Secţiunea a 2-a
Instrumentul de vînzare a afacerii
Articolul 94. –
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o bancă-punte:
a) acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligaţiile unei bănci supuse rezoluţiei sau totalitatea acestora.
(2) Cu respectarea prevederilor art.101, 102 şi art.292-294, transferul menţionat la alin. (1) are loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decît cumpărătorul, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital, în afara celor prevăzute la art.107-109, prevederile art.232 fiind aplicabile.
Articolul 95. – Un transfer efectuat în conformitate cu prevederile art.94 trebuie să se realizeze în condiţii comerciale, în funcţie de circumstanţele existente.
Articolul 96. – În sensul art.95, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia toate măsurile rezonabile pentru realizarea unui transfer în condiţii comerciale care sînt conforme evaluării efectuate potrivit art. 72-84, avînd în vedere circumstanţele situaţiei. În vederea finanțării sau garantării transferului prevăzut la art.94 și 98, Guvernul este în drept să decidă asupra emiterii de către Ministerul Finanțelor a garanțiilor de stat și valorilor mobiliare de stat.
Articolul 97. – Cu respectarea prevederilor art.91, orice contraprestaţie se plăteşte de cumpărător în favoarea:
a) proprietarilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vînzarea afacerii s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de banca supusă rezoluţiei de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente;
b) băncii supuse rezoluţiei, în cazul în care vînzarea către cumpărător a afacerii s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei.
Articolul 98. – În situaţia în care aplică instrumentul de vînzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei sau, după caz, de active, drepturi sau obligaţii ale băncii supuse rezoluţiei.
Articolul 99. – După aplicarea instrumentului de vînzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita, cu aprobarea cumpărătorului, competenţele de transfer în ceea ce priveşte activele, drepturile ori obligaţiile transferate cumpărătorului, în vederea transferării activelor, drepturilor sau obligaţiilor înapoi la banca supusă rezoluţiei, ori a acţiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligaţii, acţiuni sau alte instrumente de proprietate.
Articolul 100. – Cumpărătorul trebuie să îndeplinească condiţiile legale de desfăşurare a activităţilor pe care le dobîndeşte prin transfer în situaţia în care transferul este efectuat în conformitate cu prevederile art.94. În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei este autoritatea competentă a cumpărătorului, aceasta evaluează o eventuală cerere de licențiere în acest sens, împreună cu transferul, în timp util.
Articolul 101. – Prin derogare de la prevederile art. 15-155 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, în cazul în care un transfer de acţiuni sau alte instrumente de proprietate, care au loc în virtutea aplicării instrumentului de vînzare a afacerii, ar duce la achiziţionarea sau majorarea unei cote în capitalul social al băncii, de tipul celei căreia îi sînt aplicabile prevederile art. 15 alin. (1) din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă a acelei bănci, efectuează evaluarea necesară astfel încît să permită aplicarea promptă a instrumentului de vînzare a afacerii şi să faciliteze atingerea de către acţiunea de rezoluţie a obiectivelor relevante ale rezoluţiei.
Articolul 102. –
(1) În cazul în care structura care exercită funcţia de supraveghere nu a finalizat evaluarea achiziţiei, de la data transferului de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vînzare a afacerii de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, se aplică următoarele dispoziţii:
a) respectivul transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător are efect juridic imediat;
b) în cursul perioadei de evaluare a achiziţiei şi în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin. (2) lit. b), drepturile de vot ale cumpărătorului sînt suspendate şi îi revin doar Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, care nu are nicio obligaţie de a exercita respectivele drepturi de vot şi nicio răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea acestora;
c) în cursul perioadei de evaluare a achiziţiei şi în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin. (2) lit. b), efectele juridice, inclusiv sancțiunile, prevăzute de Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 pentru încălcarea cerinţelor privind solicitarea permisiunii prealabile a Băncii Naționale a Moldovei pentru achiziția de cote în capitalul social al băncii, respectiv a notificării înstrăinării și reducerii cotelor în capitalul social al băncii, nu se aplică în cazul respectivului transfer de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate;
d) Banca Naţională a Moldovei se asigură că, imediat după finalizarea evaluării achiziţiei, structura care exercită funcţia de supraveghere remite cumpărătorului permisiunea prealabilă sau hotărîrea privind refuzul eliberării permisiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 152 alin. (7) sau (9), după caz, din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, precum și informează despre aceasta structura care exercită funcţia de rezoluţie;
e) în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, aprobă achiziţia, drepturile de vot aferente acţiunilor sau altor instrumente de proprietate care au făcut obiectul transferului către cumpărător se consideră acordate în întregime acestuia, imediat după primirea de către cumpărător a permisiunii prealabile;
f) în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, refuză eliberarea permisiunii prealabile, se aplică prevederile alin. (2).
(2) Pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) sînt aplicabile următoarele dispoziţii:
a) drepturile de vot aferente respectivelor acţiuni sau altor instrumente de proprietate sînt pe deplin valabile şi se exercită în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b);
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen stabilit de aceasta, după ce a luat în considerare condiţiile de piaţă prevalente; şi
c) în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit în lit. b), devin incidente prevederile art. 156 alin. (3) din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
Articolul 103. – Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vînzare a afacerii fac obiectul mecanismelor de siguranţă prevăzute la art.262-276.
Articolul 104. – Cumpărătorul este considerat continuatorul de drept al băncii supuse rezoluţiei şi poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală.
Articolul 105. –
(1) Dacă banca supusă rezoluţiei este membru la sistemele de plăţi, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor, cumpărătorul poate continua să exercite drepturile băncii supuse rezoluţiei decurgînd din calitatea de membru şi drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.
(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerinţa ca respectivul cumpărător să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru şi criteriile de participare, în funcţie de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse şi scheme.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), următoarele dispoziţii sînt aplicabile:
a) sistemele, bursele şi schemele prevăzute la alin. (1) nu pot refuza accesul pe motiv că respectivul cumpărător nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin. (1);
b) în cazul în care cumpărătorul nu îndeplineşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăţi, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin. (1) se exercită de către cumpărător numai pentru o perioadă de timp, de maximum 24 de luni de la data transferului, care poate fi stabilită de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea cumpărătorului adresată aceleiaşi autorităţi.
Articolul 106. – Fără a aduce atingere prevederilor 262-276, acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau obligaţii nu sînt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate ori în legătură cu acestea.
Articolul 107. – Cu respectarea prevederilor art. 109, în situaţia în care aplică unei bănci instrumentul de vînzare a afacerii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, scoate pe piaţă sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piaţă a activelor, drepturilor, obligaţiilor, acţiunilor sau altor instrumente de proprietate pe care intenţionează să le transfere. Grupuri de drepturi, active şi obligaţii pot fi scoase pe piaţă separat.
