilor de epurare se înregistrează în raioanele Glodeni și Soroca.

__________________
Note:
1 Sistem centralizat de canalizare – ansamblu de instalații tehnologice, echipamente funcționale și dotări specifice prin care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemul public de canalizare cuprinde, în special, următoarele componente: rețele publice de canalizare, stații de pompare, stații de epurare, colectoare de evacuare spre emisar.”;
Lungimea totală a rețelelor de canalizare a constituit 2,9 mii km, din care au funcționat 2,8 mii km (96,6%). Comparativ cu anul precedent lungimea totală a rețelei de canalizare s-a diminuat cu 1,7 km. Pe parcursul anului au fost reconstruite 16,2 km și construite 71,3 km de rețele de canalizare.
Tabelul nr. 4
Rețeaua sistemelor de canalizare, 2014-2018
| 2014 | 2015 | 2016 | 2017 | 2018 |
| Numărul localităților cu sisteme de canalizare | 136 | 141 | 140 | 148 | 126 |
| Lungimea totală a rețelei de canalizare, km | 2690,7 | 2779,1 | 2907,4 | 2909,0 | 2907,3 |
| inclusiv: |
| localități urbane | 2186,7 | 2232,6 | 2351,1 | 2400,4 | 2407,6 |
| localități rurale | 504 | 546,5 | 556,3 | 508,6 | 499,7 |
| Ape uzate epurate, mil.m3 | 66,6 | 67,6 | 65,0 | 67,9 | 67,3 |
| inclusiv: |
| localități urbane | 65,3 | 65,4 | 64,1 | 67,4 | 66,9 |
| localități rurale | 1,3 | 2,2 | 0,9 | 0,5 | 0,4 |
Populația conectată la sistemul de canalizare. În anul 2018, peste 1,0 mil. de persoane au avut acces la servicii centralizate de canalizare, ceea ce prezintă 29,3% din totalul populației. În mediul urban s-au înregistrat 979,6 mii persoane cu acces la servicii centralizate de canalizare, reprezentând 64,1% din populația urbană a țării, iar din mediul rural – 57,3 mii persoane au beneficiat de servicii de canalizare, reprezentând 2,8% din populația rurală a țării.

Ape uzate colectate. Volumul total al apelor uzate colectate în 2018 a constituit 69,5 mil.m3, din care 57,2% reprezintă apele uzate recepționate de la populație, ceea ce este mai mult cu 2,6 p.p. comparativ cu anul 2017.

Prin stațiile de epurare a apei au trecut 67,3 mil. m3 de apă uzată (96,9%). Din volumul total de apă uzată epurată, 98,8% au fost epurate mecanic, 96,2% –biologic, iar 4,1% – insuficient. Pe parcursul anului la rețelele de canalizare au fost înregistrate 24,4 mii de avarii, cu 1,1 mii mai puțin comparativ cu anul 2017.
d) la capitolul III:
punctul 1) se completează cu următorul alineat:
„La momentul actual, disponibilitatea apei nu reprezintă o constrângere obligatorie pentru dezvoltare. Totuși, lipsa reglementărilor normative ce țin de apele subterane rămân a fi importante pentru domeniile alimentare cu apă a populației, industriei, sectorului agricol, iar calitatea și cantitatea acestora nu sunt bine determinate. Schimbările climatice reprezintă cel mai proeminent risc extern pentru securitatea apei, iar dezvoltarea cadrului politic și juridic va implica soluții de prevenire, lichidare și reducere a acestor calamități naturale cu impact asupra sectorului apei.”;
punctul 2) se completează cu următoarele alineate:
„Reforma instituțională a administrației publice centrale în domeniul protecției mediului a fost efectuată în scopul îmbunătățirii implementării politicilor sectoriale și a planurilor privind managementul integrat al resurselor de apă pe districte ale bazinelor hidrografice stabilite în Republica Moldova, precum și angajamentelor internaționale asumate.
