Ţinînd cont de tendinţa Republicii Moldova spre integrare economică bazată pe adoptarea şi implementarea regulilor şi reglementărilor economice şi comerciale existente în Spaţiul Economic European, în scopul elaborării unui cadru regulatoriu prudent pentru pieţele financiare şi cadru de supraveghere echivalent cu cel în vigoare în Uniunea Europeană şi în scopul dezvoltării pieţei asigurărilor,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul III
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE (REASIGURARE)
Articolul 20. Constituirea asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată exclusiv de către asigurători (reasigurători), sub formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu investiţii străine, care deţin licenţă de activitate eliberată în condiţiile prezentei legi.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la organul înregistrării de stat fără avizul Autorităţii de supraveghere.
Articolul 21. Fondatorii şi acţionarii asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Pot fi fondatori şi acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) persoane fizice şi/sau persoane juridice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative în vigoare.
(2) Nu poate fi fondator sau acţionar al asigurătorului (reasigurătorului) persoana juridică aflată în proces de lichidare sau în stare de insolvabilitate şi nici persoana căreia i s-a impus restricţia legală de a constitui societate comercială
(21) Persoana înregistrată în jurisdicţiile ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau în ţări ori jurisdicţii cu un grad sporit de risc nu este în drept să deţină, direct sau indirect, individual ori în comun cu persoanele cu care acționează în mod concertat, drepturi de proprietate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului).
(3) Fondatorii sau acţionarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului) prezintă informaţii Autorităţii de supraveghere. În cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) face parte dintr-un grup corporativ, proprietatea asupra grupului trebuie să fie suficient de transparentă, astfel încît să nu fie subminată supravegherea.
(4) Autoritatea de supraveghere va stabili, printr-un act normativ, informaţiile obligatorii ce se prezintă de către fondatorii sau acționarii semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului) conform alin. (3), precum și lista jurisdicţiilor ce nu implementează standarde internaţionale de transparenţă şi/sau a ţărilor ori jurisdicțiilor cu un grad sporit de risc.
Articolul 22. Capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Capitalul social minim al asigurătorului (reasigurătorului) este de 15 milioane de lei, la care se aplică:
a) coeficientul 1 - pentru activitate de asigurări generale;
b) coeficientul 1,5 - pentru activitate de asigurări de viaţă;
c) coeficientul 2 - pentru activitate de reasigurare exclusive
(11) Prin derogare de la alin. (1) lit. a), la capitalul social minim al asigurătorilor care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă se aplica coeficientul 1,5.
(2) La momentul înregistrării de stat, capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie depus integral de către fondatorii săi.
(3) Aporturile la capitalul social se depun integral în formă bănească atît la constituire, cît şi la majorare.
(4) Mijloacele obţinute din împrumuturi, credite bancare, gaj sau din alte mijloace atrase, inclusiv din avansurile participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor şi ale terţelor persoane, nu pot servi drept sursă de formare sau de majorare a capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului).
(5) Persoana juridică are dreptul să plătească acţiunile asigurătorului (reasigurătorului) în formă bănească, în limitele capitalului său propriu (activelor nete).
(6) Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să dobîndească acţiuni proprii de la acţionarii semnificativi, cu condiţia respectării legislaţiei privind societăţile pe acţiuni şi altor acte normative referitoare la stabilitatea financiară şi solvabilitatea asigurătorului (reasigurătorului).
Articolul 23. Denumirea şi sediul asigurătorului (reasigurătorului)”
(1) Asigurătorul (reasigurătorul) foloseşte doar denumirea specificată în statutul său.
(2) Denumirea completă a asigurătorului care desfăşoară activitate exclusiv în categoria "asigurări de viaţă" trebuie să conţină în mod obligatoriu cuvintele "asigurări de viaţă" sau cuvinte derivate de la acestea.
(3) Denumirea completă a reasigurătorului care desfăşoară activitate exclusiv în reasigurare trebuie să conţină în mod obligatoriu cuvîntul "reasigurare" sau un cuvînt derivat de la acesta.
(4) Nu se admite folosirea în denumirea asigurătorului (reasigurătorului) a însemnelor identice ori asemănătoare însemnelor din denumirile asigurătorilor (reasigurătorilor) înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri. Prezenta interdicţie nu se extinde asupra asigurătorului (reasigurătorului) afiliat în cazul în care acesta foloseşte denumirea organizaţiei la care este afiliat.
(5) Se interzice utilizarea de către persoanele care nu deţin licenţă pentru activitate în domeniul asigurărilor (reasigurărilor), în propria denumire, publicitate, avize, a cuvintelor „asigurare” şi „reasigurare” sau a derivatelor lor dacă prin aceste cuvinte se subînţelege practicarea în nume propriu a activităţii de asigurare (reasigurare) în sensul prezentei legi.
(6) Sediul asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie amplasat într-o clădire administrativă sau la parterul unei clădiri cu destinaţie locativă. La intrarea în sediu trebuie să fie expusă firma, care va conţine denumirea asigurătorului (reasigurătorului)
Articolul 24. Licenţierea asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată numai de asigurătorii (reasigurătorii) care au obţinut licenţă de activitate în condiţiile prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere;
(2) Licenţa se acordă pe un termen nelimitat.
(3) Pentru obţinerea licenţei, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă, suplimentar faţă de documentele prevăzute în actele normative ale autorităţii de supraveghere, următoarele documente şi informaţii:
substituit prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790;
a) actul de proprietate a imobilului în care se va desfășura activitatea licențiată sau contractul ce atestă posesiunea acestui imobil;
b) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social minim;
c) declaraţie scrisă despre provenienţa mijloacelor din capitalul social depus;
c1) actele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţie de răspundere cu cerinţele stabilite prin actul normativ al autorităţii de supraveghere emis în acest sens și copia contractului încheiat cu un actuar privind prestarea serviciilor de actuariat;
d) condiţiile de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare separat, la care se anexează modelele de contracte şi de poliţe de asigurare, tarifele de asigurare şi structura lor;
e) baza tehnică pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice, legalizată de actuar;
f) programul de reasigurare propus pentru a susţine clasa de asigurare, inclusiv detaliile privind proprietatea şi poziţia financiară a reasigurătorului;
g) business-planul potrivit categoriei şi clasei de asigurări, întocmit pentru următorii 3 ani financiari, care să includă: prognoza cheltuielilor de gestiune, în special a cheltuielilor generale curente şi a comisioanelor, prognoza primelor de asigurare şi a despăgubirilor de asigurare, calculul resurselor financiare destinate acoperirii obligaţiilor de asigurare şi al marjei de solvabilitate, politica de investiţii, portofoliul de active, evaluarea şi diversificarea activelor, managementul riscului.
(31) În cazul solicitării sau reperfectării licenţei cu includerea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă ordinul de numire a reprezentantului de despăgubiri în fiecare municipiu din Republica Moldova şi în fiecare filială şi/sau reprezentanţă sau mandatul de brokeraj cu atribuţii de reprezentant de despăgubiri, documentele primare privind tehnica de calcul şi software, conform art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, precum și business-planul prevăzut la alin. (3) lit. g) din prezentul articol.
(32) În cazul solicitării sau reperfectării licenţei cu includerea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto externă, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă certificatul bancar privind mijloacele băneşti disponibile pentru contribuţia iniţială în Fondul de compensare şi cota în garanţia financiară externă, prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, cu opinia auditorului independent prin care se confirmă că mijloacele băneşti sînt libere de obligații și nu sînt grevate de sarcini, precum și business-planul prevăzut la alin. (3) lit. g) din prezentul articol.
(4) autoritatea de supraveghere decide asupra eliberării licenţei în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii declaraţiei şi a documentelor anexate.
(5) În cazul depunerii cererii pentru reperfectarea licenţei prin includerea în ea a unei noi clase de asigurări, asigurătorul anexează la cererea de reperfectare a licenţei documentele specificate la alin.(3) lit.d)-h).Taxele pentru reperfectarea licenţei şi pentru eliberarea copiei sau duplicatului acesteia se varsă la bugetul autorităţii de supraveghere.
(6) Taxa de eliberare a licenţei pentru activitate de asigurare (reasigurare) este de 13 000 lei, care se fac venit la bugetul autorităţii de supraveghere.
(7) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să plaseze într-un loc vizibil copia de pe licenţă.
(8) Subscrierea riscurilor suplimentare dintr-o altă clasă de asigurări în baza licenţei obţinute în condiţiile prezentei legi poate fi efectuată în condiţiile prevăzute la anexa nr. 1 compartimentul C.
Articolul 25. Suspendarea licenţei asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Suspendarea licenţei asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează în conformitate cu prezenta lege, actele normative ale autorităţii de supraveghere, precum şi în cazul neînlăturării în termen a încălcărilor constatate în cadrul controlului efectuat de autoritatea de supraveghere.
(2) Suspendarea licenţei are drept efect interzicerea încheierii a noi contracte de asigurare (reasigurare) şi a prelungirii contractelor în vigoare. Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să îndeplinească obligaţiile asumate prin contractele de asigurare (reasigurare) încheiate anterior.
(3) Acţiunea licenţei poate fi suspendată atît pe toate clasele de asigurare, cît şi pe unele clase separat.
(4) Prin derogare de la alineatul (3), acţiunea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă sau pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei nr.1 la prezenta lege poate fi suspendată separat. În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă, suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă atrage după sine şi suspendarea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.
Articolul 26. Retragerea licenţei asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Retragerea licenţei asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează în conformitate cu prezenta lege, actele normative ale autorităţii de supraveghere, precum şi în unul din următoarele cazuri:
substituit prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790;
a) asigurătorul (reasigurătorul) nu a început să activeze timp de un an de la data eliberării licenţei ori nu mai activează timp de peste 6 luni;
b) instanţa de judecată a emis o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de încetare a activităţii asigurătorului (reasigurătorului);
c) asigurătorul (reasigurătorul) datorează plăți și cotizații ce rezultă din calitatea lui de membru al Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule și nu s-a conformat prescripției autorității de supraveghere emise în acest sens;
d) asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă prevederile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și nu s-a conformat prescripției autorității de supraveghere emise în acest sens.
(11) Retragerea licenţei presupune încetarea activităţii asigurătorului pe toate clasele incluse în licenţă sau pe clase de asigurare separat. Retragerea licenţei pe clase de asigurare separat are drept efect excluderea acestora din licenţă.
(12) Prin derogare de la alineatul (11), licenţa pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă sau pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă din cadrul clasei a 10-a din compartimentul B al anexei nr.1 la prezenta lege asigurătorului poate fi retrasă separat. În cazul asigurătorului care deţine licenţă pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă, retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto internă atrage după sine şi retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) căruia i s-a retras licenţa nu are dreptul să desfăşoare activitate de asigurare şi/sau de reasigurare sau un alt gen de activitate, fiind obligat să suspende toate operaţiunile aferente conturilor bancare, cu excepţia cazurilor legate de cheltuielile sale curente de întreţinere, de încasarea mijloacelor băneşti şi de plata despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare pentru contractele de asigurare (reasigurare) încheiate anterior retragerii licenţei.
(3) Autoritatea de supraveghere va asigura atribuirea celei mai înalte priorităţi plăţii indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare. În cazul în care asigurătorul a cărui licenţă a fost retrasă nu dispune de mijloace suficiente pentru plata tuturor despăgubirilor, autoritatea de supraveghere va elabora şi va implementa un plan de compensare echitabilă a pretenţiilor asiguraţilor rămase nesatisfăcute.
(4) Retragerea licenţei de activitate nu absolvă asigurătorul de supravegherea ulterioară de către autoritatea de supraveghere.
Articolul 27. Consecinţele retragerii licenţei asigurătorului (reasigurătorului)
(1) În termen de 15 zile din ziua retragerii licenţei, autoritatea de supraveghere depune la adresa instanţei de judecată o cerere privind lichidarea silită a asigurătorului (reasigurătorului), conform procedurii stabilite de legislaţia în vigoare. O astfel de cerere nu se depune în cazul retragerii licenţei la cererea titularului ei.
