În Regulament, pe tot parcursul textului, cuvintele „din prezentul Regulament” se exclude prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.20
1. Se aprobă Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, conform anexei nr.1.
2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 3 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Nr. 974. Chişinău, 15 august 2016.
Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016
REGULAMENT privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor
Prezentul Regulament transpune art. 129-133, 135-142 și 144 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 343 din 29 decembrie 2015, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/604 al Comisiei din 18 aprilie 2018.
[Clauza de armonizare în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
I. Dispoziţii generale
1. Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor (în continuare – Regulament) stabileşte modul de determinare şi declarare a valorii în vamă a mărfurilor importate, precum şi procedura de control a corectitudinii determinării valorii în vamă.
Organul vamal va dezvolta o bază de date naţională de determinare a valorii în vamă, utilizată în calitate de instrument bazat pe conceptul de evaluare şi gestionare a riscului potenţial în ceea ce priveşte corectitudinea valorii în vamă declarate.
2. În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri similare cumpărate în contextul unei tranzacţii unice, preţul plătit sau de plătit în conformitate cu art.11 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal este un preţ calculat proporţional, în funcţie de cantităţile declarate în raport cu cantitatea totală cumpărată.
O repartizare proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică de asemenea în cazul pierderii parţiale sau în cazul unei daune, ca urmare a influenţei factorilor naturali în timpul transportării, manipulării şi/sau depozitării mărfurilor, înainte de vămuire, dacă aceşti factori sînt confirmaţi prin acte emise de către transportator, compania de asigurări, organul de poliţie şi/sau alt organ de competenţă pentru situaţiile respective.
După punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, modificarea de către vînzător, în favoarea cumpărătorului, a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru acestea se ia în considerare în scopul stabilirii valorii în vamă potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care la cererea organului vamal se demonstrează:
a) că aceste mărfuri erau defecte la data acceptării declaraţiei vamale; şi
b) că vînzătorul a efectuat modificarea preţului în conformitate cu obligaţia contractuală de garanţie prevăzută de contractul de vînzare-cumpărare încheiat înainte de punerea mărfurilor în liberă circulaţie; şi
c) că defectul mărfurilor menţionate nu a fost luat în considerare în contractul de vînzare-cumpărare aferent.
Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat în conformitate cu alineatul trei din prezentul punct, este luat în considerare numai dacă această modificare a avut loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor.
În cazul în care, pînă la punerea mărfurilor în liberă circulaţie, se constată pe baza actului de control fizic sau actului de verificare prealabilă, că, cantităţile de marfă efectiv stabilite sînt mai mici comparativ cu cantităţile înscrise în documentele aferente tranzacţiei de import, valoarea în vamă se determină potrivit datelor din actele care au însoţit marfa.
Recalcularea valorii în vamă şi, respectiv, a drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, cu prezentarea următoarelor acte: factura nouă emisă de vînzător/expeditor cu referire la factura precedentă; documentul bancar ce confirmă restituirea plăţii pentru marfa în minus/ sau acordul între părţi ce stabileşte că plata rămîne pentru livrările următoare sau marfa lipsă va fi livrată ulterior; documentul vamal din ţara de export care confirmă rectificarea cantităţii de marfă exportată; alte documente, din proprie iniţiativă a declarantului, ce atesta soluţionarea revendicărilor.
În cazul în care, pînă la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, au survenit situații care au dus la diminuarea cantității mărfurilor, fapt justificat documentar, valoarea în vamă se determină pentru mărfurile efectiv declarate.
[Pct.2 modificat prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
3. În cazul în care preţul efectiv plătit sau de plătit stabilit potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în ţara exportatoare cu privire la mărfurile de evaluat, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiţia să se demonstreze organului vamal că mărfurile respective au fost exonerate de această taxă în beneficiul cumpărătorului.
În sensul prezentulului punct, taxa internă exigibilă în ţara exportatoare reprezintă o taxă (o plată) efectuată în ţara de export cu privire la mărfurile de evaluat, care urmează a fi restituită cumpărătorului cu condiţia realizării exportului acestor mărfuri.
În cazul în care la momentul vămuirii suma menţionată la alineatul unu din prezentul punct este distinctă de preţul pentru marfa declarată şi cumpărătorul demonstrează organului vamal prin prezentarea facturii şi bonului de plată (persoane fizice) sau documentului bancar ce confirmă restituirea acestei taxe pe cont (persoane juridice) drept dovadă că mărfurile respective au fost exonerate de această taxă în beneficiul cumpărătorului, suma restituită nu se include în valoarea în vamă.
În cazul în care la momentul vămuirii dovezile menţionate la alineatul trei sînt lipsă - taxa menţionată la alineatul unu din prezentul punct se include în valoarea în vamă.
Recalcularea valorii în vamă şi, respectiv, a drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, cu condiţia respectării cerinţelor specificate la alineatul trei din prezentul punct.
4. În sensul art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfurilor importate constituie valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci cînd acestea sînt vîndute pentru export în Republica Moldova. Faptul că mărfurile care fac obiectul unei vînzări sînt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vîndute pentru export în Republica Moldova.
În cazul unor vînzări succesive înainte de evaluare, numai ultima vînzare care a condus la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau vînzarea care are loc pe teritoriul vamal al Republicii Moldova înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, constituie un astfel de indiciu. În cazul vînzărilor succesive se aplică prevederile pct.9.
În cazul utilizării mărfurilor în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova între data vînzării şi data punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie.
5. Preţul efectiv plătit sau de plătit este format din suma plăţilor efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vînzătorului pentru mărfurile importate şi include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiţie a vînzării mărfurilor importate de către cumpărător către vînzător sau de către cumpărător către o terţă parte pentru a îndeplini o obligaţie a vînzătorului. Plata nu trebuie să fie obligatoriu sub forma unui transfer de mijloace băneşti. Plata poate fi efectuată prin acreditive sau printr-un instrument negociabil şi poate fi făcută direct sau indirect.
