PRIVIND ACTIVITATEA ECHIPAJELOR VEHICULELOR CARE EFECTUEAZĂ TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE PE ŞOSELE (A.E.T.R.)
Trimiteri: 26 legate
_________________________
*În vigoare pentru Republica Moldova din 22 noiembrie 1993
Părţile contractante
în dorinţa de a favoriza, dezovoltarea şi îmbunătăţirea transporturilor, rutiere internaţionale de mărfuri şi pasageri,
conştiente de necesitatea de a spori siguranţa traficului rutier, de a reglementa condiţiile de muncă în transporturile rutiere internaţionale în conformitate cu principiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi de a adopta în comun anumite măsuri pentru asigurarea respectării unei asemenea reglementări,
au convenit după cum urmează:
Articolul 1 Definiţii
În sensul prezentului acord, se înţelege:
a) prin vehicul, orice automobil sau remorcă; acest termen include orice ansamblu de vehicule;
b) prin automobil, orice vehicul având un motor cu propulsie, care circulă pe şosea cu mijloacele sale proprii şi care serveşte în mod normal la transportul de persoane sau de mărfuri pe şosea, sau la tracţiunea pe şosea a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau de mărfuri; acest termen nu cuprinde tractoarele agricole;
c) prin remorcă, orice vehicul destinat a fi cuplat cu un automobil; acest termen cuprinde semiremorcile;
d) prin semiremorcă, orice remorcă destinată a fi cuplată cu un automobil, astfel încât aceasta să se sprijine cu o parte pe automobil şi o parte importantă din greutatea sa şi din greutatea încărcăturii să fie suportată de automobilul respectiv;
e) prin ansamblu de vehicule, vehiculele cuplate care participă la circulaţia rutieră ca o singură unitate;
f) prin greutate maximă permisă, greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisă de către autoritatea competentă a statului în care vehiculul este înmatriculat;
g) prin transport rutier, orice deplasare efectuată pe rute deschise pentru public, cu încărcătură sau fără încărcătură, a unui vehicul destinat transportului de călători sau mărfuri;
h) prin transport rutier internaţional, orice transport rutier care include traversarea a cel puţin unei frontiere;
i) prin servicii regulate, serviciile care asigură transportul de persoane, efec-tuat după un program şi pe itinerare determinate, aceste servicii oferind posibilitatea de a lua şi de a lăsa pasagerii din/în staţii stabilite în prealabil.
Un regulament de exploatare sau documente înlocuitoare, aprobate de către autorităţile publice competente ale părţilor contractante şi publicate de transportator înaintea punerii în aplicare, stabilesc condiţiile de transport, mai ales frecvenţa, orarele, tarifele şi obligaţia de a transporta, în măsura în care aceste condiţii nu sunt precizate printr-un text legal sau reglementar.
Oricare ar fi organizatorul transporturilor, sunt considerate tot ca servicii regulate acele servicii care asigură transportul unor categorii determinate de călători, excluzând alţi călători, în măsura în care aceste servicii sunt efectuate conform condiţiilor indicate în primul alineat al prezentei definiţii. Serviciile acestei categorii, mai ales acelea care asigură transportul lucrătorilor la locul de muncă şi la domiciliul lor sau transportul elevilor la institutele de învăţământ şi la domiciliul lor, sunt numite în continuare servicii regulate speciale;
j) prin şofer, orice persoană, salariată sau nu, care conduce vehiculul, chiar pentru o perioadă scurtă, sau care este la bordul vehiculului pentru a-1 putea conduce, dacă este cazul;
k) prin membru al echipajului sau membru de echipaj, şoferul sau una dintre persoanele menţionate mai jos, fie că acest şofer sau că aceste persoane sunt salariate sau nu:
(i) însoţitorul, adică orice persoană care însoţeşte şoferul pentru a-1 asista la anumite manevre şi care ia parte efectiv, în mod obişnuit, la operaţiunile de transport, fără a fi un şofer în sensul paragrafului j) al prezentului articol.
