PROTOCOL PRIVIND PREVENIREA, REPRIMAREA ŞI PEDEPSIREA TRAFICULUI DE PERSOANE, ÎN SPECIAL AL FEMEILOR ŞI COPIILOR, ADIŢIONAL LA CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂŢII TRANSNAŢIONALE ORGANIZATE

În vigoare din 16.10.2005
PROTOCOL nr. 399 din 15.11.2000 · MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ȘI INTEGRĂRII EUROPENE · publicat 30.12.2006
pe legis.md
Trimiteri: 9 legate · 3 nerezolvateActe din afara site-ului: 1 fără adresă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.

Nerezolvate (3)
  • lit. a) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • art. 5 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 27 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Din afara site-ului: fără adresă (1)
  • Convenţiei din Document internațional din afara legis.md, care nu are încă o adresă aici.

––––––––––––––––––––––––––––––––––
*În vigoare pentru Republica Moldova din 16 octombrie 2005.

Preambul

Statele Părţi la prezentul Protocol,
declarînd că o acţiune eficace vizînd prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, cere din partea ţărilor de origine, de tranzit şi de destinaţie o apropiere globală şi internaţională cuprinzînd măsuri destinate prevenirii traficului, o acţiune vizînd pedepsirea traficanţilor şi protecţia victimelor acestui trafic, în special prin respectarea drepturilor lor fundamentale internaţionale recunoscute,
ţinînd cont de faptul că, în ciuda existenţei unor diferite instrumente internaţionale care cuprind reguli şi dispoziţii practice vizînd lupta împotriva exploatării persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, nu există nici un instrument universal care să se refere la toate aspectele traficului de persoane,
îngrijorate de faptul că, în lipsa unui astfel de instrument, persoanele vulnerabile în faţa acestui trafic nu vor fi protejate suficient,
conform Rezoluţiei 53/111 a Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 9 decembrie 1998, în care Adunarea generală a decis să creeze un comitet interguvernamental special cu conţinut nelimitat, însărcinat cu elaborarea unei convenţii internaţionale generale împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi cu examinarea, dacă este cazul, a elaborării unui instrument internaţional de luptă împotriva traficului femeilor şi al copiilor,
convinse că faptul de a asocia Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate un instrument internaţional vizînd prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi al copiilor, va ajuta la prevenirea şi combaterea acestui tip de criminalitate,
au convenit cele ce urmează:

I.

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1 Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate

1) Prezentul Protocol completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. Acesta este interpretat împreună cu convenţia.

2) Dispoziţiile convenţiei se aplică mutatis mutandis prezentului Protocol, excepţie făcînd dispoziţiile contrare ale Protocolului menţionat.

3) Infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul Protocol sunt considerate infracţiuni stabilite în conformitate cu convenţia.

Articolul 2 Obiect

Prezentul Protocol are ca obiect:

a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane, acordînd o atenţie specială femeilor şi copiilor;

b) protecţia şi ajutorarea victimelor unui astfel de trafic, respectînd pe deplin drepturile lor fundamentale; şi

c) promovarea cooperării între Statele Părţi în vederea atingerii acestor obiective.

Articolul 3 Terminologie

În termenii prezentului Protocol:

a) expresia “trafic de persoane” indică recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constr`ngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje pentru a obţine consimţăm`ntul unei persoane av`nd autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe;

b) consimţămîntul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintită, astfel cum este enunţată la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci cînd unul din oricare dintre mijloacele enunţate la lit. a) a fost folosit;

c) recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este considerată trafic de persoane, chiar dacă aceştia nu fac apel la nici unul dintre mijloacele menţionate la lit. a) din prezentul articol;

d) termenul “copil” indică orice persoană cu v`rsta mai mică de 18 ani.

Articolul 4 Domeniu de aplicare

Prezentul Protocol se aplică, exceptînd dispoziţiile contrare, pentru prevenirea, anchetele şi urmăririle privind infracţiunile stabilite conform art. 5 al acestuia, atunci cînd aceste infracţiuni sunt de natură transnaţională şi dacă este implicat un grup infracţional, ca şi pentru protecţia victimelor acestor infracţiuni.

Articolul 5 Incriminare

1) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune actelor menţionate la art. 3 din prezentul Protocol, atunci cînd au fost comise intenţionat.