Articolul 108. –
(1) Scoaterea pe piaţă prevăzută la art. 107 se efectuează în conformitate cu următoarele principii:
a) trebuie să fie cît se poate de transparentă şi trebuie să nu prezinte în mod semnificativ eronat, activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate pe care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să le transfere, avînd în vedere circumstanţele şi, în special, necesitatea de a menţine stabilitatea financiară;
b) nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze nejustificat niciun potenţial cumpărător;
c) trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;
d) nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potenţial;
e) trebuie să ţină seama de necesitatea ca acţiunea de rezoluţie să se desfăşoare cu rapiditate;
f) scopul trebuie să fie maximizarea, pe cît posibil, a preţului de vînzare al acţiunilor sau al altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau obligaţiilor în cauză.
(2) Cu respectarea principiului prevăzut la alin. (1) lit. b), celelalte principii prevăzute la alin. (1) nu aduc atingere dreptului Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a contacta în mod individual potenţialii cumpărători.
Articolul 109. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de vînzare a afacerii fără respectarea cerinţei privind scoaterea pe piaţă prevăzută la art. 107, în cazul în care stabileşte faptul că respectarea cerinţelor de la art. 108 ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluţiei şi mai ales dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
a) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că starea de dificultate majoră în care se află sau este posibil să se afle banca supusă rezoluţiei ar crea sau ar înrăutăţi o ameninţare deja gravă la adresa stabilităţii financiare; şi
b) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că respectarea cerinţelor de la art.108 ar putea submina eficacitatea instrumentului de vînzare a afacerii în ceea ce priveşte eliminarea ameninţării la adresa stabilităţii financiare sau atingerea obiectivului rezoluţiei prevăzut la art. 56 alin. (1) lit. b).
Secţiunea a 3-a
Instrumentul băncii-punte
Articolul 110. –
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să transfere către o bancă-punte:
a) acţiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe bănci supuse rezoluţiei;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligaţiile uneia sau ale mai multor bănci supuse rezoluţiei sau totalitatea acestora.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 292-294, transferul menţionat la alin. (1) poate avea loc fără a obţine acordul acţionarilor băncii supuse rezoluţiei sau al oricărei părţi terţe, alta decît banca-punte, şi nu este supus niciunei cerinţe procedurale prevăzute de legislaţia aplicabilă în materie de societăţi sau de legislaţia pieţei de capital, prevederile art. 232 fiind aplicabile.
Articolul 111. –
(1) Banca-punte este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:
a) capitalul social este deţinut de către Ministerul Finanțelor, iar banca-punte este controlată de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în sensul celor prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. b) şi, în particular, avînd în vedere dispoziţiile art. 122 alin. (1);
b) este creată în scopul de a primi şi a deţine unele sau toate acţiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei ori unele sau toate activele, drepturile şi obligaţiile uneia sau mai multor bănci supuse rezoluţiei, în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vînzării băncii.
(2) Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 152 lit. b) nu trebuie să aducă atingere capacităţii Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a exercita controlul asupra băncii-punte.
Articolul 112. – În situaţia în care aplică instrumentul băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că valoarea totală a obligaţiilor transferate băncii-punte nu depăşeşte valoarea totală a drepturilor şi activelor transferate de la banca supusă rezoluţiei sau furnizate din alte surse. În vederea asigurării condiției prevăzute în prezentul articol, Guvernul este în drept să decidă asupra emiterii de către Ministerul Finanțelor a garanțiilor de stat, valorilor mobiliare de stat și convertirii datoriilor băncii-punte față de stat în capital, în scopul asigurării echilibrului dintre activele și obligațiile băncii-punte.
Articolul 113. – Cu respectarea prevederilor art.91, orice contraprestaţie se plăteşte de banca-punte în favoarea:
a) proprietarilor acţiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către banca-punte s-a efectuat prin transferarea acţiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de banca supusă rezoluţiei de la deţinătorii respectivelor acţiuni sau instrumente la banca-punte;
b) băncii supuse rezoluţiei, în cazul în care transferul către banca-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii supuse rezoluţiei la banca-punte.
Articolul 114. – În situaţia în care aplică instrumentul băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita competenţa de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de o bancă supusă rezoluţiei sau, după caz, de active, drepturi sau obligaţii ale băncii supuse rezoluţiei.
Articolul 115. – În urma aplicării instrumentului băncii-punte, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate:
a) transfera înapoi drepturile, activele sau obligaţiile de la banca-punte la banca supusă rezoluţiei ori acţiunile sau alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor iniţiali, iar banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali au obligaţia de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligaţii ori acţiuni sau alte instrumente de proprietate, numai dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.116;
b) transfera acţiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligaţii de la banca-punte către o terţă parte.
Articolul 116. –
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate transfera înapoi acţiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligaţii de la banca-punte, în una dintre următoarele situaţii:
a) în situaţia în care posibilitatea ca respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligaţii să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului băncii-punte, în baza căreia s-a efectuat transferul;
b) în situaţia în care respectivele acţiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligaţii nu îndeplinesc condiţiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acţiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligaţiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a).
(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment şi respectă orice alte condiţii stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului băncii-punte, în scopul realizării transferului în cauză.
Articolul 117. – Transferurile între banca supusă rezoluţiei sau proprietarii iniţiali ai acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, pe de o parte, şi banca-punte, pe de altă parte, trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranţă prevăzute la art.262-276.
Articolul 118. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a stabili ca o bancă-punte să fie considerată drept o continuatoare a băncii supuse rezoluţiei şi să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de banca supusă rezoluţiei aferente activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate, inclusiv în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală.
Articolul 119. –
(1) Dacă banca supusă rezoluţiei este membru la sistemele de plăţi, compensare şi decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori şi la schemele de garantare a depozitelor, banca-punte poate continua să exercite drepturile băncii supuse rezoluţiei decurgînd din calitatea de membru şi drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.
(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerinţa ca banca-punte să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru şi criteriile de participare, în funcţie de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse şi scheme.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), următoarele dispoziţii sînt aplicabile:
a) sistemele, bursele şi schemele prevăzute la alin. (1) nu pot refuza accesul pe motiv că banca-punte nu dispune de un rating din partea unei agenţii de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporţional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin. (1);
b) în cazul în care banca-punte nu îndeplineşte criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăţi, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin. (1) se exercită de către banca-punte numai pentru o perioadă de timp de maximum 24 de luni de la data transferului, care poate fi stabilită de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea băncii-punte adresată aceleiaşi autorităţi.
Articolul 120. – Fără a aduce atingere prevederilor art.262-276, acţionarii sau creditorii băncii supuse rezoluţiei şi alte părţi terţe ale căror active, drepturi sau obligaţii nu sînt transferate băncii-punte nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligaţiilor transferate băncii-punte, organului de conducere al acesteia ori în legătură cu acestea.