Aplicarea și realizarea principiului „regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și sanitație” rămâne a fi o problemă în cadrul instituțional pentru autoritățile administrației publice locale, fiind confundat cu descentralizarea acestor servicii.”;
punctul 3) se completează cu următorul alineat:
„Promovarea sistemelor individuale de sanitație este slab dezvoltată. Lipsesc capacități instituționale pentru atragerea investițiilor în construcția infrastructurii de apă și de canalizare, valorificarea investițiilor și administrarea sistemelor construite.”;
e) la capitolul IV:
punctul 2):
se completează cu litera f) cu următorul cuprins:
„f) atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD 6.1 și 6.2) până în anul 2030”.
se completează cu următorul alineat:
„Se va respecta dimensiunea de gen în domeniul gestionării resurselor de apă, precum și încurajarea participării mai active a femeilor în procesul de luare a deciziilor în acest domeniu, în scopul cultivării respectului față de realizarea protecției drepturilor omului, al asigurării valorilor unui stat de drept, al creșterii economice și durabilității societății în general.”;
punctul 3) va avea următorul cuprins:
„3) Obiective specifice
„a) Îmbunătățirea managementului serviciilor publice de alimentare cu apă și de sanitație
Managementul serviciului public de alimentare cu apă și de sanitație, în special activitățile de organizare și gestiune au suferit transformări în ultimii ani, atât din punctul de vedere instituțional, cât și al metodelor de operare.
Autoritățile publice locale au competența exclusivă privind înființarea, organizarea, gestiunea și monitorizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, precum și crearea, administrarea și exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului, proprietatea unităților administrativ-teritoriale.
Regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, care sunt fragmentate și dispersate la momentul actual, reprezintă elementul-cheie al politicii de dezvoltare a sectorului. Prin regionalizare se urmărește trecerea de la un număr mare de furnizori de servicii la un număr limitat de operatori, capabili să furnizeze servicii durabile la tarife acceptabile, care vor asigura recuperarea costurilor de investiții și dezvoltarea ulterioară a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare.
În conformitate cu rapoartele Curții de Conturi, situația în domeniul mediului și sectorul de alimentare cu apă și canalizarea localităților din republică este alarmantă și în impas. Situația cea mai dificilă se atestă în zonele rurale, adică la aproximativ 60% din populația țării. Astfel, în localitățile rurale nu sunt asigurate surse îmbunătățite de apă, cu centralizarea alimentării, fapt ce condiționează riscul îmbolnăvirilor populației din zonele rurale, din motivul periclitării condiției fiziologice a acesteia. Totodată, lipsa canalizării apelor uzate duce la poluarea mediului, prin contaminarea apelor de suprafață și a celor subterane. Situația financiară este critică din cauza mai multor factori (neasigurarea conformării cadrului de reglementare a activității principiilor unui management eficient; neelaborarea/neaprobarea strategiilor de dezvoltare și investiționale, a planurilor de afaceri/devizelor de venituri și cheltuieli; neasigurarea monitorizării și controlului asupra patrimoniului gestionat) (Rapoartele Curții de Conturi nr. 14/2012 și nr. 49/2017).
Localitățile rurale din regiunile Nord, Centru, Sud sunt aprovizionate în majoritatea cazurilor cu apă subterană, care, adeseori, nu corespunde cerințelor normativelor privind calitatea apei potabile. Principalii poluanți găsiți în apele subterane sunt fluorurile, amoniacul, borul, hidrogenul sulfurat etc. Conductele învechite prezintă un risc permanent de poluare microbiologică. Sisteme de monitorizare a calității apei există în toate zonele urbane, în timp ce localitățile rurale beneficiază doar de teste sporadice efectuate de laboratoarele centrelor de sănătate publică și ale Inspectoratului pentru Protecția Mediului. Este necesară o îmbunătățire semnificativă a calității apei potabile prin atragerea investițiilor în dezvoltarea infrastructurii și crearea operatorilor viabili, care, în comun cu autoritățile administrației publice locale, vor soluționa problemele existente de alimentare cu apă potabilă a populației și vor îmbunătăți calitatea serviciilor de canalizare. Deși toate zonele urbane au stații de epurare a apelor uzate, majoritatea instalațiilor existente de epurare sunt deteriorate și nu sunt operaționale (Programe regionale sectoriale de alimentare cu apă și de canalizare pentru regiunile de dezvoltare, 2014).