2) Fiecare Stat Parte adoptă, de asemenea, măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune:

a) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic, faptului de a încerca comiterea unei infracţiuni stabilite conform alineatului 1 din prezentul articol;

b) faptului de a fi complice la o infracţiune stabilită conform alineatului 1 al prezentului articol; şi

c) faptului de a organiza comiterea unei infracţiuni stabilite conform alineatului 1 din prezentul articol sau de a da instrucţiuni altor persoane pentru ca acestea să o comită.

II.

PROTECŢIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE

Articolul 6 Asistenţa şi protecţia acordate victimelor traficului de persoane

1) Atunci cînd are loc şi în măsura în care dreptul său intern o permite, fiecare Stat Parte protejează viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane, nefăcînd publice procedurile juridice referitoare la acestea.

2) Fiecare Stat Parte se asigură că sistemul său juridic sau administrativ prevede măsuri care permit furnizarea către victimele traficului de persoane, atunci cînd este cazul:

a) a informaţiilor asupra procedurilor juridice şi administrative aplicabile;

b) a unei asistenţe pentru a face astfel încît părerile şi preocupările lor să fie prezentate şi luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor infracţiunilor, astfel încît să nu aducă prejudicii drepturilor apărării.

3) Fiecare Stat Parte va implementa măsuri în vederea asigurării restabilirii psihice, psihologice şi sociale a victimelor traficului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în cooperare cu organizaţii neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi alte elemente ale societăţii civile şi, în special, să le furnizeze:

a) un adăpost convenabil;

b) sfaturi şi informaţii privind drepturile pe care legea le recunoaşte, într-o limbă pe care o pot înţelege;

c) asistenţă medicală, psihologică şi materială; şi

d) posibilităţi de angajare, educaţie şi formare.

4) Fiecare Stat Parte ţine cont, atunci cînd aplică dispoziţiile prezentului articol, de vîrsta, sexul şi nevoile specifice ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifice ale copiilor, şi anume un adăpost, educaţie şi îngrijire convenabilă.

5) Fiecare Stat Parte depune eforturi pentru a asigura siguranţa psihică a victimelor traficului de persoane cînd acestea se găsesc pe teritoriul său.

6) Fiecare Stat Parte se asigură că sistemul său juridic prevede măsuri care să ofere victimelor traficului de persoane posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului suportat.

Articolul 7 Statutul victimelor traficului de persoane în statele destinatare

1) Pentru a lua măsuri conform art. 6 din prezentul Protocol, fiecare Stat Parte intenţionează să adopte măsuri legislative sau alte măsuri corespunzătoare care să permită victimelor traficului de persoane să rămînă pe teritoriul său, cu titlu temporar sau permanent, atunci cînd este cazul.

2) Atunci cînd aplică dispoziţia de la alineatul 1 din prezentul articol, fiecare Stat Parte trebuie să ţină cont de factorii umanitari şi personali.

Articolul 8 Repatrierea victimelor traficului de persoane

1) Statul parte de care aparţine o victimă a traficului de persoane sau în care aceasta avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire facilitează şi acceptă, ţinînd neapărat seama de siguranţa acestei persoane, întoarcerea acesteia fără întîrziere nejustificată sau nechibzuită.

2) Atunci cînd un Stat Parte trimite o victimă a traficului de persoane într-un Stat Parte de care această persoană aparţine sau în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul Statului Parte de primire, această întoarcere este asigurată ţinînd neapărat cont de siguranţa persoanei, precum şi de starea oricărei proceduri judiciare legate de faptul că aceasta este o victimă a traficului, şi de preferat se face voluntar.

3) La cererea unui Stat Parte de primire, un Stat Parte solicitat verifică, fără întîrziere nejustificată, dacă victima unui trafic de persoane îi aparţine sau avea dreptul de a locui cu titlu permanent pe teritoriul său în momentul intrării sale pe teritoriul Statului Parte de primire.

4) În scopul facilitării întoarcerii unei victime a traficului de persoane care nu posedă documentele necesare, Statul Parte de care aparţine această persoană ori în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul Statului Parte de primire acceptă să elibereze, la cererea Statului Parte de primire, documentele de călătorie sau orice altă autorizaţie necesară pentru a permite acelei persoane a se îndrepta şi a fi readmisă pe teritoriul său.

5) Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui drept acordat victimei prin orice lege internă a Statului Parte de primire.

6) Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui acord sau aranjament bilateral ori multilateral aplicabil susţinînd, în totalitate sau în parte, întoarcerea victimelor traficului de persoane.

III.