(ii) încasatorul (taxatorul), adică orice persoană care însoţeşte şoferul unui vehicul care transportă persoane şi care are ca sarcina principală să elibereze sau să controleze biletele sau alte documente care permit persoanelor să călătorească în vehicul;
l) prin săptămână, perioada cuprinsă între ora 0 a zilei de luni şi ora 24 a zilei de duminică;
m) prin repaus, orice perioadă neântreruptă de cel puţin o oră, în timpul căreia şoferul poate să dispună liber de timpul său.
Articolul 2 Domeniu de aplicabilitate
1. Prezentul acord se va aplica pe teritoriul fiecărei părţi contractante tuturor operaţiunilor de transport rutier internaţional efectuate cu un vehicul înmatriculat pe teritoriul acestei părţi contractante sau pe teritoriul oricărei alte părţi contractante.
2. Cu toate acestea:
a) dacă, pe parcursul unei operaţiuni de transport rutier internaţional, unul sau mai mulţi membri ai echipajului nu părăsesc teritoriul naţional unde îşi exercită în mod normal activităţile lor profesionale, partea contractantă căreia îi aparţine acest teritoriu va fi liberă să nu aplice prevederile prezentului acord cu privire la acest sau la aceşti membri ai echipajului;
b) dacă părţile contractante al căror teritoriu este tranzitat nu se înţeleg într-un alt mod, prezentul acord nu se va aplica transporturilor rutiere internaţionale efectuate cu:
- vehicule destinate transporturilor de mărfuri şi a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea a remorcilor sau a semiremorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
- vehicule destinate transporturilor de călători care, după tipul lor de construcţie sau de echipament, sunt construite să transporte maximum nouă persoane, inclusiv şoferul, şi sunt destinate acestui scop;
- vehicule destinate transporturilor de persoane prin servicii regulate al căror parcurs al liniei nu depăşeşte 50 kilometri;
- vehicule a căror viteză maximă admisă nu depăşeşte 30 kilometri pe oră;
- vehicule destinate serviciilor forţelor armate, protecţiei civile, pompierilor şi fotelor care răspund de menţinerea ordinii publice sau care sunt sub controlul acestora;
- vehicule destinate serviciilor de analizare, de protecţie împotriva inundaţiilor, serviciilor apei, gazului, electricităţii, gunoiului, colectării gunoaielor, telegrafului, telefoanelor, poştei, radiodifuziunii, televiziunii şi detectării emiţătorilor sau receptorilor de televiziune sau radio;
- vehicule folosite pentru stare de urgenţă sau destinate acţiunilor de salvare;
- vehicule specializate destinate serviciilor medicale;
- vehicule care transportă materiale aparţinînd circurilor sau bâlciurilor;
- vehicule specializate de depanare;
- vehicule supuse testelor rutiere în vederea perfecţionării tehnice, reparării sau întreţinerii, şi vehicule noi sau transformate, care nu sunt încă puse în circulaţie;
- vehicule folosite pentru transporturi necomerciale de bunuri în scopuri particulare;
- vehicule folosite pentru colectarea laptelui în ferme sau pentru aducerea în ferme a bidoanelor cu lapte sau a produselor din lapte destinate hranei animalelor.
Articolul 3
Aplicarea anumitor dispoziţii ale acordului în transporturile rutiere efectuate de vehicule provenind din state care nu sunt părţi contractante
1. Fiecare parte contractantă va aplica pe teritoriul său, în transporturile rutiere internaţionale efectuate de orice vehicul înmatriculat pe teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, dispoziţii cel puţin la fel de stricte ca acelea care s, unt prevăzute în art.5, 6, 7, 8, 9 şi 10 ale prezentului acord.
2. Fiecare parte contractantă va putea, în cazul unui vehicul înmatriculat într-un stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, să nu pretindă decît foi de parcurs zilnic completate de mînă de către şifer în locul aparatului de control, conform specificaţiilor cuprinse în anexa la prezentul acord.
Articolul 4 Principii generale
Fiecare parte contractantă poate aplica minime mai ridicate sau maxime mai scăzute decât cele prevăzute în art. 5-8 inclusiv. Dispoziţiile prezentului acord rămân totuşi aplicabile şoferilor care efectuează transporturi inter-naţionale pe vehicule înmatriculate într-un alt stat parte contractantă sau nu.