(2) În cazul lichidării silite a asigurătorului (reasigurătorului), autoritatea de supraveghere numeşte, din data intrării în vigoare a deciziei privind retragerea licenţei, o administraţie provizorie asigurătorului (reasigurătorului), căreia i se remit împuternicirile tuturor organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului). Împuternicirile organelor asigurătorului (reasigurătorului) care au activat anterior se suspendă. Acţionarii asigurătorului (reasigurătorului) au dreptul să contesteze în instanţă de judecată competentă decizia Autorităţii de supraveghere privind componenţa administraţiei provizorii.
(3) Administraţia provizorie, numită de către autoritatea de supraveghere, activează pînă cînd instanţa de judecată numeşte lichidatorul.
(4) Darea de seamă a lichidatorului asigurătorului (reasigurătorului) se prezintă instanţei de judecată care l-a numit şi Autorităţii de supraveghere.
(5) Pe durata activităţii sale, administraţia provizorie nu are dreptul să efectueze cheltuieli, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.26 alin.(2).
(6) În perioada de pînă la numirea lichidatorului, programul de activitate al asigurătorului (reasigurătorului) se aprobă de către autoritatea de supraveghere.
(7) Se interzice finanţarea de către autoritatea de supraveghere a cheltuielilor legate de încetarea activităţii asigurătorului (reasigurătorului), cu excepţia cazurilor de retribuire a muncii angajaţilor ei incluşi în componenţa administraţiei provizorii a asigurătorului (reasigurătorului).
Articolul 28. Limitele activităţii asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se limitează la asigurare, reasigurare şi la operaţiunile ce rezultă direct din aceste acţiuni, exclusă fiind orice altă activitate comercială.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să efectueze următoarele acţiuni ce rezultă din activitatea de asigurare/reasigurare:
a) investirea şi fructificarea fondurilor şi rezervelor proprii şi celor atrase, a rezervelor tehnice în modul stabilit de actele normative ale Autorităţii de supraveghere;
b) acordarea de împrumuturi cu dobîndă propriilor asiguraţi persoane fizice în limitele sumei de răscumpărare prevăzute în contractul de asigurare de viaţă, cu acumulare a capitalului respectiv.
c) vînzarea sau locaţiunea bunurilor anterior procurate pentru necesităţi proprii ale asigurătorului (reasigurătorului) sau devenite proprietate în urma contractelor de asigurare;
d) acordarea serviciilor de asistenţă (assistance) şi de corespondent în baza contractului de colaborare între asigurători sau între asigurători şi persoane juridice care prestează asemenea servicii.
(3) Asigurătorului (reasigurătorului) i se interzice să efectueze tranzacţii şi să desfăşoare activităţi de întreprinzător neprevăzute la alin.(1) şi (2).
Articolul 29. Participaţiile calificate În cazul dobîndirii de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acționează în mod concertat, a dreptului de proprietate sau în cazul dobîndirii de către o persoană juridică a dreptului de administrare asupra participaţiilor calificate la capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze despre aceasta autoritatea de supraveghere în termen de 7 zile de la data efectuării tranzacţiei.
(2) Asigurătorii (reasigurătorii) prezintă anual autorităţii de supraveghere informaţie detaliată despre identitatea acţionarilor semnificativi, numărul şi valoarea totală a acţiunilor deţinute, iar pentru acţionarii semnificativi persoane juridice – şi rapoartele financiare cu nota explicativă, în modul şi în termenele stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(21) Suplimentar la cerinţele stabilite la art. 21, persoana care intenţionează să obţină sau care deţine participaţie calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) să aibă situaţie financiară stabilă, ceea ce înseamnă că:
– persoana juridică va plăti participaţia calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) din mijloace bănești proprii, fapt confirmat prin raportul auditorului independent, şi va menţine capitalul său propriu (activele nete) cel puţin în limitele participaţiei calificate;
– persoana juridică desfășoară activitate economică, financiară şi de altă natură de cel puţin doi ani consecutivi, care îi permite onorarea obligaţiilor sale patrimoniale şi care asigură susţinerea pe viitor a activităţii asigurătorului (reasigurătorului) din surse proprii în cazul în care situaţia financiară a acestuia se înrăutățește;
– persoana fizică dispune de venituri care au caracter de continuitate şi care, prin nivelul lor, justifică în mod corespunzător dobîndirea participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului);
b) să nu fie acţionar semnificativ al unui broker de asigurare și/sau de reasigurare;
c) în cazul persoanei fizice, să nu aibă antecedente penale nestinse şi să dispună de capacitate juridică deplină.
(3) Dobîndirea de către o persoană fizică sau juridică, direct sau indirect, individual sau în comun cu persoanele cu care acționează în mod concertat, a dreptului de proprietate sau de administrare asupra participaţiilor calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) sau majorarea participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) peste 10%, 20%, 33% sau 50% din acţiunile cu drept de vot ale acestuia şi, respectiv, reducerea sub aceste niveluri a participaţiei calificate se efectuează cu avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, în modul stabilit prin actele normative ale acesteia.
(31) Fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, nicio persoană nu poate să dobîndească, să majoreze sau să reducă, individual sau în comun cu persoanele cu care acționează în mod concertat, prin nicio modalitate, o cotă în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) asupra căreia au devenit incidente prevederile alin. (3).
(4) Autoritatea de supraveghere este în drept să solicite, în limitele competenţei sale, prezentarea actelor de constituire şi a rapoartelor financiare de la fondatori, acţionari şi de la alte persoane juridice care intenţionează să obţină sau care deţin participaţii calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), precum şi să solicite informaţii autorităţilor administraţiei publice privitor la stabilitatea financiară şi buna-credinţă a persoanelor menţionate.
(5) Exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acționarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi la funcția de membru al consiliului societăţii, al organului executiv şi al comisiei de cenzori, precum și exercițiul dreptului de a primi dividende se suspendă de drept din data dobîndirii sau majorării realizate cu încălcarea prevederilor alin. (3) și alin. (31) în mărimea drepturilor de proprietate deţinute. Acţiunile al căror exerciţiu al dreptului de vot este suspendat nu se vor lua în considerare la adoptarea hotărîrilor privind chestiunile incluse pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor, precum şi nu se vor lua în calcul la stabilirea cvorumului şi a rezultatelor votării, respectiv, nu vor fi cuprinse în voturile reprezentate la adunare.Autoritatea de supraveghere informează dobînditorul și asigurătorul, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziția realizată cu încălcarea prevederilor alin. (3) și alin. (31), despre incidența prevederilor vizînd suspendarea exercițiului drepturilor prevăzute în prezentul alineat.
(6) Persoanele care au încălcat prevederile alin.(3) şi alin.(31) vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţionării, acţiunile achiziţionate aferente participaţiei calificate deţinute.
(61) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin.(6), acţiunile nu au fost înstrăinate, organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului), prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, în termen de 15 zile de la data expirării termenului acordat deţinătorilor de valori mobiliare pentru vînzarea acţiunilor asigurătorului (reasigurătorului), va emite şi va depune la autoritatea de supraveghere decizia privind anularea acestor acţiuni şi emiterea suplimentară de acţiuni în acelaşi număr şi de aceeaşi clasă.
(62) Decizia organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului) va conţine inclusiv informaţia privind preţul de vînzare al acţiunilor nou-emise şi modul de determinare a acestuia, termenul de expunere a acţiunilor spre vînzare şi condiţiile în care preţul iniţial poate fi modificat, cu respectarea prevederilor prezentului articol.
(63) Autoritatea de supraveghere emite decizia privind înscrierea aferentă radierii acţiunilor anulate şi înregistrării acţiunilor din emisiunea suplimentară în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii la autoritatea de supraveghere a deciziei conform alin.(61), cu anexarea documentelor aferente înregistrării emisiunii de acţiuni, stabilite de actul normativ al autorităţii de supraveghere.
(64) În termen de 3 zile de la data înregistrării acţiunilor nou-emise conform alin.(63), entitatea (custodele) care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare asupra cărora au devenit incidente prevederile alin.(5), în temeiul deciziei organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului) şi deciziei autorităţii de supraveghere, va asigura efectuarea înscrierilor privind anularea acţiunilor din conturile deţinătorilor de valori mobiliare respective şi a înscrierii privind acţiunile nou-emise în contul asigurătorului (reasigurătorului). Acţiunile nou-emise rămîn înscrise în contul asigurătorului (reasigurătorului) pînă la vînzarea şi/sau anularea acestora.
(65) În termen de cel mult 10 zile de la data efectuării înscrierilor conform alin.(64), asigurătorul (reasigurătorul) va expune spre vînzare acţiunile nou-emise şi va dezvălui publicului, în modul stabilit de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, informaţia privind situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului) pe parcursul ultimilor 3 ani, precum şi o descriere a acţiunilor expuse spre vînzare.
(66) Termenul de vînzare a acţiunilor nou-emise de către asigurător (reasigurător) nu va depăşi 3 luni de la data expunerii acestora spre vînzare, cu excepţia indicată la alin.(67).
(67) Autoritatea de supraveghere poate dispune prelungirea fiecăruia dintre termenele de 3 luni prevăzute la alin.(6) şi alin.(66) cu perioade a cîte cel mult 3 luni de cel mult 4 ori, în condiţiile alin.(610). Prelungirea se dispune în scopul neadmiterii periclitării stabilităţii financiare sau în cazul în care există un interes public în a dispune prelungirea, sau a fost identificat, fără efectuarea unei evaluări prealabile de către autoritatea de supraveghere, un achizitor potenţial al acţiunilor expuse spre vînzare, a cărui calitate este potrivită şi adecvată şi nu comportă suspiciuni întemeiate la momentul adoptării deciziei de prelungire.
Autoritatea de supraveghere va informa asigurătorul (reasigurătorul) cu privire la prelungirea termenului prevăzut în prezentul alineat pînă la expirarea termenului precedent stabilit pentru vînzarea acţiunilor nou-emise.
(68) Preţul iniţial de expunere spre vînzare al acţiunilor asigurătorului (reasigurătorului) va fi stabilit în următoarele condiţii:
a) în cazul în care cota nu depăşeşte 10% – conform criteriilor prevăzute la art.23 alin.(2) din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital, cu aplicarea alin.(7) din acelaşi articol pentru criteriul stabilit la art.23 alin.(2) lit.a) din Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital;
b) în cazul în care cota depăşeşte 10% – conform valorii acţiunilor, rezultată dintr-o expertiză efectuată de către un evaluator independent în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.
Determinarea preţului conform lit.b) se efectuează de către o persoană calificată în domeniul evaluării, înregistrată în registrul persoanelor autorizate, ţinut de către autoritatea de supraveghere în modul stabilit de aceasta.
(69) Dacă acţiunile nou-emise nu se vînd în perioada de vînzare a acţiunilor, organul executiv este obligat să ia în considerare factorii care influenţează valoarea acţiunilor şi să stabilească, după caz, un nou preţ al acţiunilor expuse spre vînzare în perioada de 3 luni suplimentare, dacă perioada de vînzare a acţiunilor nou-emise a fost prelungită.
(610) Organul executiv al asigurătorului (reasigurătorului) este obligat să modifice preţul acţiunilor expuse spre vînzare în intervale cel puţin o dată la 3 luni de la data expunerii spre vînzare sau a ultimei modificări a preţului. Oscilaţiile preţului se admit în limitele de pînă la 30 la sută în ceea ce priveşte preţul stabilit anterior, cu prezentarea argumentelor respective la adresa autorităţii de supraveghere. În cazul survenirii unor factori care influenţează semnificativ preţul stabilit anterior, pentru fezabilitatea tranzacţiei, oscilaţia preţului se admite peste limita de 30 la sută cu aducerea argumentelor justificative.