Activităţile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător pe cont propriu, altele decît cele pentru care se prevede o ajustare la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal, nu sînt considerate a fi o plată indirectă către vînzător, chiar dacă ele pot fi considerate în beneficiul cumpărătorului sau au fost întreprinse prin acord cu vînzătorul, iar costul lor nu se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit atunci cînd se stabileşte valoarea în vamă a mărfurilor importate.
În sensul alineatului doi din prezentul punct, „activităţi de comercializare” reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vînzării mărfurilor în cauză, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente. Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului în baza unui acord încheiat cu vînzătorul.
6. În sensul art.11 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la tariful vamal, cînd vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii, însă a căror valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă a unei părţi din preţul efectiv plătit sau de plătit, efectuată de cumpărător către vînzător, atîta timp cît condiţia sau prestaţia în cauză nu se referă:
1) nici la o activitate menţionată la pct.5 alineatul doi;
2) nici la un element care se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispoziţiile art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal.
7. În cazul în care containerele menţionate la art.11 alin.(1) lit.b) a doua liniuţă din Legea cu privire la tariful vamal, fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general admise.
8. În sensul art.11 alin.(1) lit.c) liniuţa a patra din Legea cu privire la tariful vamal, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.
9. În cazul în care organul vamal are suspiciuni întemeiate că valoarea de tranzacție declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menționează în art.11 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, se solicită declarantului să furnizeze informații suplimentare, în conformitate cu pct.27 alineatul cinci şi pct.29 alineatul doi.
În cazul în care după primirea informațiilor suplimentare sau în absența unui răspuns suspiciunile nu sînt eliminate, organul vamal poate decide că valoarea în vamă nu poate fi determinată, în conformitate cu art.11 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal.
Decizia luată de către organul vamal se comunică în scris, sub rezerva dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea cu privire la tariful vamal. Dezacordul cu privire la decizia organului vamal nu scutește declarantul de obligativitatea conformării la cerinţele stabilite.
În sensul prezentului punct, „suspiciuni întemeiate” pot fi considerate:
1) neconcordanțe sau nereguli constatate în documentele și/sau informațiile prezentate pentru vămuirea mărfurilor;
2) identificarea riscurilor gestionate de către Serviciul Vamal.
[Pct.9 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
10. În sensul art.12 şi14 din Legea cu privire la tariful vamal (valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice vîndute în aceleaşi condiţii comerciale şi aproximativ în aceleaşi cantităţi cu a mărfurilor de evaluat. În absenţa unei astfel de vînzări, valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vîndute în condiţii comerciale diferite şi/sau în cantităţi diferite, ajustate la diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării.
În cazul în care cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare este ajustată la diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor de evaluat şi, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
În sensul prezentului punct, „valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită anterior în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, ajustată în conformitate cu alineatele unu şi doi din prezentul punct.
11. La aplicarea art.13 şi 14 din Legea cu privire la tariful vamal (valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri similare în cadrul unei vînzări în aceleaşi condiţii comerciale şi aproximativ în aceleaşi cantităţi egale ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Cînd nu se identifică o astfel de vînzare, se aplică valoarea tranzacţiei cu mărfuri similare vîndute în alte condiţii comerciale şi/sau în cantităţi diferite, ajustată pentru a reflecta diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca această ajustare să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării.
În cazul în care cheltuielile prevăzute art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare se ajustează la diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor de evaluat şi, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
În sensul prezentului punct, „valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită anterior în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, ajustată în conformitate cu alineatele unu şi doi din prezentul punct.
12. La aplicarea art.15 din Legea cu privire la tariful vamal determinarea valorii în vamă a mărfurilor are la bază preţul unitar de vînzare pe teritoriul Republicii Moldova, care este stabilit potrivit cerinţelor prevăzute la acelaşi articol.
În sensul art.15 din Legea cu privire la tariful vamal, preţul unitar cu care se vînd mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă preţul cu care se vinde cel mai mare număr de unităţi de produse către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vînzări.
În sensul art.15 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal, „data cea mai apropiată” reprezintă data la care se efectuează vînzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a stabili preţul unitar.
II. Dispoziţii cu privire la redevenţe şi drepturi de licenţă
13. În sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, redevenţele şi taxa de licenţă reprezintă, în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:
a) producerea de mărfuri importate (brevete, desene, modele şi tehnologii de fabricaţie etc.); sau
b) vînzarea la export a mărfurilor importate (mărci de comerţ sau de fabrică, modele înregistrate etc.); sau
c) utilizarea sau revînzarea mărfurilor importate (drepturi de autor, procedee de fabricaţie incorporate inseparabil în mărfurile importate etc.).
La stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal se adaugă redevenţele sau taxa de licenţă la preţul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:
a) este legată de mărfurile supuse evaluării; şi
b) constituie o condiţie a vînzării acestor mărfuri.
14. În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Republica Moldova, se aplică o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevenţele sau taxa de licenţă se referă la aceste mărfuri.
În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau înainte de revînzare sînt supuse doar unor operaţiuni simple, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevenţele sau taxa de licenţă să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.
În cazul în care redevenţele sau taxa de licenţă se referă parţial la mărfurile importate şi parţial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective şi cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă aferentă art.11 alin.(2) menţionată în anexa nr.4 la Legea cu privire la tariful vamal.
15. Redevenţele sau taxa de licenţă care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate doar în cazul în care:
1) redevenţa sau taxa de licenţă se referă la mărfuri care se revînd în aceeaşi stare sau care se supun numai unor operaţiuni simple după import; şi
2) mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte o redevenţă sau taxa de licenţă; şi
3) cumpărătorul nu are libertatea de a-şi procura aceste mărfuri de la alţi furnizori care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul.
16. În cazul în care cumpărătorul achită redevenţe sau taxa de licenţă către un terţ, condiţiile menţionate la pct.13 alineatul doi se consideră îndeplinite dacă vînzătorul sau o persoană interdependentă de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.
17. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, modalitatea de calculare a valorii unei redevenţe sau a unei taxe de licenţă se raportează la preţul mărfurilor importate, se prezumă faptul că plata acestei redevenţe sau taxe de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel.