Articolul 5 Echipaje
1. Vârsta minimă a şoferilor care efectuează transporturi de mărfuri este fixată:
a) pentru vehiculele, inclusiv, dacă este cazul, remorcile sau semiremorcile, a căror greutate maximă admisă este inferioară sau egală cu 7,5 tone, la 18 ani împliniţi;
b) pentru celelalte vehicule, la:
21 ani împliniţi
sau 18 ani împliniţi, cu condiţia ca persoana interesată să posede un carnet de conducere care să ateste pregătirea ca şofer pentru transporturile rutiere de mărfuri, recunoscut de către una dintre părţile contractante. Părţile contractante se vor informa asupra nivelului minim de pregătire cerut în ţara lor şi asupra altor condiţii speciale care sunt aplicabile şoferilor pentru transporturi de mărfuri, in conformitate cu dispoziţiile prezentului acord .
2. Şoferii care efectuează transporturi de călători trebuie să fie în vârstă de cel puţin 21 de ani.
Şoferii care efectuează transporturi de călători pe rute care depăşesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obişnuit al vehiculului trebuie să îndeplinească, de asemenea, una dintre condiţiile următoare:
a) să fi efectuat timp de un an, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de mărfuri, pe vehicule a căror greutate maximă admisă este mai mare de 3,5 tone;
b) să fi efectuat timp de un an, cel puţin, activitatea de şofer pentru transporturi de călători, pe rute care nu depăşesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obişnuit al vehiculului sau pentru alte tipuri de transporturi de călători, care nu sunt supuse prezentului acord, atât timp cât autoritatea competentă consideră ca ei au dobândit în acest fel experienţa necesară;
c) să fie posesorii unui carnet de conducere care să ateste pregătirea ca şofer pentru transporturi rutiere de călători, recunoscut de una dintre părţile contractante.
Articolul 6 Timpul de conducere a vehiculului
1. Durata totală de conducere a vehiculului cuprinsă între două repausuri zilnice sau între un repaus zilnic şi un repaus săptămânal, numită în continuare perioada de conducere zilnică nu trebuie să depăşească 9 ore. Poate să fie prelungită până la 10 ore, de două ori pe săptămână.
După maximum 6 perioade de conducere zilnică, şoferul trebuie să ia un repaus săptămânal ca cel stabilit în paragraful 3 al art. 8.
Perioada de repaus săptămânal poate fi mutată la sfârşitul celei de a şasea zi, dacă durata totală de conducere a vehiculului în cursul celor 6 zile nu depăşeşte perioada maximă corespunzătoare celor şase perioade de conducere zilnică a vehiculului.
În cazul transporturilor internaţionale de călători, altele decât serviciile regulate, cuvintele "şase" şi "al şaselea", care figurează în al doilea şi în al treilea alineat, sunt înlocuite cu "doisprezece" şi, respectiv, cu "al doispre-zecelea".
2. Durata totală de conducere nu trebuie să depăşească 90 de ore pentru o perioadă de două săptămâni consecutive.
Articolul 7 Întreruperi
1. După patru ore şi jumătate de conducere a vehiculului, şoferul trebuie să facă o pauză de cel puţin 45 de minute, cu excepţia cazului când el intră în perioada de repaus.
2. Această pauză poate fi înlocuită prin pauze de cel puţin 15 minute fiecare, intercalate în timpul când se conduce vehiculul sau imediat după această perioadă, astfel încât să se respecte dispoziţiile paragrafului 1.
3. În timpul acestor pauze şoferul nu poate efectua alte activităţi. Con-form prezentului articol, timpul de aşteptare şi timpul care nu este afectat conducerii vehiculului, petrecuţi într-un vehicul în mers, în feribot sau în tren, nu sunt consideraţi ca alte activităţi.
4. Întreruperile menţionate în prezentul articol nu pot fi considerate ca repausuri zilnice.
Articolul 8 Timp de repaus
1. În fiecare perioadă de 24 de ore, şoferul beneficiază de un timp de repaus zilnic, de cel puţin 11 ore consecutive, care ar putea fi redus la un minimum de 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe săptămână, cu condiţia ca un timp de repaus corespunzător să fie acordat prin compensare, înainte de sfârşitul săptămânii următoare.