Totodată, se recomandă ca managementul întreprinderilor apă-canal să pună accent pe inventarierea mijloacelor fixe și să întreprindă acțiuni privind documentarea infrastructurii. Infrastructura sistemului de alimentare cu apă include construcții și echipamente legate de captarea apei, înmagazinarea, dezinfectarea și sistemul de distribuție până la hotarul de delimitare a proprietăților. Actualele proceduri de întreținere se aplică numai pentru a menține sistemul de alimentare cu apă sau sistemul de canalizare în stare de funcționare. În prezent nu există proceduri clare de întreținere, ci doar reguli de serviciu. Nu există proceduri de planificare a intervențiilor de întreținere majore. În calitate de recomandări pentru operatorii examinați au fost expuse elaborarea Planului general de alimentare cu apă și canalizare și a Studiilor de fezabilitate privind opțiunile de alimentare cu apă și de canalizare la nivel de raion, fapt ce demonstrează necesitatea extinderii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare spre localitățile rurale, care poate fi realizată prin crearea operatorilor regionali (Rapoartele de analiză diagnostică efectuate cu suportul proiectului USAID de susținere a autorităților locale din Moldova, 2014).
Regionalizarea are la bază cooperarea intercomunitară, prin care autoritățile administrației publice locale se asociază și cooperează în scopul organizării și gestiunii în comun a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare.
Operarea activităților de alimentare cu apă și de canalizare la nivel regional prezintă următoarele avantaje:
- furnizarea serviciilor la nivel regional cu utilizarea sistemelor integrate, ceea ceva reduce risipa de apă, va promova principiul conservării resurselor de apă, va minimiza investițiile și protecția surselor de apă;
- creșterea capacității de pregătire și implementare a proiectelor de investiții, precum și a capabilităților de negociere a finanțării;
- îmbunătățirea calității serviciilor furnizate, a relației cu clienții și a percepției acestora privind operatorii;
- realizarea de economii de scară cu impact asupra eficientizării anumitor categorii de costuri: centralizarea activității de facturare și managementul financiar, managementul laboratoarelor la nivel centralizat etc.
- conducerea activității prin folosirea instrumentelor de management moderne și eficiente și reducerea implicării factorului politic în operarea activității.
Până în prezent, regionalizarea s-a desfășurat în limitele administrative ale raionului și a fost condusă de cel mai mare operator de alimentare cu apă și de canalizare din raion, care și-a extins zona de operare către alte unități administrativ-teritoriale. Ca rezultat s-au format 8 operatori regionali (S.A. „Servicii comunale Florești”, S.A. „Apă-Canal Leova”, S.A. „Apă-Termo Ceadâr-Lunga”, S.A. „Regia Apă-Canal Orhei”, S.A. „Regia Apă-Canal Soroca”, S.A. „Amen-Ver Hîncești”, S.A. „Apă-Canal Nisporeni”, S.A. „Apă-Canal Cahul”), la care se adaugă operatorul din municipiul Chișinău (S.A. „Apă-Canal Chișinău”). De exemplu, operatorul din Florești (S.A. „Servicii comunale Florești”) operează în 34 de localități din raioanele Florești, Șoldănești și Soroca. Autoritățile administrației publice locale din raioanele Drochia, Edineț, Rîșcani, Fălești, Călărași, Ungheni și Criuleni au demarat procesul de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare. Celelalte raioane se află la diferite etape de implementare a regionalizării serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
Pentru o bună parte din raioanele țării sunt necesare campanii de informare a autorităților publice locale privind politica națională de dezvoltare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, în scopul creării operatorilor regionali, puternici din punct de vedere tehnic și economic, capabili să implementeze proiecte mari de investiții și să îmbunătățească calitatea serviciilor acordate consumatorilor.
În sectorul alimentare cu apă și sanitație există o insuficiență de acte normative și standarde conforme celor Uniunii Europene, inclusiv pentru sistemele mici din mediul rural. Acest sector, actualmente, se bazează, în mare parte, pe norme și reguli în construcții (NRC, SNiP și standarde de stat STAS, GOST), care au fost elaborate și aplicate în fosta Uniune Sovietică. Aceste acte sunt depășite și determină investiții capitale și costuri operaționale majorate, infrastructura devenind supradimensionată.