PREVENIRE, COOPERARE ŞI ALTE MĂSURI

Articolul 9 Prevenirea traficului de persoane

1) Statele Părţi stabilesc politici, programe şi alte măsuri de ansamblu pentru:

a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane; şi

b) protecţia victimelor traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, împotriva unei noi acţiuni ale cărei victime ar putea fi.

2) Statele Părţi depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare şi campanii prin mass-media, precum şi iniţiative sociale şi economice, în scopul prevenirii şi combaterii traficului de persoane.

3) Politicile, programele şi alte măsuri stabilite conform prezentului articol includ, după cum este necesar, o cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.

4) Statele Părţi iau sau întăresc măsurile, pe calea unei cooperări bilaterale sau multilaterale, pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile şi copiii, vulnerabile în faţa traficului, precum sărăcia, subdezvoltarea şi inegalitatea şanselor.

5) Statele Părţi adoptă sau întăresc măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, care are ca scop traficul.

Articolul 10 Schimb de informaţii şi formare

1) Serviciile de detectare, reprimare, imigrare sau alte servicii competente ale Statelor Părţi cooperează între ele, după cum este necesar, făcînd schimb, conform dreptului intern al acestor state, de informaţii care le permit să stabilească:

a) dacă persoanele care trec sau încearcă să treacă o frontieră internaţională cu documente de călătorie aparţinînd unor alte persoane ori fără documente de călătorie sunt autori sau victime ale traficului de persoane;

b) tipurile de documente de călătorie pe care persoanele le-au folosit sau au încercat să le folosească pentru trecerea unei frontiere internaţionale în scopul traficului de persoane; şi

c) mijloacele şi metodele folosite de grupurile infracţionale organizate pentru traficul de persoane, inclusiv recrutarea şi transportul victimelor, itinerariile şi legăturile între persoanele şi grupurile care se ocupă de acest trafic, precum şi măsurile care permit descoperirea acestora.

2) Statele Părţi asigură sau întăresc formarea agenţilor serviciilor de detectare, reprimare, imigrare şi a altor servicii competente pentru prevenirea traficului de persoane. Această formare ar trebui să pună accentul pe metodele folosite pentru prevenirea unui astfel de trafic, trimiterea în judecată a traficanţilor şi respectarea drepturilor victimelor, mai ales protejarea acestora împotriva traficanţilor. Aceasta ar trebui să ţină cont, în egală măsură, de necesitatea de a lua în considerare drepturile fiinţei umane şi problemele specifice ale femeilor şi ale copiilor şi să favorizeze cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.

3) Un Stat Parte care primeşte informaţii se conformează oricărei cereri din partea Statului Parte care le-a comunicat, supunînd folosirea acestora la restricţii.

Articolul 11 Măsuri la frontieră

1) Fără să aducă atingere angajamentelor internaţionale referitoare la libera circulaţie a persoanelor, Statele Părţi întăresc, în măsura în care este posibil, controalele la frontieră necesare pentru prevenirea şi descoperirea traficului de persoane.

2) Fiecare Stat Parte adoptă măsurile legislative sau altele corespunzătoare pentru prevenirea, pe cît este posibil, a folosirii mijloacelor de transport exploatate de transportatorii comerciali pentru comiterea infracţiunilor stabilite conform art. 5 al prezentului Protocol.

3) Atunci cînd este cazul şi fără a aduce atingere convenţiilor internaţionale aplicabile, aceste măsuri constau mai ales în prevederea obligaţiei pentru transportatorii comerciali, inclusiv orice companie de transport sau orice proprietar sau exploatator al oricărui mijloc de transport, de a verifica dacă toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de călătorie cerute pentru intrarea în statul de primire.

4) Fiecare Stat Parte ia măsurile necesare, conform dreptului său intern, pentru a prevedea sancţionarea cazurilor de încălcare a obligaţiei prevăzute la paragraful 3 al prezentului articol.

5) Fiecare Stat Parte intenţionează să ia măsuri care să permită, conform dreptului său intern, refuzarea intrării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform prezentului articol sau anularea vizei acestora.

6) Fără să aducă atingere art. 27 al convenţiei, Statele Părţi intenţionează să întărească cooperarea între serviciile lor de control la frontieră, stabilind şi menţinînd căi de comunicare directă.

Articolul 12 Securitatea şi controlul documentelor

Fiecare Stat Parte ia măsurile necesare, în funcţie de mijloacele disponibile:

a) pentru a face astfel încît documentele de călătorie sau de identitate pe care le eliberează să fie de o astfel de calitate încît să nu poată fi folosite cu uşurinţă în mod impropriu, să fie falsificate ori modificate, reproduse sau eliberate în mod ilicit; şi

b) pentru a asigura integritatea şi securitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate de acesta ori în numele său şi pentru a împiedica faptul de a fi create, eliberate şi folosite în mod ilicit.

