Capitolul I
Cerinţe preclinice. Farmacologie
Secţiunea 1
Dezvoltarea rezistenţei
90. Datele şi documentele care se anexează la dosarul documentaţiei administrative normative tehnice se prezintă conform:
a) testelor preclinice care stabilesc acţiunea farmacologică şi toleranţa medicamentului;
b) efectelor farmacodinamice ale substanţei (substanţelor) active incluse în medicamentul de uz veterinar.
91. Studiul farmacodinamicii trebuie să includă:
a) mecanismul de acţiune şi efectele farmacologice pe care se bazează aplicarea practică recomandată;
b) evaluarea farmacologică generală a substanţei active, cu referire specială la posibilitatea apariţiei efectelor secundare.
92. În cazul în care doza recomandată se apropie de o valoare susceptibilă de a provoca reacţii adverse, studiile se intensifică şi:
a) se efectuează o descriere amănunţită a metodelor experimentale;
b) se studiază orice modificare cantitativă a răspunsurilor obţinute în urma administrării repetate a substanţei.
93. Combinaţiile fixe se determină pe baze farmacologice şi indicaţii clinice.
94. Studiile farmacodinamice sau farmacocinetice trebuie să demonstreze acele interacţiuni care ar putea crea combinaţia în sine pentru utilizarea clinică.
95. Expertul trebuie să determine dacă efectele aşteptate ale combinaţiei respective pot fi demonstrate la animale şi verifică importanţa oricăror reacţii adverse prin justificarea ştiinţifică a combinaţiei de medicamente obţinute prin experimentare clinică.
96. Datele privind apariţia unor organisme rezistente din punct de vedere clinic sînt necesare pentru medicamentele de uz veterinar.
97. Solicitantul propune măsuri de limitare a dezvoltării rezistenţei pentru utilizările prevăzute ale medicamentului de uz veterinar.
Secţiunea 2
Farmacocinetică. Toleranţa la specia-ţintă de animale
98. Datele farmacocinetice de bază referitoare la o substanţă activă nouă se prezintă pentru evaluarea siguranţei clinice şi a eficacităţii medicamentului de uz veterinar.
99. Studiile farmacocinetice asupra speciilor ţintă de animale se clasifică în trei categorii principale:
a) farmacocinetică descriptivă care permite stabilirea parametrilor de bază;
b) utilizarea acestor parametri pentru studierea relaţiilor dintre regimul de administrare, concentraţia în plasmă şi în ţesuturi şi efectele farmacologice, terapeutice sau toxice;
c) compararea cineticii dintre diversele specii ţintă şi examinarea eventualelor diferenţe dintre specii, care au un impact asupra siguranţei speciei ţintă de animale şi asupra eficacităţii medicamentului de uz veterinar.
100. Studiile farmacocinetice pentru speciile ţintă de animale sînt necesare pentru stabilirea regimului de administrare eficace (calea şi locul de administrare, doza, intervalul de administrare a dozelor, numărul de administrări a medicamentelor de uz veterinar).
101. Pentru noile combinaţii de substanţe cunoscute studiile farmacocinetice ale combinaţiei fixe nu sînt necesare dacă se demonstrează că administrarea acestor substanţe active în combinaţie fixă nu le modifică proprietăţile farmacocinetice.
102. Pentru a se stabili bioechivalenţa se realizează studii adecvate ale biodisponibilităţii pentru a:
a) compara o nouă formulă a unui medicament de uz veterinar cu cea existentă;
b) compara o metodă nouă sau cale de administrare cu una stabilită.
103. Studiile privind toleranţa la specia ţintă de animale se caracterizează prin simptoamele de intoleranţa locală şi utilizarea căilor de administrare a medicamentului de uz veterinar.