Articolul 121. – Obiectivele băncii-punte nu implică nicio obligaţie sau responsabilitate a acesteia faţă de acţionarii, creditorii băncii supuse rezoluţiei, iar organul de conducere nu răspunde faţă de acţionarii sau creditorii respectivi sau față de orice altă persoană pentru actele săvîrşite şi omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuţiilor lor, cu excepţia cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenţia sau neglijenţa gravă, potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acţionarilor, creditorilor, sau a altor persoane.
Articolul 122. –
(1) Funcţionarea unei bănci-punte respectă următoarele cerinţe:
a) conţinutul documentelor privind constituirea băncii-punte este aprobat de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie;
b) Consiliul de supraveghere al băncii-punte este constituit din 2 membri desemnați de către Banca Națională a Moldovei și un membru desemnat de către Ministerul Finanțelor;
c) Consiliul de supraveghere al băncii-punte desemnează organul executiv al acesteia;
d) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă organul de conducere al băncii-punte, aprobă remuneraţiile membrilor organului de conducere şi le stabileşte responsabilităţile;
e) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă strategia şi profilul de risc ale băncii-punte;
f) banca-punte este licențiată în conformitate cu prevederile Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, cu reglementările emise de către Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acesteia sau cu legislaţia privind piaţa de capital, dacă această cerinţă este aplicabilă, şi deţine licențele și permisiunile necesare pentru desfăşurarea activităţilor sau furnizarea serviciilor aferente elementelor preluate în urma unui transfer efectuat conform prevederilor art.231 şi 232;
g) banca-punte respectă dispoziţiile Legii instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, ale reglementărilor emise de către Banca Naţională a Moldovei în aplicarea acestora și face obiectul unei supravegheri în conformitate cu aceleaşi dispoziţii;
h) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate prevedea, în mod corespunzător, restricţii asupra activităţii sale;
i) decizia băncii-punte privind acceptarea realizării transferului prevăzut la art. 110 alin. (1) este adoptată de către organul de conducere a acesteia.
(2) În cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluţiei, banca-punte poate fi constituită şi licențiată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă de cel mult 18 luni, la începutul funcţionării sale, cerinţele privind capitalul și pentru o perioadă de cel mult 6 luni – alte cerințe cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g), utilizînd majorările ulterioare ale capitalului minim reglementat ca bază pentru calcularea indicatorilor prudențiali care se raportează la capital. În acest sens, structura din cadrul Băncii Naţionale a Moldovei care exercită funcţia de rezoluţie transmite o cerere structurii care exercită funcţia de supraveghere sau Comisiei Naționale a Pieței Financiare, după caz. Dacă decide să acorde o astfel de licență, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, sau Comisia Națională a Pieței Financiare, după caz, indică intervalul în care banca-punte este scutită de respectarea cerinţelor respectivelor prevederi legale.
(3) Organul de conducere al băncii-punte trebuie să asigure administrarea în mod profesionist şi pe baze comerciale a respectivei bănci.
Articolul 123. – Cu respectarea oricăror restricţii aplicate în conformitate cu normele în materie de concurenţă, conducerea băncii-punte gestionează banca-punte în vederea păstrării accesului la funcţiile critice şi a vînzării băncii a activelor, drepturilor sau obligaţiilor sale către unul sau mai mulţi cumpărători din sectorul privat, în situaţia în care condiţiile sînt prielnice, în opinia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi în termenul specificat la art.126 sau 127, după caz.
Articolul 124. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide că o bancă-punte nu mai reprezintă o bancă-punte în conformitate cu prevederile art. 111 ca urmare a apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
a) fuzionarea băncii-punte cu o altă entitate;
b) banca-punte nu mai respectă cerinţele art.111;
c) vînzarea în întregime sau aproape în întregime a activelor, drepturilor sau obligaţiilor băncii-punte către o terţă parte;
d) expirarea perioadei specificate la art. 126 sau, după caz, la art.127;
e) activele băncii-punte sînt complet lichidate, iar obligaţiile sale sînt achitate integral.
Articolul 125. –
(1) În situaţia în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să vîndă banca-punte sau activele, drepturile ori obligaţiile acesteia, aceasta se asigură că banca-punte sau activele, drepturile ori obligaţiile relevante sînt puse în vînzare în mod deschis şi transparent şi nu sînt prezentate eronat, în mod semnificativ, iar în cadrul vînzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potenţial cumpărător.
(2) Orice astfel de vînzări trebuie efectuate în condiţii comerciale, avînd în vedere circumstanţele.
Articolul 126. – În cazul în care nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 124 lit. a)-c) sau e), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia măsuri pentru încetarea statutului băncii-punte, cît mai curînd posibil, potrivit propriei aprecieri, dar nu mai tîrziu de 2 ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la o bancă supusă rezoluţiei, în virtutea aplicării instrumentului băncii-punte.
Articolul 127. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate prelungi perioada prevăzută la art. 126 cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situaţia în care o astfel de prelungire:
a) vine în sprijinul realizării uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 124 lit. a)-c) sau e); sau
b) este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii bancare şi/sau financiare esenţiale.
Articolul 128. – Toate deciziile Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a prelungi perioada prevăzută la art.126 se motivează şi cuprind o evaluare detaliată a situaţiei care justifică prelungirea, inclusiv a condiţiilor şi perspectivelor pieţei.
Articolul 129. –
(1) În cazul în care funcţionarea unei bănci-punte încetează în situaţiile prevăzute la art. 124 lit. c) sau d), banca-punte este lichidată în conformitate cu procedura de lichidare silită a băncii.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 91, toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcţionării băncii-punte revin acţionarului băncii-punte.
Articolul 130. – În cazul în care o bancă-punte este utilizată în scopul de a transfera activele, drepturile sau obligaţiile aparţinînd mai multor bănci supuse rezoluţiei, obligaţia prevăzută la art.129 se referă la activele, drepturile sau obligaţiile transferate de la fiecare dintre aceste bănci supuse rezoluţiei, şi nu la banca-punte în sine.
Articolul 131. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, poate licenția o bancă-punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art. 5 din Legea instituțiilor financiare nr. 548-XIII din 21 iulie 1995, dar care nu poate fi mai mic decît echivalentul a 50 milioane lei.
Articolul 133. – Prin derogare de la art.7 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, se pronunţă cu privire la licențierea băncii-punte în cel mai scurt timp posibil de la transmiterea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a documentaţiei la care se face referire la art.134 şi avînd în vedere decizia sa, în calitate de autoritate de rezoluţie, privind aprobarea elementelor referitoare la funcţionarea băncii-punte prevăzute la art. 122 alin. (1) lit. a)-d).
Articolul 134. – Banca Naţională a Moldovei stabileşte, prin reglementări, condiţiile şi documentaţia în baza căreia se licențiază banca-punte.
Articolul 135. –
(1) Înregistrarea de stat a băncii-punte se face în regim de urgenţă, doar în baza actului constitutiv și a solicitării Băncii Naționale a Moldovei, în termen de 24 de ore de la depunerea acestor acte la organul înregistrării de stat.
(2) Celelalte acte prevăzute de lege pentru înregistrarea de stat sînt depuse în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării de stat.
