Programele anuale de monitorizare pentru depistarea reziduurilor sau a substanţelor reziduale
Secţiunea 1
Programul anual de monitorizare a reziduurilor
4. Supravegherea procesului de producţie şi depistarea reziduurilor de substanţe, menţionate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în materia primă, excremente şi fluide, ţesuturi şi produse de origine animală, hrană şi apă potabilă trebuie efectuate în conformitate cu prevederile prezentului capitol.
5. Agenţia are următoarele obligaţii:
a) să coordoneze activităţile Centrului Republican de Diagnostic Veterinar (în continuare – Centrul) şi ale subdiviziunilor teritoriale ale acestuia în vederea depistării şi supravegherii reziduurilor şi substanţelor reziduale prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
b) să elaboreze Programul anual pentru controlul reziduurilor;
c) să efectueze, prin intermediul Centrului şi subdiviziunilor sale teritoriale desemnate, controlul reziduurilor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
d) să apeleze la alte organe care participă la combaterea utilizării frauduloase a substanţelor sau produselor neautorizate în creşterea animalelor;
e) să colecteze informaţiile necesare pentru evaluarea mijloacelor utilizate şi rezultatelor obţinute în urma aplicării măsurilor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
f) să prezinte Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, pînă la data de 31 martie a fiecărui an, Programul anual pentru controlul reziduurilor şi raportul anual, care trebuie să includă rezultatele cercetărilor, informaţiile necesare pentru evaluarea rezultatelor, precum şi rezultatele anchetelor efectuate, cu publicarea ulterioară pe pagina electronică oficală a Agenţiei.
[Pct.5 lit.f) modificată prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19]
6. Programul anual pentru controlul reziduurilor:
1) va prevedea determinarea grupelor de reziduuri sau de substanţe pe specii de animale şi tipuri de produse de origine animală prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
2) va preciza modalităţile pentru depistarea prezenţei substanţelor menţionate în prezenta Normă sanitar-veterinară, pe specii de animale şi tipuri de produse de origine animală, în apele utilizate pentru adăpare, furaje în crescătorii, precum şi la animalele vii, în excrementele şi lichidele biologice, ţesuturile şi produsele de origine animală, cum ar fi laptele, carnea, ouăle şi mierea;
3) va întruni condiţiile strategiei, frecvenţei şi nivelurilor de prelevare a probelor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
4) va corespunde prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare şi va preciza, în mod special:
a) utilizarea substanţelor specificate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în special în ceea ce priveşte interzicerea, autorizarea, distribuţia, plasarea lor pe piaţă şi modul de administrare;
b) infrastructura serviciilor (în special referitor la tipul şi la importanţa serviciilor participante la realizarea Programului anual pentru controlul reziduurilor);
c) lista laboratoarelor desemnate, cu indicarea posibilităţilor de prelucrare a probelor;
d) limitele maxime admise aprobate pentru substanţele autorizate şi substanţele pentru care nu au fost stabilite limite maxime de reziduuri;
e) lista substanţelor ce se identifică, metodele de analiză, precum şi normele pentru interpretarea rezultatelor, iar pentru substanţele indicate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare – numărul de prelevări efectuate şi justificarea acestui număr;
f) numărul eşantioanelor oficiale care trebuie prelevate, corelat cu numărul animalelor sacrificate din speciile de animale, în anii precedenţi, conform strategiei, frecvenţei şi nivelurilor de prelevare a probelor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
g) regulile care trebuie respectate la prelevarea probelor oficiale şi, în special, cele care se referă la indicaţiile ce urmează să figureze pe eşantioanele oficiale;
h) natura măsurilor prevăzute de Agenţie în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate reziduuri.
7. Centrul prezintă Agenţiei raportul privind executarea activităţilor desfăşurate în anul precedent şi Programul anual pentru controlul reziduurilor pentru anul curent.
Centrul comunică subdiviziunilor teritoriale desemnate Programul anual pentru controlul reziduurilor, aprobat pentru anul curent, şi primeşte informaţii despre rezultatele şi acţiunile desfăşurate în anul precedent.