În cazul în care valoarea unei redevenţe sau a unei taxe de licenţă în sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, se calculează independent de preţul mărfurilor importate, plata redevenţelor sau taxei de licenţă, de asemenea, se referă la mărfurile de evaluat.
18. În sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a beneficiarului plăţii redevenţei sau taxei de licenţă.
19. În cazul în care mărfurile sînt achiziţionate de la o persoană, iar redevenţa sau taxa de licenţă este plătită unei alte persoane, plata respectivelor se consideră o condiţie a vînzării mărfurilor. Aceste prevederi sînt specifice şi într-un grup multinaţional cînd vînzătorul sau o persoană asociată acestuia solicită cumpărătorului să efectueze respectiva plată atunci cînd mărfurile sînt achiziţionate de la un membru al grupului, iar redevenţa trebuie plătită unui alt membru al aceluiaşi grup. În mod similar, aceeaşi regulă se aplică şi atunci cînd vînzătorul este beneficiarul unei licenţe a destinatarului redevenţei, iar acesta din urmă controlează condiţiile de vînzare.
20. În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare nu prevede în mod explicit obligaţia de a plăti redevenţele şi taxa de licenţă, plata este considerată o condiţie implicită a vînzării, dacă cumpărătorul nu este în drept să cumpere mărfurile de la vînzător, iar vînzătorul nu este în drept să vîndă mărfurile fără plata redevenţelor şi taxei de licenţă de către cumpărător titularului licenţei.
21. În cazul în care, potrivit art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi prevederilor prezentului capitol redevenţele sau taxa de licenţă se includ în valoarea în vamă şi la momentul vămuirii pot fi identificate, aceste plăţi se declară concomitent cu alte elemente constitutive ale valorii în vamă.
În caz dacă, potrivit art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi prevederilor prezentului capitol redevenţele sau taxa de licenţă urmează să fie incluse în valoarea în vamă, însă la momentul vămuirii potrivit clauzelor contractuale acestea nu pot fi stabilite, declarantul este în drept să declare o valoare în vamă provizorie.
În situaţia prevăzută la alineatul doi din prezentul punct, determinarea definitivă a valorii în vamă se amînă şi mărfurile sînt plasate în liberă circulaţie cu condiţia că declarantul:
a) se obligă, în baza Declaraţiei-angajament, completată potrivit anexei nr.1 la prezentul Regulament şi acceptată de către organul vamal, cu anexarea tuturor actelor relevante, să declare drepturile de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare din data efectuării de facto a plăţii respective; şi
b) constituie o garanţie suficientă care va acoperi drepturile de import calculate din valoarea estimativă a redevenţelor sau taxei de licenţă, reieşind din condiţiile contractuale.
Declararea şi achitarea drepturilor de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă stabilite cu caracter definitiv se efectuează la cererea scrisă a declarantului prin întocmirea de către organul vamal a deciziei de regularizare.
Pentru întocmirea deciziei de regularizare şi asigurarea repartizării valorii redevenţei sau taxei de licenţă conform articolelor din declaraţia vamală respectivă, declarantul este obligat să pună la dispoziţia organului vamal toate elementele constitutive privitor la denumirea, cantitatea, unitatea de măsură, numărul de referinţă a declaraţiei vamale în detaliu sau în temeiul art.36 din Codul vamal este în drept să declare şi să achite drepturile de import pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxă vamală.
Neachitarea drepturilor de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă în termenul stabilit în alineatul trei lit.a) se sancţionează potrivit Secţiunii a 39-a din Codul vamal. În acest caz organul vamal procedează la executarea garanţiei.
III. Dispoziţii referitoare la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova
22. În sensul art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal, „locul de introducere” reprezintă:
1) pentru mărfurile transportate pe cale aeriană - aeroportul de destinaţie sau primul aeroport din teritoriul Republicii Moldova, unde a aterizat avionul ce transportă mărfurile şi se efectuează descărcarea acestora;
2) pentru mărfurile transportate pe cale ferată sau pe căi rutiere - locul unde este situat primul punct de trecere a frontierei vamale a Republicii Moldova;
3) pentru mărfurile transportate pe cale fluvială - portul de descărcare;
4) pentru mărfurile transportate în alte moduri - locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Republicii Moldova.
IV. Dispoziţii referitoare la cheltuielile de transport
23. În vederea aplicării art.11 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal se ia în considerare următoarele:
1) în cazul în care transportarea se efectuează cu diferite tipuri de transport, se iau în calcul cheltuielile pentru fiecare tip de transport;
2) în cazul în care mărfurile sînt transportate cu același mijloc de transport pînă la un punct situat dincolo de locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, în sensul pct. 22, valoarea în vamă nu va include cheltuielile de transport suportate pe teritoriul vamal al țării, cu condiția ca acestea să fie distincte (indicate separat) de prețul plătit sau de plătit pentru mărfuri, însoțite de justificarea lor documentară;
[Pct.23 subpct.2) în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
3) în cazul în care transportul este asigurat cu mijlocul propriu sau închiriat al cumpărătorului, cheltuielile de transport pînă la locul de introducere se declară potrivit tarifului uzual, aplicat de regulă pentru aceleași moduri de transport. În cazul în care aceste informații nu sînt disponibile, cheltuielile de transport se calculează și se declară prin includerea următoarelor elemente:
a) costul combustibilului și al lubrifianților pentru parcursul tur și/sau retur (cu includerea TVA aferente);
b) costul autorizațiilor;
c) cheltuielile legate de amortizarea mijlocului de transport (cap tractor și semiremorcă), raportate la fiecare zi de transportare;
d) cheltuielile pentru salarizare și contribuții aferente;
e) diurna și cazarea (după caz), calculate potrivit prevederilor Regulamentului cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 10/2012;
f) cheltuielile de asigurare obligatorie a mijlocului de transport, raportate la fiecare zi de transportare;
g) cheltuielile de asigurare obligatorie pentru circulație în afara teritoriului Republicii Moldova, raportate la numărul de traversări;
h) taxele pentru utilizarea drumurilor în afara teritoriului Republicii Moldova;
i) cheltuielile pentru perfectarea vamală a mărfii în ţara de export (după caz);
j) cheltuielile pentru încărcare, descărcare şi transbordare a mărfii, inclusiv cheltuielile pentru depozitare, pînă la locul de introducere pe teritoriul Republicii Moldova (după caz);
k) costul asigurării mărfii (după caz);
l) adaosul comercial de 5% din totalul cheltuielilor sus-menționate.
