Secțiunea 1.
Prevederi comune pentru abordarea standardizată Subsecțiunea 1. Cerință de fonduri proprii
19. Conform abordării standardizate, băncile își împart activitățile în liniile de activitate prevăzute în anexa nr.2 la prezentul regulament și în conformitate cu cerințele stabilite la pct.25 și principiile prevăzute la pct.26.
20. Băncile calculează cerința de fonduri proprii pentru riscul operațional ca medie pe trei ani a sumei cerințelor de fonduri proprii anuale pentru toate liniile de activitate menționate în anexa nr.2 la prezentul regulament. Cerința de fonduri proprii anuale pentru fiecare linie de activitate este egală cu produsul dintre factorul beta corespunzător menționat în tabelul din anexa nr.2 la prezentul regulament și partea din indicatorul relevant (calculat în conformitate cu prevederile secțiunii 2 din capitolul II) încadrată pe liniile de activitate corespunzătoare.
21. În orice an din acei trei ani menționați la pct.20, băncile pot compensa fără limite cerințele de fonduri proprii negative care rezultă dintr-o parte negativă a indicatorului relevant din orice linie de activitate cu cerințele de fonduri proprii pozitive din alte linii de activitate. Cu toate acestea, în cazul în care cerința totală de fonduri proprii pe ansamblul liniilor de activitate dintr-un anumit an este negativă, băncile trebuie să folosească valoarea zero ca numărător pentru respectivul an.
22. Băncile calculează media pe trei ani a sumei menționate la pct.20 pe baza ultimelor trei observări anuale, efectuate la sfârșitul exercițiului financiar. Când nu sunt disponibile cifre auditate, băncile pot utiliza estimări.
23. În cazul în care o bancă poate demonstra Băncii Naționale a Moldovei că, din cauza unei fuziuni, a unei achiziții sau a cedării de entități sau activități, utilizarea unei medii pe trei ani pentru calcularea indicatorului relevant ar duce la o estimare distorsionată a cerinței de fonduri proprii pentru riscul operațional, Banca Națională a Moldovei poate permite băncii să modifice calculul într-un mod care ar lua în considerare astfel de evenimente. În aceste situații, Banca Națională a Moldovei poate, de asemenea, să solicite din proprie inițiativă unei bănci să modifice calculul.
24. În cazul în care o bancă funcționează de mai puțin de trei ani, aceasta poate utiliza estimări ale evoluției activității pentru calcularea indicatorului relevant, cu condiția să înceapă folosirea datelor istorice de îndată ce sunt disponibile.
Subsecțiunea 2. Principii de încadrare pe linii de activitate
25. Băncile elaborează și formalizează politici și criterii specifice de încadrare a indicatorului relevant pentru liniile de activitate și activitățile actuale în schema standardizată prevăzută la anexa nr.2 la prezentul regulament. Acestea analizează și ajustează aceste politici și criterii în mod corespunzător în cazul activităților și riscurilor noi sau al celor care au suferit modificări.
26. Băncile aplică următoarele principii la încadrarea activităților băncii:
1) băncile încadrează toate activitățile pe liniile de activitate, respectând criteriul de apartenență exclusivă a unei activități la o singură linie;
2) băncile trebuie să aloce orice activitate care nu poate fi încadrată cu ușurință pe o anumită linie, dar care reprezintă o operațiune auxiliară a unei activități deja încadrate, liniei de activitate pe care o sprijină. Dacă această activitate auxiliară susține mai multe linii de activitate, băncile utilizează un criteriu obiectiv de încadrare;
3) dacă o activitate nu poate fi încadrată pe o anumită linie de activitate, băncile utilizează linia de activitate care are ca rezultat cel mai mare procent (factor beta). Pe aceeași linie de activitate vor fi încadrate și operațiunile auxiliare asociate activității în cauză;
4) băncile pot utiliza metode interne de calculare pentru a repartiza indicatorul relevant între liniile de activitate. Costurile care sunt generate în cadrul unei linii de activitate dar care sunt imputabile unei alte linii de activitate pot fi realocate liniei de activitate de care aparțin;
5) încadrarea activităților pe linii de activitate, în scopul determinării cerinței de fonduri proprii aferente riscului operațional, trebuie să fie în concordanță cu categoriile pe care băncile le utilizează pentru riscul de credit și riscul de piață;
6) organul executiv, sub supravegherea consiliului băncii, poartă răspunderea pentru politica de încadrare a activităților pe linii;
7) băncile se asigură că procesul de încadrare pe linii de activitate face obiectul unei examinări independente (auditori externi sau subdiviziunile băncii care sunt independente față de organul executiv).
Subsecțiunea 3. Criterii pentru abordarea standardizată
27. Pentru a putea utiliza abordarea standardizată băncile trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
1) banca deține un sistem bine formalizat de evaluare și gestionare a riscului operațional, cu responsabilități clar stabilite pentru acest sistem. Banca identifică expunerea sa la riscul operațional și monitorizează datele relevante privind riscul operațional, inclusiv date privind pierderile semnificative. Sistemul face obiectul unor examinări periodice independente efectuate de personalul propriu sau de o parte externă care are cunoștințele necesare pentru a realiza aceste examinări;
2) un sistem de evaluare a riscului operațional al băncii face parte integrantă din procesele de gestionare a riscurilor din cadrul băncii. Rezultatele evaluării riscului operațional constituie o parte integrantă a procesului de monitorizare și control al profilului de risc operațional al băncii;
3) banca implementează un sistem de raportare către organul executiv, care asigură furnizarea de rapoarte privind riscul operațional structurilor și persoanelor relevante din cadrul băncii. Banca dispune de proceduri pentru adoptarea de măsuri adecvate pe baza informațiilor incluse în rapoartele către conducere.
Secțiunea 2.
Particularități pentru abordarea standardizată alternativă Subsecțiunea 1. Prevederi specifice pentru abordarea standardizată alternativă
28. Conform abordării standardizate alternative, pentru liniile de activitate „activitate bancară de retail” și „activitate bancară comercială”, băncile aplică următoarele:
1) indicatorul relevant este un indicator de venit normalizat, egal cu cuantumul nominal al creditelor și avansurilor, înmulțit cu 0,035;
2) creditele și avansurile se referă la sumele totale trase aferente portofoliilor de credit corespunzătoare. În cazul liniei de activitate „activitate bancară comercială”, băncile includ, de asemenea, titlurile din afara portofoliului de tranzacționare în cuantumul nominal al creditelor și avansurilor.
Subsecțiunea 2. Condiții pentru abordarea standardizată alternativă
29. Pentru a putea utiliza abordarea standardizată alternativă, banca trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile următoare:
1) activitățile bancare de retail sau comerciale să reprezinte cel puțin 90 % din veniturile sale;
2) o parte importantă a activităților sale bancare de retail sau comerciale să fie reprezentată de acordarea de credite cu probabilitate ridicată de nerambursare;
3) utilizarea abordării standardizate alternative să ofere o bază adecvată pentru calcularea cerinței de fonduri proprii pentru riscul operațional.