Secţiunea 3
Programul de monitorizare a reziduurilor în funcţie de specie (bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, păsări şi peşte)
12. Indiferent de specie, ponderea probei depinde de experienţa şi informaţiile anterioare.
13. Numărul minim de probe prelevate de la bovine care trebuie controlate în fiecare an pentru detectarea tuturor tipurilor de reziduuri şi substanţe trebuie să fie cel puţin egal cu 0,4% din numărul bovinelor abatorizate în anul precedent, cu următoarea divizare:
1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate: 0,25%, împărţită după cum urmează:
a) o jumătate din numărul total de probe trebuie prelevate de la animalele vii din exploataţii; prin derogare, 25% din probele analizate pentru determinarea substanţelor β- agoniste pot fi prelevate din material adecvat (furaje, apă de băut etc.);
b) o jumătate din numărul total de probe trebuie prelevate din abator;
c) verificate anual cel puţin de 5% din numărul total de probe;
2) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: 0,15%, dintre care:
a) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antibacteriene, inclusiv sulphonomide, chinolone;
b) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice, anticoccidiene şi nitroimidazol, carbamaţi şi piretroizi, sedative, medicamente antiinflamatorii nesteroide (AINS), alte substanţe farmacologic active;
c) 10% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi, alte substanţe.
14. Numărul minim de probe prelevate de la porcine care trebuie verificate în fiecare an pentru detectarea tuturor tipurilor de reziduuri şi substanţe trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de porcine abatorizate în anul precedent, cu următoarea divizare:
1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţe neautorizate: 0,02%:
a) în cazul în care se prelevă probe de la animalele de la abator, se analizează suplimentar apa potabilă, furajele, fecalele sau alte lichide la nivelul fermelor, numărul minim al celor ce trebuie vizitate anual va reprezenta cel puţin o fermă pentru per 100000 porci abatorizaţi în anul precedent;
b) fiecare din substanţe trebuie verificată anual folosind cel puţin 5% din numărul total de probe;
2) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: 0,03%, cu o pondere exactă ca şi pentru bovine.
15. Numărul minim de probe prelevate de la ovine şi caprine care trebuie verificate pentru detectarea tuturor tipurilor de reziduuri şi substanţe trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de ovine şi caprine în vîrstă de peste 3 luni abatorizate în anul precedent, cu următoarea divizare:
a) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate: 0,01%, cu verificarea anuală a fiecărei din substanţe cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate, folosind cel puţin 5% din numărul total de probe;
b) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: 0,04%, cu respectarea aceleiaşi ponderi ca şi pentru bovine.
16. Numărul de probe de la ecvidee va fi determinat de Agenţie în conformitate cu problemele identificate.
17. Pentru pui broileri, găini de reproducţie, curcani şi alte păsări o probă constă din una sau mai multe animale şi depinde de cerinţele metodelor analitice.
Pentru fiecare categorie de păsări (pui broileri, găini de reproducţie, curcani sau alte păsări), numărul minim de probe prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu unu pentru 200 tone din producţia anuală (greutatea după sacrificare) şi cu cel puţin 100 probe pentru fiecare grup de substanţe, dacă producţia anuală a categoriei de păsări este de peste 5000 tone.
18. Pentru pui broileri, găini de reproducţie, curcani şi alte păsări ponderea probelor prelevate trebuie să constituie pentru:
1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate – 50% din numărul total de probe, dintre care:
a) echivalentul unei cincimi din aceste probe trebuie prelevat la nivelul fermei;
b) fiecare din substanţele cu efect anabolizant şi substanţele neautorizate trebuie verificate anual folosind cel puţin 5% din numărul total de probe;
2) grupa medicamentelor veterinare şi contaminanţi: 50% din numărul total de probe, dintre care:
a) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antibacteriene, inclusiv sulphonomide, chinolone;
b) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice; anticoccidiene şi nitroimidazol; carbamaţi şi piretroizi; sedative; medicamente antiinflamatorii nesteroide (AINS); alte substanţe farmacologic active;
c) 10% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi, alte substanţe.
19. O probă de produse din peşte de crescătorie trebuie să fie reprezentată de unul sau mai mulţi peşti, ţinînd cont de mărimea peştelui şi cerinţele metodelor analitice.
Numărul minim de probe care trebuie prelevate în fiecare an trebuie să fie de cel puţin 1 pentru 100 tone din producţia anuală.
Compuşii cercetaţi şi probele prelevate pentru analiză trebuie selectate ţinînd cont de probabilitatea folosirii acestor substanţe.