Articolul 136. – Începerea desfăşurării activităţii de către banca-punte licențiată conform prevederilor Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei emiterii licenței.
Articolul 137. –
(1) În cazul în care vînzarea băncii-punte, licențiate în conformitate cu Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, se realizează prin vînzarea acţiunilor, de la momentul vînzării acestora, banca care a funcţionat ca bancă-punte trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de aceeaşi lege pentru funcţionarea unei bănci.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), valabilitatea licenței băncii care a funcţionat ca bancă-punte nu încetează de drept, licența respectivă producînd în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată.
Secţiunea a 5-a
Instrumentul de recapitalizare internă
Articolul 151. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, dispune de competenţele de rezoluţie prevăzute la art. 231, în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Articolul 152. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluţiei prevăzute la art.56, în conformitate cu principiile rezoluţiei prevăzute la art.61 pentru oricare dintre următoarele scopuri:
a) recapitalizarea unei bănci, atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condiţiilor de licențiere şi de a continua să-şi desfăşoare activităţile pentru care este licențiată în conformitate cu Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 şi pentru a menţine un nivel suficient de încredere a pieţei în banca respectivă;
b) conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanţelor sau al instrumentelor de datorie care sînt transferate către o bancă-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva bancă-punte sau în cadrul instrumentului de vînzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor.
Articolul 153. –
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art.152 lit. a) numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activităţii prevăzut la art.193, va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluţiei, precum şi restabilirea viabilităţii pe termen lung şi a solidităţii financiare a băncii în cauză.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluţie prevăzute la art. 87 lit. a)-c) şi instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 152 lit. b), în cazul în care condiţiile prevăzute la art. 153 alin. (1) nu sînt îndeplinite.
Articolul 154. – Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, tuturor datoriilor unei bănci care nu sînt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument, în conformitate cu prevederile art.155 sau 156.
Articolul 155. –
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, indiferent de legea care le reglementează:
a) depozitele garantate;
b) obligaţiile garantate, inclusiv obligaţiunile garantate şi datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport şi care, în temeiul cadrului legislativ, sînt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate;
c) orice datorie care rezultă în virtutea deţinerii de către bancă a unor active sau lichidităţi aparţinînd clienţilor, inclusiv active sau lichidităţi aparţinînd clienţilor, deţinute în numele unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, cu condiţia ca respectivul client să fie protejat în baza legislaţiei aplicabile privind procedura de lichidare silită a băncii;
d) orice datorie care rezultă în virtutea existenţei unei relaţii fiduciare între bancă, în calitate de fiduciar, şi o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiţia ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislaţiei civile sau a celei privind procedura de lichidare silită a băncii;
e) datoriile faţă de bănci, excluzînd entităţile care fac parte din acelaşi grup, cu o scadenţă iniţială mai mică de şapte zile;
f) datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de şapte zile faţă de sistemele de plăți și de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare sau operatorii acestor sisteme sau faţă de participanţii la astfel de sisteme şi care rezultă din participarea la un astfel de sistem;
g) datoria faţă de oricare dintre entităţile prevăzute la alin. (2).
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g), categoriile de entităţi sînt următoarele:
a) angajatul, în ceea ce priveşte salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remuneraţie fixă acumulate, cu excepţia componentei variabile a remuneraţiei care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
b) creditorii comerciali, în scopul de a obţine sau nu profit în ceea ce priveşte furnizarea către bancă de mărfuri sau servicii care sînt cruciale pentru desfăşurarea zilnică a activităţilor sale, incluzînd servicii informatice, servicii de utilităţi, precum şi închirierea, întreţinerea şi reparaţiile spaţiilor de lucru;
c) Serviciul Fiscal de Stat și autoritățile de asigurări sociale, cu condiţia ca datoriile respective să fie considerate creanţe privilegiate în baza legii aplicabile;
d) schemele de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuţiile datorate în conformitate cu legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor.
(3) Prevederile alin. (2) lit. a) nu se aplică componentei variabile a remuneraţiei personalului care expune banca unor riscuri semnificative, aşa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de către Banca Naţională a Moldovei.
(4) Toate activele garantate incluse într-un portofoliu-suport pentru obligaţiunile garantate rămîn neafectate, segregate şi cu fonduri suficiente.
(5) Nici cerinţa prevăzută la alin. (4) şi nici prevederile alin. (1) lit. b) nu împiedică Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să îşi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unei obligaţiuni garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanţie reală, care depăşeşte valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenţie sau a garanţiei reale care o acoperă.
(6) Prevederile alin. (1) lit. a) nu împiedică Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să îşi exercite, după caz, respectivele competenţe în legătură cu orice parte a unui depozit care depăşeşte nivelul de garantare prevăzut de legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor.
(7) Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind expunerile din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 și reglementărilor în materie emise de Banca Naţională a Moldovei, pentru a se asigura posibilităţi de soluţionare a băncilor, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, limitează, în conformitate cu prevederile art. 39 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte bănci deţin datorii eligibile pentru aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, cu excepţia datoriilor care sînt deţinute la entităţi care fac parte din acelaşi grup.
Articolul 156. – În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile în temeiul art. 61 alin. (2), nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii eligibile poate fi crescut, pentru a ţine seama de excluderile respective, cu condiţia ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii eligibile să respecte principiul prevăzut la art. 61 lit. g).
Articolul 157. – În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie eligibilă sau o categorie de datorii eligibile cu respectarea art.154-163, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport în beneficiul băncii supuse rezoluţiei pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri:
a) de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile eligibile şi de a restabili la zero valoarea activului net al băncii supuse rezoluţiei, în conformitate cu prevederile art. 171 lit. a);
b) de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în banca supusă rezoluţiei, pentru a recapitaliza banca respectivă, în conformitate cu prevederile art. 171 lit. b).
Articolul 158. – Fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport, conform art. 157, doar dacă:
a) acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie eligibile au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi recapitalizarea băncii supuse rezoluţiei, cu cel puţin 8% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii respective, contribuţie evaluată, la momentul întreprinderii acţiunii de rezoluţie, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art.72-84; şi
b) contribuţia fondului de rezoluţie bancară nu depăşeşte 5% din totalul datoriilor şi al capitalurilor proprii ale băncii supuse rezoluţiei, cuantificată, la momentul iniţierii acţiunii de rezoluţie, potrivit evaluării prevăzute la art.72-84.
Articolul 159. – Contribuţia fondului de rezoluţie bancară prevăzută la art. 157 poate fi finanţată prin:
a) suma aflată la dispoziţia fondului de rezoluţie bancară care a fost atrasă prin contribuţii de la bănci, în conformitate cu prevederile art.298 şi art.306 - art. 309;
b) suma care poate fi atrasă prin contribuţii extraordinare în conformitate cu prevederile art. 310-312 într-un interval de trei ani; şi
c) în cazul în care sumele prevăzute la lit. a) şi b) sînt insuficiente, sume atrase din surse de finanţare alternative în conformitate cu prevederile art.313.