Resursele de apă, după cantitate și calitate, influențează direct sectorul de alimentare cu apă și sanitație. Este necesar de a modela balanța resurselor de apă disponibile pe teritoriul Republicii Moldova și celor transfrontaliere, care va contribui la înțelegerea eventualelor deficite de apă pentru viitoarele traiectorii de dezvoltare a sectorului, în ceea ce privește securitatea apei, fiabilitatea sezonieră a alimentării cu apă și a disponibilității acesteia, care poate fi o constrângere limitatoare.
Politicile sectorului sunt bazate pe angajamentele naționale și internaționale ale țării și necesită dezvoltarea rapidă a acestui sector. Aceste angajamente necesită elaborarea standardelor mult mai ridicate ale serviciilor de apă și sanitație. Unul din aceste standarde prezintă sistemul de reglementare economică a sectorului de alimentare cu apă și sanitație, care este slab dezvoltat în Republica Moldova. Reglementarea economică poate fi definită ca un set de reguli, proceduri, practici, instituții, standarde și norme ce stabilesc, controlează și aplică aspecte economice (tarife, standarde de servicii) ale sectorului de alimentare cu apă și sanitație, care îndeplinesc obiectivele stabilite în politica națională.
Republica Moldova a întreprins măsuri importante pentru dezvoltarea sistemului de management economic în sectorul dat prin adoptarea Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, a fost creat organul de reglementare prin Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) cu atribuțiile respective. Cu toate acestea, este necesar de a dezvolta un pachet de documente de referință pentru introducerea și crearea instrumentelor economice de reglementare a sectorului de alimentare cu apă, precum și pentru îmbunătățirea managementului serviciilor și pentru gestionarea eficientă a resurselor de apă.
b) Planificarea și dezvoltarea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în vederea creșterii nivelului accesului populației la servicii de calitate înaltă
Autoritățile administrației publice centrale vor identifica surse financiare pentru dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare, inclusiv din bugetul de stat.
Responsabilitatea realizării investițiilor în sectorul de alimentare cu apă și sanitație revine autorităților publice locale, care vor lua toate măsurile necesare pentru modernizarea, optimizarea și dezvoltarea infrastructurii locale și îmbunătățirea fiabilității furnizării și calității serviciilor publice de alimentare cu apă și sanitație.
Având în vedere capacitatea financiară redusă a acestora, este necesar să se realizeze o planificare riguroasă a investițiilor pe termen mediu și lung prin elaborarea programelor de investiții pe termen scurt și mediu, coordonate cu planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, strategiile de dezvoltare socioeconomice, în conformitate cu procesul bugetar și normativ, precum și cu obligațiile internaționale ale Republicii Moldova în domeniul alimentării cu apă și sanitației, al protecției mediului etc.
Se vor promova sistemele integrate/centralizate de alimentare cu apă într-o abordare raională/regională, iar cele de canalizare pe baza aglomerărilor calculate, în scopul de a optimiza costurile de investiții și cele de operare induse de asemenea investiții. Pentru a realiza acest lucru, unitățile administrativ-teritoriale se vor grupa și vor dezvolta un program de investiții comun, pe termen lung, pentru dezvoltarea sectorului de alimentare cu apă și sanitație.
Ținta pentru perioada 2020-2024 privind acoperirea cu infrastructura de alimentare cu apă și de canalizare/sanitație pentru zona urbană va constitui 80% și pentru zona rurală 75%.
c) Armonizarea legislației naționale în sectorul de alimentare cu apă și sanitație în conformitate cu standardele comunitare și angajamentele internaționale
Se vor iniția măsuri de îmbunătățire, revizuire și reglementare a cadrului legal pentru activitatea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare prin introducerea unor principii europene de management și consolidarea responsabilităților autorităților publice locale și centrale în vederea asigurării unor servicii publice de calitate.