Articolul 13 Legitimitatea şi valabilitatea documentelor

La cererea unui Stat Parte, un alt Stat Parte verifică, conform dreptului său intern şi într-un termen rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate ori considerate că au fost eliberate în numele său şi despre care se bănuieşte că sunt utilizate pentru traficul de persoane.

IV.

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 14 Clauza de protecţie

1) Nici o dispoziţie a prezentului Protocol nu are incidenţă asupra drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor statelor şi particularilor în virtutea dreptului internaţional, inclusiv a dreptului internaţional umanitar şi a dreptului internaţional referitor la drepturile omului, şi, în special, atunci cînd se aplică, a Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 referitoare la statutul refugiaţilor, precum şi a principiului de nerespingere prevăzut în acestea.

2) Măsurile precizate în prezentul Protocol sunt interpretate şi aplicate astfel încît persoanele să nu facă obiectul unei discriminări pe motiv că sunt victime ale unui trafic. Interpretarea şi aplicarea acestor măsuri sunt conforme principiilor de nediscriminare recunoscute pe plan internaţional.

Articolul 15 Rezolvarea diferendelor

1) Statele Părţi depun eforturi pentru a rezolva diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol pe calea negocierilor.

2) Orice diferend între două State Părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor într-o perioadă rezonabilă, este, la cererea unuia dintre Statele Părţi, supus arbitrajului. Dacă în termen de 6 luni începînd de la data cererii de arbitraj Statele Părţi nu se pot înţelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresînd o cerere conform Statutului Curţii.

3) Fiecare Stat Parte poate, în momentul semnării, al ratificării, al acceptării sau al aprobării prezentului Protocol sau al aderării la acesta, să declare că nu se consideră legat prin paragraful 2 din prezentul articol. Celelalte state Părţi nu sunt legate prin paragraful 2 din prezentul articol de orice Stat Parte care a formulat o astfel de rezervă.

4) Orice Stat Parte care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului 3 din prezentul articol o poate retrage în orice moment, înaintînd o notificare secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 16 Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare

1) Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare de către toate statele din 12 pînă la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) şi apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, pînă la 12 decembrie 2002.

2) Prezentul Protocol este deschis în egală măsură spre semnare organizaţiilor regionale de integrare economică, cu condiţia ca cel puţin un stat membru al unei astfel de organizaţii să fi semnat prezentul Protocol conform paragrafului 1 din prezentul articol.

3) Prezentul Protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regională de integrare economică îşi poate depune instrumentele de aprobare dacă cel puţin unul dintre statele membre a făcut acest lucru. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare această organizaţie declară extinderea competenţei sale privitoare la problemele ridicate de prezentul Protocol. Aceasta informează în egală măsură depozitarul asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competenţei sale.

4) Prezentul Protocol este deschis aderării oricărui stat sau oricărei organizaţii regionale de integrare economică la care cel puţin un stat membru este parte a prezentului Protocol. Instrumentele de aderare sunt depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizaţie regională de integrare economică îşi declară extinderea competenţei privitoare la problemele ridicate de prezentul Protocol. În acelaşi timp aceasta îl informează pe depozitar asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competenţei sale.

Articolul 17 Intrare în vigoare

1) Prezentul Protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiind înţeles că nu va intra în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convenţiei înseşi. În conformitate cu prezentul paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaţie regională de integrare economică nu este considerat ca instrument care vine să se adauge instrumentelor deja depuse de către statele membre ale acestei organizaţii.

2) Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul Protocol sau va adera la el după depunerea celui de-al patruzecilea instrument pertinent, prezentul Protocol va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către statul menţionat sau de către organizaţia menţionată sau la data în care intră în vigoare prin aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, dacă aceasta este posterioară.

Articolul 18 Amendamente

1) La expirarea unui termen de 5 ani începînd de la intrarea în vigoare a prezentului Protocol, un Stat Parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta din urmă comunică propunerea de amendament Statelor Părţi şi Conferinţei Părţilor la convenţie în vederea examinării propunerii şi adoptării unei decizii.
Statele Părţi la prezentul Protocol reunite în Conferinţa Părţilor fac toate eforturile pentru a ajunge la un consens asupra oricărui amendament. Dacă toate eforturile făcute în acest sens au fost epuizate fără să se ajungă la un acord, va fi necesar, în ultimă instanţă, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot al majorităţii a două treimi ale Statelor Părţi la prezentul Protocol prezente la Conferinţa Părţilor şi exprimîndu-şi votul lor.

