Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul II
OBLIGAȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI
Articolul 4. Obligațiile generale ale operatorului
(1) Operatorul este obligat:
a) să întreprindă măsuri de prevenire a accidentelor majore și de limitare a consecințelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului în strictă concordanță cu documentele normativ-tehnice care stabilesc norme și reguli de exploatare în siguranță a obiectelor industriale periculoase, care au caracter obligatoriu și se identifică prin sigla „NRS” (norme și reguli de securitate), inclusiv cu prevederile Legii nr. 116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase și ale Legii nr. 277/2018 privind substanțele chimice;
b) să demonstreze autorităților competente prevăzute la art. 5 că a întreprins măsurile pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și pentru limitarea consecințelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului, reieșind din prevederile art. 12 și ale art. 19.
(2) Pentru a asigura aplicarea prevederilor prezentei legi, operatorul desemnează la nivelul amplasamentului un responsabil pentru managementul securității, care este instruit și atestat în domeniul securității industriale în modul stabilit de Legea nr. 116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase.
Articolul 5. Autoritățile competente
(1) Autorități centrale competente sunt:
a) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului;
b) Ministerul Economiei și Infrastructurii;
c) Ministerul Afacerilor Interne;
d) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Autoritățile centrale competente au misiunea de a analiza situația și problemele din domeniul controlului pericolelor de accidente majore, de a elabora politici publice eficiente în domeniu, de a monitoriza calitatea politicilor și a actelor normative și de a propune intervenții justificate ale statului, care să ofere soluții eficiente în domeniu, asigurând cel mai bun raport dintre rezultatele scontate și costurile preconizate.
(2) Autorități responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:
a) Agenția de Mediu, inclusiv subdiviziunile ei teritoriale;
b) Inspectoratul pentru Protecția Mediului;
c) Agenția pentru Supraveghere Tehnică;
d) Inspectoratul General pentru Situații de Urgență;
e) autoritățile administrației publice locale.
(3) Autoritățile competente prevăzute la alin. (1) și (2) elaborează proceduri de coordonare a activităților în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.
Articolul 6. Notificarea
(1) Operatorul transmite Agenției de Mediu sau subdiviziunilor ei teritoriale o notificare cu următoarele informații:
a) numele sau, după caz, denumirea și/sau denumirea comercială a operatorului și adresa amplasamentului;
b) adresa sediului operatorului și adresa juridică a acestuia;
c) numele și funcția persoanei responsabile de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit. a);
d) fișele cu date de securitate și alte informații necesare pentru identificarea substanțelor periculoase și categoria de substanțe implicate sau care ar putea fi prezente, specificate în anexa nr. 1;
e) cantitatea și forma fizică a substanței sau a substanțelor periculoase, precum și capacitățile de stocare existente în amplasament, exprimate în tone;
f) activitatea existentă sau activitatea propusă a instalației ori a zonelor de depozitare conform documentației de proiect;
g) date despre imediata vecinătate a amplasamentului, factorii care pot provoca un accident major sau pot agrava consecințele acestuia, inclusiv, dacă sunt disponibile, detalii privind amplasamentele vecine, privind siturile care nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, date despre zone și dezvoltări care pot fi sursa unui accident major ori pot crește riscul sau pot agrava consecințele unui accident major și ale unor efecte domino.
(2) Notificarea sau actualizarea acesteia se trimite Agenției de Mediu, prin subdiviziunile teritoriale, în următoarele termene:
a) pentru amplasamentele noi, înainte de obținerea autorizației de construire sau, după caz, în perioada exploatării, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a actului permisiv, potrivit prevederilor legislației, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanțe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalațiilor ori ale activităților acestora;
b) pentru alte amplasamente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Procedura de notificare a activităților ce prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase, inclusiv conținutul și forma fișei cu date de securitate necesare pentru a identifica substanțele periculoase și categoria de substanțe implicate sau care ar putea fi prezente, se aprobă de Guvern.
(4) În baza notificării, subdiviziunile teritoriale ale Agenției de Mediu, împreună cu autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. b) și e), efectuează o vizită în amplasament în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și stabilesc încadrarea acestuia potrivit prezentei legi.
(5) Operatorul actualizează notificarea și o transmite Agenției de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, înainte de apariția următoarelor situații:
a) creșterea ori scăderea cantității de substanță periculoasă prezentă în amplasament, schimbarea naturii ori a formei fizice a acesteia în raport cu cele indicate în notificarea prezentată de operator conform prevederilor alin. (1) sau modificarea proceselor în care aceasta este utilizată;
b) modificarea unui amplasament sau a unei instalații care poate avea consecințe în termeni de pericole de accident major;
c) închiderea definitivă a amplasamentului sau dezafectarea acestuia;
d) modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)–c).
(6) În cazul în care situațiile de la alin. (5) nu au loc, operatorul transmite o notificare actualizată o dată la 5 ani de la depunerea notificării prevăzute la alin. (1).
Articolul 7. Politica de prevenire a accidentelor majore
(1) Operatorul elaborează un document conform anexei nr. 2, în care se prezintă politica de prevenire a accidentelor majore (în continuare – PPAM) și se garantează implementarea acesteia în mod corespunzător. PPAM este elaborată astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului. Aceasta cuprinde obiectivele globale și principiile de acțiune ale operatorului, rolul și responsabilitatea gestionării, precum și angajamentul privind îmbunătățirea continuă a controlului pericolelor de accidente majore, astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecție și să fie proporțională cu pericolele de accident major.