(611) Despre orice modificare a preţului urmează a fi notificată, în termen de 3 zile, autoritatea de supraveghere, cu dezvăluirea publică a informaţiei respective în modul stabilit de Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital.
(612) Mijloacele băneşti obţinute ca rezultat al vînzării acţiunilor nou-emise se vor transfera într-un cont bancar provizoriu, deschis de către asigurător (reasigurător) în acest scop. Asigurătorul (reasigurătorul) va consemna mijloacele băneşti obţinute în urma vînzării acţiunilor nou-emise în conturile ultimilor deţinători de acţiuni care au încălcat prevederile alin.(3) şi (31), în baza principiului proporţionalităţii, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, suma amenzilor) aferente vînzării.
(613) În cazul procurării acţiunilor nou-emise în cote ce reprezintă participaţii calificate se vor respecta cerinţele alin.(3).
(614) Societăţile de investiţii vor informa imediat asigurătorul (reasigurătorul) despre clienţii care au procurat acţiuni. Lista persoanelor care au procurat acţiuni nou-emise urmează a fi prezentată de către asigurător (reasigurător) autorităţii de supraveghere în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru vînzare.
(615) Dacă, în termenul prevăzut în decizia organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului), acţiunile nou-emise nu au fost vîndute sau au fost vîndute parţial, acţiunile care nu au fost vîndute urmează a fi anulate, iar organul executiv, prin derogare de la prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, este obligat să ia decizia de reducere a capitalului social.
(616) În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv al asigurătorului (reasigurătorului) privind reducerea capitalului social prin anularea acţiunilor, asigurătorul (reasigurătorul) va prezenta autorităţii de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social.
(617) La anularea acţiunilor neînstrăinate, asigurătorul (reasigurătorul) va achita foştilor deţinători valoarea nominală (fixată) a acţiunilor, cu excepţia cazului în care preţul mediu ponderat de tranzacţionare pe piaţa reglementată sau sistemul multilateral de tranzacţionare în ultimele 6 luni anterioare anulării este mai mic decît valoarea nominală (fixată), fără a lua în calcul preţul format prin manipulare pe piaţa de capital. Dacă preţul mediu ponderat de tranzacţionare pe piaţa reglementată sau sistemul multilateral de tranzacţionare în ultimele 6 luni anterioare anulării este mai mic decît valoarea nominală (fixată), asigurătorul (reasigurătorul) va achita foştilor deţinători valoarea conform preţului mediu ponderat de tranzacţionare pe piaţa reglementată sau sistemul multilateral de tranzacţionare, în baza principiului proporţionalităţii, după reţinerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăţi, comisioane, suma amenzilor) aferente anulării.
În cazul în care activele nete ale asigurătorului (reasigurătorului) sînt mai mici decît capitalul social, anularea acţiunilor şi reducerea capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului) se vor efectua fără achitarea unei valori foştilor deţinători.
Anularea acţiunilor şi reducerea capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului) se vor efectua numai după obţinerea permisiunii autorităţii de supraveghere pentru distribuirea capitalului şi a avizului pentru acţionarii care vor deţine ca urmare participaţii calificate. Înregistrarea reducerii capitalului social va avea loc în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(618) Prin derogare de la alin.(5), în cazul în care se constată că drepturile suspendate periclitează guvernarea corporativă a asigurătorului (reasigurătorului), înaintarea candidaţilor şi alegerea organelor de conducere, inclusiv cvorumul pentru desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor şi majoritatea necesară pentru adoptarea deciziilor, autoritatea de supraveghere, în urma evaluării efectuate conform alin.(619), poate prelua sau poate delega gestiunea acţiunilor suspendate şi a acţiunilor nou-emise unei societăţi de investiţii selectate în urma unui concurs organizat în mod transparent de autoritatea de supraveghere.
(619) La aplicarea prevederilor de gestiune a acţiunilor suspendate, autoritatea de supraveghere va efectua evaluarea ponderii asigurătorului (reasigurătorului) pe piaţa asigurărilor după valoarea activelor sale, după valoarea obligaţiilor asumate conform contractelor de asigurare, precum şi evaluarea impactului pe care l-ar putea avea asupra pieţei asigurărilor, asupra altor asigurători (reasigurători). Rezultatele evaluării şi potenţialele efecte negative care pot fi generate vor sta la baza deciziei autorităţii de supraveghere de a prelua sau de a delega gestiunea acţiunilor suspendate şi a acţiunilor nou-emise unei societăţi de investiţii.
(620) În cazul prevăzut la alin.(618), autoritatea de supraveghere sau societatea de investiţii delegată va exercita toate drepturile aferente acţiunilor deţinute de persoanele care nu respectă cerinţele privind calitatea acţionariatului asigurătorului (reasigurătorului) şi acţiunilor nou-emise conform alin.(61).
(621) Cuantumul lunar al remuneraţiei din contul asigurătorului (reasigurătorului) pentru societatea de investiţii delegată sau autoritatea de supraveghere se stabileşte de autoritatea de supraveghere în limita a 5 salarii medii în sectorul asigurări, în baza datelor Biroului Naţional de Statistică.
(622) Mandatul societăţii de investiţii delegate sau al autorităţii de supraveghere gestionare se extinde asupra întregii perioade stabilite pentru vînzarea acţiunilor deţinute de persoanele care nu respectă cerinţele privind calitatea acţionariatului asigurătorului (reasigurătorului) şi a acţiunilor nou-emise conform alin.(61).
(623) În condiţiile alin.(618), prin derogare de la prevederile art.27 alin.(3) lit.d) şi alin.(4) lit.b) din Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, funcţiile membrilor consiliului asigurătorului (reasigurătorului) şi ai comisiei de cenzori pot fi exercitate de către angajaţii sau membrii consiliului de administraţie al autorităţii de supraveghere. Desemnarea membrilor consiliului asigurătorului (reasigurătorului) şi ai comisiei de cenzori este efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, ale prezentei legi şi face obiectul aprobării autorităţii de supraveghere.
(624) În cazul delegării unei societăţi de investiţii a gestiunii acţiunilor conform alin.(618) din prezentul articol, pînă la vînzarea acţiunilor asupra cărora au devenit incidente prevederile alin.(5) din prezentul articol şi a acţiunilor nou-emise conform alin.(61) din prezentul articol, fără avizul prealabil al autorităţii de supraveghere, adunarea generală a acţionarilor este în drept să aprobe hotărîrile prevăzute la art.50 alin.(3) lit.c)–e), lit.h) şi alin.(4) lit.a)–c) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, iar consiliul societăţii este în drept să decidă chestiunile prevăzute la art.65 alin.(2) lit.a), lit.d)–e), lit.i1)–j) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni.
(625) Pentru aprobarea altor hotărîri decît a celor prevăzute la alin.(624) se va solicita avizul prealabil al autorităţii de supraveghere.
(7) Dacă, după eliberarea avizului prealabil conform alin. (3), se constată necorespunderea acţionarului semnificativ cu cerinţele faţă de acesta, stabilite în conformitate cu prezenta lege, autoritatea de supraveghere este în drept să retragă avizul prealabil. În acest caz, devin incidente și se aplică prevederile alin. (5) şi alin. (6).
(8) Persoanele care au obținut participație calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) și nu au prezentat către asigurător (reasigurator) și/sau autoritatea de supraveghere actele/informațiile prevăzute de prezenta lege cad sub incidența prevederilor alin. (5)–(7).
(9) Persoanele care sînt împuternicite, conform legii, să înregistreze transferul dreptului de proprietate urmare a dobîndirii sau majorării participaţiei calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) vor efectua înregistrările respective numai cu condiţia prezentării avizului prealabil al autorității de supraveghere.
(91) Persoanele pentru care s-au dispus măsurile prevăzute la alin.(5)–(6) nu mai pot deţine, direct sau indirect, noi acţiuni în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), respectiv în capitalul social al altor asigurători (reasigurători).
Articolul 291. Evaluarea potențialului acționar Semnificativ
(1) La examinarea solicitării pentru eliberarea avizului prealabil prevăzut la art. 29 alin. (3), în vederea asigurării unei administrări prudente şi sănătoase a asigurătorului (reasigurătorului) şi luînd în considerare posibila influenţă asupra asigurătorului (reasigurătorului) a potenţialului acționar semnificativ, autoritatea de supraveghere evaluează dacă calitatea potenţialului acționar semnificativ, inclusiv capacitatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, este potrivită şi adecvată în conformitate cu cerințele stabilite prin prezenta lege, inclusiv prin examinarea cumulativă a următoarelor criterii:
a) reputaţia potenţialului acționar semnificativ;
b) calificarea, reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va activa în calitate de persoană cu funcție de răspundere după realizarea achiziţiei propuse;
c) soliditatea financiară a potenţialului acționar semnificativ;
d) capacitatea asigurătorului (reasigurătorului) de a respecta normele prudenţiale, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, în special a cerinţei ca grupul financiar din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului de informaţii între autorităţile competente şi determinarea repartizării competenţelor între aceste autorităţi;
e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este sau a fost săvîrşită o infracţiune ori o tentativă a unei infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în sensul prevederilor legislaţiei în domeniu, sau că, prin achiziţia propusă, un asemenea risc ar putea creşte;
f) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că beneficiarul efectiv al achiziţiei propuse este o altă persoană decît cea declarată autorității de supraveghere.
(2) Lista de informaţii şi documente necesare pentru evaluarea criteriilor prevăzute la alin. (1), precum și procedura aferentă se stabilesc în actele normative emise de autoritatea de supraveghere.
(3) În cazul în care avizul prealabil este solicitat pentru două sau mai multe participații calificate care vizează același asigurător (reasigurător), autoritatea de supraveghere asigură un tratament nediscriminatoriu tuturor potenţialilor acționari semnificativi.
(4) Orice deţinător direct sau indirect de participație calificată în capitalul social al unui asigurător (reasigurător) este obligat să prezinte, la cererea autorității de supraveghere, informaţie aferentă activităţii sale, inclusiv rapoartele financiare anuale, declaraţiile de venituri, precum şi altă informaţie necesară pentru efectuarea evaluării prudenţiale, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale autorității de supraveghere.
(5) În cazul în care deţinătorul direct sau indirect de participație calificată nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege şi de actele normative ale autorității de supraveghere emise întru aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unui asigurător (reasigurător) sau exercită asupra asigurătorului (reasigurătorului) o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă şi sănătoasă a acestuia, precum şi în cazul în care deţinătorul direct sau indirect ori beneficiarul efectiv al acestuia nu a furnizat autorității de supraveghere informaţii care relevă cu certitudine identitatea beneficiarului efectiv, autoritatea de supraveghere dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate asigurătorului (reasigurătorului), administratorilor acestuia, deţinătorului direct şi indirect de participație calificată în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) şi beneficiarului efectiv al acestuia, autoritatea de supraveghere poate retrage avizul prealabil acordat în temeiul art.29 alin. (3), poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor corespunzătoare, a dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, a dreptului de a introduce chestiuni pe ordinea de zi, a dreptului de a propune candidaţi pentru funcția de membru al consiliului societăţii, al organului executiv şi al comisiei de cenzori, a dreptului de a primi dividende, poate dispune înstrăinarea de către persoana al cărei drept de vot a fost suspendat a acţiunilor deţinute şi/sau, în cazul în care autoritatea de supraveghere retrage acordul prealabil acordat deţinătorilor de participație calificată care deţin, independent sau cumulativ, mai mult de 50% în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), poate institui administrarea specială.
Articolul 30. Solvabilitatea şi stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Solvabilitatea asigurătorului (reasigurătorului) reprezintă capacitatea lui financiară de a-şi onora la momentul oportun şi în totalitate obligaţiile de plată asumate.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să deţină, pe durata activităţii sale, în orice moment, o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate.
(3) Marja de solvabilitate disponibilă este constituită din patrimoniul asigurătorului (reasigurătorului) liber de orice angajament previzibil, cu excepţia activelor nemateriale.