2) Organizaţiile regionale de integrare economică dispun, pentru a-şi exercita, în virtutea prezentului articol, dreptul de vot în domeniile care ţin de competenţa lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre părţi la prezentul Protocol. Acestea nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercită pe al lor şi invers.

3) Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol este supus ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Statelor Părţi.

4) Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol va intra în vigoare pentru un Stat Parte la nouăzeci de zile de la data depunerii de către Statul Parte amintit la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului precizat.

5) Un amendament intrat în vigoare are forţă obligatorie faţă de Statele Părţi care şi-au exprimat consimţămîntul pentru a fi legate de către acesta. Celelalte state Părţi rămîn legate prin dispoziţiile prezentului Protocol şi ale oricărui amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.

Articolul 19 Denunţare

1) Un Stat Parte poate să denunţe prezentul Protocol prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de denunţare are efect la un an de la primirea notificării de către secretarul general.

2) O organizaţie regională de integrare economică încetează să fie parte a prezentului Protocol atunci cînd statele membre au denunţat-o.

Articolul 20 Depozitar şi limba

1) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului Protocol.

2) Originalul prezentului Protocol, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Fapt pentru care plenipotenţiarii subsemnaţi, autorizaţi în acest sens de respectivele guverne, au semnat prezentul Protocol.

PROTOCOL* TO PREVENT, SUPPRESS AND PUNISH TRAFFICKING IN PERSONS, ESPECIALLY WOMEN AND CHILDREN, SUPPLEMENTING THE UNITED NATIONS CONVENTION AGAINST TRANSNATIONAL ORGANIZED CRIME Preamble

The States Parties to this Protocol,
Declaring that effective action to prevent and combat trafficking in persons, especially women and children, requires a comprehensive international approach in the countries of origin, transit and destination that includes measures to prevent such trafficking, to punish the traffickers and to protect the victims of such trafficking, including by protecting their internationally recognized human rights,
Taking into account the fact that, despite the existence of a variety of international instruments containing rules and practical measures to combat the exploitation of persons, especially women and children, there is no universal instrument that addresses all aspects of trafficking in persons,
Concerned that, in the absence of such an instrument, persons who are vulnerable to trafficking will not be sufficiently protected,
Recalling General Assembly resolution 53/111 of 9 December 1998, in which the Assembly decided to establish an open-ended intergovernmental ad hoc committee for the purpose of elaborating a comprehensive international convention against transnational organized crime and of discussing the elaboration of, inter alia, an international instrument addressing trafficking in women and children,
Convinced that supplementing the United Nations Convention against Transnational Organized Crime with an international instrument for the prevention, suppression and punishment of trafficking in persons, especially women and children, will be useful in preventing and combating that crime,
Have agreed as follows:

I. GENERAL PROVISIONS

Article 1
Relation with the United Nations Convention against Transnational Organized Crime

1) This Protocol supplements the United Nations Convention against Transnational Organized Crime. It shall be interpreted together with the Convention.

2) The provisions of the Convention shall apply, mutatis mutandis, to this Protocol unless otherwise provided herein.

3) The offences established in accordance with article 5 of this Protocol shall be regarded as offences established in accordance with the Convention.

Article 2
Statement of purpose

The purposes of this Protocol are:

a) To prevent and combat trafficking in persons, paying particular attention to women and children;

b) To protect and assist the victims of such trafficking, with full respect for their human rights; and

c) To promote cooperation among States Parties in order to meet those
objectives.

Article 3
Use of terms

For the purposes of this Protocol:

a) “Trafficking in persons” shall mean the recruitment, transportation, transfer, harbouring or receipt of persons, by means of the threat or use of force or other forms of coercion, of abduction, of fraud, of deception, of the abuse of power or of a position of vulnerability or of the giving or receiving of payments or benefits to achieve the consent of a person having control over another person, for the purpose of exploitation. Exploitation shall include, at a minimum, the exploitation of the prostitution of others or other forms of sexual exploitation, forced labour or services, slavery or practices similar to slavery, servitude or the removal of organs;

b) The consent of a victim of trafficking in persons to the intended exploitation set forth in subparagraph a) of this article shall be irrelevant where any of the means set forth in subparagraph a) have been used;

c) The recruitment, transportation, transfer, harbouring or receipt of a child for the purpose of exploitation shall be considered “trafficking in persons” even if this does not involve any of the means set forth in subparagraph a) of this article;

d) “Child” shall mean any person under eighteen years of age.