În zilele în care perioada de repaus nu este redusă conform primului alineat, repausul poate fi luat în două sau trei perioade separate în timpul perioadei de 24 de ore, una dintre aceste perioade trebuind sa fie de cel puţin 8 ore consecutive, în acest caz durata minimă de repaus ajunge până la 12 ore.
2. În timpul fiecărei perioade de 30 de ore, în care există cel puţin doi şoferi la bordul unui vehicul, aceştia trebuie să beneficieze, fiecare, de un repaus zilnic, de cel puţin 8 ore consecutive.
3. În cursul fiecărei săptămâni, una dintre perioadele de repaus menţionate în paragrafele l şi 2 atinge, cu titlu de repaus săptămânal, un total de 45 de ore consecutive. Această perioadă de repaus poate fi redusă la un minimum de 36 de ore consecutive, dacă ea este luată la punctul de bază obişnuit al vehiculului sau al şoferului sau la un minimum de 24 de ore consecutive, dacă ea este luată în afara acestor puncte. Fiecare scurtare este compensată printr-un timp de repaus echivalent, luat în bloc înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective.
4. O perioadă de repaus săptămânal care începe într-o săptămână şi se prelungeşte în următoarea poate fi legată la una sau alta din aceste săptămâni.
5. În cazul transporturilor de călători, cărora li se aplică paragraful l alin. 4 al art. 6, o perioadă de repaus săptămânal poate fi mutată în săptămâna care urmează celei la care se referă perioada de repaus şi adăugată repausului săptămânal al acestei de-a doua săptămâni.
6. Orice timp de repaus luat în compensare pentru reducerea perioadelor de repaus zilnic şi/sau săptămânal treubuie să fie legat de un alt repaus, de cel puţin 8 ore, şi trebuie să fie acordat, la cererea persoanei interesate, la locul de staţionare a vehiculului sau la punctul de bază al şoferului.
7. Pauza zilnică poate fi luată într-un vehicul, atunci când acesta este echipat cu o cuşetă şi este în staţionare.
8. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului l mai sus menţionat, în cazul în care, în domeniul transporturilor de mărfuri sau de pasageri, un şofer însoţeşte un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul, repausul zilnic poate fi întrerupt o singură dată, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile următoare:
- partea de repaus zilnic luată pe jos trebuie să se situeze înainte sau după partea repausului zilnic luată la bordul feribotului sau în tren;
- perioada între cele două părţi ale repausului zilnic trebuie să fie cât se poate de scurtă şi nu poate, în nici un caz, să depăşească o oră înainte de îmbarcare sau după debarcare, formalităţile vamale fiind cuprinse în operaţiunile de îmbarcare sau de debarcare;
- în timpul celor două părţi ale repausului zilnic, şoferul trebuie să aibă la dispoziţie un pat sau o cuşetă.
Repausul zilnic, astfel întrerupt, creşte cu 2 ore.
Articolul 9 Derogări
Cu condiţia să nu se prejudicieze siguranţa rutieră şi pentru a se da posibilitatea şoferului să atingă un punct de oprire corespunzător, şoferul poate să se abată de la prezentul acord atât cât este necesar pentru a asigura securitatea pasagerilor, vehiculului sau încărcăturii sale. Şoferul trebuie să menţioneze natura şi motivul abaterii de la acord pe foaia de înregistrare a aparatului de control sau în registrul său de serviciu.