Problemele existente în sectorul de alimentare cu apă și de canalizare necesită soluții urgente, precum și elaborarea regulilor și măsurilor pentru îmbunătățirea acestora, prin:
- elaborarea și/sau revizuirea actelor normative și de reglementare pentru armonizarea legislației naționale cu legislația Uniunii Europene, asigurarea respectării altor obligații internaționale ale țării (inclusiv Agenda 2030 la Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 6 și Acordul de la Paris privind schimbările climatice);
- modificări legislative în vederea implementării politicii de regionalizare a sectorului, astfel încât asociațiile unităților administrativ-teritoriale și operatorii regionali să fie constituiți, să-și poată desfășura activitatea în baza unor proceduri simple și unitare, atât din punctul de vedere instituțional, cât și al modului de delegare a gestiunii serviciului și a competențelor cu care asociațiile au fost împuternicite;
- dezvoltarea instrumentelor economice pentru gestionarea și susținerea obiectivelor documentelor de politici din sectorul alimentare cu apă și sanitație și sprijinul social acordat grupurilor vulnerabile și marginalizate de consumatori pentru a asigura accesul echitabil la apă potabilă sigură și la un preț accesibil ca drept fundamental al omului;
- aplicarea principiilor „poluatorul plătește” și „utilizatorul plătește” pentru protejarea ecosistemelor naturale, a resurselor de apă și a sănătății publice”;
f) capitolul V:
la punctul 1:
alineatul șapte se completează cu litera d):
„d) efectuarea controalelor în scopul monitorizării și verificării activității operatorilor titulari de licențe, în scopul asigurării respectării legislației existente în domeniul reglementării sectorului de alimentare cu apă și de canalizare”;
după alineatul șapte se introduce următorul text:
„Reglementarea economică a sectorului de alimentare cu apă și sanitație poate fi definită ca un ansamblu de reguli, proceduri, practici, instituții, standarde și norme care stabilesc, controlează și aplică aspecte economice (tarife, standarde de servicii) ale sectorului. Întrucât sistemul de alimentare cu apă și sanitație centralizat este un monopol natural, reglementarea economică a sectorului este necesară fie prin contract (de exemplu, acorduri de parteneriat public-privat încă nefolosite), fie de către un organism de reglementare competent (adică un autor de reglementare profesională). Republica Moldova a făcut pași importanți pentru dezvoltarea sistemului de reglementare economică al sectorului prin adoptarea Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, prin care s-a creat în 2014 Agenția Națională de Reglementare în Energică. Cu toate acestea, instrumentele economice de reglementare (IER) fiabile nu sunt doar o instituție de reglementare, ci include multe alte aspecte:
- eficiența economică, adică utilizarea rațională a resurselor pentru cele mai bune rezultate;
- recuperarea costurilor, adică generarea de venituri pentru acoperirea costurilor de exploatare, administrative și de întreținere;
- deservirea egală a tuturor clienților, excluderea cazurilor de abuz de poziție într-un monopol natural;
- stabilitatea financiară, adică minimizarea fluctuațiilor cantității de venituri;
- conservarea și utilizarea eficientă a resurselor naturale prin utilizarea stimulentelor economice și ecologice adecvate;
- orientarea socială a serviciilor de alimentare cu apă și sanitație fără transformarea întreprinderilor apă-canal în organisme de protecție socială;
- excluderea mandatelor nefondate în domeniile protecției mediului, serviciilor publice și sferei sociale;
- simplitatea și claritatea.
Pentru a obține rezultatele de mai sus, trebuie să se asigure:
- gestionarea adecvată a organismului de reglementare;
- integrarea corespunzătoare a tuturor componentelor IER, coordonarea activităților acestora și comunicarea dintre acestea.”
la punctul 2, după alineatul treisprezece se introduce următorul alineat:
„Infrastructura centralizată de alimentare cu apă și de canalizare pentru zonele urbane și rurale (totalul necesar și consumul zilnic maxim de apă și volumul de deversare a apelor reziduale) va fi planificată pe baza cererii de apă obținute din rezultatele de calcul din Studiul de fezabilitate. Calculele trebuie efectuate pe baza actelor normative aprobate de autoritatea administrației publice centrale responsabilă de domeniul proiectare și construcție. Varianta optimă a soluțiilor propuse pentru dezvoltarea infrastructurii este determinată de cea mai mică valoare a costurilor reduse, luând în considerare costurile resurselor materiale, costul forței de muncă, energia electrică și combustibilul, precum și posibilitatea reducerii acestora atât în timpul construcției, cât și în timpul perioadei de funcționare. Calculul tuturor costurilor pentru crearea și funcționarea sistemelor ar trebui să se bazeze pe consecințele probabile ale impactului sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare asupra mediului și duratei de viață a infrastructurii.”;
punctul 3 se completează cu următorul text:
„Condiția principală pentru îmbunătățirea organizării serviciilor publice este scara eficace din punctul de vedere economic al activităților operatorului, luând în considerare sursele existente de alimentare cu apă, infrastructura de alimentare cu apă și canalizare, instalațiile de sanitație și diviziunea administrativ-teritorială a țării.
