Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
Prezenta lege stabileşte temeiurile, condiţiile şi limitele (restricţiile) aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc de către subiecţii prezentei legi în scopul unificării cadrului juridic şi instituţional de aplicare a acestora, precum şi în scopul protejării statului de drept.
Articolul 2. Noţiuni generale
(1) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, pornind de la natura juridică şi de la menirea lor, reprezintă acţiuni concrete de constrîngere administrativă cu caracter represiv (de stopare), iar în funcţie de modalitatea de realizare a acestor acțiuni, reprezintă mijloace violente de influenţă asupra persoanei care a săvîrşit ori care săvîrşeşte fapte prejudiciabile, asupra unui animal ori asupra unui mijloc de transport, în condiţiile şi în limitele legii.
(2) În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni utilizate semnifică:
aplicare a armei de foc – efectuare a unei împuşcături asupra ţintei;
atentat la securitatea personală – apropiere a presupusului delincvent, după ce a fost somat să se oprească şi/sau să ocupe o poziţie inofensivă ori în cazul unui atac armat, de subiectul legii la o distanţă care, potrivit circumstanţelor apărute, generează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea acestuia;
rezistenţă armată – împotrivire activă a persoanei sau a unui grup de persoane faţă de îndeplinirea de către subiecţii legii a atribuţiilor funcţionale, efectuată cu aplicarea armei de foc sau cu alte obiecte folosite în calitate de armă, ce pot constitui, potrivit circumstanţelor apărute, un pericol real pentru viaţă şi sănătate, precum şi rezistenţa opusă cu o armă defectată dacă, în situaţia creată, aceasta nu a putut şi nici nu putea fi percepută ca fiind defectată;
pericolul aplicării armei de foc – aducerea de către o persoană a armei de foc în poziţie de pregătire pentru tragere, avertizarea verbală privind aplicarea acesteia sau efectuarea gesturilor caracteristice care permit a presupune intenţia recurgerii la armă de foc, cum ar fi tentativa de a scoate obiecte din buzunare, din genţi, dulapuri, sertare etc. după somarea de a ţine mîinile la vedere sau de a ocupa o poziţie inofensivă;
atac – acţiuni directe, imediate, materiale şi reale, îndreptate împotriva subiecţilor legii sau împotriva unei terţe persoane, asupra clădirilor, încăperilor, obiectivelor şi mijloacelor de transport, acțiuni care, în mod evident, pot pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, precum şi integritatea bunurilor atacate;
atac armat – atac sau rezistenţă efectuată cu ajutorul armelor de orice construcţie, al mijloacelor speciale ori al obiectelor, substanţelor şi mecanismelor care realmente pot cauza decesul, pot dăuna sănătăţii oamenilor ori pot provoca pagube materiale considerabile;
mijloace speciale – obiecte, muniţii, echipament, substanţe chimice, substanţe lacrimogene şi colorante, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de stopare forţată a unităţilor de transport, mijloace de transport, utilaje şi tehnică de luptă, animale dresate, utilizate pentru apărarea pasivă sau activă, fără efecte cu caracter letal, destinate înfrîngerii rezistenţei opuse, imobilizării și dezorientării persoanei sau distrugerii obstacolelor;
forţă fizică – măsuri de constrîngere realizate exclusiv prin încordarea muşchilor, a puterii fizice a persoanei, inclusiv prin aplicarea procedeelor speciale de luptă;
principiul proporţionalităţii – utilizarea de către subiecţii legii a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc în așa mod încît această utilizare să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.
Articolul 3. Subiecţii prezentei legi
Subiecți ai prezentei legi sînt:
a) personalul, care deţine grade şi statut special, grade şi statut militar, din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Finanţelor, Serviciului Vamal, Serviciului de Stat de Curieri Speciali, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, precum şi procurorii;
[Art.3 lit.a) în redacția LP220 din 08.11.18, MO462-466/12.12.18 art.772; în vigoare 12.12.18]
b) personalul special împuternicit al Inspectoratului pentru Protecția Mediului, al serviciilor specializate din cadrul autorităţilor publice centrale, create în scopul transportării purtătorilor materiali de informaţii atribuite la secret de stat, a mijloacelor financiare şi a obiectelor de preţ;
[c) cetăţenii străini angajaţi ai serviciilor speciale care au sosit în Republica Moldova în scopul asigurării protecţiei şi pazei demnitarilor de stat şi care au fost notificaţi în conformitate cu legislaţia în vigoare, avînd dreptul temporar de portarmă.