[Pct.23 subpct.3) în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
31) în cazul în care transportul este gratuit și/sau în lipsa prezentării calculului specificat la subpct.3), cheltuielile de transport pînă la locul de introducere se identifică de către organul vamal în baza cheltuielilor de transport declarate anterior pentru același mod de transport, distanță parcursă, greutate/volum transportat, regim de temperatură necesar pentru transportarea mărfurilor. În cazul în care se constată mai multe transporturi similare, se utilizează cea mai mică dintre aceste valori.
Prevederile prezentului punct vor fi luate drept bază de calcul și în situația cînd în cadrul controlului ulterior se constată că cheltuielile de transport declarate sînt subfacturate sau au fost declarate eronat.
[Pct.23 subpct.31) introdus prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
4) atunci cînd declaraţia vamală în detaliu cuprinde mai multe articole, cheltuielile pentru transportul, încărcarea, descărcarea, reîncărcarea, transbordarea mărfurilor se repartizează direct proporţional la greutatea brută a mărfii;
5) cheltuielile pentru asigurarea mărfurilor se repartizează direct proporţional la valoarea acestora.
[Pct.24 abrogat prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
25. Costurile poştale achitate pînă la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia costurilor poştale suplimentare percepute în Republica Moldova.
V. Dispoziţii privind cursul de schimb
26. În cazul în care pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesară conversia dintr-o valută străină, potrivit art.127 din Codul vamal se aplică cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data apariţiei obligaţiei vamale.
VI. Declararea elementelor şi documentele care urmează a fi prezentate
27. Pentru declararea valorii în vamă stabilită potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, declarantul întocmeşte şi prezintă o declaraţie pentru valoarea în vamă pe un formular D.V.1, potrivit modelului din anexa nr.2 la prezentul Regulament. În cazul în care, declaraţia vamală în detaliu conţine mai mult de trei articole, formularul D.V.1 este însoţit de una sau mai multe file complementare.
Se cere în mod special ca declaraţia pentru valoarea în vamă prevăzută la alineatul unu din prezentul punct să fie întocmită de către declarant sau reprezentantul acestuia care deţin toate elementele relevante. Completarea formularului D.V.1 se efectuează potrivit Instrucţiunii privind completarea declaraţiei pentru valoarea în vamă, conform anexei nr.3 la prezentul Regulament.
Declaraţia pentru valoarea în vamă se depune la organul vamal de către persoana menţionată la alineatul doi din prezentul punct, pe propria responsabilitate, concomitent cu declaraţia vamală în detaliu.
În cazul în care, valoarea în vamă a mărfurilor se stabileşte în conformitate cu articolele 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal, persoana prevăzută la alineatul doi din prezentul punct declară valoarea în vamă în declaraţia vamală în detaliu şi furnizează organului vamal informaţiile relevante în acest sens.
Depunerea la organul vamal a declaraţiei de valoare în conformitate cu alineatul unu din prezentul punct, este echivalentă cu angajarea responsabilităţii persoanei menţionate la alineatul doi, în legătură cu:
a) exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie; şi
b) autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente; şi
c) furnizarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.
28. Cu excepţia cazurilor în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, declaraţia prevăzută la pct.27 alineatul unu din prezentul Regulamnet nu se va depune:
a) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unei tranzacţii nu depăşeşte echivalentul sumei de 5000 euro, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte tranzacţii fracţionate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar;
b) în cazul plasării mărfurilor sub anumite destinaţii vamale exonerate/suspendate de plata drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale;
c) în cazul introducerii mărfurilor de către persoanele fizice;
d) în cazul în care declarantul deţine statut de agent economic autorizat (AEO).
În cazul importurilor de mărfuri de acelaşi tip furnizate de acelaşi vînzător către acelaşi cumpărător în aceleaşi condiţii comerciale, organul vamal este în drept să nu solicite declaraţia de valoare D.V.1 pentru fiecare tranzacţie de import. Aceasta se depune ori de cîte ori se modifică împrejurările tranzacţiei.
În cazul în care se constată că nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alineatul unu şi doi din prezentul punct şi/sau organul vamal a identificat riscul privind inexactitatea valorii declarate, acesta este în drept să solicite declarantului completarea şi prezentarea unui formular D.V.1.
29. Pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul prezintă acte potrivit prevederilor pct.291 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005.
În cazul în care organul vamal constată neconcordanţe sau nereguli între datele care se conţin în actele prezentate de declarant şi/sau dacă Sistemul Informaţional Integrat Vamal identifică criteriul de selectivitate în baza procesului de administrare a riscurilor, în temeiul prevederilor art.7 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal şi pct.292 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, organul vamal este în drept să solicite declarantului date şi informaţii suplimentare, în funcţie de specificul tranzacţiei.
Declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte, în scopul confirmării valorii în vamă anunţate.
Actele prezentate în scopul confirmării valorii în vamă declarate vor conține cumulativ următoarele date:
a) datele de identificare ale vînzătorului şi ale cumpărătorului mărfurilor;
b) denumirea mărfurilor, cantitatea, preţul pentru fiecare unitate şi valoarea totală a mărfurilor;
c) semnătura persoanei emitente;
d) numărul și data de emitere a facturii;
e) condiţiile şi modalitatea de achitare;
f) reducerile și condițiile de aplicare a acestora, după caz;
g) condiţiile și termenul de livrare;
h) natura tranzacţiei (comercială/necomercială).
[Pct.29 modificat prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
30. Cu excepţia cazurilor cînd nu se depune Declaraţia de valoare D.V.1, conform prevederilor pct.28, un exemplar al D.V.1, ataşat la declaraţia vamală în detaliu, se păstrează de către organul vamal.