Capitolul II
Cerinţe clinice. Desfăşurarea studiilor clinice
104. Testele clinice demonstrează şi confirmă efectul medicamentului de uz veterinar după administrare, specificînd indicaţiile şi contraindicaţiile acestuia în conformitate cu specie, vîrstă, rasă şi sex, instrucţiunile de utilizare ale acestuia, reacţia adversă care poate să apară, siguranţa şi toleranţa sa în condiţii normale de utilizare.
105. Studiile clinice se realizează pe animale de control şi rezultatele obţinute privind eficacitatea se compară cu cele obţinute la speciile ţintă de animale cărora le-a fost administrat un medicament de uz veterinar înregistrat pentru aceleaşi indicaţii de utilizare la aceleaşi specii ţintă sau cărora li s-a administrat un tratament cu placebo sau nici-un fel de tratament.
106. Solicitantul trebuie să prezinte toate rezultatele obţinute indiferent dacă acestea sînt pozitive sau negative.
107. În cazul unui medicament de uz veterinar destinat în principal utilizării în scopul optimizării randamentului, se acordă o atenţie deosebită:
a) randamentului produselor de origine animală;
b) calităţii produselor de origine animală (calităţi organoleptice, nutriţionale, igienice şi tehnologice);
c) eficacităţii nutriţionale şi creşterii speciei ţintă de animale;
d) stării generale de sănătate a speciei ţintă.
108. Studiile clinice efectuate pe teren trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite ale bunelor practici clinice.
109. La efectuarea testului se obţine consimţămîntul proprietarului animalului care se utilizează pentru testare.
110. Proprietarul animalelor este informat în scris despre consecinţele participării la testare pentru eliminarea ulterioară a animalelor tratate sau pentru obţinerea de produse alimentare de la animalele tratate.
111. O copie a acestei notificări contrasemnată şi datată de proprietarul animalelor se anexează la documentaţia aferentă testului.
Capitolul III
Date şi documente. Rezultatele testelor preclinice.
Rezultatele studiilor clinice
112. Dosarul privind eficacitatea include documentaţia preclinică şi clinică şi rezultatele testelor şi ale studiilor, care permite o evaluare a raportului risc/beneficii cu privire la medicamentul de uz veterinar.
113. Se furnizează date privind rezultatele testelor preclinice, şi anume:
a) acţiunile farmacologice;
b) mecanismele farmacodinamice care stau la baza efectului terapeutic;
c) profilul farmacocinetic;
d) siguranţa animalului ţintă;
e) investigarea rezistenţei.
114. La toate testele preclinice se furnizează următoarele:
a) rezumatul;
b) protocolul experimental detaliat care să ofere o descriere a metodelor, a aparaturii şi a materialelor utilizate, detalii cum ar fi specia, vîrsta, greutatea, sexul, numărul, rasa sau specia animalelor, identificarea animalelor, doza, calea şi programul de administrare;
c) analiza statistică a rezultatelor;
d) examinarea obiectivă a rezultatelor obţinute, care să permită formularea de concluzii cu privire la siguranţa şi eficacitatea medicamentului de uz veterinar.
115. Datele se prezentă de către expert pe fişe individuale de înregistrare în cazul tratamentului individual şi al unor fişe colective în cazul tratamentului colectiv şi cuprind:
a) numele, adresa, funcţia şi calificările expertului responsabil;
b) locul şi data tratamentului;
c) numele şi adresa proprietarului animalelor;
d) detalii privind protocolul de studiu clinic;
e) metoda de creştere şi hrănire a animalelor;
f) un studiu de caz care include apariţia şi evoluţia boli;
g) diagnosticul şi mijloacele utilizate pentru stabilirea acestuia;
h) semnele clinice;
i) identificarea formulei medicamentului de uz veterinar utilizat la testare;
î) doza medicamentului de uz veterinar, metoda, calea şi frecvenţa de administrare;
j) durata tratamentului şi a perioadei de observaţie ulterioară;
k) detaliile privind alte medicamente de uz veterinar care au fost administrate în perioada examinării cu medicamentul testat;
l) rezultatele studiilor clinice;
m) datele legate de orice efecte neintenţionate;
n) efectul asupra randamentului animalelor, dacă acest lucru este relevant;
o) efectele asupra calităţii alimentelor obţinute de la animalele tratate;
p) concluzia privind siguranţa şi eficacitatea tratamentului.