(2) Operatorul întocmește documentul prevăzut la alin. (1) într-un exemplar și îl transmite Agenției de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, în următoarele termene:
a) pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcției sau a exploatării, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a actelor permisive de mediu, conform legislației, a procedurilor și a cerințelor stabilite prin Legea nr. 163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanțe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalațiilor sau ale activităților acestora;
b) pentru alte amplasamente, în termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Agenția de Mediu pune documentul prevăzut la alin. (1) la dispoziția Inspectoratului pentru Protecția Mediului, a Agenției pentru Supraveghere Tehnică și a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
(4) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 10, operatorul revizuiește periodic, cel puțin o dată la 5 ani, și actualizează PPAM. Operatorul transmite PPAM actualizată la Agenția de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, cu 90 de zile înainte de expirarea perioadei de 5 ani de la data la care a fost întocmită.
(5) PPAM este pusă în aplicare de către operator prin mijloace și structuri proprii și printr-un sistem de management al securității, potrivit prevederilor prevăzute la anexa nr. 4, proporțional cu pericolele de accident major și cu gradul de complexitate al activităților din cadrul amplasamentului. În cazul amplasamentelor de nivel inferior, obligația de a pune în aplicare PPAM poate fi îndeplinită prin alte mijloace, structuri și sisteme de management proprii, proporționale cu pericolele de accident major, respectând cerințele prevăzute la anexa nr. 4.
(6) Conținutul-cadru al documentului care prezintă PPAM, precum și informațiile privind sistemul de management al securității se aprobă de către Guvern.
Articolul 8. Măsuri suplimentare în cazul efectelor domino
(1) Autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2), cu excepția autorității prevăzute la lit. e), în baza informațiilor primite de la operatori conform prevederilor art. 6 și 9, a informațiilor suplimentare sau a constatărilor rezultate în urma controalelor efectuate în temeiul art. 19, identifică amplasamentele de nivel inferior și de nivel superior sau grupurile de amplasamente în care riscul ori consecințele unui accident major pot crește din cauza poziției geografice și a proximității unor astfel de amplasamente, precum și din cauza substanțelor periculoase inventariate pe amplasamentul dat.
(2) Dacă autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2) dispun de informații suplimentare față de cele furnizate de operator conform prevederilor art. 6 alin. (1) lit. g), acestea pun la dispoziția operatorului informațiile respective pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
(3) Operatorii amplasamentelor identificate conform prevederilor alin. (1) sunt obligați:
a) să realizeze schimbul de informații pentru a permite operatorilor de amplasamente să țină cont de natura și nivelul general de pericol de accident major în PPAM, în sistemele lor de management al securității, în rapoartele lor de securitate și în planurile lor de urgență interne;
b) să coopereze în procesul de informare a publicului și a siturilor învecinate care nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, precum și în procesul de furnizare a informațiilor către Agenția de Mediu, Agenția pentru Supraveghere Tehnică și către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.
Articolul 9. Raportul de securitate
(1) Operatorul amplasamentului de nivel superior întocmește raportul de securitate, care include:
a) informații referitoare la punerea în practică a PPAM și a sistemului de management al securității, conform anexelor nr. 2 și 4;
b) informații privind identificarea pericolelor de accidente majore, a scenariilor posibile de accidente majore, privind măsurile necesare pentru prevenirea acestor accidente și limitarea consecințelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului;
c) informații privind măsurile de securitate și fiabilitate în proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea instalațiilor, a zonelor de depozitare, echipamentelor și infrastructurii aferente exploatării, măsuri care sunt legate de pericolele de accident major în interiorul amplasamentului;
d) informații privind elaborarea planurilor de urgență interne și informații pentru întocmirea planului de urgență extern;
e) informații necesare autorităților competente prevăzute la art. 5 alin. (2) și autorităților administrației publice locale responsabile de urbanism și amenajarea teritoriului pentru a lua decizii cu privire la localizarea sau dezvoltarea de noi activități în jurul amplasamentelor existente.
(2) Raportul de securitate conține datele și informațiile prevăzute la anexa nr. 3 și este corelat cu cerințele cadrului normativ. În raport se indică denumirea organizațiilor implicate în elaborarea acestuia.
(3) Operatorul transmite raportul de securitate la Agenția de Mediu într-un singur exemplar, în următoarele termene:
a) pentru amplasamentele noi, înainte de începerea construcției sau a exploatării, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a actului permisiv de mediu, conform legislației și cerințelor stabilite prin Legea nr. 163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanțe periculoase ca urmare a unor modificări ale instalațiilor ori ale activităților sale;
b) pentru alte amplasamente, la un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 10, operatorul revizuiește periodic, cel puțin o dată la 5 ani, și actualizează raportul de securitate. Operatorul actualizează raportul de securitate în urma unui accident major sau incident la amplasamentul său, din proprie inițiativă ori la cererea autorității competente prevăzute la art. 5 alin. (2), în cazul în care acest lucru este justificat de date noi sau de informații tehnologice noi în domeniul securității, inclusiv de informații care decurg din analiza unor accidente ori a evenimentelor la limita de producere a unui accident, precum și de progresele în ceea ce privește cunoștințele legate de evaluarea pericolelor.
(5) Raportul de securitate actualizat sau părțile actualizate ale acestuia se transmit Agenției de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, în cel mult 15 zile de la actualizare.
(6) Înainte ca operatorul să înceapă construcția sau exploatarea ori în cazurile prevăzute la alin. (3) lit. b) și alin. (4) din prezentul articol, Agenția de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, după consultarea în scris a autorităților competente prevăzute la art. 5 alin. (2), într-un interval de timp care nu va depăși 12 luni de la primirea raportului și care se stabilește de comun acord în funcție de complexitatea acestuia, comunică operatorului concluziile evaluării raportului de securitate, iar autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2), potrivit prevederilor art. 18, interzic utilizarea sau punerea în funcțiune a amplasamentului în cauză.