Articolul 10 Aparatul de control
1. Părţile contractante vor trebui să prescrie instalarea şi folosirea pe vehiculele înmatriculate pe teritoriile lor a unui aparat de control, în conformitate cu perscripţiile următoare:
a) aparatul de control, în sensul prezentului acord, trebuie să corespundă, în ceea ce priveşte condiţiile sale de construcţie, de instalare, de folosire şi de control, dispoziţiilor prezentului acord, inclusiv anexei sale;
b) dacă nu se poate folosi în mod normal şi într-un mod adecvat un aparat de control instalat pe un vehicul, fiecare membru al echipajului trebuie să scrie de mână, pe foaia de parcurs, folosind simboluri grafice adecvate, indicaţiile privind etapele sale de activitate profesională şi de repaus;
c) dacă, datorită depărtării de vehicul, membrii echipajului nu au fost în măsură să folosească aparatul, ei trebuie să adauge de mână; folosind simboluri grafice adecvate, pe foaia de înregistrate, diverşii timpi corespunzători activităţilor lor profesionale în perioada când ei nu erau în vehicul;
d) membrii echipajului trebuie să aibă mereu la ei şi să poată prezenta la control foile de înregistrare pentru săptămâna în curs şi ale ultimei zile a săptămânii precedente, în cursul căreia ei au condus;
e) membrii echipajului trebuie să fie atenţi ca aparatul de control să fie pus în funcţiune şi manipulat corect şi ca, în caz de defectare, el să fie reparat cât mai repede posibil.
2. Proprietarul eliberează şoferilor un număr suficient de foi de înregistrare, (ţinând cont de caracterul individual al acestor foi, de durata serviciului şi de obligaţia de a înlocui eventual foile stricate sau reţinute de un agent de control. Proprietarul nu înmânează şoferilor decât foi de un model omologat, corespunzătoare, pentru a fi folosite în aparatul instalat la bordul vehiculului.
3. Întreprinderile vor păstra foile de înregistrare completate conform dispoziţiilor de la alin. b), c), d) ale paragrafului l din prezentul articol, pe o perioadă de cel puţin 12 luni după data ultimei înscrieri, şi le vor prezenta, la cerere, agenţilor de control.
Articolul 11 Controale efectuate de întreprindere
1. Întreprinderea trebuie să organizeze serviciul de transport rutier, astfel încât membrii echipajului să fie în măsură să respecte dispoziţiile prezentului acord.
2. Întreprinderea trebuie să supravegheze în mod regulat perioadele de conducere a vehiculului şi perioadele altor activităţi, la fel ca şi orele de repaus, folosind toate documentele de care ea dispune, ca de exemplu, carnetele individuale de control. Dacă întreprinderea constată abateri de la prezentul acord, ea trebuie să le facă să înceteze imediat şi să ia măsuri pentru a evita repetarea lor, ca de exemplu, modificând orarele şi itinerarele.
3. Este interzisă remunerarea şoferilor salariaţi, chiar prin acordarea de prime sau prin majorarea salariilor, în funcţie de distanţele parcurse şi/su de volumul de mărfuri transportate, în condiţiile în care aceste remuneraţii sunt de natură a compromite securitatea rutieră.
Articolul 12 Măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a acordului
1. Fiecare parte contractantă va lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se respecta dispoziţiile prezentului acord, în special prin controale la un nivel adecvat, efectuate pe drumuri şi în întreprinderi. Autorităţile competente ale părţilor contractante vor fi informate asupra măsurilor generale luate în acest scop.
2. Părţile contractante îşi acordă reciproc asistenţă pentru aplicarea prezentului acord şi pentru controlul acesteia.
3. În cadrul acestei asistenţe reciproce, autorităţile competente ale părţilor contractante îşi comunică, în mod regulat, toate informaţiile disponibile privind:
- abaterile de la prezentul acord comise de cei care nu sunt rezidenţi şi orice sancţiune aplicată pentru astfel de abateri;
- sancţiunile aplicate de către o parte contractantă rezidenţilor săi, pentru astfel de abateri comise pe teritoriul altor părţi contractante.
În cazul abaterilor grave, această informare trebuie să conţină şi sancţiunile aplicate.
4. Dacă, atunci când se face un control pe ruta unui şofer al unui vehicul înmatriculat pe teritoriul unei alte părţi contractante, constatările efectuate stabilesc că au fost comise abateri care nu pot fi dovedite în cursul acestui control, ca urmare a lipsei elementelor necesare, autorităţile competente ale părţilor contractante implicate îşi acordă reciproc asistenţă, în vederea clarificării situaţiei, în acest scop, în cazul în care partea contractantă competentă procedează la un control în întreprinderi, rezultatele acestui control sunt aduse la cunoştinţă celeilalte părţi contractante interesate.
