Secţiunea 1.
Întrevederile
23. În cel mult 5 zile lucrătoare de la data recepţionării actului, consilierul de probaţiune înștiințează subiectul probaţiunii pentru a se prezenta la biroul de probaţiune în vederea realizării primei întrevederi.
24. Înștiințarea minorului se face prin intermediul părinţilor sau altor reprezentanți legali, iar în cazul în care minorul se află în supravegherea unei instituţii specializate de stat sau de reabilitare psihologică, prin intermediul administraţiilor acestor instituţii.
25. În cazul în care subiectul probaţiunii nu se prezintă la data stabilită fără a comunica în prealabil motivul neprezentării, consilierul de probaţiune întreprinde măsuri iniţiale de căutare prin vizite la domiciliu, la locul de muncă sau de studii, întrevederi cu rude şi vecini, apeluri telefonice, contactarea altor surse care ar putea oferi informaţii despre locul aflării lui.
26. În cazul în care măsurile de căutare nu s-au soldat cu succes, consilierul de probaţiune expediază în instanţa de judecată demersul cu privire la dispunerea dării în căutare, însoţit de dovezi care demonstrează situaţia de fapt constatată.
27. Pînă la realizarea primei întrevederi, consilierul de probaţiune stabileşte dacă s-a întocmit sau nu, în privinţa subiectului probaţiunii, referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii pînă la condamnare, iar în cazul în care se constată că un astfel de referat s-a întocmit, acesta se ia în considerare la întocmirea planului de probaţiune.
28. În cazul în care se constată că referatul de evaluare a fost întocmit de către un alt birou de probaţiune, se solicită imediat transmiterea unei copii a acestuia.
29. Prima întrevedere cu subiectul probaţiunii se desfăşoară, după caz, și în prezența psihologului din cadrul biroului de probaţiune sau a psihologului ce a asistat copilul care se va expune în privința necesității și tipului de asistenţă psihologică ce urmează a fi acordată.
30. La prima întrevedere cu subiectul probaţiunii, consilierul de probaţiune desfăşoară următoarele acţiuni:
1) asigură, în cazul minorului, prezenţa reprezentantului legal;
2) aduce la cunoştinţa subiectului probaţiunii motivul solicitării prezenței la biroul de probațiune, numele şi prenumele consilierului de probaţiune responsabil de caz;
3) pune la dispoziţia subiectului probaţiunii datele de contact ale biroului de probațiune sau, după caz, ale consilierului de probaţiune;
4) aduce la cunoştinţa subiectului probaţiunii conținutul hotărîrii instanței de judecată sau ordonanța procurorului, a obligaţiilor și condițiilor impuse de instanţa de judecată/procuror, precum şi a consecinţelor nerespectării acestora, drepturile şi obligaţiile lui, şi activităţile de probaţiune care pot fi efectuate de către consilierul de probațiune;
5) explică necesitatea respectării regulilor de conduită în societate, precum şi consecinţele săvîrşirii de noi infracţiuni;
6) explică despre necesitatea înştiinţării în scris a consilierului de probaţiune, în cazul schimbării domiciliului/reședinței temporare sau părăsirii acestuia pe un termen mai mare de 5 zile.
31. Informațiile aduse la cunoștința subiecților probațiunii se consemnează într-un raport al primei întrevederi, care se semnează de către consilierul de probațiune și subiectul probațiunii. În cazul minorului, raportul primei întrevederi este semnat și de către reprezentantul legal.
32. La solicitare, o copie a raportului prevăzut la pct. 31 se înmînează subiectului probațiunii sau reprezentantului legal, după caz.
33. În privinţa minorului, consilierul de probaţiune se informează:
1) despre persoanele cărora urmează să le fie transmis minorul sub supraveghere pentru a se convinge că acestea sunt capabile să asigure supravegherea lui, în cazul aplicării măsurii respective;
2) dacă reprezentantul legal are o influenţă pozitivă asupra minorului, este în stare să aprecieze obiectiv gravitatea faptei şi poate să exercite un control asupra minorului;
3) despre starea materială a acestuia, în cazul aplicării obligaţiei de a repara paguba victimei, dacă acesta este remunerat, are bursă, alte venituri sau proprietăţi, dacă el poate repara dauna cauzată, inclusiv în situaţia în care părinții sau curatorii acceptă, conform acordului cu partea vătămată, să repare dauna cauzată;
4) despre comportamentul minorului în familie, cît şi despre starea sănătăţii, în cazul aplicării obligaţiei de a urma un curs de reabilitare psihologică;
5) despre locul aflării instituţiei de învăţămînt sau de reabilitare psihologică.