(7) Conținutul-cadru al raportului de securitate se aprobă prin hotărâre de Guvern.
(8) Raportul de securitate se elaborează de către personalul instruit și atestat în condițiile Legii nr. 116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase.
Articolul 10. Modificarea unei instalații, a unui amplasament sau a unei zone de depozitare
(1) În cazul modificării unei instalații, a unui amplasament, a unei zone de depozitare sau în cazul modificării unui proces ori a naturii, a formei fizice sau a cantității substanțelor periculoase utilizate, care poate avea consecințe semnificative în cazul producerii unui accident major sau poate determina reclasificarea unui amplasament de nivel inferior ca amplasament de nivel superior ori viceversa, operatorul actualizează:
a) notificarea, care va fi însoțită de fișele cu date de securitate;
b) PPAM și sistemul de management al securității, potrivit informațiilor prevăzute în anexele nr. 2 și 4;
c) raportul de securitate, potrivit informațiilor prevăzute în anexa nr. 3;
d) planul de urgență intern, potrivit informațiilor prevăzute în anexa nr. 5.
(2) Operatorul informează cu privire la detaliile actualizării Agenția de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, iar în cazul actualizării planului de urgență intern – și Agenția pentru Supraveghere Tehnică, prin subdiviziunile ei teritoriale, și transmite documentele actualizate prevăzute la alin. (1) înainte de realizarea modificărilor.
(3) Modificările prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se operează după validarea documentelor prezentate Agenției de Mediu, prin subdiviziunile ei teritoriale, conform alin. (2), de către autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2), cu excepția autorității indicate la lit. e).
Articolul 11. Planurile de urgență
(1) Pentru toate amplasamentele de nivel superior, operatorul:
a) elaborează planul de urgență intern, care include măsurile aplicate în interiorul amplasamentului în cazul producerii unui accident major;
b) furnizează autorității administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul informații care vor fi utilizate pentru elaborarea planului de urgență extern în cazul producerii unui accident major.
(2) În termen de 180 de zile de la data primirii de la operator a informațiilor menționate la alin. (1) lit. b), autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, cu suportul Agenției pentru Supraveghere Tehnică și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, elaborează, pentru măsurile care sunt luate în exteriorul amplasamentului, un plan de urgență extern.
(3) Operatorul îndeplinește cerințele prevăzute la alin. (1), respectând următoarele termene:
a) pentru amplasamentele noi, cu 90 de zile înainte de a începe exploatarea acestora sau înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanțe periculoase;
b) pentru alte amplasamente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Planurile de urgență se stabilesc pentru asigurarea:
a) limitării și a controlului incidentelor, astfel încât să se minimalizeze efectele și să se limiteze daunele asupra sănătății umane, asupra mediului și a proprietății;
b) implementării măsurilor pentru protecția sănătății umane și a mediului împotriva efectelor accidentelor majore;
c) comunicării informațiilor către publicul și serviciile sau autoritățile implicate din zona respectivă;
d) refacerii ecologice și curățării zonei afectate în urma unui accident major.
(5) La elaborarea și actualizarea planului de urgență intern, operatorul consultă personalul din cadrul amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru servicii pe termen lung, relevant din punctul de vedere al securității amplasamentului.
(6) Autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul pune la dispoziția publicului interesat planurile de urgență externe atunci când acestea sunt elaborate sau când sunt modificate substanțial, înainte de a fi aprobate, astfel încât publicul să aibă posibilitatea să își exprime opinia cu privire la aceste planuri.
(7) Planurile de urgență interne și cele externe sunt actualizate și testate periodic, la intervale de cel mult 3 ani, și, dacă este necesar, actualizate de către operator și, respectiv, de către autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul. Actualizarea ține cont de modificările care au loc în cadrul amplasamentelor respective sau al serviciilor de urgență implicate, de noile cunoștințe tehnice, precum și de noile cunoștințe privind intervenția în caz de accidente majore.
(8) Planurile de urgență se pun în aplicare imediat de către operator și de autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul în următoarele situații:
a) când survine un accident major; sau
b) când survine un eveniment necontrolat, care poate, prin natura sa, să conducă la un accident major.
(9) În baza informațiilor conținute în raportul de securitate, autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, în comun cu Agenția de Mediu, Agenția pentru Supraveghere Tehnică și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin subdiviziunile lor teritoriale, poate decide că pentru anumite amplasamente nu este necesar să se elaboreze planul de urgență extern prevăzut la alin. (1) lit. b).
(10) În ceea ce privește planurile de urgență externe, autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, în comun cu Agenția de Mediu, Agenția pentru Supraveghere Tehnică și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin subdiviziunile lor teritoriale, se asigură că acolo unde este cazul se ia în considerare necesitatea întăririi cooperării cu statele vecine în ceea ce privește asistența în domeniul protecției civile, în caz de accidente majore.
(11) Planurile de urgență conțin informațiile prevăzute în anexa nr. 5.
(12) Planurile de urgență se elaborează și se testează potrivit normelor metodologice aprobate de Guvern.