20. Pentru probele prelevate din produsele din peşte de crescătorie trebuie respectată următoarea repartizare:
1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate : o treime din numărul total de probe, prelevate la nivelul fermei, din peştii aflaţi în toate stadiile de creştere, inclusiv cei destinaţi plasării pe piaţă, sau din furaje în locul probelor din peşti, în cazul fermelor de fructe de mare în care condiţiile de prelevare pot fi extrem de dificile;
2) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: două treimi din numărul total de probe;
3) prelevarea trebuie realizată:
a) preferabil la fermă, din peştele destinat plasării pe piaţă pentru consum uman;
b) fie la unităţile de procesare, sau la nivelul depozitelor de vînzare en-gros, din peşte proaspăt, în condiţii în care trasabilitatea la ferma de origine poate fi obţinută, dacă există un rezultat pozitiv;
c) în toate cazurile probele prelevate la fermă pot fi prelevate dintr-un minim de 10% din unităţile de producţie autorizate.
21. În cazul în care există motive de a considera că medicamentele de uz veterinar sau substanţele chimice au fost administrate produselor de acvacultură sau în caz de suspectare a contaminării mediului înconjurător, aceste specii urmează a fi incluse în planul de prelevare în conformitate cu producţia şi prelevate probe suplimentare.
Secţiunea 4
Programul anual de monitorizare a reziduurilor în funcţie de produs
(lapte, ouă, carne de iepure, carne din vînat sălbatic şi vînat de
crescătorie, miere)
22. La prelevarea probelor de lapte de bovine:
1) fiecare prelevare oficială a probelor:
a) trebuie efectuată de către medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit, astfel încît să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de origine a laptelui;
b) se efectuează la fermă din rezervorul de colectare sau/şi la fabrica de prelucrare a laptelui, înainte de descărcarea cisternei;
c) poate fi acceptată cu o derogare de la principiul trasabilităţii fermei de origine pentru substanţele sau reziduurile compuşilor organocloruraţi (inclusiv PCB), organofosforici şi metale grele;
d) trebuie efectuată numai din laptele crud, mărimea probei prelevate fiind în funcţie de metoda de analiză utilizată;
2) trebuie respectată următoarea pondere şi frecvenţă de prelevare a probelor:
a) numărul anual al probelor prelevate trebuie să constituie cel puţin 300 de recoltări pentru o producţie anuală de lapte de la 1 la 15 000 de tone;
b) 70% din prelevări trebuie examinate pentru detectarea reziduurilor de medicamente de uz veterinar, fiecare probă fiind testată pentru cel puţin patru compuşi diferiţi, de la cel puţin trei dintre grupele substanţelor neautorizate pentru utilizarea animalelor productive cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, substanţe antimicrobiene, antihelmintice şi antiinflamatorii nesteroidiene;
c) 15% din probele prelevate trebuie testate pentru detectarea prezenţei reziduurilor substanţelor contaminante şi de mediu cum ar fi: compuşi organocloruraţi (inclusiv PCB), organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe;
d) restul de 15% trebuie testate în funcţie de situaţia reflectată de Centru.
23. Numărul probelor de lapte prelevate de la ovine, caprine, ecvidee trebuie determinat în funcţie de nivelul producţiei şi problemele identificate.
24. Laptele de la aceste specii trebuie inclus în planul de prelevare a probelor, suplimentar celor prelevate pentru laptele de bovine.
25. La prelevarea probelor de ouă de găină:
1) fiecare prelevare oficială a probelor:
a) trebuie efectuată de către medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit, în aşa fel încît să fie posibilă urmărirea originii fermei de provinenţă a ouălor;
b) se efectuează la fermă sau la centrul de ambalare în funcţie de cel puţin 12 ouă sau mai multe, în funcţie de metodele analitice utilizate;
2) trebuie respectată ponderea şi frecvenţa de prelevare a probelor:
a) numărul de probe ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 1 la 1000 tone din producţia anuală de ouă pentru consum uman, cu un minim de 200 de probe;
b) numărul de probe prelevate pentru aceste specii urmează a fi determinat de către fiecare medic veterinar oficial în funcţie de nivelul producţiei şi problemele identificate;
c) din centrele de ambalare ce reprezintă cea mai semnificativă proporţie de ouă furnizate pentru consum uman trebuie să fie prelevate cel puţin 30% din numărul total de probe;
d) 70% din probele prelevate trebuie să fie testate pentru detectarea cel puţin a unui compus din grupele substanţelor neautorizate pentru utilizarea animalelor productive cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, substanţe antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
e) 30% din probele prelevate trebuie să fie alocate în funcţie de situaţia existentă în Republica Moldova, dar trebuie să includă unele analize pentru reziduurile substanţelor contaminante şi de mediu, cum ar fi: compuşi organocloruraţi (inclusiv PCB), organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe.
26. Numărul de probe de ouă prelevate pentru alte specii de păsări urmează a fi determinat de către fiecare medic veterinar oficial în funcţie de nivelul producţiei şi problemele identificate.