Articolul 160. –
(1) În circumstanţe extraordinare, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate urmări să obţină finanţare suplimentară din surse de finanţare alternative după ce:
a) a fost atinsă limita de 5% prevăzută la art. 158 lit. b); şi
b) toate datoriile negarantate şi neprivilegiate, altele decît depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
(2) Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci cînd sînt îndeplinite condiţiile de la alin. (1), fondul de rezoluţie bancară poate face o contribuţie din resursele care au fost atrase prin contribuţii anuale, în conformitate cu prevederile art.298 şi art.306-309, şi care nu au fost încă utilizate.
Articolul 161. – Prin exceptare de la prevederile art. 158 lit. a), fondul de rezoluţie bancară poate, de asemenea, să facă o contribuţie potrivit art. 157, în următoarele condiţii:
a) contribuţia la absorbţia pierderilor şi recapitalizare prevăzută la art. 158 lit. a) are o valoare de cel puţin 20% din activele ponderate la risc ale băncii în cauză;
b) fondul de rezoluţie bancară are la dispoziţie, prin intermediul contribuţiilor anuale (excluzînd contribuţiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu prevederile art. 298 şi art.306-309, o sumă cel puţin egală cu 3% din depozitele garantate ale tuturor băncilor licențiate pe teritoriul Moldovei; şi
c) banca în cauză deţine active în valoarea determinată conform reglementărilor Băncii Naționale a Moldovei emise în aplicarea acestei dispoziții.
Articolul 162. – Atunci cînd îşi exercită competenţele de excludere prevăzute la art.156, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, acordă atenţia cuvenită:
a) principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate, în primul rînd, de acţionari şi, în al doilea rînd, în general, de către creditorii băncii supuse rezoluţiei, în ordinea de preferinţă, conform Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995;
b) nivelului capacităţii de absorbţie a pierderilor de care ar mai dispune banca supusă rezoluţiei în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; şi
c) necesităţii de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanţarea rezoluţiei.
Articolul 163. – Excluderile prevăzute la art.156 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.
Articolul 164. –
(1) Băncile îndeplinesc în permanenţă o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile.
(2) Cerinţa minimă se calculează ca suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile, exprimată ca procentaj din totalul datoriilor şi al fondurilor proprii ale băncii.
(3) În sensul alin. (2), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sînt incluse în datoriile totale în baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărţii sînt recunoscute pe deplin.
Articolul 165. –
(1) Datoriile eligibile sînt incluse în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile prevăzută la art. 164 numai dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) instrumentul este emis şi plătit integral;
b) datoria nu este faţă de banca însăşi, nu este garantată şi nu face obiectul unei garanţii acordate de aceasta;
c) achiziţionarea instrumentului nu a fost finanţată, direct sau indirect, de bancă;
d) datoria are o scadenţă reziduală de cel puţin un an;
e) datoria nu decurge dintr-un instrument financiar derivat;
f) datoria nu decurge dintr-un depozit care beneficiază de preferinţă în conformitate cu legislaţia privind procedura de lichidare silită a băncii.
(2) În sensul alin. (1) lit. d), atunci cînd o datorie conferă proprietarului său un drept de rambursare anticipată, scadenţa datoriei este reprezentată de prima dată la care se naşte acest drept.
Articolul 166. – Atunci cînd o datorie este reglementată de legislaţia unui alt stat, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncii să demonstreze că orice decizie a acesteia sau a altei autorităţi de rezoluţie de a reduce sau converti valoarea datoriei respective va putea fi aplicată, potrivit legislaţiei statului în cauză, ţinînd seama de termenii contractuali care reglementează datoria, de acordurile internaţionale privind recunoaşterea procedurilor de rezoluţie şi de alte aspecte relevante. În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este convinsă că orice decizie luată va putea fi aplicată potrivit legislaţiei statului respectiv, datoria nu este inclusă în calculul cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile.
Articolul 167. –
(1) Banca Naţională a Moldovei se asigură că cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile a fiecărei bănci, în conformitate cu prevederile art.164, este determinată de către structura care exercită funcţia de rezoluţie, în urma consultării cu structura care exercită funcţia de supraveghere, în baza cel puţin a următoarelor criterii:
a) necesitatea de a asigura faptul că soluţionarea băncii este posibilă, în sensul art. 32 alin. (3), prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei;
b) necesitatea de a asigura, după caz, că banca deţine suficiente datorii eligibile pentru a garanta că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii de nivelul 1 ale băncii poate fi readusă la un nivel care să îi permită să respecte în continuare condiţiile care au stat la baza licențierii şi să desfăşoare activităţile pentru care a fost licențiată, în temeiul Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995, precum şi să menţină în continuare un grad suficient de încredere a pieţei în respectiva bancă;
c) necesitatea de a asigura că, dacă potrivit planului de rezoluţie se anticipează că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi excluse de la recapitalizarea internă în temeiul art.156 sau că anumite clase de datorii eligibile ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parţial, banca deţine suficiente alte datorii eligibile pentru a garanta că pierderile ar putea fi absorbite şi că rata fondurilor proprii de nivelul 1 ale băncii ar putea fi readusă la un nivel necesar pentru a-i permite să respecte în continuare condiţiile care au stat la baza licențierii şi să desfăşoare activităţile pentru care a fost licențiată, în temeiul Legii nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 instituțiilor financiare;
d) dimensiunea, modelul economic, modelul de finanţare şi profilul de risc al băncii;
e) măsura în care situaţia de dificultate majoră în care se află banca ar avea efecte negative asupra stabilităţii financiare, inclusiv din cauza contagiunii rezultate de pe urma interconectării sale cu alte bănci sau cu restul sistemului financiar.
(2) În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor alin. (1), Banca Națională a Moldovei va emite reglementări.
Articolul 168. – Deciziile luate în conformitate cu prevederile art.164-170 pot prevedea ca cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile să fie respectată parţial, prin instrumente contractuale de recapitalizare internă.
Articolul 169. – Pentru a se califica drept instrument contractual de recapitalizare internă în temeiul art.168, trebuie să se demonstreze Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, faptul că instrumentul:
a) conţine o clauză contractuală care prevede faptul că, în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să aplice băncii respective instrumentul de recapitalizare internă, valoarea acestuia este redusă sau convertită în măsura necesară, înainte ca valoarea altor datorii eligibile să fie redusă sau convertită; şi
b) face obiectul unui acord, al unui angajament sau al unei dispoziţii de subordonare cu caracter obligatoriu, potrivit cărora, în eventualitatea procedurii de lichidare silită a băncii, instrumentul este de rang inferior altor datorii eligibile şi nu poate fi rambursat decît după lichidarea altor datorii eligibile datorate la momentul respectiv.