Articolul 12. Amenajarea teritoriului
(1) Autoritățile administrației publice locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul, responsabile de planificarea urbană și amenajarea teritoriului, în comun cu autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2), se asigură că obiectivele de prevenire a accidentelor majore și de limitare a consecințelor acestora pentru sănătatea umană și pentru mediu sunt incluse în politicile de amenajare a teritoriului, inclusiv în documentația de urbanism și amenajare a teritoriului, elaborată și aprobată conform legislației. În acest scop, autoritățile competente examinează documentele de planificare teritorială și emit avize la proiectele în care sunt implicate substanțe sau amestecuri periculoase, cu privire la următoarele aspecte:
a) amplasarea și construcția noilor amplasamente care se încadrează în prevederile prezentei legi și sunt în conformitate cu planul urbanistic general al localității;
b) procedurile de proiectare și construcție a noilor amplasamente, care se efectuează în conformitate cu Legea nr. 163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție;
c) modificările aduse amplasamentelor existente, cărora le sunt aplicabile prevederile art. 10;
d) noi proiecte de dezvoltare, inclusiv căi de transport, bunuri de uz public și zone rezidențiale aflate în vecinătatea amplasamentelor, unde stabilirea de amplasamente sau dezvoltările pot genera, crește riscul sau agrava consecințele unui accident major.
(2) Autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2), în comun cu autoritățile administrației publice locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul, responsabile de amenajarea teritoriului și de urbanism, se asigură că politicile de dezvoltare și amenajare a teritoriului sau alte politici relevante și procedurile de punere în aplicare a acestora prevăd pe termen lung următoarele necesități:
a) de menținere a unor distanțe de siguranță între amplasamentele care cad sub incidența prevederilor prezentei legi și zonele rezidențiale, clădirile și zonele frecventate de public, zonele de agrement și, în măsura în care este posibil, căile de transport importante;
b) de protecție a ariilor naturale protejate de stat și a zonelor de interes special pentru conservare, aflate în apropierea amplasamentelor, atunci când este necesar, prin distanțe de siguranță ori alte măsuri corespunzătoare;
c) de luare a unor măsuri tehnice suplimentare, în cazul amplasamentelor existente, conform prevederilor art. 4, pentru a nu crește riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu.
(3) Autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. a)–d), în colaborare cu autoritățile administrației publice locale pe al căror teritoriu se află amplasamentul, responsabile de urbanism și amenajarea teritoriului, inițiază proceduri de consultare pentru punerea în aplicare a politicilor menționate la alin. (1) din prezentul articol.
(4) Operatorii amplasamentelor prezintă autorităților competente menționate la alin. (3) informații cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, precum și recomandări tehnice cu privire la aceste riscuri.
(5) Operatorii amplasamentelor de nivel inferior prezintă, la solicitarea autorităților competente prevăzute la art. 5 alin. (2), informații cu privire la riscurile pe care le presupune amplasamentul, acestea fiind necesare în scopul amenajării teritoriului.
(6) Dispozițiile prevăzute la alin. (1)–(4) se aplică fără a aduce atingere prevederilor Legii nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului și ale Legii nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
(7) Metodologia pentru stabilirea distanțelor corespunzătoare în activitățile de urbanism și amenajare a teritoriului față de amplasamentele care se încadrează în prevederile prezentei legi se aprobă prin hotărâre de Guvern.
Metodologia se aplică la elaborarea, avizarea și aprobarea planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului, în autorizarea executării lucrărilor de construcții, reieșind din prevederile alin. (1).
Articolul 13. Informarea publicului
(1) Operatorul pune la dispoziția publicului informațiile prevăzute în anexa nr. 6, inclusiv în format electronic, pe propria pagină web oficială. Informațiile se actualizează, inclusiv în cazul modificărilor prevăzute la art. 10.
(2) Pentru amplasamentele de nivel superior, operatorul:
a) comunică lunar, pe pagina web oficială a autorităților menționate la art. 5 și prin intermediul mass-mediei, persoanelor care pot fi afectate de un accident major, fără ca acestea să solicite acest lucru, informații clare și suficiente privind măsurile de securitate și conduita obligatorie în caz de accident major;
b) pune la dispoziția publicului, la cerere, raportul de securitate, iar în cazul aplicării prevederilor art. 21 alin. (3), pune la dispoziția acestuia un raport modificat, sub forma unui rezumat fără caracter tehnic, care include informații generale privind pericolele de accident major și efectele potențiale asupra sănătății umane și asupra mediului în caz de accident major;
c) pune la dispoziția publicului, la cerere, inventarul substanțelor periculoase, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3).
(3) Informațiile care urmează să fie furnizate în temeiul prevederilor alin. (2) lit. a) din prezentul articol sunt prevăzute în anexa nr. 6. Acestea urmează să fie furnizate și tuturor administratorilor sau proprietarilor construcțiilor și ai zonelor de utilitate publică, inclusiv ai școlilor și spitalelor, precum și tuturor amplasamentelor învecinate, în cazul amplasamentelor care intră sub incidența prevederilor art. 8.
(4) Operatorul are obligația să furnizeze informațiile o dată la 5 ani, să le revizuiască periodic și, atunci când este necesar, să le actualizeze, inclusiv în cazul unor modificări care intră sub incidența prevederilor art. 10.
(5) În ceea ce privește posibilitatea producerii unui accident major cu efecte transfrontaliere provenind de la un amplasament de nivel superior, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență furnizează informații autorităților similare din statele învecinate care pot fi afectate, astfel încât prevederile art. 11 și 12 și ale prezentului articol să poată fi folosite, acolo unde sunt aplicabile, de către statele care pot fi afectate.