34. Întrevederile cu subiectul probaţiunii se desfăşoară în biroul de probaţiune, dar pot fi derulate, după caz, la domiciliul/reședința temporară a subiectului probaţiunii, la locul de studii sau de muncă al acestuia, ori în alte locuri de executare a obligațiilor impuse persoanei.
35. Periodicitatea întrevederilor cu subiectul probaţiunii se stabileşte în funcţie de nevoile identificate, problemele sociale, nivelul riscului de recidivă, comportamentul subiectului probaţiunii pe perioada supravegherii, modul în care respectă obligaţiile impuse de instanţa de judecată, precum și de necesitatea intervenţiei în resocializarea lui.
36. Consilierul de probaţiune adaptează măsurile de supraveghere și control, precum și pe cele specifice de asistare și sprijin la fiecare subiect al probaţiunii, luînd în considerare personalitatea, comportamentul social, relaţiile în colectiv şi familie, infracţiunea comisă precum şi altă informaţie din fişa de evaluare psihosocială pentru minori sau adulţi.
37. La întrevederi pot fi invitate şi rudele subiectului probaţiunii sau alte persoane care pot influenţa pozitiv asupra comportamentului acestuia.
38. După fiecare întrevedere se întocmeşte un raport semnat de consilierul de probaţiune și subiectul probațiunii, care se anexează la dosarul personal de probațiune.
Secţiunea 2.
Evaluarea riscului și nevoilor
39. Evaluarea inițială a nevoilor cu potențial criminogen se realizează în scopul stabilirii riscului comiterii de noi infracțiuni sau contravenții, a clasei de supraveghere și a planificării executării obligațiilor impuse subiectului probațiunii.
40. În cadrul evaluării situației personale și sociale a subiectului probaţiunii:
1) se identifică și se prioritizează nevoile cu potențial criminogen ale persoanei aflate în supraveghere și se stabilesc obiective în vederea diminuării acestora;
2) se stabileşte diagnoza socială, fază în care se sistematizează şi se analizează informaţiile obţinute în urma investigaţiei sociale în care consilierul de probaţiune îşi formează o concluzie despre modul de abordare a cazului sub aspectul controlului, asistenţei şi consilierii;
3) se stabilește nivelul riscului și se planifică, în concret, măsuri considerate oportune pentru reducerea riscului de săvîrșire a unor infracțiuni.
41. Evaluarea subiectului probațiunii este realizată prin colectarea și analiza informaţiilor cu privire la:
1) mediul familial: relaţiile din familie, ataşament, valori familiale promovate, persoane aflate la întreținere, probleme de familie, stilul parental, asumarea responsabilităților parentale, relaţia cu familia lărgită, implicarea familiei în susținerea persoanei și soluţionarea nevoilor și problemelor acesteia;
2) locuință, condiţiile de locuit, domiciliul/reședința temporară, regiunea geografică, vecinătate, atitudinea față de situația locativă, legătura cu infracțiunea comisă;
3) școală: nivel de studii, pregătirea profesională actuală, situația școlară (în cazul minorilor), relații cu colegii și profesorii, comportamentul la școală, locul ocupat în colectiv, succes sau eşec şcolar, abandon, atitudinea față de pregătirea pe care o urmează, perspective legate de educație, oportunități/restricții educaționale, comunicarea familiei cu școala, legătura cu infracțiunea comisă;
4) rețea socială/grupul de apartenență: poziţia în cercul de rude/prieteni, imaginea familiei în comunitatea locală, apartenența la un grup infracţional, cauza apartenenţei (interesele, beneficiile), relaţiile pînă şi după comiterea infracţiunii în grup, modele de comportament promovate;
5) modalități de petrecere a timpului liber: relații sociale, interese, pasiuni, anturaje (rolul în grup, nevoi de valorizare în grup), perspectiva față de timpul liber, legătura cu infracțiunea comisă;
6) locul de muncă: calificări profesionale, stabilitatea la locul de muncă, satisfacţie, activitățile curente derulate, program de lucru, date privind angajatorul, relații la locul de muncă, istoricul ultimelor locuri de muncă, atitudinea față de muncă, legătura cu infracțiunea comisă;
7) situația financiară: sursele de venit, modalitățile de folosire a banilor, datorii, atitudinea față de situația financiară, oportunități/restricții, legătura cu infracțiunea comisă;
8) vicii/dependențe: face abuz de alcool/substanțe narcotice și stupefiante, informații privind consumul, tip/frecvență/cantitate, există estimarea riscului de recădere în cercul schimbării comportamentale, motivaţia pentru schimbare, tratamente administrate anterior, precum și instituțiile responsabile, alte dependențe, precum jocuri de noroc; legătură între consumul de alcool/substanțe narcotice și stupefiante sau alte dependențe şi infracțiunea comisă;
9) starea de sănătate fizică și mentală: problemele de sănătate, tipul problemelor psiho-emoționale, forme de manifestare ale afecțiunii, persoane, instituții implicate în tratare, tratament medical, istoricul tratamentelor administrate, rezistență la stres, agresivitate/autocontrol, conflicte, depresie, gînduri suicidale, atitudinea față de starea psiho-emoțională, legătura problemelor psiho-emoționale cu infracțiunea comisă;
10) comportamentul infracțional: trecutul infracțional, descrierea, contextul, organizarea modului de săvîrșire a faptei (inițiativa, premeditare, instrumente, unelte, etc.), motivație, antecedente penale și comportamentale, condamnări anterioare, asumarea responsabilității, starea psiho-emoțională înainte, în timpul și după comiterea infracțiunii, participație (poziția în grup), influență alcool/substanțe narcotice și stupefiante în raport cu infracțiunea comisă, legătura cu victima, atitudinea față de victimă înainte și după comiterea infracțiunii, conștientizarea consecințelor, atitudinea față de prejudiciu, perspectiva asupra comportamentului promovat și asupra celui viitor, planuri stabilite;
11) alte aspecte considerate de către consilierul de probațiune relevante în raport cu analiza realizată.