Articolul 4. Condiţiile aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc
(1) Subiecţii legii au dreptul să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc în caz de legitimă apărare, în stare de extremă necesitate sau de reţinere a persoanelor în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc, precum şi intensitatea aplicării se determină de către subiectul legii în dependenţă de circumstanţele situaţiei concrete, de tipul şi gradul de pericol, precum şi de caracteristicile individuale şi identitatea persoanei împotriva căreia urmează a fi aplicate, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
(3) Autorităţile specificate la art. 3 sînt obligate să organizeze cursuri de pregătire specială a subiecţilor legii. Cel puțin o dată pe an subiecții legii vor fi supuşi testării periodice privind abilităţile de a acţiona în condiţii legate de aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc.
(4) În toate cazurile cînd aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc nu poate fi evitată, subiecţii legii sînt obligaţi:
a) să avertizeze despre intenţia de a recurge la ele, acordînd timp suficient pentru îndeplinirea cerinţelor lor legale, cu excepţia cazurilor cînd tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor legii și a altor oameni, cînd poate conduce la alte urmări grave sau cînd, în situaţia creată, un astfel de avertisment este nepotrivit sau imposibil;
b) să ia toate măsurile posibile, prevăzute de prezenta lege, în funcție de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, de identitatea delincventului care o săvîrşeşte, de intensitatea rezistenţei opuse, pentru ca dauna cauzată sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor oamenilor să fie cît mai mică;
c) să acorde imediat primul ajutor, să asigure acordarea asistenţei medicale urgente victimelor şi să ia măsuri pentru a înştiinţa în cel mai scurt timp rudele victimelor;
d) să comunice imediat conducătorului lor direct despre toate cazurile de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc;
e) în caz de rănire sau de deces al persoanei ca urmare a aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armei de foc, să informeze personal sau prin intermediul conducătorului lor direct organul de poliţie ori, după caz, procurorul în a cărui rază de jurisdicţie a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc;
f) în caz de aplicare a armelor de foc, să întreprindă acţiunile posibile pentru a asigura păstrarea probelor şi a stabili identitatea martorilor oculari ai evenimentului.
(5) În cazurile specificate la alin. (4) lit. e), subiectul legii va depune personal, în termen de cel mult 24 de ore, un raport în scris organului de poliţie sau procurorului în a cărui rază de jurisdicţie a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc.
(6) Se interzice dotarea subiecților legii cu arme de foc şi muniţii aferente a căror aplicare cauzează urmări excesiv de grave sau care servesc drept sursă de risc nejustificat ori cu arme de foc şi muniţii interzise în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(7) Nomenclatorul mijloacelor speciale, al tipurilor de arme de foc, al muniţiilor aferente şi regulile de aplicare a acestora se aprobă de către Guvern, în funcție de particularităţile activităţii, de atribuţiile şi domeniile de responsabilitate ale autorităților specificate la art. 3.
(8) Nici o circumstanţă excepţională, nici un alt caz extrem nu pot fi invocate de către subiecţii legii pentru justificarea aplicării contrar prevederilor prezentei legi a forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armelor de foc.
(9) Subiecţii legii se vor abţine de la executarea ordinelor evident ilegale în raport cu prezenta lege, date de superiori privind aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armelor de foc, şi vor depune imediat o sesizare în acest sens la organele specificate la art. 21.
(10) În cazul cînd nu dispune de mijloace speciale necesare sau de armă de foc din dotare, subiectul legii este în drept să folosească și să aplice orice alte mijloace sau obiecte, cu respectarea condițiilor și a restricțiilor stabilite de prezenta lege.