(6) În cazurile în care un amplasament aflat în apropierea teritoriului altui stat nu prezintă pericol de accident major în afara perimetrului său, în contextul prevederilor art. 11 alin. (9), și, din acest motiv, nu este necesară elaborarea unui plan de urgență extern prevăzut la art. 11 alin. (1), Inspectoratul General pentru Situații de Urgență informează autoritățile similare din statul vecin cu privire la decizia adoptată și motivarea acesteia.
Articolul 14. Consultarea publicului și participarea la procesul decizional
(1) Agenția de Mediu, prin subdiviziunile sale teritoriale, în colaborare cu autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, ia măsurile prevăzute de legislație pentru a oferi, din timp, publicului interesat posibilitatea să își exprime opinia cu privire la proiectele privind:
a) planificarea de noi amplasamente, prevăzută la art. 12;
b) modificarea semnificativă a amplasamentelor, prevăzută la art. 10, în cazul în care aceste modificări sunt supuse prevederilor art. 12;
c) noile amenajări în apropierea imediată a amplasamentelor, în cazul în care acestea pot crește riscul sau pot agrava consecințele unui accident major, potrivit prevederilor art. 12.
(2) În cazul proiectelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, publicul este informat, prin anunțuri publice sau prin alte mijloace, inclusiv prin mijloacele electronice, dacă acestea sunt disponibile, la începutul procedurii de adoptare a unei decizii ori, cel târziu, imediat ce informațiile pot fi furnizate, cu privire la următoarele aspecte:
a) obiectul proiectului specific;
b) informația despre supunerea proiectului unei evaluări de impact asupra mediului la nivel național sau transfrontalier ori al consultărilor între statele învecinate în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (5);
c) datele de contact ale autorității responsabile de luarea deciziei, de la care pot fi obținute informații, căreia îi pot adresa întrebări și îi pot fi prezentate observații și detalii privind termenele pentru transmiterea acestora;
d) natura posibilelor decizii sau, în cazul în care o decizie există deja, proiectul acesteia;
e) ora și locul în care vor fi oferite informațiile relevante, în cazul anunțurilor publice, sau mijloacele prin care acestea vor fi oferite;
f) detalii privind modalitățile de participare a publicului și de consultare a acestuia, realizate conform prevederilor din Regulamentul privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016.
(3) În ceea ce privește proiectele prevăzute la alin. (1), autoritatea competentă pentru protecția mediului se asigură că publicul interesat are acces, în termenele legale stipulate în procedurile de reglementare, la următoarele elemente:
a) principalele rapoarte și recomandări adresate autorității competente pentru protecția mediului la momentul în care publicul interesat a fost informat în conformitate cu alin. (2), potrivit prevederilor legislației;
b) alte informații decât cele cuprinse în prezentul alineat, care sunt relevante pentru decizia adoptată și care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat, potrivit prevederilor Regulamentului privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016.
(4) Agenția de Mediu, prin subdiviziunile sale teritoriale, se asigură că publicul interesat beneficiază de dreptul de a formula observații și opinii înainte de adoptarea unei decizii cu privire la un proiect, astfel cum prevede alin. (1), și că rezultatele consultărilor desfășurate în temeiul respectivului alineat sunt luate în considerare, în mod corespunzător, la adoptarea unei decizii.
(5) Atunci când se ia o decizie, autoritatea competentă pentru protecția mediului pune la dispoziția publicului:
a) conținutul deciziei și motivele pe care se bazează, inclusiv orice actualizări ulterioare;
b) rezultatele consultărilor organizate înainte de adoptarea deciziei și informațiile privind modul în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă.
(6) La stabilirea de planuri sau programe legate de aspectele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), Agenția de Mediu se asigură că publicului i se oferă din timp posibilități efective de a participa la pregătirea și modificarea sau revizuirea acestora prin utilizarea procedurilor stabilite în Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu și Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului. Autoritatea competentă pentru protecția mediului identifică publicul interesat să participe în sensul prezentului alineat, inclusiv organizațiile neguvernamentale relevante care îndeplinesc condițiile legislației, precum cele care promovează protecția mediului.
(7) Prevederile alin. (6) din prezentul articol nu se aplică planurilor și programelor pentru care o procedură de participare a publicului se realizează în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
(8) Modalitățile de informare și consultare a publicului interesat sunt cele prevăzute în Regulamentul privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016.
Articolul 15. Informațiile furnizate de către operator și acțiunile întreprinse de către acesta în urma producerii unui accident major
(1) În urma producerii unui accident major, operatorul are obligația să ia următoarele măsuri:
a) să informeze imediat autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, Agenția de Mediu, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Agenția pentru Supraveghere Tehnică referitor la producerea accidentului;
b) să ofere imediat autorității administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul și Inspectoratului General pentru Situații de Urgență informații referitoare la circumstanțele accidentului, substanțele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătății umane, asupra mediului și asupra proprietății și măsurile de urgență adoptate;
c) să informeze autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2) cu privire la măsurile planificate pentru atenuarea efectelor pe termen mediu și lung ale accidentului, precum și pentru prevenirea repetării unui astfel de accident;
d) să actualizeze informațiile furnizate în cazul în care cercetările ulterioare dezvăluie date suplimentare care modifică informațiile inițiale sau concluziile stabilite.
(2) Autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, în comun cu subdiviziunea teritorială a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, la primirea informațiilor furnizate de către operator în temeiul alin. (1) lit. a) și b) din prezentul articol, informează toate celelalte autorități competente prevăzute la art. 5 alin. (2).
(3) Procedura de notificare a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase, produse inclusiv în context transfrontalier, se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la clasificarea situațiilor excepționale și la modul de acumulare și prezentare a informațiilor în domeniul protecției populației și teritoriului în caz de situații excepționale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1076/2010.