Articolul 170. – Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie, în colaborare cu structura care exercită funcţia de supraveghere, solicită şi verifică respectarea de către bănci a cerinţelor minime privind fondurile proprii şi datoriile eligibile prevăzute la art.164 şi, după caz, a cerinţelor prevăzute la art.167 şi ia toate deciziile prevăzute la art. 164-169, concomitent cu elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie.
Articolul 171. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, atunci cînd aplică instrumentul de recapitalizare internă, stabileşte, în baza unei evaluări care respectă art.72-84, suma agregată a următoarelor:
a) după caz, valoarea cu care trebuie reduse datoriile eligibile pentru a se asigura faptul că valoarea activului net al băncii supuse rezoluţiei este egală cu zero; şi
b) după caz, valoarea în care datoriile eligibile trebuie convertite în acţiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivelul 1 al băncii supuse rezoluţiei sau al băncii-punte.
Articolul 172. –
(1) Evaluarea prevăzută la art.171 stabileşte valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile eligibile pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivelul 1 ale băncii supuse rezoluţiei sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivelul 1 pentru banca-punte, ţinînd seama de orice contribuţie la capital din partea fondului de rezoluţie bancară în temeiul art. 301 alin. (1) lit. d), pentru a menţine o încredere suficientă a pieţei în banca supusă rezoluţiei sau în banca-punte şi pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puţin un an, să respecte condiţiile de autorizare şi să îşi desfăşoare în continuare activităţile pentru care a fost licențiată în conformitate cu Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
(2) Atunci cînd Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să folosească instrumentul de separare a activelor prevăzut la art. 138-150, valoarea cu care trebuie reduse datoriile eligibile va ţine seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz.
Articolul 173. – În cazul în care capitalul a fost redus în conformitate cu prevederile art.219-230, iar recapitalizarea internă a fost aplicată în temeiul art.152 şi se constată că nivelul reducerii valorii aplicate în baza evaluării preliminare prevăzute la art.72-84 este superior celui necesar, luînd în considerare evaluarea definitivă realizată în conformitate cu prevederile art.81, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica un mecanism de majorare a valorii creanţelor creditorilor şi, ulterior, ale acţionarilor, pînă la nivelul necesar.
Articolul 174. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, instituie şi menţine mecanisme care asigură faptul că procesul de verificare şi evaluare se bazează pe informaţii cît mai actualizate şi mai cuprinzătoare posibil referitoare la activele, datoriile şi capitalurile proprii ale băncii supuse rezoluţiei.
Articolul 175. –
(1) Atunci cînd aplică instrumentul de recapitalizare internă, potrivit art. 152, ori reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital, potrivit art.219-225, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia, în ceea ce îi priveşte pe acţionari şi pe deţinătorii altor instrumente de proprietate, cel puţin una dintre următoarele măsuri:
a) anularea acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate existente sau transferarea acestora creditorilor care au făcut obiectul unei măsuri de recapitalizare internă;
b) dacă banca supusă rezoluţiei înregistrează o valoare netă pozitivă conform evaluării efectuate în temeiul art.72-84, diluarea cotei de capital deţinute de acţionarii existenţi şi deţinătorii altor instrumente de proprietate, ca urmare a conversiei în acţiuni şi alte instrumente de proprietate a instrumentelor de capital relevante, emise de bancă, în temeiul competenţei prevăzute la art.220, sau a datoriilor eligibile emise de banca supusă rezoluţiei, în temeiul competenţei prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. f).
(2) Conversia efectuată potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se realizează la o rată de conversie care diluează semnificativ deţinerile existente de acţiuni sau alte instrumente de proprietate.
Articolul 176. – Măsurile prevăzute la art.175 se aplică, de asemenea, cu privire la acţionarii şi deţinătorii altor instrumente de proprietate ale căror acţiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanţe:
a) ca urmare a conversiei unor instrumente de datorie în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate, în conformitate cu clauzele contractuale ale instrumentelor de datorie iniţiale, efectuată cu ocazia producerii unui eveniment care a precedat sau care a avut loc în acelaşi timp cu evaluarea realizată de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, potrivit căreia banca îndeplinea condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie; sau
b) ca urmare a conversiei instrumentelor de capital relevante în instrumente de fonduri proprii de nivelul 1, în conformitate cu prevederile art.226-230.
Articolul 177. – La stabilirea măsurilor de întreprins în conformitate cu prevederile art.175, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere:
a) evaluarea efectuată în conformitate cu prevederile art.72-84;
b) cuantumul cu care aceasta a evaluat că elementele de fonduri proprii de nivelul 1 trebuie să fie reduse şi cu care instrumentele de capital relevante trebuie să fie reduse sau convertite în temeiul art. 226; şi
c) suma agregată determinată de aceasta în temeiul art. 171-174.
Articolul 178. – Prin derogare de la prevederile referitoare la solicitarea permisiunii prealabile, notificarea înstrăinării și reducerii cotei în capitalul social al băncii, şi evaluarea achiziţiilor de cote în capitalul social al băncii, cuprinse la art. 15, 152, 153, 154 din Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 şi de la obligaţia de informare/comunicare prevăzută la art.155 alin. (1) din aceeaşi lege, în cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau conversia instrumentelor de capital ar conduce la achiziţionarea sau majorarea unei cote în capitalul social al băncii, de tipul celor prevăzute la art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă, efectuează evaluarea necesară în temeiul prevederilor respective în timp util, astfel încît să nu se întîrzie aplicarea instrumentului de recapitalizare internă ori a conversiei instrumentelor de capital sau să nu împiedice acţiunea de rezoluţie să îşi atingă obiectivele relevante privind rezoluţia.
Articolul 179. – În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate competentă a unei bănci, nu a finalizat evaluarea necesară în temeiul art.178 la data aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital, dispoziţiile art.102 se aplică oricărei achiziţii sau majorări a unei cote în capitalul social al băncii, rezultată în urma aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital.
Articolul 180. – La aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie, cu respectarea oricăror excluderi prevăzute la art.155 şi 156 şi cu respectarea următoarelor cerinţe:
a) valoarea elementelor de fonduri proprii de nivelul 1 este redusă în conformitate cu prevederile art. 226 lit. a);
b) numai dacă reducerea totală a valorii, efectuată în temeiul lit. a) este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c), Banca Naţională a Moldovei reduce valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 2, în măsura în care este necesar şi în limitele capacităţii acestora;
c) numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante, efectuată în temeiul lit. a) și b) este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c), Banca Naţională a Moldovei reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului datoriilor subordonate care nu reprezintă instrumente de fonduri proprii de nivelul 2, în conformitate cu ierarhia creanţelor din procedura de lichidare silită, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a) și b), pentru a obţine valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c);
d) numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante, precum şi a datoriilor eligibile, efectuată în temeiul lit. a)-c) este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c), Banca Naţională a Moldovei reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului sau suma de plată datorată, aferentă datoriilor eligibile rămase în conformitate cu ierarhia creanţelor în procedura de lichidare silită, cu respectarea prevederilor art.154-163, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-c), pentru a obţine valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c).