VII. Procedura de control a valorii în vamă
31. Verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate este efectuată în baza evaluării de către organul vamal a riscurilor determinate/potenţiale în cadrul perfectării tranzacţiilor de import a mărfurilor.
32. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacţiei, valoarea în vamă a bunurilor corespunde cu valoarea de tranzacţie, care este egală cu preţul plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, ajustată la valoarea elementelor prevăzute la art. 11 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care acestea nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii.
În cazul în care valoarea în vamă declarată este stabilită în baza metodei valorii de tranzacţie, organul vamal verifică declaraţia vamală şi documentele de însoţire prezentate, luînd în considerare următoarele aspecte:
a) corespunderea datelor din declaraţia vamală în detaliu şi datelor din actele prezentate de declarant cu datele și informațiile specificate în D.V.1;
b) descrierea în detaliu a mărfurilor şi fără echivoc, cu prezentarea datelor suficiente în acest sens, inclusiv specificarea mărcii comerciale, în cazul existenţei acesteia;
c) lipsa datelor contradictorii sau a unor neregularități din actele prezentate;
d) corectitudinea datelor din documentele prezentate privind condiţiile de livrare a mărfurilor importate, conform regulilor INCOTERMS;
e) declararea, în funcție de specificul tranzacției, a elementelor de inclus în valoarea în vamă suportate de către cumpărător în sensul art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal;
f) menţionarea condiţiilor acordării reducerilor, după caz;
g) valoarea în vamă declarată pentru mărfurile destinate punerii în liberă circulaţie, plasate anterior într-un regim vamal suspensiv sau în zonele economice libere, nu este mai mică decît valoarea facturată, declarată în regimul vamal iniţial (cu excepţia cazurilor în care preţul definitiv al mărfurilor se stabilește pe bază de cotaţii bursiere sau prețul mărfii a fost influenţat de uzura fizică şi/sau de învechire morală), cu ajustarea (după caz, în funcție de specificul tranzacției) la valoarea elementelor prevăzute la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal;
h) lipsa tranzacțiilor noncomerciale: donaţii, cadouri, mostre;
i) lipsa restricţiilor în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor admise la art.11 alin.(4) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal;
j) lipsa în cadrul tranzacției de vînzare-cumpărare a unor condiţii sau prestaţii a căror valoare nu poate fi determinată;
k) lipsa relațiilor de interdependență între participanţii la tranzacţie, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa nu influenţează valoarea tranzacţiei;
l) lipsa factorilor de risc identificați, în funcţie de natura şi specificul tranzacţiei, în baza riscurilor gestionate de către Serviciul Vamal.
[Pct.32 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
33. În cazul în care valoarea în vamă este declarată prin aplicarea articolelor 12 - 17 din Legea cu privire la tariful vamal, organul vamal verifică declaraţia vamală şi actele/informaţiile prezentate de către declarant în acest sens pentru a se asigura de corectitudinea determinării valorii în vamă şi aplicării metodei alese în corespundere cu dispoziţiile caracteristice acesteia.
Dacă valoarea în vamă declarată corespunde dispoziţiilor de aplicare a metodei alese de către declarant, organul vamal acceptă valoarea şi metoda declarată.
Atunci cînd valoarea în vamă determinată de către declarant nu corespunde dispoziţiilor de aplicare a metodei alese, organul vamal acţionează potrivit prevederilor art.8 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal.
[Pct.33 modificat prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
34. În situaţia în care sînt îndeplinite prevederile de aplicare a metodei de tranzacţie potrivit art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, precum şi în urma verificării aspectelor vizate la pct. 32 alineatul doi, se stabilește conformitatea datelor declarate, organul vamal acceptă metoda de tranzacţie.
În cazul nerespectării dispoziţiilor alineatului unu, organul vamal informează declarantul prin înmînarea actului de inspecţie despre:
1) necesitatea prezentării actelor/informaţiilor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă în termenul ce nu va depăşi 2 zile lucrătoare; sau
2) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor prevăzute în art. 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie; sau
3) dreptul de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie.
[Pct.34 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
341. La prezentarea de către declarant a actelor şi/sau a informaţiilor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă declarate, organul vamal efectuează înscrieri în actul de inspecție, cu indicarea expresă a acestora.
[Pct.341 introdus prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
35. În cazul în care declarantul prezintă informaţiile şi/sau actele suplimentare şi urmare a examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate sînt înlăturate, organul vamal acceptă această valoare.
36. Atunci cînd declarantul furnizează actele şi/sau informaţiile suplimentare, dar în urma examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sînt înlăturate sau declarantul nu prezintă în termenul stabilit acte şi/sau informaţii suplimentare, organul vamal înscrie în actul de inspecție motivul justificat al neacceptării metodei de tranzacție și acordă declarantului posibilitatea de a răspunde în scris în termen de 4 ore de la recepționarea actului de inspecție, cu prezentarea dovezilor corespunzătoare. Sub rezerva dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea cu privire la tariful vamal privind divulgarea informațiilor confidențiale și protecția datelor, la cererea declarantului, organul vamal înștiințează referitor la actele și informațiile care stau la baza neacceptării metodei de tranzacție. În urma examinării răspunsului prezentat de către declarant, organul vamal decide referitor la acceptarea/neacceptarea valorii în vamă declarate. În situația în care dovezile corespunzătoare nu pot fi prezentate în termenul prevăzut la art. 199 din Codul vamal, declarantul poate solicita constituirea garanţiei suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie, în conformitate cu prevederile art. 172 din Legea cu privire la tariful vamal.
În cazul în care suspiciunile sînt eliminate, valoarea în vamă declarată se acceptă și se efectuează înscrierile respective pe actul de inspecție, care se aduc la cunoștința declarantului.
În situația cînd suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sînt eliminate, organul vamal informează declarantul prin înmînarea actului de inspecţie despre faptul imposibilității determinării valorii în vamă în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, acordînd declarantului dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute la art.12-17 din Legea cu privire la tariful vamal, cu acordarea în acest sens a unui termen de 4 ore.