Articolul 13 Dispoziţii tranzitorii
Dispoziţiile noului articol 10 - aparat de control - nu vor deveni obligatorii pentru ţările părţi contractante la acest acord înainte de 3 ani după intrarea în vigoare a acestor amendamente, înaintea acestei date, dispoziţiile fostului articol 12 - Carnet individual de control - rămân valabile.
Articolul 14 Dispoziţii finale
1. Prezentul acord este deschis pentru semnare până la 31 martie 1971 şi, după această dată, este deschis aderării statelor membre ale Comisiei economice pentru Europa şi a statelor admise la comisie cu titlu consultativ, conform paragrafului 8 din mandatul acestei comisii.
2. Prezentul acord va fi ratificat.
3. Instrumentele de rarificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4. Prezentul acord va intra în vigoare în a 180-a zi de la depunerea celui de-al 8-lea instrument de ratificare sau de aderare.
5. Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul acord sau va adera la el, după depunerea celui de-al 8-lea instrument de ratificare sau de aderare precizat în paragraful 4 al prezentului articol, prezentul acord va intra în vigoare după 180 de zile de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare.
Articolul 15
1. Orice parte contractantă va putea denunţa prezentul acord printr-o comunicare adresată secretatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea contractului va intra în vigoare după 6 luni de la data la care secretarul general va fi înştiinţat despre aceasta.
Articolul 16
Prezentul acord va înceta să-şi exercite dispoziţiile sale, dacă, după intrarea sa în vigoare, numărul părţilor contractante este mai mic de trei, timp de o perioadă oarecare de 12 luni consecutive.
Articolul 17
1. Orice stat va putea, atunci când el va semna prezentul acord sau cu ocazia depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare, sau oricând ulterior, să declare, prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, că valabilitatea prezentului acord va acoperi, în totalitate sau parţial, teritoriile pe care el le reprezintă pe plan internaţional. Prezentul acord se va aplica pe teritoriul sau pe teritoriile menţionate în notificare, începând cu cea de-a 180-a zi din momentul primirii acestei notificări de către secretarul general sau, dacă în acea zi prezentul acord nu a intrat încă în vigoare, începând cu ziua intrării sale în vigoare.
2. Orice stat care va face, conform paragrafului precedent, o declaraţie având drept scop punerea în aplicare a prezentului acord pe un teritoriu pe care el îl reprezintă pe plan internaţional, va putea, conform art. 15 din prezentul acord, să denunţe prezentul acord în ceea ce priveşte teritoriul respectiv.
Articolul 18
1. Orice dezacord între două sau mai multe părţi contractante privind interpretarea sau punerea în aplicare a prezentului acord va fi, pe cât posibil, rezolvat prin negocieri intre părţile aflate în litigiu.
2. Orice dezacord, care nu va fi rezolvat prin negocieri, va fi supus arbitrajului, dacă vreuna dintre părţile contractante aflate în litigiu cere acest lucru, şi va fi, în consecinţă, înaintat unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de către părţile aflate în litigiu. Dacă, după 3 luni de la data cererii de arbitraj, părţile în litigiu nu ajung la o înţelegere în ceea ce priveşte alegerea arbitrului sau arbitrilor, oricare dintre aceste părţi va putea cere secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să desemneze un arbitru unic, căruia i se va prezenta pentru rezolvare diferendul.
3. Decizia, arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului pre-cedent va fi obligatorie pentru părţile contractante aflate în litigiu.
Articolul 19
1. Orice stat va putea, în momentul când va semna sau va ratifica prezentul acord, sau va adera la el, să declare că el nu se consideră legat prin paragrafele 2 şi 3 ale art. 18 din prezentul acord. Celelalte părţi contractante nu vor fi legate de aceste paragrafe faţă de oricare parte conractantă care va formula o astfel de rezervă.