Zonele optime de servicii pentru astfel de operatori vor fi determinate ținând seama de metodologia stabilită pentru determinarea „aglomerărilor” și a zonelor sensibile corespunzătoare, precum și de faptul că, din punct de vedere istoric, în Republica Moldova, serviciile de alimentare cu apă și de canalizare sunt integrate pe verticală (adică furnizate de același operator).
În același timp, activitățile companiilor regionale pot fi completate de operatori privați mici, care operează în cadrul modelului de parteneriat public-privat și altele.
„Regionalizarea” serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare se va desfășura, în principal, pe baza și cu ajutorul stimulentelor economice și fiscale, cu excepția cazurilor în care „regionalizarea” este o necesitate imperioasă cauzată de prezența unei singure surse de alimentare cu apă sau a tehnologiilor specifice ale sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare sau a altor motive temeinice.
Autoritățile administrației publice centrale și locale vor oferi consultanță, conform competențelor, pentru implementarea prezentei Strategii în scopul aplicării principiului „regionalizării”, inclusiv: i) inventarierea și evaluarea tehnică a activelor fixe; ii) înregistrarea de stat a dreptului la proprietate la aceste fonduri; iii) crearea unui cadru normativ și de reglementare pentru delegarea gestionării fondurilor fixe operatorilor serviciului de alimentare cu apă și de canalizare; iv) pregătirea unui pachet de acte de standard pentru acești operatori, inclusiv un set de indicatori de performanță etc.
Evaluarea activităților operatorilor va fi realizată pe baza unui sistem unic de indicatori de performanță (analiza comparativă/benchmarking), stabilit la nivel național, ținând cont de practica internațională, în interesul autorităților publice, care deleagă gestiunea serviciului, precum și informarea publicului, Guvernului Republicii Moldova cu privire la performanța operatorilor și a sectorului de alimentare cu apă și sanitație, în general.”;
g) capitolul VI se completează cu următorul text:
„Sectorul de alimentare cu apă și sanitație este finanțat din sursele bugetului de stat și cu sprijinul asistenței externe. Investițiile financiare în sector în perioada 2013-2019 sunt prezentate în tabelul de mai jos, care include datele liniei bugetare a subprogramului 7503 „Alimentare cu apă și sanitație”.
Figura 16. Alocări din bugetul de stat în sectorul apei

Sursa: Proiectul „Întărirea capacităților instituționale în sectorul alimentare cu apă și sanitație în Republica Moldova” (SDC-ADA)
Fondul Ecologic Național a fost creat pentru colectarea de resurse suplimentare în vederea finanțării măsurilor de protecție a mediului și de reconstrucție a ecosistemelor. În acest sens, Guvernul are așteptări majore în privința raportului cost-eficiență cu referire la utilizarea mijloacelor fondului și impactul acestora asupra situației ecologice din republică. În perioada anilor 2016-2019 a fost inițiată implementarea a 306 proiecte în domeniul alimentării cu apă și servicii de canalizare cu finanțare din Fondul Ecologic Național, fiind aprobată suma totală de 734.585,083 lei. Au fost construite 1010,46 km de apeduct; 293,77 km rețele de canalizare; 16 stații de epurare a apelor uzate; 5 stații de tratare a apei; 21 de fântâni arteziene.
În contextul elaborării CBTM pentru anii 2020-2022, sunt planificate circa 600 milioane lei din Fondul Ecologic Național și 290,71 milioane lei din Fondul național pentru dezvoltare regională în scopul implementării proiectelor de alimentare cu apă și sanitație.