(4) În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sînt obligaţi să-şi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei legi.
(5) Stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului) reprezintă capacitatea lui de a respecta marja de solvabilitate pe întreaga durată a obligaţiilor certe, asumate conform contractelor de asigurare (reasigurare), precum şi a obligaţiilor viitoare.
(6) Stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului) este garantată prin:
a) nivelul capitalului propriu;
b) totalitatea activelor şi gradul lor de diversificare şi lichiditate;
c) rezervele tehnice şi matematice;
d) coraportul dintre obligaţiile din asigurare şi obligaţiile cedate în reasigurare;
e) eficienţa politicii investiţionale.
(7) Cerinţele faţă de capitalul propriu, activele admise să acopere marjele de solvabilitate, regulile de dispersare a acestora, structura şi componentele marjelor de solvabilitate se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(8) În cazul în care situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului) este afectată și acesta se află în dificultate financiară, cînd marja de solvabilitate minimă este sub nivelul stabilit în actele normative emise în conformitate cu prezenta lege, cînd asigurătorul (reasigurătorul) nu își onorează obligațiile rezultate din contractele de asigurare, autoritatea de supraveghere va decide și va solicita asigurătorului (reasigurătorului) să prezinte pentru aprobare un plan de redresare financiară sau, după caz, va decide deschiderea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului).
(9) Planul de redresare financiară și cel de remediere financiară vor cuprinde măsuri exacte și intervalul de timp în interiorul căruia acestea vor fi întreprinse și vor fi obţinute rezultate pentru ameliorarea situației asigurătorului (reasigurătorului). Autoritatea de supraveghere poate aproba planul de redresare sau de remediere financiară în versiunea în care a fost prezentat sau poate solicita modificări pe care le consideră necesare pentru a proteja interesele consumatorilor. Autoritatea de supraveghere este în drept să restricţioneze înstrăinarea liberă a activelor asigurătorului (reasigurătorului) şi/sau să întreprindă măsuri suplimentare de protejare a intereselor consumatorilor pînă la restabilirea situației anterioare a asigurătorului (reasigurătorului).
Articolul 31. Normele de prudenţă
(1) Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să-şi dirijeze activitatea respectînd normele de prudenţă specifice, conform practicilor în asigurări, şi să prevadă:
a) organizarea şi desfăşurarea cu prudenţă şi profesionalism a activităţii, în concordanţă cu specificul şi amploarea ei;
b) încadrarea în activitate a unui număr suficient de persoane care să corespundă criteriilor de pregătire şi de competenţă profesională stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(2) Pentru asigurările benevole (facultative) practicate, asigurătorul trebuie să elaboreze: a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;
b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;
c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de asigurare;
e) reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea actelor normative emise de autoritatea de supraveghere;
(3) Asigurătorul are următoarele obligaţii:
a) să ţină evidenţa contabilă şi operativă care să permită:
- întocmirea rapoartelor solicitate de autoritatea de supraveghere;
- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări pentru a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă;
b) să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi de asigurare astfel încît activitatea de asigurare pe care o desfăşoară să nu fie periclitată;
c) să-şi organizeze procedurile de control intern astfel încît să îndeplinească prevederile legale şi să prezinte Autorităţii de supraveghere toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de ea;
d) să întocmească situaţii financiare consolidate, în conformitate cu actele normative emise întru aplicarea prezentei legi;
e) să prezinte orice alte raportări financiare, în conformitate cu actele normative emise întru aplicarea prezentei legi;
f) să ţină un registru special al activelor, în conformitate cu anexa nr.2, parte integrantă a prezentei legi;
g) să asigure auditarea situaţiilor financiare anuale de către o societate de audit.
h) să instituie reguli şi proceduri de verificare, să asigure instruirea continuă a propriului personal, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin intermediul activităţii de asigurare;
i) să organizeze un sistem intern de management al riscului;
j) să elaboreze propriile reglementări privind cheltuielile de achiziţie, care vor prevedea cel puţin următoarele:
– în structura primei de asigurare (reasigurare) cheltuielile de achiziţie vor fi stabilite separat de celelalte cheltuieli ale asigurătorului (reasigurătorului);
– comisionul sau orice altă retribuţie pentru fiecare contract de asigurare (reasigurare) încheiat nu poate depăşi limita cheltuielilor de achiziţie ale asigurătorului (reasigurătorului) prevăzute în structura primei de asigurare (reasigurare);
– comisionul pentru intermedierea în asigurări (reasigurări) poate fi plătit de către asigurător (reasigurător) doar prin virament la contul bancar al intermediarului în asigurări (reasigurări) sau persoanei care oferă servicii de intermediere în conformitate cu prevederile art. 531.
k) să respecte cerinţele de raportare prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
l) să prelucreze datele cu caracter personal în conformitate cu Legea privind protecția datelor cu caracter personal.
(4) Limita maximă a răspunderii asigurătorului (reasigurătorului) pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare nu poate depăşi 25% din valoarea capitalului propriu şi a rezervelor tehnice conform ultimei perioade de gestiune.
(5) Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să preia obligaţiile aferente riscului de asigurare (reasigurare) depăşind limita stabilită la alin.(4), cu condiţia ca partea excedentă a riscurilor legate de executarea obligaţiilor preluate să fie reasigurată.
(6) În cazul efectuării reasigurării la asigurătorul (reasigurătorul) nerezident al Republicii Moldova, reţinerea proprie a asigurătorului (reasigurătorului) rezident al Republicii Moldova trebuie să constituie cel puţin 20% din volumul total al obligaţiilor, cu condiţia respectării cerinţelor de la alin.(4).
(7) Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească cerinţe referitor la investirea în sau tranzacţionarea cu instrumente financiare derivate, la dezvăluirea informaţiilor privind existenţa de instrumente financiare derivate neincluse în raportul financiar al asigurătorului (reasigurătorului), precum şi la aspecte de evidenţă ale acestora.
(8) Asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să deţină un sistem de guvernanţă eficace care să asigure o administrare corectă şi prudentă a activităţii sale. Pentru administrarea eficientă a activităţii asigurătorului (reasigurătorului) şi brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, autoritatea de supraveghere stabileşte, prin actele sale normative, principii de organizare, standarde generale şi minime necesare ale sistemului de guvernanţă. Asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare vor stabili, printr-un regulament intern, cerinţe minime privind respectarea următoarelor principii obligatorii ale guvernării corporative:
a) acţionarii semnificativi şi persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare vor corespunde cerinţelor stabilite prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere;
b) persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare vor evita în activitatea lor relaţiile cu acţionarii sau cu persoanele cu funcţie de răspundere ale altor asigurători (reasigurători) şi brokeri de asigurare şi/sau reasigurare care pot afecta în orice mod exercitarea obligaţiilor lor fiduciare faţă de asiguraţi;
c) persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare nu vor deţine mai mult decît o funcţie în cadrul societăţii în cazul în care cumulul de funcţii ar putea conduce la apariţia unor conflicte de interese;
d) persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului) îşi vor exercita obligaţiile cu scopul de a asigura: suficienţa rezervelor tehnice şi matematice, menţinerea marjei minime a solvabilităţii şi îndeplinirea cerinţelor privind rezervele tehnice şi matematice, suficienţa în orice moment a lichidităţilor şi respectarea de către asigurător (reasigurător) a prevederilor actelor normative ale Autorităţii de supraveghere;
e) asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare vor evita încheierea de tranzacţii cu persoane terţe (sau în beneficiul lor), care se află în relaţie de afiliere cu asigurătorul sau cu brokerul de asigurare şi/sau reasigurare, în condiţii mai favorabile decît cele existente în mod general pentru celelalte persoane care nu se află cu aceştia în asemenea relaţii.
Articolul 32. Restricţii privind efectuarea tranzacţiilor de către asigurător (reasigurător)
(1) Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate investi mai mult de 15% din capitalul propriu în capitalul social al unei societăţi comerciale fără avizul prealabil al Autorităţii de supraveghere.
(2) Tranzacţiile de proporţii cu activele asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează cu avizul scris al Autorităţii de supraveghere.
(3) Asigurătorului (reasigurătorului) se interzice:
a) să participe la capitalul social al persoanelor juridice cu una din formele juridice de organizare de societate în nume colectiv sau de societate în comandită;
b) să contracteze împrumuturi în cuantum ce depăşeşte 10% din valoarea capitalului social fără avizul scris al Autorităţii de supraveghere.
(31) Condiţiile, procedura şi modul de eliberare a avizelor prevăzute la alin. (1)–(3) se stabilesc prin act normativ de către autoritatea de supraveghere.
(4) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat ca, în decursul a 5 zile, să informeze autoritatea de supraveghere despre gajarea bunurilor sale, acordarea de garanţii, asumarea de angajamente sau preluarea unei alte obligaţii nereflectate în bilanţul contabil. Cerinţele privind ţinerea registrului de garanţii, angajamente şi alte obligaţii ale asigurătorului (reasigurătorului), precum şi modul de emitere a acestora se stabilesc prin acte normative ale Autorităţii de supraveghere.
Articolul 33. Constituirea şi lichidarea filialei (reprezentanţei) asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Constituirea şi lichidarea filialei (reprezentanţei) asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează în modul prevăzut de legislaţie.
(2) Filiala (reprezentanţa) asigurătorului (reasigurătorului) îşi desfăşoară activitatea sub denumirea asigurătorului (reasigurătorului).
(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să aducă la cunoştinţă Autorităţii de supraveghere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării, hotărîrea organului competent privind constituirea sau lichidarea filialei (reprezentanţei).
(4) Filiala (reprezentanţa), altă subdiviziune a asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să fie amplasate într-o încăpere înregistrată conform legislaţiei, situată în clădire administrativă sau la parterul unei clădiri cu destinaţie locativă ori în altă construcţie capitală. Încăperea trebuie să fie dotată cu legătură telefonică, cu fax, safeu, aparat de casă cu memorie fiscală, computer cu conectare la reţeaua internet, software destinat ţinerii evidenţei contabile şi/sau statistice.
Articolul 34. Rezervele tehnice
(1) Asigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o desfăşoară, suficiente rezerve tehnice, necesare îndeplinirii obligaţiilor ce rezultă din contractele de asigurare şi reasigurare. Asigurătorul este obligat să colecteze şi să păstreze la un nivel adecvat informaţia necesară creării de rezerve.
(2) Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria "asigurare generală" are obligaţia să formeze şi să menţină următoarele rezerve tehnice:
a) rezerva de prime necîştigate care se calculează prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încît diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;
b) rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate, care se creează şi se actualizează în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încît fondul creat să fie suficient pentru acoperirea acestor daune;
c) rezerva de daune neavizate care se creează şi se ajustează cel puţin la încheierea anului financiar în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întîmplate, dar neavizate, dacă reglementările Autorităţii de supraveghere nu prevăd altfel;
d) rezerva riscurilor neexpirate - care se calculează în baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea anului financiar aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată - în mărimea în care valoarea lor estimată depăşeşte rezerva de prime necîştigate.
(3) Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurări de viaţă” are obligaţia să formeze şi să menţină rezervele tehnice pentru fondul asigurărilor de viaţă, inclusiv rezervele matematice şi, după caz, rezervele specificate la alin. (2).
(4) Rezerva matematică se calculează în baza evaluării actuariale necesare, luîndu-se în considerare viitoarele obligaţii ale asigurătorului rezultate din contractele de asigurare individuale.
(5) Asigurătorul este obligat să prezinte Autorităţii de supraveghere explicaţii, în anexele la rapoartele financiare anuale, privind baza şi metodele aplicate la calcularea rezervei matematice.
(6) Mărimea rezervelor tehnice şi a celor matematice, constituite şi menţinute conform alin.(2) şi (3), nu poate fi mai mică decît mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve potrivit metodologiei stabilite prin actul normativ al Autorităţii de supraveghere.