Article 4
Scope of application

This Protocol shall apply, except as otherwise stated herein, to the prevention, investigation and prosecution of the offences established in accordance with article 5 of this Protocol, where those offences are transnational in nature and involve an organized criminal group, as well as to the protection of victims of such offences.

Article 5
Criminalization

1) Each State Party shall adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences the conduct set forth in article 3 of this Protocol, when committed intentionally.

2) Each State Party shall also adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences:

a) Subject to the basic concepts of its legal system, attempting to commit an offence established in accordance with paragraph 1 of this article;

b) Participating as an accomplice in an offence established in accordance with paragraph 1 of this article; and

c) Organizing or directing other persons to commit an offence established in accordance with paragraph 1 of this article.

II. PROTECTION OF VICTIMS OF TRAFFICKING IN PERSONS

Article 6
Assistance to and protection of victims of trafficking in persons

1) In appropriate cases and to the extent possible under its domestic law, each State Party shall protect the privacy and identity of victims of trafficking in persons, including, inter alia, by making legal proceedings relating to such trafficking confidential.

2) Each State Party shall ensure that its domestic legal or administrative system contains measures that provide to victims of trafficking in persons, in appropriate cases:

a) Information on relevant court and administrative proceedings;

b) Assistance to enable their views and concerns to be presented and consi­dered at appropriate stages of criminal proceedings against offenders, in a manner not prejudicial to the rights of the defence.

3) Each State Party shall consider implementing measures to provide for the physical, psychological and social recovery of victims of trafficking in persons, including, in appropriate cases, in cooperation with non-governmental organizations, other relevant organizations and other elements of civil society, and, in particular, the provision of:

a) Appropriate housing;

b) Counselling and information, in particular as regards their legal rights, in a language that the victims of trafficking in persons can understand;

c) Medical, psychological and material assistance; and

d) Employment, educational and training opportunities.

4) Each State Party shall take into account, in applying the provisions of this article, the age, gender and special needs of victims of trafficking in persons, in particular the special needs of children, including appropriate housing, education and care.

5) Each State Party shall endeavour to provide for the physical safety of victims of trafficking in persons while they are within its territory.

6) Each State Party shall ensure that its domestic legal system contains measures that offer victims of trafficking in persons the possibility of obtaining compensation for damage suffered.

Article 7
Status of victims of trafficking in persons in receiving States

1) In addition to taking measures pursuant to article 6 of this Protocol, each State Party shall consider adopting legislative or other appropriate measures that permit victims of trafficking in persons to remain in its territory, temporarily or permanently, in appropriate cases.

2) In implementing the provision contained in paragraph 1 of this article, each State Party shall give appropriate consideration to humanitarian and compassionate factors.

Article 8
Repatriation of victims of trafficking in persons

1) The State Party of which a victim of trafficking in persons is a national or in which the person had the right of permanent residence at the time of entry into the territory of the receiving State Party shall facilitate and accept, with due regard for the safety of that person, the return of that person without undue or unreasonable delay.

2) When a State Party returns a victim of trafficking in persons to a State Party of which that person is a national or in which he or she had, at the time of entry into the territory of the receiving State Party, the right of permanent residence, such return shall be with due regard for the safety of that person and for the status of any legal proceedings related to the fact that the person is a victim of trafficking and shall preferably be voluntary.

3) At the request of a receiving State Party, a requested State Party shall, without undue or unreasonable delay, verify whether a person who is a victim of trafficking in persons is its national or had the right of permanent residence in its territory at the time of entry into the territory of the receiving State Party.

4) In order to facilitate the return of a victim of trafficking in persons who is without proper documentation, the State Party of which that person is a national or in which he or she had the right of permanent residence at the time of entry into the territory of the receiving State Party shall agree to issue, at the request of the receiving State Party, such travel documents or other authorization as may be necessary to enable the person to travel to and re-enter its
territory.

5) This article shall be without prejudice to any right afforded to victims of trafficking in persons by any domestic law of the receiving State Party.

6) This article shall be without prejudice to any applicable bilateral or multilateral agreement or arrangement that governs, in whole or in part, the return of victims of trafficking in persons.

