Articolul 2. Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică contractelor de garanţie financiară dacă acestea întrunesc cumulativ următoarele cerinţe:
a) sînt încheiate între persoanele indicate la art. 3;
b) pot fi probate printr-un înscris, printr-o înregistrare în formă electronică sau pe orice alt suport durabil.
(2) Prezenta lege se aplică garanţiilor financiare care întrunesc cumulativ următoarele cerinţe:
a) obiectul garanţiilor financiare este constituit din mijloace băneşti, instrumente financiare sau creanţe pecuniare;
b) punerea la dispoziţie a garanţiilor financiare poate fi probată printr-un înscris.
(3) Prezenta lege nu reglementează:
a) drepturile pe care o persoană le poate avea asupra activelor puse de către aceasta la dispoziţie în calitate de garanţie financiară;
b) drepturile care se dobîndesc în temeiul altor contracte decît cele de garanţie financiară şi care sînt dobîndite într-un alt mod decît în temeiul aplicării dispoziţiilor legale privind intentarea sau continuarea procedurii de lichidare sau a măsurilor de restructurare.
(4) Din domeniul de reglementare al prezentei legi sînt excluse garanţiile financiare al căror obiect îl constituie acţiunile emise de furnizorul garanţiei, acţiunile deţinute de acesta la întreprinderi afiliate sau acţiunile deţinute de acesta la societăţi al căror scop exclusiv este deţinerea de mijloace de producţie care sînt esenţiale pentru desfăşurarea activităţii furnizorului garanţiei sau deţinerea de bunuri imobiliare.
[Art.2 alin.(5) abrogat prin LP114 din 15.08.19, MO273/02.09.19 art.388; în vigoare 02.09.19]
(6) Prezenta lege nu aduce atingere prevederilor Legii nr. 202 din 12 iulie 2013 privind contractele de credit pentru consumatori.
(7) Prevederile Legii nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj se aplică contractelor de garanţie financiară reglementate de prezenta lege în măsura în care nu contravin normelor stabilite de prezenta lege.
Articolul 3. Subiecţii prezentei legi
Beneficiarul şi furnizorul garanţiei financiare trebuie să aparţină, fiecare, uneia dintre următoarele categorii:
1) o autoritate publică (cu excepţia entităţilor care beneficiază de garanţii de stat, dacă acestea nu se încadrează la categoriile prevăzute la pct. 2)–4) din prezentul articol), inclusiv:
a) autorităţile publice din Republica Moldova care sînt responsabile sau participă la administrarea datoriei sectorului public; şi
b) autorităţile publice din Republica Moldova împuternicite să deţină conturi pentru clienţi;
2) Banca Naţională a Moldovei, banca centrală a unui alt stat, Banca Centrală Europeană, Banca Reglementelor Internaţionale, o bancă de dezvoltare multilaterală, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Europeană de Investiţii;
3) o entitate supusă supravegherii prudenţiale, şi anume:
a) o bancă, astfel cum este definită în Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995;
b) o societate de investiţii, astfel cum este definită în Legea nr. 171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital;
c) o societate de plată, astfel cum este definită în Legea nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;
d) un asigurător (reasigurător), astfel cum sînt definiţi în Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări;
4) o contraparte centrală, un agent de decontare sau o casă de compensare (clearing), astfel cum sînt definite în Legea nr. 183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, inclusiv persoane juridice similare care activează pe pieţele futures, de opţioane şi de derivative, care nu intră sub incidenţa prevederilor legii menţionate, şi persoane juridice care acţionează în numele şi pe contul uneia sau al mai multor persoane, care includ orice deţinător de obligaţiuni ori de alte titluri de creanţă sau orice altă entitate dintre cele definite în prezentul articol.
Articolul 4. Noţiuni
În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează:
1) bancă de dezvoltare multilaterală – bancă de dezvoltare internaţională şi regională, cum ar fi: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (International Bank for Reconstruction and Development), Corporaţia Financiară Internaţională (International Finance Corporation), Banca Interamericană de Dezvoltare (Inter-American Development Bank), Banca Asiatică de Dezvoltare (Asian Development Bank), Banca Africană de Dezvoltare (African Development Bank), Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (Council of Europe Development Bank), Banca Nordică de Investiţii (Nordic Investment Bank), Banca Caraibiană de Dezvoltare (Caribbean Development Bank), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (European Bank for Reconstruction and Development), Banca Europeană pentru Investiţii (European Investment Bank), Fondul European de Investiţii (European Investment Fund), Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment Guarantee Agency), Facilitatea Internaţională de Finanţare în favoarea Imunizării (International Finance Facility for Immunisation), Banca Islamică pentru Dezvoltare (Islamic Development Bank);
2) cauză care determină executarea garanţiei financiare – neexecutare a obligaţiei financiare garantate sau orice fapt convenit de părţi ca fiind similar neexecutării, la apariţia căruia, conform clauzelor contractului de garanţie financiară sau prin efectul legii, beneficiarul garanţiei are dreptul fie să execute sau să-şi însuşească garanţia financiară, fie să beneficieze de clauza de compensare cu exigibilitate imediată;
3) clauză de compensare cu exigibilitate imediată –clauză a contractului de garanţie financiară sau contract din care face parte integrantă contractul de garanţie financiară sau, în absenţa unei asemenea clauze, orice dispoziţie legală în temeiul căreia, la apariţia unei cauze care determină executarea garanţiei, fie prin compensare, fie prin compensare reciprocă, fie în alt mod, se realizează următoarele:
a) obligaţiile părţilor devin imediat exigibile şi sînt exprimate printr-o obligaţie de plată a unei sume de bani reprezentînd valoarea obligaţiilor părţilor calculată la acel moment sau se sting şi sînt înlocuite printr-o obligaţie de plată a unei astfel de sume; şi/sau
b) sînt stabilite datoriile reciproce ale părţilor în temeiul acestor obligaţii, urmînd ca partea care datorează valoarea cea mai mare să plătească celeilalte părţi suma netă egală cu diferenţa acestor datorii;
4) contract de garanţie financiară – contract, cu sau fără transfer de proprietate, avînd ca obiect asigurarea executării obligaţiilor financiare garantate, indiferent dacă sînt sau nu reglementate de un contract-cadru sau de norme şi condiţii generale;
5) contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate – contract, inclusiv contractul repo, în temeiul căruia furnizorul garanţiei transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanţiei financiare, în scopul garantării sau al asigurării în alt mod a executării obligaţiilor financiare garantate;
6) contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate – contract în temeiul căruia furnizorul garanţiei pune garanţia financiară la dispoziţia beneficiarului acesteia, păstrînd proprietatea deplină sau restrînsă ori drepturile depline asupra garanţiei financiare la momentul constituirii acesteia;
7) cont relevant – registru sau cont în care sînt operate înscrierile privind punerea la dispoziţie a garanţiilor financiare sub formă de valori mobiliare în formă de înscriere în cont în favoarea beneficiarului în cadrul unui contract de garanţie financiară. Registrul sau contul poate fi ţinut de beneficiarul garanţiei financiare;
8) creanţe pecuniare – creanţe care decurg din contractele în temeiul cărora băncile, inclusiv băncile centrale, acordă credite;
9) drept de utilizare – drept al beneficiarului garanţiei de a folosi şi de a dispune de garanţia financiară ca şi cum ar fi proprietar al acesteia, conform prevederilor contractului de garanţie financiară fără transfer de proprietate;
10) garanţie asupra instrumentelor financiare în formă de înscriere în cont – garanţie financiară pusă la dispoziţie în temeiul unui contract de garanţie financiară sub formă de instrumente financiare, dreptul de proprietate asupra cărora se demonstrează printr-un înscris efectuat într-un registru sau cont ţinut de către un intermediar sau de către o persoană acţionînd în numele acestuia;
11) garanţie echivalentă înseamnă:
a) în cazul mijloacelor băneşti – plată a aceleiaşi sume de bani în aceeaşi monedă;
b) în cazul instrumentelor financiare – instrumente financiare emise de acelaşi emitent sau debitor, provenind din aceeaşi emisiune sau clasă, avînd aceeaşi valoare nominală şi aceleaşi caracteristici, în aceeaşi monedă ori alte active în cazul în care contractul de garanţie financiară prevede transferul altor active, ca urmare a producerii oricărui fapt care priveşte sau care afectează în orice mod instrumentele financiare furnizate ca garanţii financiare;
12) garanţie financiară – mijloace băneşti, instrumente financiare sau creanţe pecuniare puse la dispoziţie în vederea asigurării executării obligaţiilor financiare garantate;
13) instrumente financiare – acţiuni emise de societăţile pe acţiuni şi alte valori mobiliare echivalente cu acţiunile emise de societăţile pe acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, dacă acestea sînt negociabile pe piaţa de capital, precum şi orice alte titluri care sînt în mod normal negociate şi care dau dreptul de a dobîndi asemenea acţiuni, obligaţiuni sau alte valori mobiliare, prin subscriere, cumpărare ori schimb, sau care dau dreptul la plata unei sume de bani (cu excepţia instrumentelor de plată), inclusiv unităţi (titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, instrumente ale pieţei monetare şi orice creanţe/drepturi asupra instrumentelor prevăzute mai sus ori cu privire la aceste instrumente;
14) întreprinderi afiliate – două sau mai multe întreprinderi din cadrul unui grup format dintr-o întreprindere-mamă, care controlează una sau mai multe filiale, şi toate filialele întreprinderii-mamă, precum şi întreprinderile controlate de întreprinderea-mamă;
15) măsuri de restructurare – măsuri care implică orice intervenţie a autorităţilor publice sau judiciare, avînd drept scop conservarea ori redresarea situaţiei financiare şi care afectează drepturile preexistente ale terţilor, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, măsuri de suspendare a plăţilor, suspendare a măsurilor de executare sau reducere a creanţelor;
16) mijloace băneşti – sume de bani, în orice monedă, creditate într-un cont, sau creanţe similare, cum ar fi depozitele pieţei monetare. Mijloacele băneşti sub formă de numerar sînt exceptate din domeniul de aplicare al prezentei legi;
17) obligaţii financiare garantate – obligaţii care sînt garantate printr-un contract de garanţie financiară şi care conferă dreptul la plata unei sume de bani şi/sau la transmiterea proprietăţii asupra unor instrumente financiare.
Obligaţiile financiare garantate pot consta din sau pot include:
a) obligaţii prezente sau viitoare, pure şi simple, sub condiţie sau la termen, inclusiv obligaţii care decurg dintr-un contract-cadru ori alte acorduri de acest fel;
b) obligaţii asumate faţă de beneficiarul garanţiei financiare de către o altă persoană decît furnizorul acesteia;
c) obligaţii de o anumită categorie sau tip, care se nasc ocazional;
18) proceduri de lichidare – proceduri care implică valorificarea activelor şi distribuirea mijloacelor băneşti obţinute către creditori, acţionari, asociaţi sau membri, după caz, şi care presupun orice intervenţie a autorităţilor publice ori judiciare, indiferent dacă sînt sau nu cauzate de insolvabilitate ori sînt voluntare sau obligatorii.