2. Dacă la data depunerii instrumentelor sale de ratificare sau de aderare, un stat formulează o rezervă, alta decât cea prevăzută la paragraful l al prezentului articol, secretarul general al O.N.U. va comunica această rezervă statelor care au depus deja instrumentele de ratificare sau aderare şi care nu au denunţat ulterior prezentul acord. Rezerva se va considera acceptată, dacă, într-un termen de 6 luni de la data acestei comunicări, nici unul dintre aceste state nu se opune aprobării sale. În caz contrar, rezerva nu va fi admisă şi, dacă statul care a formulat-o nu o retrage, depunerea instrumentelor de aderare sau ratificare a acestui stat va fi fără efect. Pentru aplicarea prezentului paragraf nu se va ţine seama de opoziţia statelor a căror aderare sau ratificare este fără efect, în virtutea acestui paragraf, datorită faptului că rezervele introduse de ele nu vor fi luate în considerare.
3. Orice parte contractantă a cărei rezervă va fi adoptată în protocolul de semnare a prezentului acord sau care va formula o rezervă conform paragrafului l din prezentul articol sau care va exprima o rezervă acceptată confrom paragrafului 2 al prezentului articol va putea, în orice moment, să renunţe la această rezervă printr-o notificare adresată secretarului general.
Articolul 20
1. După ce prezentul acord va fi în vigoare timp de 3 ani, orice parte contractantă va putea cere convocarea unei conferinţe, în scopul revizuirii prezentului acord, printr-o notă adresată secretarului general al O.N.U.
Secretarul general va notifica această cerere tuturor părţilor contractante şi va convoca o conferinţă de revizuire, dacă, într-un interval de patru luni de la data notificării secretarului general, cel puţin o treime dintre părţile contractante comunică acordul lor în legătură cu această cerere.
2. Dacă este convocată o conferinţă conform paragrafului precedent, secretarul general va anunţa toate părţile contractante şi le va invita să prezinte, într-un termen de 3 luni, propunerile pe care ele doresc să fie examinate în cadrul conferinţei. Secretarul general va comunica tuturor părţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferinţei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin 3 luni înainte de data deschiderii conferinţei.
3. Secretarul general va invita la orice conferinţă convocată conform prezentului articol toate statele la care se referă paragraful l al art. 14 din prezentul acord.
Articolul 21
1. Orice parte contractantă poate propune unul sau mai multe amendamente la prezentul acord. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al O.N.U., care îl va comunica tuturor părţilor contractante şi îl va aduce la cunoştinţă celorlalte state menţionate la paragraful l al art. 14 al prezentului acord.
2. Într-un termen de 6 luni de la data comunicării de către secretarul general al proiectului de amendament, orice parte contractantă poate informa pe secretarul general:
a) fie că are o obiecţie la amendamentul propus;
b) fie că, cu toate că intenţionează să accepte proiectul, condiţiile necesare pentru această acceptare nu sunt încă îndeplinite în statul său.
3. Dacă o parte contractantă, care a înaintat secretarului general o comunicare, aşa cum este prevăzut în paragraful 2 b) din prezentul articol, nu a comunicat secretarului general acceptul său, ea va putea, într-un interval de 9 luni, începând de la data expirării perioadei de 6 luni prevăzută pentru comunicare, să prezinte o obiecţie la amendamentul propus.
4. Dacă se face vreo obiecţie la proiectul de amendament în condiţiile prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi va fi fără efect.
5. Dacă nu a fost formulată nici o obiecţie la proiectul de amendament în condiţiile prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat acceptat începând de la data:
a) expirării termenului de 6 luni prevăzut la paragraful 2 din prezentul articol, dacă nici o parte contractantă nu a înaintat o cominicare conform paragrafului 2 b) al acestui articol;
b) cea mai apropiată dintre următoarele două date, dacă, cel puţin o parte contractantă a adresat o comunicare, aşa cum prevede paragraful 2 b) al prezentului articol:
- data la care toate părţile contractante care au trimis o asemenea comunicare au notificat secretarului general acceptarea proiectului, această dată fiind totuşi amânată până la expirarea termenului de 6 luni menţionat în paragraful 2 al prezentului articol, dacă toate acordurile au fost comunicate înaintea acestei date de expirare;
- data expirării termenului de 9 luni menţionat în paragraful 3 al prezentului articol.