III. PREVENTION, COOPERATION AND OTHER MEASURES

Article 9
Prevention of trafficking in persons

1) States Parties shall establish comprehensive policies, programmes and other measures:

a) To prevent and combat trafficking in persons; and

b) To protect victims of trafficking in persons, especially women and children, from revictimization.

2) States Parties shall endeavour to undertake measures such as research, information and mass media campaigns and social and economic initiatives to prevent and combat trafficking in persons.

3) Policies, programmes and other measures established in accordance with this article shall, as appropriate, include cooperation with non-governmental organizations, other relevant organizations and other elements of civil society.

4) States Parties shall take or strengthen measures, including through bila­teral or multilateral cooperation, to alleviate the factors that make persons, especially women and children, vulnerable to trafficking, such as poverty, underdevelopment and lack of equal opportunity.

5) States Parties shall adopt or strengthen legislative or other measures, such as educational, social or cultural measures, including through bilateral and multilateral cooperation, to discourage the demand that fosters all forms of exploitation of persons, especially women and children, that leads to trafficking.

Article 10
Information exchange and training

1) Law enforcement, immigration or other relevant authorities of States Parties shall, as appropriate, cooperate with one another by exchanging information, in accordance with their domestic law, to enable them to determine:

a) Whether individuals crossing or attempting to cross an international border with travel documents belonging to other persons or without travel documents are perpetrators or victims of trafficking in persons;

b) The types of travel document that individuals have used or attempted to use to cross an international border for the purpose of trafficking in persons; and

c) The means and methods used by organized criminal groups for the purpose of trafficking in persons, including the recruitment and transportation of victims, routes and links between and among individuals and groups engaged in such trafficking, and possible measures for detecting them.

2) States Parties shall provide or strengthen training for law enforcement, immigration and other relevant officials in the prevention of trafficking in persons. The training should focus on methods used in preventing such trafficking, prosecuting the traffickers and protecting the rights of the victims, including protecting the victims from the traffickers. The training should also take into account the need to consider human rights and child- and gender-sensitive
issues and it should encourage cooperation with non-governmental organizations, other relevant organizations and other elements of civil society.

3) A State Party that receives information shall comply with any request by the State Party that transmitted the information that places restrictions on its use.

Article 11
Border measures

1) Without prejudice to international commitments in relation to the free movement of people, States Parties shall strengthen, to the extent possible, such border controls as may be necessary to prevent and detect trafficking in persons.

2) Each State Party shall adopt legislative or other appropriate measures to prevent, to the extent possible, means of transport operated by commercial carriers from being used in the commission of offences established in accordance with article 5 of this Protocol.

3) Where appropriate, and without prejudice to applicable international conventions, such measures shall include establishing the obligation of commercial carriers, including any transportation company or the owner or operator of any means of transport, to ascertain that all passengers are in possession of the travel documents required for entry into the receiving State.

4) Each State Party shall take the necessary measures, in accordance with its domestic law, to provide for sanctions in cases of violation of the obligation set forth in paragraph 3 of this article.

5) Each State Party shall consider taking measures that permit, in accordance with its domestic law, the denial of entry or revocation of visas of persons implicated in the commission of offences established in accordance with this Protocol.

6) Without prejudice to article 27 of the Convention, States Parties shall consider strengthening cooperation among border control agencies by, inter alia, establishing and maintaining direct channels of communication.

Article 12
Security and control of documents

Each State Party shall take such measures as may be necessary, within available means:

a) To ensure that travel or identity documents issued by it are of such quality that they cannot easily be misused and cannot readily be falsified or unlawfully altered, replicated or issued; and

b) To ensure the integrity and security of travel or identity documents issued by or on behalf of the State Party and to prevent their unlawful creation, issuance and use.

Article 13
Legitimacy and validity of documents

At the request of another State Party, a State Party shall, in accordance with its domestic law, verify within a reasonable time the legitimacy and vali­dity of travel or identity documents issued or purported to have been issued in its name and suspected of being used for trafficking in persons.

IV. Final provisions

Article 14
Saving clause

1) Nothing in this Protocol shall affect the rights, obligations and responsibilities of States and individuals under international law, including international humanitarian law and international human rights law and, in particular, where applicable, the 1951 Convention and the 1967 Protocol relating to the Status of Refugees and the principle of non-refoulement as contained therein.

2) The measures set forth in this Protocol shall be interpreted and applied in a way that is not discriminatory to persons on the ground that they are victims of trafficking in persons. The interpretation and application of those measures shall be consistent with internationally recognized principles of non-discrimination.

Article 15
Settlement of disputes

l) States Parties shall endeavour to settle disputes concerning the interpretation or application of this Protocol through negotiation.