42. La fiecare arie de investigație avută în vedere în cadrul interviului cu subiectul probațiunii, consilierul de probațiune urmărește și evaluarea disponibilității persoanei pentru schimbare.
43. La realizarea evaluării se vor lua în considerare informațiile conținute în raportul de evaluare întocmit în etapa presentințială, dacă acesta a fost întocmit, precum și, dacă este cazul, informațiile obținute prin contactarea instituțiilor din comunitate sau informațiile cuprinse în evaluarea realizată de instituția penitenciară, în cazul persoanelor liberate condiționat de pedeapsă înainte de termen.
44. Investigarea realizată de consilierul de probațiune poate fi completată, după caz, prin colectarea de informaţii de la alte surse, precum:
1) părinţii, alte persoane relevante din mediul familial;
2) persoana sau instituţia în supravegherea căreia se află subiectul probaţiunii;
3) cadrele didactice şi documentele deținute de instuțiile de învățămînt;
4) persoane relevante de la locul de muncă;
5) medicii, psihologii, asistenţii sociali şi alţi specialişti – contactarea specialiştilor în evidenţa cărora se află subiectul probaţiunii;
6) autoritățile administrației publice locale, alți subiecți în evidența cărora se află persoana evaluată;
7) grup de prieteni şi alte surse relevante pentru caz.
45. Contactarea surselor în scopul colectării sau verificării informației se realizează astfel încît aceasta să nu prejudicieze imaginea persoanei în colectivitate sau comunitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în detrimentul programului probațional, contactarea surselor se realizează astfel încît să se aducă atingere minimă imaginii persoanei în colectivitate sau comunitate.
46. Riscul de a comite infracţiuni este corelat cu factorii criminogeni ce pot fi clasificaţi, după cum urmează:
1) factori statici, care se referă la:
a) cariera infracţională - numărul condamnărilor, paternul infracţional;
b) infracţiunea comisă - infracţiunea propriu-zisă, timp, loc, circumstanţe, recunoaştere şi negare, rolul în infracţiunea comisă;
2) factori dinamici, dintre cei identificați în urma explorării ariilor menționate la pct. 41.
47. Evaluarea riscului de recidivă se referă la riscul de a comite noi infracţiuni de către subiectul probaţiunii și se realizează în baza informațiilor colectate în cadrul evaluării nevoilor și situației persoanei. Riscul de recidivă este analizat prin trei nivele: minim, mediu sau sporit.
48. Informaţia obţinută se consemnează, structurat pe domenii, într-un document, numit fişă de evaluare a nevoilor și riscului.
49. Evaluarea se realizează repetat, pe parcursul perioadei de probaţiune, în cazul survenii modificărilor stării psihosociale de la ultima evaluare sau identificării unor noi necesităţi în cadrul întrevederilor petrecute.
50. În funcţie de nivelul de risc pe care îl prezintă, subiecţii probaţiunii se împart în următoarele categorii:
1) Categoria I-a, care include subiecţii probaţiunii cu risc sporit de recidivă, care constituie un real pericol pentru public sau pentru securitatea instituţiilor statului, motivaţie redusă pentru schimbare. Întrevederile consilierului de probațiune cu subiectul probațiunii din această categorie se desfăşoară minim o dată în lună.