Articolul 181. –
(1) La aplicarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, alocă pierderile reprezentate de valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c) în mod egal între acţiuni sau alte instrumente de proprietate şi datoriile eligibile de acelaşi rang, prin reducerea în mod egal a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, aferentă acţiunilor sau altor instrumente de proprietate şi datoriilor eligibile respective, proporţional cu valoarea acestora, cu excepţia cazului în care o repartiţie diferită a pierderilor între datoriile de acelaşi rang este permisă potrivit prevederilor art. 156.
(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil datoriilor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu prevederile art. 155 şi 156, în comparaţie cu datoriile eligibile care au acelaşi rang de prioritate în cadrul unei proceduri de lichidare silită a băncii.
Articolul 182. – Înainte de a aplica reducerea valorii sau conversia menţionată la art. 180 lit. d), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, converteşte sau reduce valoarea principalului instrumentelor prevăzute la art. 180 lit. b)-c), atunci cînd aceste instrumente conţin următoarele clauze şi nu au fost deja convertite:
a) clauze care prevăd reducerea valorii principalului instrumentului, în caz de producere a oricărui eveniment care afectează situaţia financiară, solvabilitatea sau fondurile proprii ale băncii;
b) clauze care prevăd conversia instrumentelor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate, în caz de producere a unui astfel de eveniment.
Articolul 183. – În cazul în care valoarea principalului unui instrument a fost redusă, dar nu în totalitate, în conformitate cu tipul de clauze prevăzute la art. 182 lit. a), înainte de aplicarea recapitalizării interne în conformitate cu prevederile art. 180, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţele de reducere a valorii sau de conversie în ceea ce priveşte valoarea reziduală a principalului în cauză, în conformitate cu prevederile art. 180.
Articolul 184. – Atunci cînd decide dacă valoarea datoriilor trebuie redusă sau convertită în titluri de capital, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu converteşte o categorie de datorii dacă pentru o altă categorie de datorii, care este subordonată primei, pentru cea mai mare parte nu s-a realizat conversia în titluri de capital sau nu s-a redus valoarea, cu excepţia cazului în care acest lucru este permis potrivit art. 155 şi 156.
Articolul 185. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aplică competenţele de reducere a valorii şi de conversie a datoriilor care provin din instrumente financiare derivate, cu respectarea prevederilor art. 186-189.
Articolul 186. –
(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţele de reducere a valorii şi de conversie în raport cu o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul lichidării sau după lichidarea instrumentelor financiare derivate.
(2) La intrarea în procedura de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, este împuternicită să înceteze şi să lichideze, în acest scop, orice contract aferent unui instrument financiar derivat.
Articolul 187. – În cazul în care o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat a fost exclusă de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în temeiul art. 156, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este obligată să înceteze contractul aferent instrumentului financiar derivat sau să îl lichideze.
Articolul 188. – În cazul în care tranzacţiile cu instrumente financiare derivate fac obiectul unui acord de compensare, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, sau o persoană independentă stabileşte, ca parte a evaluării desfăşurate în conformitate cu prevederile art.72-84, datoria ce rezultă din respectivele tranzacţii pe o bază netă, în conformitate cu dispoziţiile acordului în cauză.
Articolul 189. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte cuantumul datoriilor care provin din instrumente financiare derivate pe baza:
a) unor metodologii adecvate pentru determinarea valorii categoriilor de instrumente financiare derivate, inclusiv a tranzacţiilor care fac obiectul unor acorduri de compensare;
b) unor principii de stabilire a momentului exact la care trebuie determinată valoarea unei poziţii pe instrumente financiare derivate; şi
c) unor metodologii adecvate pentru compararea pierderii de valoare care ar rezulta din lichidarea şi utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru recapitalizarea internă, cu valoarea pierderilor care ar fi suportate de instrumentele financiare derivate într-o recapitalizare internă.
Articolul 190. –
(1) Atunci cînd îşi exercită competenţele prevăzute la art. 221 şi la art. 231 alin. (1) lit. f), Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate aplica rate de conversie diferite pentru diferite categorii de instrumente de capital şi datorii, în conformitate cu cel puţin unul dintre principiile prevăzute la alin. (2) şi (3).
(2) Rata de conversie trebuie să reprezinte, pentru creditorul afectat, o despăgubire adecvată pentru orice pierdere suportată ca urmare a exercitării competenţelor de reducere a valorii sau de conversie.
(3) Atunci cînd sînt aplicate rate de conversie diferite în conformitate cu prevederile alin. (1), rata de conversie aplicabilă datoriilor considerate cu rang prioritar în temeiul prevederilor legale privind lichidarea silită trebuie să fie mai mare decît cea aplicabilă datoriilor subordonate.
Articolul 191. – Aplicarea de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a instrumentului de recapitalizare internă pentru a recapitaliza o bancă, în conformitate cu prevederile art. 152 lit. a), este însoţită de măsuri pentru asigurarea, elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activităţii pentru banca respectivă, în conformitate cu prevederile art.193-201.
Articolul 192. – Măsurile prevăzute la art.191 pot include numirea de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, a uneia sau mai multor persoane, în conformitate cu prevederile art.259 cu obiectivul de a elabora şi pune în aplicare planul de reorganizare a activităţii prevăzut la art.193-201.
Articolul 193. – În termen de o lună de la aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 152 lit. a), a instrumentului de recapitalizare internă în legătură cu o bancă, organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 259 elaborează şi prezintă Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, un plan de reorganizare a activităţii care satisface cerinţele prevăzute la art.195.
Articolul 194. – În situaţii considerate de Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ca fiind excepţionale şi dacă acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei, aceasta poate prelungi perioada menţionată la art. 193 alin. (1) pînă la maximum două luni, începînd cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Articolul 195. –
(1) Planul de reorganizare a activităţii stabileşte măsuri care vizează restabilirea viabilităţii pe termen lung a băncii sau a unor părţi ale activităţii acestora, într-un termen rezonabil. Aceste măsuri se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condiţiile economice şi financiare de pe piaţă, în care va funcţiona banca.
(2) Planul de reorganizare a activităţii ia în considerare cel puţin situaţia actuală şi perspectivele de viitor ale pieţelor financiare, reflectînd ipotezele cele mai optimiste, precum şi pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinaţie de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale băncii. Ipotezele trebuie să fie comparate cu valori de referinţă adecvate la nivel de sector.
(3) Planul de reorganizare a activităţii include cel puţin următoarele elemente:
a) descrierea detaliată a factorilor şi problemelor care au condus la situaţia în care banca intră sau este susceptibilă de a intra într-o situaţie de dificultate majoră şi circumstanţele care au condus la dificultăţile cu care se confruntă aceasta;
b) descrierea măsurilor care urmează să fie adoptate, vizînd restabilirea viabilităţii pe termen lung a băncii;
c) calendarul de punere în aplicare a măsurilor respective.