[Pct.36 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
361. Organul vamal, în sensul pct.35 și pct.36 alineatul unu, examinează actele prezentate suplimentar și informează declarantul prin actul de inspecție, în termen de pînă la 4 ore de la prezentarea acestora, iar în cazul neprezentării actelor solicitate – imediat după expirarea termenului stabilit pentru prezentarea acestora.
[Pct.361 introdus prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
37. În cazul specificat la pct.36 alineatul patru, mărfurile se plasează în liberă circulaţie la efectuarea modificărilor în declaraţia vamală în detaliu cu aplicarea altei metode de determinare a valorii în vamă prevăzute la art. 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal, acceptate de către organul vamal, şi achitarea drepturilor de import.
În sensul alineatului unu declarantul este în drept să utilizeze informaţiile de care dispune, cu prezentarea organului vamal a documentelor concludente, după caz.
În cazul în care, în termenul prevăzut la pct.36 alineatul patru, declarantul nu prezintă informații indicate la alineatul doi, organul vamal determină valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute la art. 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal, cu efectuarea mențiunilor respective în actul de inspecție, care se aduce la cunoștința declarantului.
[Pct.37 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
371. Solicitarea de aplicare a procedurii de amînare a determinării definitive a valorii în vamă se efectuează prin depunerea de către declarant a unei cereri scrise (sau în formă electronică prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu autentificare prin aplicarea semnăturii electronice) la postul vamal responsabil de perfectarea actelor vamale. Organul vamal examinează cererea și informează declarantul prin actul de inspecție despre acceptarea/neacceptarea acesteia, în termen de pînă la 4 ore de la recepționare.
În cazul în care, în temeiul art.172 alin.(1) și/sau alin.(8) din Legea cu privire la tariful vamal, se dispune imposibilitatea aplicării procedurii de amînare a determinării definitive a valorii în vamă, organul vamal informează prin actul de inspecție declarantul despre motivul justificat al refuzului și procedează conform pct.36.
La dispunerea de către organul vamal a aplicării procedurii de amînare a determinării definitive a valorii în vamă, mărfurile sînt plasate în liberă circulație în condițiile reglementate de art.172 din Legea cu privire la tariful vamal.
[Pct.371 introdus prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
38. Potrivit art.172 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal, garanţia suficientă reprezintă diferenţa dintre drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă a mărfii, determinată de autoritatea vamală cu titlu provizoriu, şi drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă declarate de declarant.
39. Garanţia suficientă se depune pînă la acordarea liberului de vamă, în una din formele prevăzute la art.172 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal.
40. În cazul prevăzut la pct.37 lit.b), drepturile de import calculate pe baza valorii anunţate de declarant se transferă la bugetul de stat, garanţia oferită printr-un depozit bănesc se transferă în contul trezorerial de garanţii, iar garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal se perfectează în biroul vamal în care se efectuează formalităţile vamale de import înainte de acordarea liberului de vamă.
41. Garanţia constituită printr-un depozit bănesc se transferă la rechizitele bancare stabilite de către Ministerul Finanţelor.
42. În cazul în care declarantul dispune constituirea garanţiei suficiente printr-o garanţie bancară sau garanţia brokerului vamal, aceasta se prezintă în original şi se anexează la declaraţia vamală de import a mărfurilor.
43. Garanţia brokerului vamal este asigurată prin depunerea unui depozit bănesc potrivit prevederilor pct.41 sau printr-o scrisoare de garanţie constituită din contul garanţiei globale prevăzută de art.163 alin.(2) lit.c) din Codul vamal.
44. Garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal urmează să conţină următoarele elemente obligatorii:
a) denumirea, codul fiscal şi adresa juridică a garantului;
b) numărul şi data garanţiei bancare globale, în cazul în care garanţia se constituie de către brokerul vamal din contul garanţiei globale;
c) denumirea, codul fiscal şi adresa ordonatorului;
d) denumirea, codul fiscal şi adresa beneficiarului;
e) termenul de valabilitate a garanţiei;
f) numărul de înregistrare a declaraţiei vamale de import a mărfurilor pentru care se constituie garanţia;
g) suma drepturilor de import garantată în lei moldoveneşti;
h) conturile bancare de pe care se percepe incontestabil suma garantată pentru achitarea drepturilor de import;
i) faptul irevocabilităţii garanţiei depuse.
45. În cazul în care garanţia bancară nu înserează numărul de înregistrare a declaraţiei vamale de import pentru care se constituie, concomitent cu prezentarea acesteia, declarantul prezintă o notificare prin care va preciza numărul declaraţiei respective.
46. Garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal este recepţionată în original de funcționarul vamal responsabil pentru perfectare, iar pe copia declarantului se înscrie „original recepţionat şi anexat la declaraţia vamală nr.___din ____”, cu aplicarea semnăturii şi ştampilei personale.
47. Pentru constituirea garanţiei suficiente, organul vamal stabileşte o valoare provizorie prin utilizarea informaţiilor pe care le deţine la momentul evaluării vamale (de exemplu, datele privind preţurile mărfurilor identice sau similare a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior, preţurile de realizare a mărfii în ţara de import, informaţii oferite de către organul vamal din ţara de export în baza acordurilor de cooperare internaţională, preţurile mărfurilor din circuitul comerţului extern, ofertele de preţuri ale producătorilor, inclusiv cele plasate pe paginile oficiale de Internet, alte oferte de preţuri existente pe Internet, cataloage ce conţin descrierea detaliată a mărfurilor, cotaţiile bursiere, datele privind nivelurile admisibile ale comisioanelor, reducerilor, beneficiilor, tarifelor de transportare, concluziile experţilor etc.).
48. După plasarea în liberă circulaţie a mărfurilor pentru care s-a constituit o garanţie, stabilirea valorii în vamă se efectuează după examinarea actelor aferente tranzacţiei de import şi/sau prezentate suplimentar la cererea organului vamal ori prezentate de către declarant din propria iniţiativă.