2) Categoria a II-a, care include subiecţii probaţiunii cu risc mediu de recidivă. Întrevederile consilierului de probațiune cu subiectul probațiunii din această categorie se desfăşoară o dată în două luni, după caz.
3) Categoria a III-a, care include subiecţii probaţiunii cu risc scăzut de recidivă, care sunt:
a) nonviolenţi;
b) motivaţi sporit pentru schimbare.
Întrevederile consilierului de probațiune cu subiectul probațiunii din această categorie se desfăşoară o dată în trei - patru luni, după caz.
51. Subiecții probațiunii incluşi în categorii de supraveghere cu nivelul de risc sporit se reevaluează cel puţin o dată la fiecare şase luni și ori de cîte ori este necesar.
52. Subiecții probațiunii incluşi în categoria de supraveghere cu nivelul de risc mediu vor fi reevaluaţi minim la un an și atunci cînd are loc o schimbare în ceea ce privește nevoile criminogene ori executarea obligaţiilor.
53. Subiecții probațiunii incluşi în categoria de supraveghere cu nivelul de risc minim vor fi reevaluaţi, în cazul în care are loc o schimbare în ce privește executarea obligaţiilor.
Secţiunea 3.
Planul de probaţiune
54. După finalizarea procesului de evaluare a riscului și nevoilor, dar nu mai tîrziu de 30 de zile lucrătoare de la prima întrevedere cu subiectul probaţiunii, consilierul de probaţiune elaborează planul de probaţiune cu acţiunile care urmează a fi întreprinse.
55. Planul de probaţiune se întocmeşte în scopul determinării şi realizării obiectivelor principale de lucru cu subiectul probaţiunii. Planul de probaţiune este discutat cu subiectul probaţiunii şi la necesitate poate fi modificat.
56. La elaborarea planului de probaţiune, măsurile de probaţiune sunt formulate concret şi clar, în termeni ușor accesibili persoanei aflate la evidență.
57. Planul de probaţiune este structurat în șase capitole, cuprinzînd următoarele informații:
1) Capitolul I „Introducere” conţine informaţii referitoare la: numele, prenumele, data şi locul naşterii subiectului probațiunii, domiciliul/reședință temporară, infracţiunea săvîrşită, numărul hotărîrii judecătoreşti/actului şi sancțiunea aplicată, perioada de probațiune, menţionîndu-se data începerii şi încetării acesteia, numele şi prenumele consilierului de probaţiune responsabil de caz;
2) Capitolul II „Măsurile şi/sau obligaţiile impuse de instanţa de judecată” în care sunt prezentate condițiile impuse sau obligațiile stabilite în sarcina subiectului probațiunii; sunt descrise mijloacele şi modalităţile ce urmează a fi utilizate în vederea asigurării îndeplinirii/verificării acestora;
3) Capitolul III „Nevoile sau problemele identificate” face referire la nevoile cu potențial criminogen ale persoanei supravegheate;
4) Capitolul IV „Riscul săvîrşirii unor noi infracţiuni/riscul de a pune în pericol siguranţa publică” conține analiza factorilor mentionați la pct.46 şi estimarea nivelului riscului de recidivă;
5) Capitolul V „Scopul şi frecvenţa întrevederilor dintre consilierul de probaţiune şi subiectul probaţiunii” conține informații privind calendarul întrevederilor cu persoana supravegheată care au loc, la sediul biroului de probațiune sau, după caz, în alte locuri stabilite de consilierul de probațiune și comunicate, în prealabil, persoanei;
6) Capitolul VI „Aspecte privind implicarea subiectului probaţiunii în alte programe dezvoltate de organizaţii guvernamentale şi necomerciale, sub coordonarea biroului de probațiune”.
58. Măsurile de probaţiune se referă la conlucrarea cu familia, voluntarii comunitari şi reprezentanţii societăţii civile, precum şi autoritățile publice, organizațiile necomerciale în vederea iniţierii şi derulării unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura permanentă cu persoanele şi instituţiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională.
59. Planul de probaţiune conţine măsuri de supraveghere şi, după caz, măsuri de asistenţă şi consiliere în capitolul II sau VI. Întrevederile consilierului de probaţiune cu subiectul probaţiunii sunt corelate cu acţiunile prevăzute în planul de probaţiune, fie că sunt de supraveghere, fie că sunt de asistenţă şi consiliere.
60. Planul de probațiune poate fi revizuit în cazul în care intervin schimbări care influenţează nevoile subiectului probațiunii şi riscurile identificate. Modificările intervenite în situaţia subiectului probaţiunii, corespunzător capitolului de intervenţie şi motivarea acestor schimbări, constituie parte integrantă la planul de probaţiune sub formă de anexă.