Articolul 196. – Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unei bănci pot include:
a) reorganizarea activităţilor băncii;
b) schimbări ale sistemelor operaţionale şi ale infrastructurii din cadrul băncii;
c) retragerea din activităţile producătoare de pierderi;
d) restructurarea activităţilor existente care pot fi făcute competitive;
e) vînzarea de active sau de linii de activitate.
Articolul 197. –
(1) În termen de o lună de la data depunerii planului de reorganizare a activităţii, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a băncii.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie realizează evaluarea prevăzută la alin. (1) de comun acord cu structura care exercită funcţia de supraveghere.
(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, aprobă planul de reorganizare a activităţii, în cazul în care structura care exercită funcţia de rezoluţie împreună cu structura care exercită funcţia de supraveghere ajung la concluzia că planul va atinge obiectivul prevăzut la alin. (1).
Articolul 198. –
(1) În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu este convinsă că planul va atinge obiectivul prevăzut la art. 197, aceasta notifică preocupările sale organului de conducere sau persoanei/persoanelor desemnate în temeiul art. 259 şi solicită modificarea planului într-un mod care să răspundă acestor preocupări.
(2) Banca Naţională a Moldovei se asigură că notificarea preocupărilor prevăzute la alin. (1) se realizează de structura care exercită funcţia de rezoluţie, de comun acord cu structura care exercită funcţia de supraveghere.
Articolul 199. –
(1) În termen de două săptămîni de la data primirii notificării prevăzute la art. 198, organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 259 prezintă Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, pentru aprobare, un plan modificat.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează, cu respectarea prevederilor art. 197 alin. (2), planul modificat şi comunică organului de conducere, respectiv persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul art.259, în termen de o săptămînă de la data primirii acestuia, în ce măsură planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sînt necesare modificări suplimentare.
Articolul 200. – Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 259 pun în aplicare planul de reorganizare agreat potrivit art.197 şi transmit un raport Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, cel puţin la fiecare şase luni în legătură cu progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planului.
Articolul 201. –
(1) Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 259 revizuiesc planul dacă, în opinia Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la art. 195 alin. (1) şi (2) şi prezintă orice astfel de revizuire Băncii Naţionale a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în vederea aprobării.
(2) La exprimarea opiniei potrivit alin. (1), Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie a obţinut acordul prealabil al structurii care exercită funcţia de supraveghere.
Articolul 202. – În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită una dintre competenţele prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. e)-i) şi art.220, reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, conversia sau anularea produce imediat efecte şi devine obligatorie pentru banca supusă rezoluţiei şi pentru creditorii afectaţi şi acţionarii acesteia.
Articolul 203. – Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, deţine competenţa de a îndeplini sau de a solicita îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative şi procedurale necesare pentru a da efect exercitării uneia dintre competenţele prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. e)-i) şi art. 220, inclusiv:
a) modificarea tuturor registrelor relevante;
b) delistarea sau retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor, a altor instrumente de proprietate sau a instrumentelor de datorie;
c) listarea sau admiterea la tranzacţionare a noilor acţiuni sau a altor instrumente de proprietate;
d) listarea din nou sau readmiterea la tranzacţionare a oricăror instrumente de datorie care au fost reduse, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu prevederile Legii nr. 171 din 11 iulie 2012 privind piața de capital.
Articolul 204. – În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, reduce integral valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenţei prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. e), datoria respectivă şi orice alte obligaţii sau creanţe conexe care nu sînt exigibile, după caz, la momentul exercitării competenţei sînt considerate ca fiind achitate în totalitate sau stinse, după caz, şi nu sînt opozabile nici băncii supuse rezoluţiei în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entităţi care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.
Articolul 205. – În cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, reduce parţial valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenţei prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. e):
a) datoria este diminuată cu valoarea redusă;
b) instrumentul sau acordul relevant care a dat naştere datoriei iniţiale continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală a datoriei sau cu suma de plată datorată aferentă acesteia, cu respectarea oricărei modificări a cuantumului dobînzii de plată pentru a ţine cont de reducerea valorii principalului, precum şi cu respectarea oricărei altei modificări ulterioare a clauzelor pe care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, ar putea să o facă în virtutea competenţei prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. j).
Articolul 206. – Fără a aduce atingere art. 231 alin. (1) lit. i), băncile trebuie să deţină în permanenţă o cantitate suficientă de capital social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivelul 1, astfel încît, în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi-ar exercita competenţele prevăzute la art. 231 alin. (1) lit. e) şi f) în legătură cu respectiva bancă, banca nu este împiedicată să emită suficiente acţiuni sau alte instrumente de proprietate noi pentru a garanta o posibilă conversie eficace a datoriilor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate.
Articolul 207. – În contextul elaborării şi actualizării planului de rezoluţie al unei bănci, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează oportunitatea impunerii asupra băncii a obligaţiei prevăzute la art.206, ţinînd cont în special de acţiunile de rezoluţie prevăzute în acel plan. Dacă planul de rezoluţie prevede posibilitatea aplicării instrumentului de recapitalizare internă, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, verifică în ce măsură capitalul social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 sînt suficiente pentru a acoperi valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 177 lit. b) şi c).
Articolul 208. – Documentele constitutive sau statutul băncii, inclusiv drepturile de preempţiune ale acţionarilor sau obligaţia de a obţine aprobarea acţionarilor pentru o majorare de capital, nu împiedică din punct de vedere procedural conversia datoriilor în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate.
Articolul 209. – Prevederile art.206-208 nu aduc atingere dispoziţiilor art. 93 alin. (2).
Articolul 210. – Băncile includ în prevederile contractuale o clauză în virtutea căreia creditorul sau partea la acordul ce guvernează o datorie acceptă ca aceasta să poată face obiectul exercitării competenţelor de reducere a valorii şi de conversie şi este de acord să se supună oricărei măsuri de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, de conversie sau de anulare, ce poate fi impusă de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în exercitarea competenţelor sale, cu condiţia ca o astfel de datorie:
a) să nu fie exclusă în temeiul art.155;
b) să nu fie un depozit garantat;
c) să fie reglementată de legislaţia unui alt stat; şi
d) să fie emisă sau contractată după data de la care se aplică prevederile referitoare la recapitalizarea internă.
Articolul 211. –
(1) Prevederile art.210 nu se aplică în cazul în care Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte că datoriile sau instrumentele prevăzute la articolul respectiv pot face obiectul competenţelor de reducere a valorii şi de conversie exercitate de către Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, în conformitate cu legislaţia altui stat sau cu un acord încheiat cu statul respectiv care are caracter obligatoriu.
(2) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita băncilor să-i furnizeze o opinie juridică privind caracterul executoriu şi eficacitatea clauzei prevăzute la art.210.
Articolul 212. – Dacă o bancă nu include în prevederile contractuale aplicabile unei datorii relevante o clauză de tipul celei prevăzute la art.210, această neîndeplinire a obligaţiilor nu împiedică Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, să-şi exercite competenţele de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu datoria respectivă.