Organul vamal examinează actele prezentate suplimentar de către declarant într-un termen ce nu va depăși 14 zile lucrătoare de la data prezentării acestora. În cazul în care informaţia conţinută în actele prezentate nu atestă valoarea în vamă declarată, organul vamal este în drept să întreprindă acţiuni de control prin audit postvămuire şi/sau solicitare administrativă către autoritatea vamală a ţării de expediţie privind verificarea exactităţii valorii de export. Organul vamal va efectua procedura stabilirii valorii în vamă cu caracter definitiv în termenul de valabilitate al garanţiei, potrivit art.172 din Legea cu privire la tariful vamal.
Decizia organului vamal privind valoarea în vamă a mărfurilor plasate în liberă circulație cu constituirea garanției suficiente poate fi aplicată și în cadrul tranzacțiilor ulterioare cu acelaşi tip de marfă, în cazul în care sînt realizate de acelaşi vînzător către acelaşi cumpărător, în aceleaşi condiţii comerciale.
În situația cînd, pînă la expirarea termenului stabilit la art.172 alin.(7) din Legea cu privire la tariful vamal, declarantul nu prezintă documente pentru confirmarea valorii declarate, organul vamal procedează la executarea garanţiei. În acest caz, valoarea în vamă stabilită provizoriu poartă caracter definitiv, iar operaţiunea de plasare a mărfurilor sub regim vamal se consideră a fi încheiată.
[Pct.48 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
49. În cazul în care, în urma întreprinderii acţiunilor vizate la pct.48 valoarea în vamă declarată se demonstrează, organul vamal stabileşte valoarea în vamă cu caracter definitiv care corespunde valorii declarate.
În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct organul vamal informează declarantul prin actul de inspecţie, în termen de trei zile lucrătoare de la luarea deciziei, despre faptul confirmării valorii declarate şi despre dispunerea restituirii garanţiei constituite.
În situaţia în care garanţia suficientă s-a constituit prin garanţie bancară sau garanţia brokerului vamal, originalul garanţiei se returnează declarantului. Pe copia de pe scrisoarea de garanţie se înscrie „originalul restituit declarantului” şi se autentifică de declarant, după care copia se anexează la declaraţia vamală în detaliu.
În situaţia în care, garanţia suficientă s-a constituit printr-un depozit bănesc, declarantul este în drept să solicite restituirea mijloacelor băneşti în contul viitoarelor obligaţii faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al acestuia.
50. În cazul în care, în urma întreprinderii acţiunilor vizate la pct.48, valoarea în vamă declarată nu se demonstrează, organul vamal stabileşte valoarea în vamă cu caracter definitiv în baza informaţiilor deţinute, cu informarea declarantului prin actul de inspecţie.
În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal întocmeşte decizia de regularizare potrivit prevederilor art.12713 din Codul vamal, cu încasarea în totalitate ori în parte a garanţiei suficiente constituite.
[Pct.50 modificat prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
VIII. Dispoziţii de aplicare a metodei de rezervă
51. Stabilirea valorii în vamă prin metoda de rezervă se bazează pe principiile de determinare a valorii în vamă aplicate metodelor prevăzute la articolele 11–16 din Legea cu privire la tariful vamal, dar cu o flexibilitate rezonabilă în aplicare, în sensul notelor interpretative la art.17 la această lege, cu respectarea succesiunii de aplicare a metodelor de evaluare în vamă, stabilită de art.10 din Legea cu privire la tariful vamal.
52. Valoarea în vamă determinată prin aplicarea metodei de rezervă se bazează, cu prioritate, pe valorile în vamă a mărfurilor identice sau similare cu aplicarea unei flexibilităţi rezonabile în acest sens, potrivit cerinţelor art.17 din Legea cu privire la tariful vamal. Pentru selectarea mărfurilor identice sau similare, ca bază prioritar se iau în considerare tranzacţiile pentru care valoarea în vamă a fost acceptată în baza valorii de tranzacţie.
53. În cazul în care organul vamal identifică valori pentru marfă identică sau similară cu cea de evaluat prin aplicarea metodei de rezervă, pentru stabilirea valorii în vamă şi în scopul evitării valorilor fictive sau arbitrare, aceasta se ajustează în funcţie de nivelul comercial sau cantitate, conform notelor interpretative la articolele 12 şi 13 din anexa nr.4 la Legea cu privire la tariful vamal.
54. La determinarea valorii în vamă prin metoda de rezervă drept bază de evaluare se vor utiliza informaţii autentice, specificate la pct.47, care nu contravin prevederilor art.17 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal.
La cererea scrisă a declarantului, organul vamal informează în scris despre valoarea în vamă determinată prin aplicarea prevederilor art.17 din Legea cu privire la tariful vamal, cu indicarea datelor într-un mod depersonalizat, utilizate drept bază de evaluare.
[Pct.54 modificat prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
55. În cazul în care valoarea în vamă a mijloacelor de transport folosite nu poate fi determinată prin aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, specificate la art.11–16 din Legea cu privire la tariful vamal, acestea sînt evaluate în baza valorii de rezervă. În acest scop, organul vamal utilizează informaţiile disponibile la momentul evaluării. În funcţie de caracteristicile determinante ale mijlocului de transport evaluat, valoarea acestuia se ajustează în funcţie de model, marcă, de starea tehnică, gradul de uzură, şi anume: anul fabricării, kilometrajul, parcursul, dotarea mijlocului de transport, antrenarea anterioară în accident rutier, inundarea sau orice alte deteriorări prezente la momentul introducerii.
La determinarea valorii în vamă a utilajelor folosite prin aplicarea metodei de rezervă, organul vamal va evalua marfa în funcţie de marcă, model, anul fabricării, gradul uzurii (starea tehnică), cheltuielile de demontare, ambalare, condiţiile de livrare, modul de transportate.
Declarantul din iniţiativă proprie poate prezenta organului vamal şi alte acte pentru stabilirea valorii în vamă a mijloacelor de transport şi a utilajelor folosite.