2) Any dispute between two or more States Parties concerning the interpretation or application of this Protocol that cannot be settled through negotiation within a reasonable time shall, at the request of one of those States Parties, be submitted to arbitration. If, six months after the date of the request for arbitration, those States Parties are unable to agree on the organization of the arbitration, any one of those States Parties may refer the dispute to the International Court of Justice by request in accordance with the Statute of the Court.

3) Each State Party may, at the time of signature, ratification, acceptance or approval of or accession to this Protocol, declare that it does not consider itself bound by paragraph 2 of this article. The other States Parties shall not be bound by paragraph 2 of this article with respect to any State Party that has made such a reservation.

4) Any State Party that has made a reservation in accordance with paragraph 3 of this article may at any time withdraw that reservation by notification to the Secretary-General of the United Nations.

Article 16
Signature, ratification, acceptance, approval and accession

1) This Protocol shall be open to all States for signature from 12 to 15 December 2000 in Palermo, Italy, and thereafter at United Nations Headquarters in New York until 12 December 2002.

2) This Protocol shall also be open for signature by regional economic integration organizations provided that at least one member State of such organization has signed this Protocol in accordance with paragraph 1 of this article.

3) This Protocol is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the United Nations. A regional economic integration organization may deposit its instrument of ratification, acceptance or approval if at least one of its member States has done likewise. In that instrument of ratification, acceptance or approval, such organization shall declare the extent of its competence with respect to the matters governed by this Protocol. Such organization shall also inform the depositary of any relevant modification in the extent of its competence.

4) This Protocol is open for accession by any State or any regional economic integration organization of which at least one member State is a Party to this Protocol. Instruments of accession shall be deposited with the Secretary General of the United Nations. At the time of its accession, a regional economic integration organization shall declare the extent of its competence with respect to
matters governed by this Protocol. Such organization shall also inform the depositary of any relevant modification in the extent of its competence.

Article 17
Entry into force

1) This Protocol shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit of the fortieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession, except that it shall not enter into force before the entry into force of the Convention. For the purpose of this paragraph, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by member States of such organization.

2) For each State or regional economic integration organization ratifying, accepting, approving or acceding to this Protocol after the deposit of the
fortieth instrument of such action, this Protocol shall enter into force on the
thirtieth day after the date of deposit by such State or organization of the
relevant instrument or on the date this Protocol enters into force pursuant to paragraph 1 of this article, whichever is the later.

Article 18
Amendment

1) After the expiry of five years from the entry into force of this Protocol, a State Party to the Protocol may propose an amendment and file it with the Secretary General of the United Nations, who shall thereupon communicate the proposed amendment to the States Parties and to the Conference of the Parties to the Convention for the purpose of considering and deciding on the proposal. The States Parties to this Protocol meeting at the Conference of the Parties shall make every effort to achieve consensus on each amendment. If all efforts at consensus have been exhausted and no agreement has been reached, the amendment shall, as a last resort, require for its adoption a two-thirds majority vote of the States Parties to this Protocol present and voting at the meeting of the Conference of the Parties.

2) Regional economic integration organizations, in matters within their competence, shall exercise their right to vote under this article with a number of votes equal to the number of their member States that are Parties to this Protocol. Such organizations shall not exercise their right to vote if their member States exercise theirs and vice versa.

3) An amendment adopted in accordance with paragraph 1 of this article is subject to ratification, acceptance or approval by States Parties.

4) An amendment adopted in accordance with paragraph 1 of this article shall enter into force in respect of a State Party ninety days after the date of the deposit with the Secretary General of the United Nations of an instrument of ratification, acceptance or approval of such amendment.

5) When an amendment enters into force, it shall be binding on those States Parties which have expressed their consent to be bound by it. Other States Parties shall still be bound by the provisions of this Protocol and any earlier amendments that they have ratified, accepted or approved.

Article 19
Denunciation

1) A State Party may denounce this Protocol by written notification to the Secretary General of the United Nations. Such denunciation shall become effective one year after the date of receipt of the notification by the Secretary General.

2) A regional economic integration organization shall cease to be a Party to this Protocol when all of its member States have denounced it.

Article 20
Depositary and languages

1) The Secretary General of the United Nations is designated depositary of this Protocol.

2) The original of this Protocol, of which the Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts are equally authentic, shall be deposited with the Secretary General of the United Nations.
In witness whereof, the undersigned plenipotentiaries, being duly authorized thereto by their respective Governments, have signed this Protocol.