Articolul 16. Acțiunile întreprinse de autoritățile competente în urma producerii unui accident major
(1) În urma producerii unui accident major, autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2) au următoarele obligații:
a) să se asigure că s-au întreprins toate măsurile urgente care s-ar putea dovedi necesare pe termen mediu și lung;
b) să colecteze, prin control, investigație sau prin alte mijloace corespunzătoare, informațiile necesare pentru o analiză completă a aspectelor tehnice, organizaționale și manageriale ale accidentului;
c) să se asigure că operatorul ia toate măsurile de remediere necesare;
d) să facă recomandări cu privire la viitoarele măsuri de prevenire;
e) să informeze persoanele care pot fi afectate cu privire la accidentul care a avut loc și, atunci când este cazul, cu privire la măsurile luate pentru atenuarea consecințelor acestuia;
f) să informeze în cel mai scurt timp autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (1) cu privire la producerea accidentului;
g) să evalueze impactul accidentului major asupra sănătății umane.
(2) Procedura de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase se efectuează în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 116/2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase.
Articolul 17. Informații furnizate de către Republica Moldova statelor afectate în urma producerii unui accident major
(1) În scopul prevenirii și limitării consecințelor accidentelor majore, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, în calitate de coordonator național al Convenției privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992), la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1546/1993, și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în calitate de punct de contact pentru notificarea accidentelor industriale, conform Convenției privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale, informează statele posibil afectate despre accidentele majore produse pe teritoriul Republicii Moldova, dacă acestea îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 7. Informarea cuprinde următoarele:
a) statul, denumirea și adresa autorității responsabile pentru elaborarea notificării;
b) data, ora și locul producerii accidentului major, incluzând numele sau, după caz, denumirea și/sau denumirea comercială a operatorului, și adresa amplasamentului implicat;
c) descrierea circumstanțelor în care s-a produs accidentul, incluzând lista substanțelor periculoase implicate și efectele imediate asupra sănătății umane și mediului;
d) descrierea măsurilor de urgență întreprinse și a măsurilor imediate pentru a preveni repetarea accidentului;
e) rezultatele analizei și recomandările Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se pun la dispoziția Secretariatului Convenției privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale de îndată ce este posibil din punct de vedere practic și cel târziu în decurs de un an de la data accidentului, prin utilizarea bazei de date prevăzute la art. 20 alin. (4). Dacă, în acest termen, referitor la datele prevăzute la alin. (1) lit. e) din prezentul articol se pot furniza numai informații preliminare pentru introducerea în baza de date, informațiile se actualizează odată ce sunt disponibile rezultatele unei analize mai aprofundate și recomandări noi.
(3) Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) poate fi amânată pentru a permite finalizarea procedurilor judiciare în cazul în care furnizarea informației poate afecta acele proceduri.
(4) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului comunică Secretariatului Convenției privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale denumirea și adresa instituțiilor/organizațiilor care pot deține informații relevante referitoare la accidentele majore și care pot asigura consultanță autorităților competente din alte state care trebuie să intervină în eventualitatea unui astfel de accident.
Articolul 18. Interzicerea utilizării amplasamentelor, a instalațiilor și a zonelor de depozitare
(1) Autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (2) interzic utilizarea sau punerea în funcțiune a oricărui amplasament, a oricărei instalații sau zone de depozitare ori a oricărei părți din acestea dacă măsurile luate de operator pentru prevenirea sau atenuarea accidentelor majore prezintă deficiențe grave. În acest sens, se iau în considerare, între altele, deficiențele grave în desfășurarea acțiunilor identificate în raportul de control.
(2) Autoritățile competente prevăzute la alin. (1) pot interzice utilizarea ori punerea în funcțiune a oricărui amplasament, a oricărei instalații sau zone de depozitare ori a oricărei părți din acestea dacă operatorul nu a înaintat, în termenul stabilit, notificarea, documentul PPAM, raportul de securitate sau alte informații solicitate potrivit prevederilor prezentei legi.
(3) Operatorii au dreptul să conteste decizia de interdicție. Contestația se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, cu respectarea prevederilor Codului administrativ și fără a aduce atingere altor prevederi legale.
(4) Procedura de interzicere a utilizării ori a punerii în funcțiune a unui amplasament, a unei instalații sau zone de depozitare ori a oricărei părți din acestea se aprobă de Guvern.
Articolul 19. Controale
(1) Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Supraveghere Tehnică și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (ca organ consultativ) organizează un sistem de control adaptat tipului de amplasament și care nu depinde de primirea raportului de securitate sau a oricăror alte documente înaintate de operator, în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
(2) Numărul controalelor efectuate asigură examinarea planificată a sistemelor tehnice, organizaționale sau manageriale utilizate în cadrul amplasamentului, corespunde complexității acestuia și cantităților de substanțe existente, astfel încât:
a) operatorul poate demonstra că, în legătură cu diversele activități din cadrul amplasamentului, a luat măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore;
b) operatorul poate demonstra că a asigurat mijloacele necesare pentru limitarea consecințelor accidentelor majore în interiorul amplasamentului și în afara acestuia;
c) datele și informațiile cuprinse în raportul de securitate sau în orice alt document înaintat reflectă în mod corespunzător condițiile din cadrul amplasamentului;
d) informațiile sunt puse la dispoziția publicului potrivit prevederilor art. 13.
(3) Autoritățile competente cu atribuții de control își coordonează planurile anuale de control pentru a efectua controale comune la amplasamentele încadrate sub incidența prevederilor prezentei legi.
