Articolul 1. Concesiunea şi întreprinderea concesională
(1) Concesiunea este un contract prin care statul sau unităţile administrativ-teritoriale cesionează (transmite) unui investitor (persoana fizică sau juridică, inclusiv străină), în schimbul unei redevente, dreptul de a desfăşura activitatea de prospectare, explorare, valorificare sau restabilire a resurselor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, de a presta servicii publice, de a exploata bunurile mobile şi imobile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care conform legislaţiei sînt scoase integral sau parţial din circuitul civil, precum şi dreptul de a desfăşura anumite genuri de activitate, inclusiv cele care constituie monopolul statului, preluînd gestiunea obiectului concesiunii, riscul prezumtiv şi răspunderea patrimonială.
(2) Întreprinderea concesională este o formă de colaborare în baza unui contract de concesiune încheiat de stat sau de unitatea administrativ-teritorială, în persoana autorităţii împuternicite de stat sau de unitatea administrativ-teritorială (concedent), cu o persoană fizică sau juridică (concesionar). Întreprinderea concesională poate avea forma de societate comercială sau de societate civilă.
Articolul 3. Sfera şi obiectul concesiunii
(1) Concesiunea se admite în toate ramurile economiei şi cuprinde toate genurile de activitate, dacă aceasta nu contravine legislaţiei.
(2) Pot face obiectul concesiunii:
a) terenurile şi alte resurse naturale, prospectarea, explorarea şi valorificarea acestora;
b) bunurile mobile şi imobile ale domeniului public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
c) lucrările şi serviciile de interes public naţional sau local.
(3) Se admite concesionarea concomitentă a mai multor obiecte în scopul exploatării lor în complex.
(4) Caracteristicile de bază (juridice, ecologice, tehnice şi arhitectural-urbanistice) ale obiectelor concesiunii se aduc la cunoştinţa concesionarilor.
Articolul 4. Concedentul
Calitatea de concedent o are:
a) Guvernul, în cazul concesionării terenurilor şi altor resurse naturale. În acest caz contractul de concesiune se va încheia între concesionar şi organul central de specialitate al administraţiei publice autorizat de Guvern;
b) organele centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei publice locale, în limitele competenţei lor, în cazul concesionării bunurilor întreprinderilor de stat (municipale), a altor obiecte economice.
Articolul 6. Dreptul de proprietate
(1) Concedentul cesionează concesionarului,în baza contractului de concesiune, drepturile sale de posesiune şi de folosinţă asupra obiectului concesiunii, rezervîndu-şi dreptul exclusiv de dispoziţie asupra acestuia.
(2) Produsele şi beneficiul (venitul) obţinut de concesionar ca rezultat al exploatării obiectului concesiunii constituie proprietatea acestuia, dacă contractul de concesiune nu prevede altfel.
(3) Constituie proprietate a concesionarului valorile materiale proprii şi de altă natură procurate cu mijloace proprii precum şi îmbunătăţirile aduse de acesta obiectului concesiunii, dacă acestea pot fi separate de obiectul în cauză fără a-l prejudicia.
(4) Îmbunătăţirile inseparabile aduse obiectului concesiunii de către concesionar constituie proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. La expirarea contractului de concesiune ori în cazul rezilierii lui, concesionarul are dreptul la recuperarea costului îmbunătăţirilor aduse obiectului concesiunii cu permisiunea concedentului, dacă contractul nu prevede altfel.
Articolul 7. Competenţa autorităţilor publice
(1) De competenţa Guvernului ţin:
a) aprobarea listei bunurilor proprietate publică a statului şi a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse pentru concesionare;
b) aprobarea obiectivelor concesionării de interes naţional şi a cerinţelor generale privind selectarea concesionarului, precum şi a condiţiilor concesionării;
c) aprobarea documentelor de politici privind dezvoltarea concesionării;
d) adoptarea actelor normative necesare pentru executarea prezentei legi, aprobarea setului de documente standard (modele de cereri, oferte, comunicate informative etc.), precum şi a procedurilor standard pentru asigurarea funcţionării concesionării;
e) desemnarea organului de specialitate al administraţiei publice centrale cu funcţii de concedent pentru încheierea contractelor cu partenerii privaţi, în cazul parteneriatelor public-private iniţiate de Guvern sau de autorităţile administraţiei publice centrale, şi pentru monitorizarea executării contractelor.
(2) De competenţa Ministerului Economiei și Infrastructurii ţin:
a) elaborarea documentelor de politici privind concesionarea;
b) elaborarea propunerilor de modificare şi completare a actelor legislative şi normative privind concesionarea;
c) elaborarea şi prezentarea către Guvern spre aprobare a proiectelor de acte normative necesare executării prezentei legi.
substituit prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
(3) De competenţa Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei, denumită în continuare Agenţie, ţin:
a) coordonarea iniţierii concesionării la nivel naţional;
b) avizarea studiilor de fezabilitate;
c) asistarea autorităţilor administraţiei publice centrale în identificarea obiectivelor concesiunii de interes naţional, a cerinţelor generale privind selectarea concesionarului şi a condiţiilor concesionării în baza studiilor de fezabilitate, prezentarea acestora Guvernului spre aprobare;
d) elaborarea şi punerea în aplicare a documentaţiei standard pentru procedurile de selectare a concesionarilor (modele de cereri, oferte, comunicate informative etc.), diseminarea celor mai bune practici şi recomandări în domeniul activităţii concesionale;
e) publicarea, pe pagina web a Agenţiei, a comunicatelor informative şi a documentelor aferente concesionării bunurilor proprietate publică a statului, a lucrărilor şi serviciilor de interes naţional;
f) ţinerea evidenţei patrimoniului public transmis în concesiune;
g) realizarea şi monitorizarea concesionării în cazul contractelor de concesiune semnate de Agenţie.
(4) De competenţa organului de specialitate al administraţiei publice centrale abilitat cu funcţii de concedent ţin:
a) identificarea bunurilor proprietate publică a statului, a lucrărilor şi serviciilor pasibile concesionării şi prezentarea de propuneri către Agenţie privind includerea acestora în lista bunurilor proprietate publică a statului propuse pentru concesionare, însoţite de studiile de fezabilitate şi condiţiile concesionării;
b) iniţierea, realizarea şi monitorizarea concesionării;
c) semnarea contractelor de concesiune în condiţiile prezentei legi.
(5) De competenţa consiliului local sau raional, după caz, ţin:
a) aprobarea listei bunurilor domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public local propuse pentru concesionare;
b) aprobarea obiectivelor şi a condiţiilor concesionării în baza studiilor de fezabilitate, precum şi a cerinţelor generale privind selectarea concesionarilor;
c) desemnarea membrilor comisiilor de selectare a concesionarilor;
d) aprobarea proiectului contractului de concesiune în forma negociată.
(6) De competenţa primarului sau a preşedintelui raionului, după caz, ţin:
a) semnarea contractelor de concesiune şi expedierea în adresa Agenţiei a unei copii a acestora pentru a fi luate la evidenţă;
b) asigurarea monitorizării şi controlului asupra realizării contractelor de concesiune în care autoritatea administraţiei publice locale are calitatea de concedent;
c) eliberarea certificatelor de urbanism pentru obiectele supuse concesionării, în cazurile prevăzute de lege;
d) asigurarea elaborării studiilor de fezabilitate.
(7) Prevederile alin. (5) şi (6) se aplică, în mod corespunzător, şi autorităţilor administraţiei publice din unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special.