Compensația financiară pentru restabilirea resurselor de apă nu este suficientă. Principiul de bază al Directivei privind responsabilitatea de mediu a UE este că resursele naturale, ecosistemele și serviciile ecosistemice deteriorate trebuie să fie restaurate în natură (acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic și fezabil din punct de vedere economic). În acest context, se recomandă să se ia în considerare posibilitatea dezvoltării unui mecanism de înlocuire a practicii de aplicare a plăților pentru poluarea resurselor de apă prin evacuări de ape uzate, cu depășirea limitelor admise de poluanți cu practica de compensare a impactului prin restabilirea stării inițiale a corpului de apă. Conceptul de „prejudiciu cauzat corpurilor de apă” necesită o consolidare legislativă independentă, extinzând conținutul acesteia la procesele de degradare și epuizare a resurselor de apă.
În Republica Moldova accesul la apă și sanitație este definit prin reședință și venituri. Majoritatea gospodăriilor sărace trăiesc în zonele rurale, iar inegalitățile de venit sunt cel mai important factor de inegalitate legat de accesul la apă și sanitație. Datele Biroului Național de Statistică, precum și datele din sondajele de opinie naționale arată că cele mai importante inegalități în ceea ce privește accesul la apă și sanitație se referă la inegalitățile de venit (inegalitățile de venituri ar fi mai mici, dar totuși semnificative dacă accesul la servicii ale gospodăriile sărace ar fi comparate cu gospodăria cu venituri medii). Acestea sunt urmate de inegalități bazate pe dizabilitate și inegalități privind șansele de acces al populației rome și nonrome. Inegalitățile de gen par să fie mai puțin semnificative.

Inegalitățile de acces au scăzut constant în ultimul deceniu. Acesta este în mare parte un factor al investițiilor constante în comunitățile rurale. Deoarece majoritatea gospodăriilor sărace se află în zonele rurale, inegalitatea accesului în zonele rurale a fost redusă la fel cu inegalitățile bazate pe venit.

O altă caracteristică a inegalității în accesul la aceste servicii este inegalitatea intracomunitară, prezentată în figura de mai jos. Aceasta este diferența dintre procentele gospodăriilor ce menționează că există anumite servicii în comunitatea lor (de exemplu, un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă) și procentul gospodăriilor care au și utilizează acest serviciu. Inegalitatea intracomunitară permite să înțeleagă mai precis nivelul inegalităților, deoarece prima condiție pentru ca o gospodărie să beneficieze de un serviciu sau altul este prezența acestui serviciu în comunitate.

Inegalitățile care vizează romii derivă atât din practicile de excludere, cât și de cele discriminatorii. Circa 47% din romi consideră că accesul limitat la serviciile publice este cauzat de faptul că aparțin acestui grup etnic. O astfel de pondere semnificativă a percepțiilor de excludere este explicată numai din cauza existenței unor astfel de practici. Cele mai marcate inegalități sunt atestate de romii și persoanele cu dizabilități. Figura de mai jos ilustrează distanța (inegalitatea) dintre grupurile comunitare în ceea ce privește accesibilitatea financiară. Cele mai vulnerabile grupuri sunt: romii, cei cu dizabilități, cei săraci și vârsta prepensionare (care sunt, cel mai probabil, angajați în agricultura de subzistență).

Sursa: Unequal Moldova,2019”;
h) la capitolul IX, după alineatul 2 se introduc următoarele alineate:
„Prezenta Strategie va fi pusă în aplicare în conformitate cu Planul de acțiuni prevăzut în anexa nr. 11. Răspunderea pentru implementarea prezentei Strategii se pune în sarcina instituțiilor indicate în Planul de acțiuni pentru perioada curentă, conform competențelor.
Planul de acțiuni este principalul mecanism pentru punerea în aplicare a prezentei Strategii. Acțiunile stabilite vor atinge obiectivele specifice, iar prin termenii de realizare și indicatorii fiecărei acțiuni se va verifica gradul de implementare a acțiunilor.”;
4) se completează cu anexa nr.11 cu următorul cuprins:
anexa11
2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării.
PRIM-MINISTRU Ion CHICU
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii,
dezvoltării regionale
şi mediului Ion Perju
Nr. 442. Chișinău, 1 iulie 2020.