(7) În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută străină, rezervele tehnice aferente se pot forma şi menţine în această valută.
(8) Modul de formare a rezervelor tehnice şi a rezervelor matematice se stabileşte prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(9) Prin derogare de la alin.(2), autoritatea de supraveghere poate stabili, prin acte normative, şi alte categorii de rezerve tehnice, iar prevederile prezentului articol se vor aplica şi acestor categorii.
(10) Categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice şi rezervele matematice ale asigurătorului, cerinţele faţă de aceste active, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere, la a căror elaborare se va ţine cont de categoriile şi de clasele de asigurări practicate.
(11) Activele admise să reprezinte rezervele de asigurare ale asigurătorului nu pot fi arestate sau confiscate la bugetul de stat sau la cel local şi nu pot servi obiect al contractelor de gaj, nici sursă de plată a obligaţiilor asumate prin garanţii bancare, nici mijloc de acoperire a altor obligaţii faţă de creditori sau faţă de stat.
Articolul 35. Transferul portofoliului de asigurare
(1) Un asigurător (reasigurător) poate transfera, cu acordul Autorităţii de supraveghere, unui alt asigurător întregul său portofoliu de asigurare sau o parte din el, care reprezintă o totalitate a contractelor de asigurare, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile ce derivă din contracte. Asigurătorul cedent va încheia cu asigurătorul cesionar un acord privind transferul contractelor de asigurare referitor la una sau mai multe clase de asigurare.
(2) Decizia privind intenţia de transfer, adoptată de asigurător este adusă la cunoştinţă asiguraţilor printr-un anunţ, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în care acestora li se stabileşte un termen prealabil de o lună pentru prezentarea eventualelor pretenţii.
(3) În scopul realizării prevederilor alin.(1), asigurătorul transferă activele pentru acoperirea rezervelor tehnice şi matematice egale cu rezervele tehnice şi matematice calculate astfel încît să acopere obligaţiile portofoliului care va fi transferat.
(4) Transferul de portofoliu nu este valabil fără aprobarea Autorităţii de supraveghere care, prin actele sale normative, stabileşte lista documentelor şi informaţiile ce se anexează la cererea de transfer al portofoliului.
(5) Transferul de portofoliu intră în vigoare la data publicării deciziei Autorităţii de supraveghere în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(6) Asigurătorul care acceptă transferul de portofoliu notifică despre aceasta asiguraţii în termen de 15 zile din data intrării în vigoare a deciziei de aprobare a transferului, printr-un anunţ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în două ediţii consecutive.
(7) Autorităţii de supraveghere i se solicită aprobarea transferului de portofoliu, în condiţiile legii, chiar şi atunci cînd asigurătorul intră în procedură de remediere financiară, reorganizare sau lichidare, după caz.
(8) Prin derogare de la prevederile alin. (7) al prezentului articol, aprobarea transferului de portofoliu nu se solicită în cazul reorganizării prin fuziune sau transformare drept urmare a executării prevederilor art.20 alin. (1).
Articolul 36. Asocierea asigurătorilor
(1) Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective, să studieze problemele de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze servicii de interes comun. De asemenea, ei pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.
Articolul 37. Activitatea de asigurare de viaţă
(1) Asigurătorul care desfăşoară activitate de asigurare de viaţă este obligat:
a) să efectueze, la finele anului, examinarea activităţii de asigurare de viaţă, inclusiv calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă şi a rezervelor matematice necesare, precum şi estimarea concordanţei dintre rezervele tehnice, matematice şi activele aferente;
b) să efectueze examinarea activităţii de asigurare de viaţă pentru orice perioadă, la cererea Autorităţii de supraveghere, conform condiţiilor stabilite la it.a);
c) să furnizeze informaţii, documente şi detalii suplimentare, în forma pe care autoritatea de supraveghere o consideră necesară, pentru evaluarea activelor şi a situaţiei sale financiare, după depunerea la autoritatea de supraveghere a raportului privind asigurările de viaţă.
(2) Activele admise să acopere rezervele tehnice şi matematice în cazul asigurărilor de viaţă vor fi folosite doar în raport cu obligaţiile aferente acestor asigurări. Este interzisă grevarea unor astfel de active cu gaj sau ipotecă.
(3) Asigurătorul poate să schimbe, la un preţ de piaţă, unele active aparţinînd rezervelor la asigurările de viaţă cu alte active care îi aparţin, precum şi să utilizeze activele aferente rezervelor la asigurările de viaţă în alte scopuri decît cele prevăzute la alin. (2) dacă va confirma în scris autorităţii de supraveghere că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă.
Articolul 38. Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi a activităţii de asigurare generală
(1) Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurare de viaţă şi activităţii de asigurare generală este permisă asigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea conform art.8 alin.(5).
(2) Poate fi desfăşurată activitate simultană în categoriile "asigurări de viaţă" şi "asigurări generale" numai în condiţiile separării acestor două activităţi, în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(3) Activitatea de asigurare de viaţă şi activitatea de asigurare generală vor fi gestionate separat pentru ca:
a) interesele deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă şi, respectiv, de poliţe de asigurare generală să nu fie în nici un fel prejudiciate şi, în special, profitul înregistrat în una dintre cele două activităţi să nu fie folosit în beneficiul celeilalte activităţi decît în cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilă a Autorităţii de supraveghere;
b) marjele de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prezenta lege şi cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere, pentru fiecare dintre cele două activităţi să fie calculate în mod independent, fără transfer de active de la o activitate la alta.
(4) În cazul în care prin respectarea alin.3 lit.b) rezultă că mai există active disponibile la una dintre cele două activităţi evidenţiate în mod distinct, aceste active pot fi folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a Autorităţii de supraveghere.
(5) Contabilitatea asigurătorilor cu activitate simultană trebuie organizată astfel încît din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru fiecare dintre cele două activităţi. În acest scop, toate veniturile (în special primele încasate, plăţile de la reasigurători şi veniturile din investirea activelor) şi toate cheltuielile (în special cele de plată a daunelor, sumele suplimentare pentru rezervele tehnice şi rezervele matematice, primele de reasigurare, cheltuielile operaţionale pentru activitatea respectivă) trebuie să fie reflectate potrivit originii lor.
(6) Cheltuielile comune ale celor două activităţi se înregistrează separat, pentru fiecare activitate, în conformitate cu o metodă de repartizare aprobată de către autoritatea de supraveghere.
(7) În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate disponibile este insuficientă, autoritatea de supraveghere va aplica, cu referinţă la activitatea la care se înregistrează deficienţe, măsuri de redresare.
(8) Asigurătorii care desfăşoară activitate simultană sînt obligaţi:
a) să ţină pentru fiecare dintre cele două activităţi cîte un registru special al activelor, în conformitate cu anexa nr.2;
b) să transmită Autorităţii de supraveghere toate informaţiile, documentele şi raportările, a căror formă, al căror conţinut, ale căror detalii şi certificări sînt stabilite pentru fiecare activitate;
c) să depună la autoritatea de supraveghere, în termen de 3 luni de la încheierea anului financiar, separat pentru fiecare dintre cele două activităţi, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, la care să anexeze rapoartele de audiere, precum şi rapoartele financiare stabilite de autoritatea de supraveghere.
Articolul 39. Contabilitatea şi controlul intern al asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Asigurătorul (reasigurătorul) ţine evidenţa contabilă în regim electronic şi pe suport de hîrtie a operaţiunilor efectuate în conformitate cu standardele evidenţei contabile obligatorii pentru activitatea de asigurare.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să stabilească un sistem eficient de control intern şi să angajeze un număr adecvat de personal pentru verificarea corespunderii activităţii sale cu principiile şi legislaţia ce reglementează activitatea de asigurare.
(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să calculeze şi să verifice trimestrial indicatorii stabiliţi prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere, emise întru aplicarea prezentei legi.
(4) Asigurătorul (reasigurătorul) va dispune întocmirea de către un actuar calificat a unui raport exhaustiv privind starea financiară de la finele anului. Acest raport va include informaţia privind rezervele tehnice şi matematice, solvabilitatea, concordanţa activelor, corespunderea primelor şi analiza surplusului sau deficitului lor care se înregistrează pe parcursul anului.
(5) Lista, forma şi termenele de prezentare a rapoartelor financiare şi altor dări de seamă ale asigurătorului (reasigurătorului) se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(6) Asigurătorii (reasigurătorii) sînt obligaţi, la solicitarea Autorităţii de supraveghere, să pună la dispoziţia acesteia informaţii şi date privind patrimoniul, inclusiv cel deţinut în afara teritoriului Republicii Moldova, volumul obligaţiilor asumate, garanţiile acordate, tranzacţiile de asigurare şi reasigurare încheiate, participarea la capitalul social al altor persoane juridice, alte informaţii necesare în exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control ale Autorităţii.
(7) În termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, asigurătorul (reasigurătorul) va publica în ediţii periodice de largă circulaţie bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare şi raportul auditorului.
(8) Asigurătorul (reasigurătorul) va ţine registru exhaustiv şi exact pentru eficienţa inspecţiilor efectuate de autoritatea de supraveghere. Această cerinţă se referă la toate registrele curente şi la cele cu termen de pînă la 5 ani financiari precedenţi. Registrele cuprind toată documentaţia ce ţine de primele de asigurare, despăgubirile de asigurare şi investiţiile, inclusiv rapoartele externe şi interne.
Articolul 40. Auditul extern
(1) Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) se supune unui audit anual extern efectuat de către o societate de audit sau de către un auditor întreprinzător individual, care dețin licență pentru activitatea de audit și/sau certificat de calificare al auditorului în domeniul asigurărilor.
(2) Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual verifică situaţiile financiare anuale ale asigurătorului (reasigurătorului) aplicînd procedurile de control al calităţii lucrărilor de audit în conformitate cu legislaţia în vigoare, standardele de audit naţionale şi internaţionale şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere. Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual prezintă asigurătorului (reasigurătorului) raportul auditorului, care trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere şi să conţină recomandări privind riscurile aferente activităţii asigurătorului (reasigurătorului).
(3) Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual informează autoritatea de supraveghere în termen de 15 zile lucrătoare din momentul în care, în exercitarea atribuţiilor, a luat cunoştinţă de orice act sau fapt care:
a) constituie o încălcare din partea asigurătorului (reasigurătorului) a prevederilor legislaţiei în domeniul asigurărilor;
b) este de natură să afecteze situaţia financiară a asigurătorului (reasigurătorului);
c) poate conduce la imposibilitatea exprimării de către auditor a opiniei asupra situaţiilor financiare ale asigurătorului (reasigurătorului) sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(4) Din echipa desemnată de auditor cel puţin o persoană trebuie să deţină calitatea de actuar în vederea examinării activităţii de asigurare conform principiilor fundamentale şi generale acceptate ale calculului actuarial.
(5) Informarea autorităţii de supraveghere în condiţiile prevăzute la alin. (3) nu constituie o încălcare a niciunei restricţii privind divulgarea de informaţii şi nu va atrage niciun fel de răspundere asupra societăţii de audit sau auditorului întreprinzător individual.
(6) Autoritatea de supraveghere informează Consiliul de supraveghere a activităţii de audit despre încălcarea de către societatea de audit sau de auditorul întreprinzător individual a prevederilor alin. (1)–(3). Consiliul de supraveghere a activităţii de audit este informat în termen de 30 de zile lucrătoare din momentul constatării încălcării.
Articolul 41. Activitatea actuarului
(1) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să apeleze la serviciile actuarului.