116. Solicitantul înregistrării unui medicament trebuie să facă toate demersurile necesare pentru a se asigura de faptul că documentele originale care au stat la baza datelor furnizate sînt păstrate timp de cinci ani de la data la care medicamentul de uz veterinar nu mai este înregistrat.
117. Pentru fiecare studiu clinic observaţiile clinice trebuie incluse într-un rezumat al testelor şi al rezultatelor acestora, indicîndu-se:
1) numărul de controale şi de animale tratate în timpul testului:
a) individual;
b) colectiv;
c) clasificarea în funcţie de specie, rasă sau soi, vîrstă şi sex;
2) numărul animalelor retrase prematur din studiu şi motivele acestei retrageri;
3) animalele din grupa martor, dacă acestea:
a) nu au primit nici un tratament;
b) le-a fost administrat un medicament;
c) le-a fost administrat un alt medicament de uz veterinar înregistrat în ţară cu aceleaşi indicaţii de utilizare la aceeaşi specie ţintă de animale;
d) le-a fost administrată aceeaşi substanţă activă cu cea care face obiectul studiului, sub o altă formulă sau pe o altă cale de administrare;
4) frecvenţa reacţiilor adverse observate;
5) observaţiile referitoare la efectul asupra randamentului animalelor, după caz;
6) detaliile privind animalele care au făcut obiectul testului şi care pot fi supuse unui risc mai ridicat din cauza vîrstei, a modului de creştere sau alimentare sau a scopului pentru care sînt crescute sau a căror stare fiziologică sau patologică necesită o atenţie specială;
7) evaluarea statistică a rezultatelor.
118. Expertul formulează concluzii privind:
a) eficacitatea şi siguranţa medicamentului de uz veterinar în cadrul condiţiilor de utilizare propuse;
b) informaţiile referitoare la indicaţii şi contraindicaţii, dozaj şi durata medie a tratamentului;
c) interacţiunile observate cu alte medicamente de uz veterinar sau aditivi din hrana animalelor;
d) precauţiile speciale care trebuie luate în timpul tratamentului;
e) simptoamele clinice ale supradozării, în cazul cînd sînt observate.
119. Pentru medicamentele în combinaţie fixă, expertul formulează concluzii privind siguranţa şi eficacitatea medicamentului în comparaţie cu administrarea separată a substanţelor active implicate.
Partea a treia
Cerinţe privind medicamentele imunologice de uz veterinar
Titlul 1
Rezumatul dosarului
Capitolul I
Informaţii administrative
120. Cerinţele prevăzute în prezenta parte se aplică medicamentelor imunologice de uz veterinar, cu excepţia cazurilor în care medicamentele respective sînt destinate utilizării la anumite specii de animale.
121. Medicamentul imunologic de uz veterinar se identifică prin:
a) denumirea acestuia şi denumirea substanţei active;
b) activitatea biologică;
c) potenţa sau titrul;
d) forma farmaceutică;
e) calea şi metoda de administrare;
f) descrierea comercială a medicamentului (ambalaj, etichetă şi prospectul însoţitor).
122. Informaţiile referitoare la diluanţii care sînt necesari pentru prepararea vaccinului final sînt incluse în dosar.
123. La cererea pentru înregistrarea medicamentului imunologic de uz veterinar se anexează:
a) numele şi adresa solicitantului;
b) numele şi adresa producătorului şi sediilor implicate în etapele fabricaţiei;
c) numele şi adresa importatorului;
d) documentul care atestă faptul că fabricantul dispune de autorizaţie sanitar-veterinară de funcţionare stabilită în Nomenclatorul actelor permisive, anexă la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
e) copiile rezumatelor medicamentului.