6. Orice amendament considerat acceptat va intra în vigoare după trei luni de la data la care a fost considerat acceptat.
7. Secretarul general va adresa, cât mai curând posibil, tuturor părţilor contractante o notificare pentru a le înştiinţa dacă a fost formulată vreo obiecţie în legătură cu proiectul de amendament conform cu paragraful 2 a) al prezentului articol şi dacă una sau mai multe părţi contractante i-au adresat o comunicare conform cu paragraful 2 b) al prezentului articol, în cazul în care una sau mai multe părţi contractante au adresat o asemenea notificare, el va anunţa ulterior toate părţile contractante dacă partea sau părţile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridică vreo obiecţie faţă de proiectul de amendament sau dacă îl acceptă.
8. Independent de procedura de amendare prevăzută la paragrafele 1-6 ale prezentului articol, anexa prezentului acord va putea fi modificată prin înţelegere între autorităţile competente ale tuturor părţilor contractante; dacă autoritatea competentă a uneia dintre părţile contractante a declarat că legislaţia sa naţională o obligă să supună acordul său obţinerii unei autorizări speciale în acest scop sau aprobării unui organ legislativ, consimţământul autorităţii competente al părţii contractante în cauză, în legătură cu modificările anexei, nu va fi considerat ca dat decât în momentul în care această autoritate competentă va declara secretarului general că autorizările sau aprobările necesare au fost obţinute. Autorităţile competente, de comun acord, vor fixa data intrării în vigoare a anexei modificate şi vor putea prevedea ca, pe parcursul unei perioade tranzitorii, fosta anexă să rămână în vigoare, în totalitate sau parţial, simultan cu anexa modificată.
Articolul 22
1. Apendicele l şi 2 la anexa prezentului acord vor putea fi amendate conform procedurii stabilite în prezentul articol.
2. La cererea unei părţi contractante, orice amendament la apendicele l şi 2 la anexa prezentului acord propus de către această parte va fi examinat de grupa de lucru principală a transporturilor rutiere a Comisiei economice pentru Europa.
3. Dacă el este adoptat cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi şi dacă această majoritate conţine majoritatea părţilor cotractante prezente şi votante, amendamentul va fi cominicat de către secretarul general pentru acordul autorităţilor competente ale tuturor părţilor contractante.
4. Amendamentul va fi acceptat, dacă, într-un termen de 6 luni de la data acestei comunicări, mai puţin de o treime dintre autorităţile competente ale părţilor contractante fac cunoscută secretarului general obiecţia lor la amendament.
5. Orice amendament acceptat va fi comunicat de către secretarul general tuturor părţilor contractante şi va intra în vigoare după 3 luni de la data acestei comunicări.
Articolul 23
În afară de notificările prevăzute la art. 20 şi 21 ale prezentului acord, secretarul general al O.N.U. va anunţa statele menţionate la paragraful l al art. 14 al prezentului acord în legătură cu:
a) ratificările şi adeziunile conform art. 14 al prezentului acord;
b) datele la care prezentul acord va intra în vigoare, conform art. 14 al prezentului acord;
c) denunţările conform art. 15 din prezentul acord;
d) abrogarea prezentului acord conform art. 16 al prezentului acord;
e) notificările primite conform art. 17 al prezentului acord;
f) declaraţiile şi notificările primite conform art. 19 al prezentului acord;
g) intrarea în vigoare a orcârui amendament conform art. 21 al prezentului acord.
Articolul 24
Protocolul de semnare a prezentului acord are aceeaşi valabilitate, valoare şi durată ca însuşi acordul din care este considerat ca făcând parte integrantă.
Articolul 25
După data de 32 martie 1971, originalul prezentului acord va fi depus la secretarul general al O.N.U., care va transmite copii certificate conforme fiecăruia dintre statele menţionate la paragraful 1 al art.14 din prezentul acord.
Drept pentru care, subsemnaţii, având depline puteri, au semnat prezentul acord.
Încheiat la Geneva la data de 1 iulie 1970, într-un singur exemplar, în limbile engleză şi franceză, ambele texte având aceaşi valabilitate.