(2) Cerinţele faţă de solicitant, lista documentelor anexate la cererea de eliberare a certificatului de calificare şi responsabilităţile solicitantului în calitatea de actuar certificat sînt stabilite prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(21) Actuarul este obligat:
a) să calculeze primele de asigurare;
b) să determine valoarea rezervelor tehnice;
c) să controleze activele admise să reprezinte rezervele tehnice;
d) să calculeze beneficiile obţinute din fructificarea activelor admise să reprezinte rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă;
e) să calculeze marja minimă şi disponibilă de solvabilitate;
f) să efectueze analiza comparativă a celor mai bune estimări cu experienţa anterioară;
g) să-şi exprime opiniile asupra politicii globale de subscriere;
h) să contribuie la implementarea eficace a sistemului de management al riscurilor;
i) să-şi exprime opiniile privind pertinenţa contractelor de reasigurare;
j) să confirme rapoartele prezentate autorităţii de supraveghere care conţin calculele prevăzute la lit. a)–e);
k) să elaboreze şi să prezinte raportul actuarial anual al asigurătorului (reasigurătorului) în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;
l) să notifice, în termen de 15 zile lucrătoare, organul de conducere al asigurătorului (reasigurătorului) şi autoritatea de supraveghere despre neregulile constatate sau despre unele situaţii care indică sau conduc la încălcarea prevederilor legislaţiei cu privire la asigurări.
(3) Activitatea de actuar se desfăşoară în conformitate cu prezenta lege, cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere şi pe principiile (standardele) internaţionale în domeniu.
(4) Se efectuează calcule actuare:
a) de iniţiativă - din iniţiativa asigurătorului (reasigurătorului);
b) obligatorii - în cazurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
(5) La efectuarea calculelor actuare, asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să prezinte documentele şi informaţia solicitată de actuar, necesare în elaborarea şi pregătirea calculelor actuare obligatorii şi a concluziilor.
(6) Actuarul este responsabil de corectitudinea şi exactitatea calculelor actuare, estimărilor şi concluziilor pe care le-a efectuat şi poartă răspundere pentru divulgarea informaţiei confidenţiale, în conformitate cu legislaţia şi cu contractul de asigurare obligatorie de răspundere profesională.
(7) Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate iniţia faţă de actuar nicio măsură de sancţionare pentru exercitarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la alin. (21) lit. l).
(8) Registrul actuarilor este ţinut de către autoritatea de supraveghere şi este accesibil publicului, inclusiv pe pagina web a autorităţii de supraveghere.
Articolul 411. Redresarea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Autoritatea de supraveghere monitorizează și verifică situația financiară a asigurătorului (reasigurătorului) în vederea identificării factorilor care duc la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului).
(2) Factorii care duc la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului) sînt:
a) scăderea marjei de solvabilitate pe parcursul a patru trimestre consecutive sau scăderea marjei de solvabilitate sub nivelul stabilit prin actele normative ale autorității de supraveghere;
b) coeficientul de lichiditate este mai mic decît normativul stabilit;
c) capitalul propriu al asigurătorului (reasigurătorului) este mai mic decît capitalul social;
d) încălcarea normelor de prudență stabilite la art. 31 alin. (4) și alin. (6);
e) comisioanele sau orice alte retribuții depășesc limita de cheltuieli de achiziție ale asigurătorului (reasigurătorului) prevăzute în structura primei de asigurare (reasigurare).
(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze autoritatea de supraveghere imediat ce constată existența factorilor care duc la înrăutățirea situației financiare sau existența riscurilor de apariție a acestora în următoarele 90 de zile.
(4) În termen de o lună de la constatarea de către autoritatea de supraveghere sau de către asigurător (reasigurător) a înrăutățirii situației financiare, ultimul prezintă autorității de supraveghere pentru aprobare un plan de redresare financiară stabilit pentru o perioadă de pînă la 9 luni.
(5) Planul de redresare financiară se elaborează astfel încît să fie indicate măsuri eficiente care să ducă la ameliorarea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului) și conține cel puțin următoarele:
a) evaluarea cheltuielilor administrative și de achiziție, în special a cheltuielilor generale curente și a comisioanelor;
b) evaluarea veniturilor și cheltuielilor ce țin de activitatea directă de asigurare, de acceptările și cedările în reasigurare;
c) analiza detaliată a factorilor care au dus la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului);
d) motivul care a influențat negativ activitatea asigurătorului (reasigurătorului), prognoza factorilor care au dus la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului);
e) acțiunile care vor fi întreprinse pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului), adică măsurile care vor fi efectuate în vederea conformării asigurătorului (reasigurătorului) cu normativele stabilite și care nu vor periclita activitatea asigurătorului (reasigurătorului);
f) indicatorii de progres pentru fiecare acțiune din planul de redresare, termenele de realizare a acestor acțiuni;
g) persoanele responsabile de îndeplinirea acțiunilor pentru fiecare punct din planul de redresare financiară separat;
h) evaluarea resurselor financiare cu care se intenționează să se acopere rezervele tehnice și cerința pentru marjele de solvabilitate;
i) politica generală în domeniul reasigurării.
(6) Autoritatea de supraveghere desemnează o persoană sau mai multe persoane responsabile de monitorizarea implementării de către asigurător (reasigurător) a planului de redresare financiară.
(7) Atribuțiile persoanelor desemnate pentru monitorizarea implementării planului de redresare se stabilesc de către autoritatea de supraveghere și se referă cel puțin la
a) analiza situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului);
b) monitorizarea implementării acțiunilor prevăzute în planul de redresare financiară;
c) urmărirea modului în care organele competente ale asigurătorului (reasigurătorului) acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului);
d) evaluarea impactului acțiunilor întreprinse de către asigurător (reasigurător) în vederea realizării planului de redresare financiară;
e) înaintarea către asigurător (reasigurător) a propunerilor și/sau a recomandărilor privind
– revizuirea, suspendarea sau abrogarea deciziilor emise de către organele competente ale asigurătorului (reasigurătorului) care duc la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului)
– modificarea și/sau completarea strategiilor, activității operaționale, politicilor de investiții și a managementului riscului;
– orice alte măsuri considerate necesare pentru înlăturarea factorilor care au dus la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului);
f) formularea recomandărilor către autoritatea de supraveghere pentru a dispune măsuri și/sau restricții prevăzute de prezenta lege.
(8) Persoanele desemnate în conformitate cu alin. (6) au acces la toate informațiile, documentele, rapoartele și registrele asigurătorului (reasigurătorului), fiind obligate să păstreze secretul comercial privind operațiunile acestuia.
(9) Organele de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) nu împiedică exercitarea atribuțiilor delegate către persoanele desemnate pentru monitorizarea implementării planului de redresare financiară.
Articolul 42. Procedura de remediere financiară
(3) Un asigurător (reasigurător) intră în procedură de remediere, prevăzută de prezenta lege, în cazul în care:
a) se constată, în urma controlului efectuat de către autoritatea de supraveghere, neachitarea indemnizațiilor de asigurare sau a despăgubirilor de asigurare în termenele stabilite prin lege și/sau prin contractele de asigurare încheiate de către asigurător (reasigurător), precum și nerespectarea în orice mod a prevederilor prezentei legi sau a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare (reasigurare), punîndu-se în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi (reasiguraţi);
b) se constată că planul de redresare financiară prevăzut la art. 411 nu s-a soldat cu rezultatele scontate sau asigurătorul (reasigurătorul) a prezentat pe parcursul ultimilor 3 ani cel puțin două planuri de redresare financiară;
(31) În cazurile prevăzute la alin. (3), autoritatea de supraveghere poate supune asigurătorul (reasigurătorul) procedurii de remediere, care va fi obligatorie pentru asigurător (reasigurător), în vederea stabilizării situaţiei sale financiare și/sau onorării obligațiilor asumate prin contractele de asigurare.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) și (31), autoritatea de supraveghere poate dispune, prin decizie motivată, deschiderea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului) prin una dintre următoarele măsuri prudențiale principale:
a) va solicita asigurătorului (reasigurătorului) să prezinte pentru aprobare un plan de remediere financiară care să cuprindă măsuri precise de întreprins şi perioada în care vor fi obţinute rezultate exacte;
b) va institui administrarea specială a cărei sarcină va fi să gestioneze activitatea asigurătorului (reasigurătorului) şi să recomande autorităţii de supraveghere ce măsuri regulatorii să întreprindă în funcţie de circumstanţe.
(41) Autoritatea de supraveghere este competentă şi abilitată să decidă aplicarea modalităţilor de remediere financiară şi măsurile pe care asigurătorii (reasigurătorii) trebuie să le întreprindă în scopul prevenirii stării lor de insolvabilitate şi, dacă e posibil, al evitării declanşării procedurii de insolvabilitate.
(5) Prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere poate dispune aplicarea de către asigurător (reasigurător) a uneia sau mai multor măsuri dintre următoarele:
a) limitarea sau reducerea, pentru o anumită perioadă, a volumului de prime subscrise la toate clasele sau la anumite clase de asigurare, astfel încît primele subscrise să nu depășească anumite plafoane stabilite;
b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadență sau a unor tipuri de contracte de asigurare stabilite expres prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară;
c) interzicerea subscrierii unor noi sau unor anumite contracte de asigurare (reasigurare) și a încasării primelor aferente pe durata stabilită expres prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară;
d) efectuarea de către asigurător a transferului portofoliului de asigurare, total sau parțial, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Dacă transferul portofoliului de asigurare a fost dispus, asigurătorul (reasigurătorul) va efectua în regim de urgență operațiunile privind transferul de portofoliu în termen de 60 de zile de la data adoptării măsurii în cauză;
e) prescrierea organelor competente ale asigurătorului (reasigurătorului) de a convoca o adunare generală extraordinară a acționarilor pentru a decide majorarea capitalului social sau, după caz, a fondului de rezervă. Decizia de a majora capitalul social sau fondul de rezervă va limita sau suspenda plata dividendelor sau alte plăţi către acţionari, va limita transferul de active şi achiziţionarea de către asigurător (reasigurător) a propriilor acţiuni și, în cazul în care este o acţiune justificată, va duce la lichidarea sau limitarea activităţii subdiviziunilor care pun în pericol stabilitatea financiară a asigurătorului (reasigurătorului);
f) interzicerea efectuării de către asigurător (reasigurător) a unor anumite investiții și/sau dispunerea retragerii din circulație ori înstrăinării acestor investiții;
g) restrîngerea rețelei teritoriale a asigurătorului (reasigurătorului) prin desființarea, în condițiile legii, a unor anumite filiale și sucursale, puncte de lucru și/sau a altor sedii secundare ale lui și/sau înlocuirea persoanelor cu funcție de răspundere responsabile de intrarea asigurătorului (reasigurătorului) în procedură de remediere financiară;
h) verificarea, inventarierea și instrumentarea tuturor daunelor declarate, dar nesoluționate, în vederea evaluării daunelor reale și stabilirii obligațiilor de plată față de creditorii de asigurări. Activitatea de verificare, inventariere și instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgență, fără a se depăși termenul de 30 de zile de la data emiterii deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară;
i) suspendarea tuturor operaţiunilor aferente conturilor bancare, cu excepţia cazurilor legate de cheltuielile sale curente de întreţinere, de încasarea mijloacelor băneşti şi de plata indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare pentru contractele de asigurare (reasigurare) încheiate anterior deschiderii procedurii de remediere financiară, care vor fi efectuate cu avizul prealabil al autorității de supraveghere.
(6) Prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere poate dispune, după caz:
a) inventarierea și conservarea pe toată perioada procedurii de remediere financiară a tuturor bunurilor și/sau a activelor asigurătorului (reasigurătorului). Răspunderea pentru neaplicarea sau pentru aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri aparține persoanelor cu funcție de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului);
b) numirea uneia sau mai multor persoane pentru a supraveghea modul de întocmire și de îndeplinire a planului de remediere financiară, cu respectarea în acest sens a prevederilor art. 411 alin. (6)–(9);
c) alte măsuri prudențiale necesare restabilirii situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului) în vederea garantării protecției intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.
(7) Autoritatea de supraveghere poate solicita, după caz, instanţei competente aplicarea unor măsuri asigurătorii cu privire la activele asigurătorului, potrivit legii.
(8) Decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară, prevăzută la alin.(6), se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi în două ziare de largă circulaţie, în conformitate cu dispoziţiile legale.