IX. Particularităţi referitoare la verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă în cadrul procedurii vămuirii electronice a mărfurilor la import
56. În cadrul procedurii vămuirii electronice a mărfurilor la import, în vederea asigurării verificării corectitudinii determinării valorii în vamă, se respectă procedura, cu prezentarea către organul vamal a tuturor documentelor necesare pentru confirmarea valorii în vamă în format electronic cu aplicarea semnăturii digitale atît de către declarant, cît şi de către funcționarul vamal, corespunzător Legii nr.91 din 29 mai 2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic şi Hotărîrii Guvernului nr.904 din 13 noiembrie 2013 „Cu privire la procedurile de vămuire electronică a mărfurilor”.
X. Dispoziţii cu privire la reducerile comerciale
57. În scopul determinării valorii în vamă, potrivit prevederilor art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, reducerile se iau în considerare dacă se atribuie mărfurilor de evaluat și la momentul acceptării declarației vamale în actele comerciale aferente tranzacției se prevede aplicarea acestora, condițiile acordării și cuantumul reducerii.
Reducerile comerciale se acceptă dacă sînt specificate:
1) în factură/invoice; sau
2) în contractul de vînzare-cumpărare și/sau confirmate suplimentar în alte acte comerciale furnizate organului vamal la momentul acceptării declarației vamale.
[Pct.57 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
58. Reducerile pentru plata anticipată nu se iau în considerare pentru mărfurile al căror preț nu a fost plătit efectiv la momentul acceptării declarației vamale.
[Pct.58 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
59. Reducerile care rezultă din modificări în actele comerciale survenite după acceptarea declarației vamale nu se iau în considerare.
[Pct.59 în redacția HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
XI. Dispoziţii cu privire la evaluarea mărfurilor gratuite care însoţesc unele mărfuri achiziţionate contra plată
60. În cazul în care o anumită cantitate de mărfuri în surplus faţă de cantitatea comandată este expediată împreună cu mărfurile în cadrul unei tranzacţii de vînzare-cumpărare şi aceste mărfuri gratuite sînt utilizate ca „tester” în zona de comercializare, valoarea acestora este parte componentă din valoarea în vamă care este preţul plătit sau de plătit în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, dacă întrunesc concomitent următoarele condiţii:
1) în contractul de vînzare-cumpărare şi pe factură este specificat că mărfurile respective sînt expediate gratuit;
2) cantitatea de mărfuri „testere” este expediată împreună cu mărfurile vîndute şi sînt utilizate exclusiv în zonele de comercializare;
3) au aceeaşi calitate şi reputaţie, poartă aceeaşi denumire, dar sînt etichetate ca „tester - acest produs nu poate fi vîndut”.
Proporţia dintre cantitatea mărfurilor vîndute şi a celor gratuite nu trebuie să depăşească 15%.
XII.
PARTICULARITĂŢI PRIVIND PROCEDURA DE VERIFICARE A CORECTITUDINII DETERMINĂRII VALORII ÎN VAMĂ A BUNURILOR INTRODUSE DE PERSOANELE FIZICE ȘI PERSOANELE FIZICE CE DESFĂȘOARĂ ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE
61. Bunurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de către persoanele fizice sînt supuse declarării obligatorii în conformitate cu Legea nr.1569/2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, cu Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149/2000 și cu alte acte normative adoptate în corespundere cu acesta.
Toate acțiunile organului vamal ce țin de procedura verificării valorii în vamă sînt asigurate prin efectuarea mențiunilor respective pe un formular tipizat, aprobat de Serviciul Vamal. În cazul în care spațiul necesar pentru mențiuni din formularul tipizat este insuficient, înscrisurile se întocmesc într-o anexă în formă liberă, care se semnează şi pe care se aplică ştampila personală a funcționarului vamal responsabil și se aduce la cunoștința persoanei fizice contra semnătură la fiecare etapă de verificare.
În procesul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a bunurilor introduse în Republica Moldova de către persoanele fizice, se va ţine cont de următoarele aspecte:
1) organul vamal verifică datele indicate în formularul tipizat în contrapunere cu marfa prezentată și în situaţia în care în urma examinării se constată că valoarea în vamă declarată corespunde dispoziţiilor art.11 din Legea cu privire la tariful vamal – se acceptă valoarea în vamă declarată;
2) în cazul în care în urma verificării se constată suspiciuni întemeiate privind veridicitatea valorii declarate, organul vamal solicită în scris acte și/sau informații suplimentare pentru susținerea acesteia, cu acordarea unui termen-limită ce nu va depăşi 2 zile lucrătoare;
3) în urma prezentării actelor/informațiilor suplimentare, organul vamal efectuează mențiunile respective cu indicarea acestora în formularul tipizat și în cazul în care valoarea în vamă declarată se confirmă, acționează în conformitate cu subpct.1);
4) în cazul în care persoana fizică nu prezintă acte/informații și/sau se constată că informația din actele/informațiile suplimentare prezentate nu confirmă valoarea declarată, organul vamal informează despre motivul justificat al neacceptării acesteia, asigurînd determinarea valorii în vamă prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute la art.12-17 din Legea cu privire la tariful vamal.
62. Bunurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de către persoanele fizice ce desfășoară activități independente în conformitate cu prevederile capitolului 102 din Codul fiscal nr.1163/1997 și art.5 alin.(6) din Legea nr.1569/2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice sînt supuse declarării obligatorii în scris pe formularul tipizat aprobat de către Serviciul Vamal.
În procesul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate de către persoanele fizice ce desfășoară activități independente, se va ţine cont de următoarele particularități:
1) procedura de verificare a valorii în vamă se va efectua cu aplicabilitatea analogică a mecanismului prevăzut la capitolul VII;
2) toate mențiunile ce țin de procedura de control al valorii în vamă se vor efectua pe formularul tipizat. În cazul în care spațiul necesar pentru mențiuni este insuficient, acestea se vor întocmi într-o anexă în formă liberă, care se semnează şi pe care se aplică ştampila personală a funcționarului vamal responsabil și se aduce la cunoștința persoanei fizice contra semnătură la toate etapele de verificare.
[Capitolul XII introdus prin HG705 din 27.12.19, MO400-406/31.12.19 art.1042; în vigoare 29.02.2020]
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3