(4) Fiecare plan de control include următoarele elemente:
a) evaluarea generală a problemelor de securitate relevante;
b) zona geografică acoperită de planul de control;
c) lista amplasamentelor incluse în plan;
d) lista grupurilor de amplasamente cu posibile efecte domino conform dispozițiilor art. 8;
e) lista amplasamentelor în care anumite surse externe de risc sau de pericol pot crește riscul ori consecințele unui accident major;
f) procedurile pentru controalele planificate, inclusiv programele pentru astfel de controale;
g) procedurile aplicabile controalelor inopinate în conformitate cu prevederile alin. (7);
h) dispoziții privind cooperarea dintre diferite autorități cu atribuții de control.
(5) Perioada dintre două vizite consecutive la fața locului nu depășește un an – pentru amplasamentele de nivel superior și 3 ani – pentru amplasamentele de nivel inferior, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a întocmit un program de control bazat pe evaluarea sistematică a pericolelor de accidente majore în cadrul amplasamentelor vizate.
(6) Pentru stabilirea frecvenței controalelor se realizează evaluarea sistematică a pericolelor din amplasamentele în cauză, care se bazează pe următoarele criterii:
a) impactul potențial al amplasamentelor în cauză asupra sănătății umane și a mediului;
b) măsura în care au fost respectate cerințele prezentei legi;
c) numărul de incidente/accidente înregistrate anterior în amplasament. Dacă este cazul, se iau în considerare constatările relevante ale controalelor efectuate în temeiul altor acte normative.
(7) Pentru investigarea sesizărilor privind deficiențele grave, a accidentelor grave și a evenimentelor la limita de producere a unui accident, a incidentelor sau a cazurilor de neconformitate, autoritățile prevăzute la alin. (1) desfășoară controale inopinate cât mai curând posibil de la data primirii acestor informații.
(8) În termen de cel mult 5 zile de la data realizării fiecărui control, autoritățile competente prevăzute la alin. (1) comunică operatorului concluziile controlului, precum și toate acțiunile identificate, dacă acestea nu au fost dispuse până la această dată.
(9) După primirea concluziilor controlului, operatorul, de comun acord cu autoritățile competente menționate la alin. (1), stabilește pentru fiecare acțiune prevăzută un calendar de punere în aplicare și notifică autoritățile competente despre realizarea acestora.
(10) Dacă, în cadrul realizării unui control, se identifică un caz important de neconformitate cu dispozițiile prezentei legi, în termen de maximum 6 luni se efectuează un control inopinat pentru verificarea respectării cerințelor stabilite de legislație.
(11) Când este posibil, controalele se coordonează și se combină cu alte controale, efectuate în temeiul altor acte normative.
(12) Operatorii asigură autorităților competente prevăzute la alin. (1) asistență necesară pentru efectuarea controalelor și obținerea oricărei informații, în special pentru a permite acestora evaluarea completă a posibilității producerii unui accident major și determinarea măsurii în care este posibil să crească probabilitatea producerii unor accidente majore sau a agravării acestora, precum și pentru pregătirea unui plan de urgență extern și luarea în considerare a substanțelor care, datorită caracteristicilor lor fizice, condițiilor speciale sau localizării lor, pot impune atenție suplimentară, în scopul respectării prevederilor prezentei legi.
(13) Modul de planificare, organizare, pregătire și de desfășurare a controalelor comune la amplasamentele care cad sub incidența prezentei legi se stabilește în baza Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
Articolul 20. Sistemul și schimbul de informații
(1) Autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (1) participă la schimb de informații în domeniul controlului pericolelor de accidente majore care pot cauza efecte transfrontaliere, organizat de Comisia Europeană în conformitate cu prezenta lege.
(2) La fiecare 4 ani, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, coordonatorul național al Convenției privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale, în colaborare cu celelalte autorități centrale competente, întocmește raportul privind punerea în aplicare a prevederilor Convenției, pe care îl transmite Secretariatului Convenției privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale.
(3) Pentru amplasamentele care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, autoritățile menționate la alin. (2) transmit Comisiei Europene raportul privind punerea în aplicare a prevederilor legii, care conține următoarele informații:
a) numele sau, după caz, denumirea și/sau denumirea comercială a operatorului, și adresa amplasamentului în cauză;
b) activitatea sau activitățile desfășurate în cadrul amplasamentului.
(4) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, în colaborare cu celelalte autorități centrale competente, desemnează persoanele care să acceseze bazele de date dezvoltate de Comisia Europeană referitoare la amplasamentele ce cad sub incidența prezentei legi, precum și la accidentele majore care au avut loc. În vederea obținerii accesului la aceste baze de date ale sistemului de informații, lista cu persoanele desemnate din cadrul autorităților competente se întocmește, se actualizează periodic și se transmite Comisiei Europene.
(5) Pentru a asigura comunicarea cu Comisia Europeană, autoritățile competente prevăzute la art. 5 alin. (1) dezvoltă baze de date comune care să cuprindă informații referitoare la amplasamentele ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi, precum și la incidentele și accidentele majore care au avut loc pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 21. Accesul la informații și confidențialitatea
(1) În scopul asigurării transparenței, Agenția de Mediu are obligația de a pune la dispoziția oricărei persoane fizice sau juridice care solicită acest lucru toate informațiile primite în baza prevederilor prezentei legi și ale Regulamentului privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016.
(2) Furnizarea oricăror informații solicitate în temeiul prevederilor prezentei legi, inclusiv în baza prevederilor art. 13 din prezenta lege, poate fi refuzată sau restricționată de către Agenția de Mediu în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile cap. III din Regulamentul privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016.