(9) În cazul în care se constată că măsurile prevăzute la alin. (4)–(6) nu s-au soldat cu rezultate pozitive, autoritatea de supraveghere poate retrage licenţa asigurătorului (reasigurătorului) cu lichidarea silită a acestuia şi/sau poate, în temeiul Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, să solicite instanţei de judecată intentarea procesului de insolvabilitate a asigurătorului (reasigurătorului).
Articolul 421. Planul de remediere financiară
(1) În termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară, asigurătorul (reasigurătorul) prezintă autorității de supraveghere spre aprobare planul de remediere financiară.
(2) Planul de remediere financiară se elaborează pentru o perioadă de pînă la 12 luni, se aprobă de către adunarea generală a acționarilor asigurătorului (reasigurătorului) și conține cel puțin următoarele:
a) perspectivele planului de remediere financiară;
b) estimarea cheltuielilor de administrare și de achiziție;
c) bugetul de venituri și cheltuieli aferent activității de asigurare directă, acceptărilor și cedărilor în reasigurare;
d) bugetul anual;
e) o estimare a resurselor financiare cu care se intenționează să se acopere obligațiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei minime de solvabilitate;
f) programe de reasigurare și/sau de retrocesiune;
g) indicatorii de progres pentru fiecare acțiune din planul de remediere financiară, termenele și modalitățile de realizare a acestor acțiuni;
h) informaţia privind cererile de despăgubire depuse de către asiguraţi, persoanele păgubite, beneficiari, inclusiv pretențiile ce rezultă din litigii judiciare.
(3) Asigurătorul (reasigurătorul) anexează la cererea de aprobare a planului de remediere financiară următoarele documente și informații:
a) decizia de majorare a capitalului social, după caz;
b) planul de compensare a datoriilor, inclusiv a despăgubirilor de asigurare;
c) acțiunile întreprinse de asigurător (reasigurător) pentru aplicarea măsurilor dispuse de autoritatea de supraveghere prin decizia de deschidere a procedurii de remediere financiară.
(4) În urma analizării planului de remediere financiară, autoritatea de supraveghere emite o decizie prin care, după caz, hotărăște:
a) aprobarea planului de remediere financiară;
b) completarea și/sau modificarea, în termen de cel mult 15 zile, a planului de remediere financiară;
c) respingerea planului de remediere financiară.
(5) Planul de remediere financiară se respinge în cazul în care nu corespunde scopului procedurii de remediere financiară, asigurătorul (reasigurătorul) a intrat în incapacitate de plată și măsurile de remediere prevăzute în plan nu vor duce la îmbunătățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului), fiind evidentă necesitatea intentării procedurii de insolvabilitate.
Articolul 422. Administrarea special
(1) În vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice avînd drept scop stabilirea condiţiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficienţelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) şi a patrimoniului lui, la achitarea indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare, autoritatea de supraveghere poate institui administrarea specială prin:
a) decizie de deschidere a procedurii de remediere financiară prin administrare specială;
b) decizie motivată de instituire a administrării speciale în următoarele cazuri
– persoanele cu funcție de răspundere sau acționarii asigurătorului (reasigurătorului) împiedică sistematic exercitarea atribuţiei de supraveghere prin tăinuirea conturilor, activelor, registrelor, rapoartelor, documentelor şi a informaţiilor sau prin refuzul neîntemeiat de prezentare a acestora la solicitarea autorității de supraveghere;
– organele de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) nu sînt capabile să asigure desfășurarea activității acestuia în conformitate cu normele de prudență, în special în legătură cu conflictele ce dezorganizează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), cu arestul, suspendarea din funcţie a administratorilor în cadrul unei cauze penale sau cu condamnarea acestora pentru infracţiunea comisă
– asigurătorul (reasigurătorul) nu se conformează prescripțiilor repetate emise de autoritatea de supraveghere privind înlăturarea acelorași încălcări
– asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă sau nu este capabil să respecte măsurile incluse în planul de remediere financiară.
(2) Administrarea specială se exercită de către un administrator special desemnat de autoritatea de supraveghere. În calitate de administrator special poate fi numit un angajat al autorității de supraveghere, care corespunde cerințelor pentru administratorul unui asigurător (reasigurător), sau o societate de audit ori un auditor întreprinzător individual, care deţin licenţă pentru activitatea de audit și/sau certificat de calificare al auditorului în domeniul asigurărilor.
(3) Administratorul special își exercită atribuțiile în corespundere cu prevederile legale și este responsabil doar în fața autorității de supraveghere care este în drept să dea dispoziții obligatorii și recomandări în legătură cu activitatea acestuia.
(4) În cazul în care administratorul special nu respectă prevederile legale, nu exercită sau exercită nesatisfăcător atribuțiile sale, autoritatea de supraveghere va dispune destituirea acestuia și desemnarea unei alte persoane.
(5) Din momentul desemnării sale, administratorul special preia controlul și gestionează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), avînd acces nelimitat la activele, încăperile, documentele, rapoartele, registrele și la orice alte informații deținute de asigurător (reasigurător).
(6) Pe perioada administrării speciale, drepturile și obligațiile acționarilor și ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă, fiind exercitate de către administratorul special. Cu acordul scris al autorității de supraveghere, administratorul special poate delega o parte din atribuțiile sale altor persoane.
(7) Prin derogare de la prevederile alin. (6), adunarea generală a acționarilor asigurătorului (reasigurătorului) poate adopta hotărîri ce se limitează la decizii care nu contravin scopurilor instituirii administrării speciale și nu împiedică exercitarea atribuțiilor și drepturilor administratorului special.
(8) Actele juridice și/sau acțiunile efectuate în numele și în contul asigurătorului (reasigurătorului) sînt nule de drept dacă sînt săvîrșite cu încălcarea prevederilor prezentului articol și nu sînt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta.
(9) Administratorul special are atribuții depline de a conduce, gestiona și controla asigurătorul (reasigurătorul), inclusiv:
a) analizează, evaluează activitatea și situația financiară a asigurătorului (reasigurătorului);
b) elaborează, organizează și realizează măsurile de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului);
c) exercită acțiunile de dispunere asupra întregului patrimoniu al asigurătorului (reasigurătorului);
d) exercită măsuri de înlăturare a factorilor care au dus la înrăutățirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului);
e) prezintă autorității de supraveghere informații, explicații și rapoarte.
(10) În exercitarea atribuțiilor și drepturilor sale, administratorul special acordă importanță prioritară intereselor și drepturilor asiguraților și beneficiarilor asigurării. Administratorul special poartă răspundere pentru acțiunile frauduloase și comise cu rea-credință care au cauzat prejudicii asigurătorului (reasigurătorului).
(11) În termen de 3 luni de la desemnare, administratorul special prezintă autorității de supraveghere un raport cu privire la situaţia financiară şi la perspectivele financiare ale asigurătorului (reasigurătorului).
(12) Raportul administratorului special va conţine cel puțin următoarele:
a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;
b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi a beneficiilor aproximative ale posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, reorganizare, vînzare a activelor asigurătorului (reasigurătorului) sau vînzare a asigurătorului (reasigurătorului), ori, după caz, de intentare a procedurii de insolvabilitate, inclusiv o determinare a valorii estimative a activelor ce ar putea fi valorificate în caz de declanșare a procedurii de insolvabilitate asigurătorului (reasigurătorului);
c) recomandările privind măsurile de înlăturare a circumstanţelor și factorilor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, care pot include un plan de acţiuni detaliat constînd în implementarea oricăror dintre măsurile prevăzute de prezenta lege pentru remedierea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului).
(13) În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea raportului administratorului special, autoritatea de supraveghere poate, în funcţie de circumstanțe, să hotărască următoarele:
a) cu privire la oportunitatea şi perioada de menţinere a administrării speciale;
b) cu privire la aprobarea recomandărilor înaintate, aprobarea planului propus, cu sau fără modificări;
c) cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate sau de lichidare silită a asigurătorului (reasigurătorului), dacă ajunge la concluzia despre imposibilitatea înlăturării circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale.
(14) La analiza raportului administratorului special, autoritatea de supraveghere trebuie să urmărească, în mod prioritar, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare a asigurătorului (reasigurătorului) şi de protecţie a drepturilor și intereselor asiguraților și beneficiarilor asigurării.
(15) Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de administrarea specială a asigurătorului (reasigurătorului), care se efectuează din contul mijloacelor acestuia. Remuneraţia muncii administratorului special angajat al autorităţii de supraveghere şi a persoanelor angajate să acorde asistenţă administratorului special se suportă de către asigurător (reasigurător) şi se stabileşte de către autoritatea de supraveghere.
modificat prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790;
Articolul 423. Încetarea procedurii de remediere financiară
(1) Încetarea procedurii de remediere financiară a asigurătorului (reasigurătorului) se dispune prin decizie motivată, emisă de autoritatea de supraveghere, atunci cînd, după caz:
a) se constată restabilirea situației financiare a asigurătorului (reasigurătorului), ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalității și a măsurilor de remediere financiară, inclusiv onorarea tuturor obligațiilor scadente în baza contractelor de asigurare (reasigurare);
b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de remediere financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele și în condițiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, în perioada pentru care au fost luate, la atingerea scopului urmărit și la înlăturarea cauzelor care le-au generat.
(2) Prin decizia de încetare a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere dispune, după caz:
a) revocarea deciziei de deschidere a procedurii de remediere financiară;
b) intentarea procedurii de insolvabilitate a asigurătorului (reasigurătorului);
c) lichidarea silită a asigurătorului (reasigurătorului).
(3) Prin decizia de încetare a procedurii de remediere financiară, autoritatea de supraveghere dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în condițiile prezentei legi și încetarea atribuțiilor acestuia.
(4) Decizia de încetare a procedurii de remediere financiară se face publică în modul prevăzut la art. 42 alin. (8).
Articolul 43. Protecţia consumatorului. Examinarea petiţiilor asiguraţilor (beneficiarilor) şi / sau ale terţelor persoane
(1) Pentru protecţia consumatorului şi a serviciilor de asigurare, asigurătorul (reasigurătorul) şi intermediarii în asigurări/reasigurări sînt obligaţi:
a) să-şi desfăşoare activităţile cu profesionalism, manifestînd atenţie şi devotament faţă de asiguraţi (beneficiari) şi/sau terţe persoane;
b) să acţioneze onest şi să respecte drepturile asiguraţilor ce derivă din contractele de asigurare (reasigurare);
c) să păstreze confidenţialitatea informaţiei asiguratului şi a persoanelor asigurate de care au luat cunoştinţă în procesul asigurării;
d) să ofere asiguraţilor şi potenţialilor asiguraţi informaţii referitor la produse, la condiţiile generale şi speciale ale contractelor de asigurare, la beneficiile ce rezultă din contractele de asigurare, la tarifele şi primele pe care urmează să le plătească asiguratul;
e) să achite toate indemnizaţiile şi despăgubirile de asigurare în termenele stabilite prin lege sau contract;
f) să nu ofere informaţii, să nu expună opinii care ar dezinforma sau ar înşela consumatorul.
(2) Asigurătorul şi reprezentantul lui au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguratului sau contractantului de asigurare informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atît pînă la încheierea, cît şi în derularea lor. Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba de stat şi/sau în limba în care a fost încheiat contractul, vor fi redactate într-o formă clară şi se vor referi, la:
a) clauzele opţionale ale contractului de asigurare;
b) data intrării în vigoare şi a încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare;
c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul al indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare;
e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare;
f) legea care guvernează contractul de asigurare.
(3) Întru aplicarea prevederilor alin.(2), autoritatea de supraveghere va emite acte normative, în condiţiile legii, care să includă şi alte informaţii pe care asigurătorul şi reprezentantul lui au obligaţia să le pună la dispoziţia asiguratului sau contractantului de asigurare.