Ouăle de la aceste specii trebuie incluse în planul de prelevare, ca probe suplimentare celor prelevate pentru găinile ouătoare.
27. O probă de carne de iepure constă din unul sau mai multe animale provenite de la acelaşi producător, în funcţie de cerinţele metodelor analitice.
Fiecare prelevare oficială trebuie să fie efectuată de către medicul veterinar oficial, astfel încît să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de origine a iepurilor.
Pot fi prelevate probe, în funcţie de structura producţiei de iepuri, la fermă şi la abatoarele autorizate.
28. Unele probe suplimentare de apă de băut şi de furaje pot fi prelevate la ferma de iepuri pentru controlul substanţelor neautorizate.
29. Numărul probelor de carne de iepure ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cu 10 pentru 300 tone din producţia anuală (greutatea totală) pentru primele 3000 tone de producţie şi o probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare de carne de iepure.
30. Ponderea probelor de carne de iepure trebuie să constituie:
1) pentru grupa A: 30% din totalul numărului de probe prelevate, dintre care:
a) 70% trebuie să fie controlate pentru detectarea substanţelor din grupele substanţelor neautorizate pentru utilizarea animalelor productive, cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, substanţe antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
b) 30% trebuie să fie controlate pentru detectarea substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate cum ar fi: stilbenele, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sărurile şi esterii lor, agenţii antitiroidieni, steroizi, lactone resorcilic de acid, inclusiv zeranol, β-agoniste;
2) pentru grupa B: 70% din totalul numărului de probe prelevate dintre care:
a) 30% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
b) 30% trebuie verificate pentru detectarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice, anticoccidiene şi nitroimidazol, carbamaţi şi piretroizi, sedative, medicamente antiinflamatorii nesteroide, alte substanţe farmacologic active;
c) 10% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe, restul va fi alocat în funcţie de situaţia reflectată de Centru;
3) aceste cifre vor fi revizuite la un an de la aprobarea prezentei Norme sanitar-veterinare.
31. Pentru vînatul de crescătorie mărimea probei va depinde de metoda analitică utilizată.
Probele urmează a fi prelevate la nivel de unitate procesatoare, făcînd posibilă identificarea trasabilităţii animalelor sau a cărnii acestora pînă la ferma de origine.
La nivel de fermă trebuie prelevate unele probe suplimentare de apă de băut şi furaje pentru controlul substanţelor neautorizate.
Numărul probelor de vînat de crescătorie ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cel puţin cu 100 de probe.
32. Ponderea probelor vînatului de crescătorie trebuie să constituie:
1) pentru grupa A: 20% din totalul numărului de prelevări, majoritatea prelevărilor urmează a fi analizate pentru compuşi β-agonişti şi substanţele neautorizate spre utilizare de către animalele productive cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol;
2) pentru grupa B: 70% din numărul total de probe prelevate, dintre care:
a) 30% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
b) 30% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antihelmintice, anticoccidiene, inclusiv nitroimidazol;
c) 10% trebuie verificate pentru detectarea următoarelor substanţe: carbamaţi şi piretroide, antiinflamatorii nesteroide (AINS);
d) 30% trebuie verificate pentru detectarea altor substanţe contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe, în conformitate cu experienţa acumulată (10%).
33. Mărimea probei de vînat sălbatic va depinde de metoda analitică utilizată.
Probele trebuie să fie prelevate la nivel de unitate procesatoare sau la locul de vînătoare.
Trebuie să existe posibilitatea identificării trasabilităţii animalelor pînă la locul unde acestea au fost vînate.
Numărul probelor ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cel puţin cu 100 de probe.
Aceste probe trebuie să fie prelevate pentru a se analiza existenţa reziduurilor sau a elementelor chimice.
34. Mărimea probei de miere va depinde de metoda analitică utilizată.
Probele pot fi prelevate în orice punct al lanţului de producţie, cu condiţia posibilei depistări a producătorului original al mierii.
Numărul probelor de miere ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cel puţin cu 10 pentru 300 tone din producţia anuală – pentru primele 3.000 de tone şi o probă – pentru fiecare 300 tone suplimentare. 35. Ponderea probelor de miere trebuie să constituie:
a) pentru grupa substanţelor antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone şi alte medicamente de uz veterinar cum ar fi: carbamaţi şi piretroizi – 50% din numărul total de probe;
b) pentru grupa substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele – 40% din numărul total de probe;
c) restul (10%) trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa acumulată. Se va acorda o atenţie deosebită micotoxinelor.