(3) Furnizarea informațiilor complete prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. b) și c) din prezenta lege, deținute de către Agenția de Mediu, poate fi refuzată de către aceasta, fără a aduce atingere alin. (2) din prezentul articol, în cazul în care operatorul a solicitat să nu se divulge anumite părți ale raportului de securitate sau ale inventarului substanțelor periculoase în condițiile prevăzute de dispozițiile pct. 26 și 29 din Regulamentul privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016. Agenția de Mediu poate decide, de asemenea, din aceleași motive, nedivulgarea anumitor părți ale raportului sau ale inventarului substanțelor periculoase. În astfel de cazuri, cu aprobarea autorității respective, operatorul furnizează autorității competente un raport sau un inventar modificat, care exclude aceste părți.
Articolul 22. Accesul la justiție
Agenția de Mediu se asigură că:
a) orice persoană care solicită informații în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. b) sau c) sau cu ale art. 21 alin. (1) din prezenta lege poate să obțină, potrivit prevederilor pct. 32 și 33 din Regulamentul privind accesul publicului la informația de mediu, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1467/2016, o revizuire a actelor sau a omisiunilor altei autorități competente în legătură cu o astfel de solicitare;
b) în cadrul sistemului juridic, publicul interesat are acces la procedurile de contestare în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea legislației
Persoanele fizice și/sau juridice vinovate de încălcarea legislației privind condițiile de utilizare a substanțelor periculoase în contextul prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu Codul contravențional, Codul penal și cu alte acte normative.
Anexa nr. 3
Date și informații minime ce trebuie incluse în raportul de securitate
1. Informații referitoare la sistemul de management și organizarea amplasamentului în vederea prevenirii accidentelor majore.
Aceste informații conțin elementele indicate în anexele nr. 2 și nr. 4.
2. Prezentarea mediului în care este localizat amplasamentul:
a) descrierea amplasamentului și a zonei în care este localizat acesta, inclusiv localizarea geografică, condițiile meteorologice, geologice, hidrografice și, dacă este necesar, istoricul amplasamentului;
b) identificarea instalațiilor și a altor activități ale amplasamentului care pot prezenta un pericol de accident major;
c) identificarea, pe baza informațiilor disponibile, a amplasamentelor învecinate, precum și a siturilor care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, a zonelor și a amenajărilor care pot genera sau crește riscul ori consecințele unui accident major și ale unor efecte domino;
d) descrierea zonelor în care poate avea loc un accident major.
3. Descrierea instalației:
a) descrierea activităților și a produselor principale ale acelor părți ale amplasamentului care sunt importante din punctul de vedere al securității, al surselor de risc de accident major și al condițiilor în care un astfel de accident major poate surveni, alături de o descriere a măsurilor preventive propuse;
b) descrierea proceselor, în special a metodelor de operare, luând în considerare, atunci când este cazul, informațiile disponibile privind cele mai bune practici;
c) descrierea substanțelor periculoase:
(i) inventarul substanțelor periculoase, care să cuprindă:
– identificarea substanțelor periculoase: denumire chimică, numărul de înregistrare după Serviciul de abstracte chimice (CAS), denumirea conform Nomenclatorului internațional al Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC);
- cantitatea maximă de substanțe periculoase care există în amplasament sau care poate exista;
(ii) caracteristicile fizice, chimice, toxicologice și menționarea pericolelor, atât imediate, cât și pe termen lung, pentru sănătatea umană și pentru mediu;
(iii) comportamentul fizic și chimic în condiții normale de utilizare sau în condiții previzibile de accident.
4. Identificarea și analiza riscurilor de accidente și metodele de prevenire:
a) descrierea detaliată a scenariilor posibile de accidente majore și probabilitatea producerii acestora sau condițiile în care acestea se pot produce, inclusiv un rezumat al evenimentelor care pot juca un rol în declanșarea fiecăruia dintre aceste scenarii, incluzând în special:
(i) cauze interne, inclusiv operaționale;
(ii) cauze externe, precum cele legate, de exemplu, de efectele domino, de situri care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi, de zone și amenajări care pot genera sau crește riscul ori consecințele unui accident major;
(iii) cauze naturale, de exemplu cutremure sau inundații;
b) evaluarea magnitudinii și a severității consecințelor accidentelor majore identificate, inclusiv prezentarea de hărți, imagini sau descrieri echivalente ce prezintă zonele care pot fi afectate de astfel de accidente generate de amplasament;
c) analiza accidentelor și a incidentelor din trecut, cu aceleași substanțe și procese utilizate, luarea în considerare a experienței acumulate, precum și referința explicită la măsurile luate pentru a preveni astfel de accidente;
d) descrierea parametrilor tehnici și a echipamentului utilizat pentru securitatea instalațiilor.
5. Măsuri de protecție și de intervenție pentru limitarea consecințelor unui accident major:
a) descrierea echipamentului instalat în cadrul amplasamentului cu scopul de a limita consecințele accidentelor majore pentru sănătatea umană și pentru mediu, care include, de exemplu, sisteme de detecție/de protecție, dispozitive tehnice pentru limitarea volumului emisiilor accidentale, inclusiv pulverizatoare de apă, perdele de vapori, cuve de retenție de urgență sau vase de colectare, ventile de blocare, sisteme de inertizare, amenajări pentru reținerea apei de incendiu;
b) organizarea alertării și a intervenției;
c) descrierea resurselor interne sau externe care pot fi mobilizate;
d) descrierea tuturor măsurilor tehnice și netehnice relevante pentru reducerea impactului unui accident major.