(4) Pentru examinarea operativă şi eficientă a petiţiilor asiguraţilor (beneficiarilor) şi ale terţelor persoane, asigurătorul stabileşte un sistem intern de administrare a unor astfel de petiţii, care să fie examinate în mod obiectiv şi în cadrul temporal definit de asigurător.
(5) În cazul în care rămîne nesatisfăcut de modul în care petiţia a fost soluţionată de către asigurător, asiguratul (beneficiarul) sau terţul are dreptul să o adreseze Autorităţii de supraveghere.
(6) Autoritatea de supraveghere examinează petiţia asiguratului (beneficiarului) şi/sau a terţului conform procedurii şi în termenele stabilite de legislaţia în vigoare.
Articolul 44. Obligaţia de menţinere a contractului Nici o faptă a asigurătorului (reasigurătorului) ori a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări constînd în încălcarea oricăror prevederi ale prezentei legi sau a actelor normative ale Autorităţii de supraveghere, a cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor reglementări privind încheierea contractului de asigurare şi/sau reasigurare, nu poate fi invocată de asigurător (reasigurător) pentru anularea contractului de asigurare şi/sau reasigurare.
Articolul 45. Reorganizarea şi lichidarea asigurătorului (reasigurătorului)
(1) Reorganizarea asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează cu avizul scris al Autorităţii de supraveghere. Asigurătorul (reasigurătorul) constituit prin reorganizare începe activitatea numai după obţinerea licenţei în condiţiile prezentei legi.
(2) Prin reorganizarea asigurătorului poate fi creată doar societate de asigurare.
(3) Asigurătorul intră în lichidare prin hotărîre a adunării generale a acţionarilor sau prin hotărîre judecătorească, precum şi în cazul prevăzut la art.27.
(4) În cazul asigurătorului aflat în procedură de lichidare, creanţele creditorilor de asigurări au prioritate absolută faţă de alte creanţe în ceea ce priveşte:
a) activele admise să acopere rezervele tehnice, inclusiv matematice, ale acestui asigurător, din care se satisfac în mod primordial creanţele asiguraţilor, şi
b) totalitatea activelor asigurătorului, cu excepţia:
1) creanţelor angajaţilor asigurătorului ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente adoptării hotărîrii de lichidare;
2) creanţelor faţă de bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent adoptării hotărîrii de lichidare;
3) creanţelor faţă de Ministerul Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului;
4) creanţelor deţinute de sistemele de asigurare socială.
Articolul 46. Fondul naţional de garanţie
(1) În vederea protejării intereselor asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţelor persoane păgubite, prin contribuţia asigurătorilor se constituie Fondul naţional de garanţie, destinat plăţilor de indemnizaţii rezultate din contractele de asigurare benevolă (facultativă) şi obligatorie, încheiate în condiţiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilităţii asigurătorului.
(2) Fondul naţional de garanţie se formează din contribuţiile anuale depuse de asigurători proporţional volumului de prime subscrise.
(3) Contribuţia la Fondul naţional de garanţie se calculează, se ţine la evidenţă, se varsă şi se raportează de către asigurător separat, pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţă.
(4) În scopul unei fructificări cît mai bune, disponibilităţile Fondului naţional de garanţie se vor plasa în bănci comerciale, licenţiate de Banca Naţională a Moldovei, în instrumente ale pieţei monetare, în valori mobiliare de stat, precum şi în alte plasamente sau alocaţii stabilite de legislaţia în vigoare.
(5) Constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului naţional de garanţie se efectuează în conformitate cu Legea privind Fondul naţional de garanţie.
Capitolul IV
INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI ŞI/SAU ÎN REASIGURĂRI
Articolul 47. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări
(1) În condiţiile prezentei legi, intermediari în asigurări sînt agenţii de asigurare, agenţii bancassurance şi brokerii de asigurare, iar intermediari în reasigurări sînt brokerii de reasigurare.
(2) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări este obligat să pună la dispoziţia clienţilor, anterior încheierii, modificării sau reînnoirii contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin următoarele informaţii referitor la:
a) denumirea sa (numele său);
b) sediul său (adresa);
c) licenţa pe care o deţine;
d) contractul încheiat cu asigurătorul, în cazul în care este agent de asigurare sau agent bancassurance;
e) procedura de soluţionare a eventualelor litigii dintre el şi clienţi.
(21) Sediul, filiala (reprezentanţa), altă subdiviziune a intermediarului în asigurări vor corespunde cerinţelor stabilite la art. 33 alin. (4).
(3) Primele de asigurare achitate de către asigurat prin intermediarul în asigurări se consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii. Despăgubirile de asigurare sau indemnizaţiile de asigurare achitate de asigurător prin intermediarul în asigurări se consideră transferate asiguraţilor în momentul în care aceştia le încasează efectiv.
(31) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări efectuează încasările şi plăţile făcute în numele sau în contul asiguraţilor (reasiguraţilor), reprezentînd prime ori despăgubiri şi/sau îndemnizaţii de asigurare (reasigurare), prin conturi bancare, altele decît conturile prin care îşi desfăşoară activitatea curentă.
(32) Disponibilităţile din conturile bancare prevăzute la alin. (31) se utilizează în exclusivitate pentru satisfacerea obligaţiilor faţă de asigurători pentru sumele încasate cu titlu de prime de asigurare (reasigurare) ori faţă de asiguraţi (reasiguraţi) sau beneficiari pentru sumele încasate cu titlu de despăgubiri şi/sau indemnizaţii de asigurare.
(33) Orice intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care nu a depus la asigurător/reasigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare (reasigurare), după 30 de zile lucrătoare de la scadenţa prevăzută în contractul de mandat, este prezumat a fi în insolvabilitate din cauza încetării plăţilor, iar asigurătorul (reasigurătorul) va solicita instanţei de judecată încasarea forţată a sumelor datorate.
(4) În caz de insolvabilitate a intermediarului în asigurări, sumele prevăzute la alin.(3) se transferă în conturi bancare separate, utilizate exclusiv pentru satisfacerea creanţelor creditorilor prevăzuţi la acelaşi alin.(3).
(5) Calitatea de agent de asigurare sau agent bancassurance este incompatibilă cu cea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.
(6) Nu se permite activitatea de intermediere pentru încheierea pe teritoriul Republicii Moldova a unui contract de asigurare în numele asigurătorului nerezident al ei.
(7) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sînt obligaţi să instituie reguli şi proceduri de verificare, să asigure instruirea continuă a personalului propriu, a subagenţilor şi a asistenţilor în brokeraj, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin intermediul activităţii de asigurare.
Articolul 48. Activitatea agentului de asigurare, a agentului bancassurance
(1) Agentul de asigurare este persoană fizică sau persoană juridică ce deţine din partea unui asigurător o autorizaţie valabilă, scrisă, denumită în prezenta lege contract de mandat, pentru a acţiona în numele acestuia.
(2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să dispună de pregătire profesională de specialitate şi/sau de competenţă, de cunoştinţe şi aptitudini în domeniul acestei activităţi, confirmate prin certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;
b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, nefiind admisă franşiza, sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este;
c) să nu aibă antecedente penale nestinse.
d) să prezinte informaţia privind activitatea sa în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate numai intermedierea în asigurări;
b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza admisă fiind în limita capitalului propriu al agentului, sau de o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în al cărui nume activează sau al cărui împuternicit este;
c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare şi/sau de insolvabilitate la data solicitării autorizaţiei de la asigurător;
d) să cuprindă obligatoriu în denumire sintagma "agent de asigurare";
e) să aibă asociaţi şi/sau acţionari, precum şi persoane cu funcţie de răspundere, fără antecedente penale nestinse;
f) administratorul să întrunească condiţiile de pregătire şi de experienţă pentru această funcţie şi să deţină certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative emise de autoritatea de supraveghere;
g) să înfiinţeze şi să ţină un registru al subagenţilor, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui conţinut vor fi stabilite prin acte normative ale autorităţii de supraveghere emise întru aplicarea prezentei legi.
h) să-şi desfăşoare activitatea prin subagenţi care corespund cerinţelor de instruire profesională şi deţin certificatul de calificare în asigurări obţinut în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere;
i) să prezinte raportările financiare şi specializate în modul stabilit prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(31) Agentul bancassurance trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să fie o bancă comercială, o asociaţie de economii şi împrumut, o organizație de microfinanțare sau o persoană juridică care practică activitatea de leasing, care activează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;
b) să dispună de un contract de asigurare de răspundere civilă profesională valabil în valoare de cel puţin 5 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 10 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza nefiind admisă, sau de o garanţie echivalentă furnizată de asigurătorul (asigurătorii) în al cărui (căror) nume activează;
c) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare, insolvabilitate sau de lichidare la data solicitării mandatului de la asigurător;
d) să dispună de personal cu pregătire profesională de specialitate şi aptitudini în domeniul activităţii de intermediere în corespundere cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(4) Asigurătorul este obligat să înfiinţeze şi să ţină un registru special, denumit Registru al agenţilor de asigurare şi al agenţilor bancassurance, atît în sistem computerizat, cît şi pe suport de hîrtie, cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor.
(5) Datele înscrise în Registrul agenţilor de asigurare şi al agenţilor bancassurance se transmit în sistem computerizat Autorităţii de supraveghere, precum şi asociaţiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, sînt accesibile permanent publicului la sediul şi pe web site-ul asigurătorului, al asociaţiei sau al uniunii profesionale şi se verifică periodic de autoritatea de supraveghere.
(6) Cerinţele profesionale pe care trebuie să le întrunească agentul de asigurare persoană fizică şi persoană juridică şi agentul bancassurance, datele ce se înscriu în Registrul agenţilor de asigurare şi al agenţilor bancassurance, obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea acestor agenţi, alte informaţii referitoare la ei se stabilesc prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(7) Un agent de asigurare persoană fizică sau persoană juridică nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decît pentru un singur asigurător.
(8) Dacă un asigurat are încheiată o asigurare prin intermediul unui agent de asigurare, agent bancassurance, asigurătorul în al cărui nume acţionează agentul de asigurare, agentul bancassurance este responsabil faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului.
Articolul 49. Activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare
(1) În calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare poate activa orice persoană juridică organizată sub formă de societate pe acţiuni ori de societate cu răspundere limitată, care dispune de licenţă de activitate, eliberată în condiţiile prezentei legi şi ale actelor normative ale autorităţii de supraveghere.
substituit prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790;
(2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să corespundă cerinţelor prevăzute la alin.(1);
b) să dispună de un capital social, vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 100000 de lei;
c) să dispună de un contract în vigoare de asigurare de răspundere civilă profesională în valoare de cel puţin 10 milioane de lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15 milioane de lei pe an pentru totalitatea solicitărilor de daune, franşiza admisă în contract fiind în limita capitalului propriu al brokerului;
d) să desfăşoare doar activitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
e) să păstreze şi să pună la dispoziţia Autorităţii de supraveghere, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să clarifice operaţiunile efectuate în activitatea sa;
f) să aibă un personal cu funcţie de răspundere care să corespundă criteriilor de pregătire şi de experienţă stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, iar administratorul şi personalul propriu cu atribuţii de intermediere să deţină certificatul de calificare în asigurări obţinut în condiţiile actelor normative ale autorităţii de supraveghere;
g) să înfiinţeze şi să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj, al cărui regim, a cărui formă şi al cărui conţinut se stabilesc prin actul normativ al Autorităţii de supraveghere, emise întru aplicarea prezentei legi;
h) să prezinte raportările financiare şi specializate, altă informaţie privind activitatea sa, în modul stabilit prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere;
i) să nu fi fost declarat anterior insolvabil şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de insolvabilitate la data solicitării licenţei.
(3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot desfăşura activitate prin agenţi de asigurare persoane fizice sau persoane juridice ori subagenţi, ci numai prin personal propriu sau prin asistenţi de brokeraj.
(31) Dacă se consideră prejudiciat de modul de îndeplinire a mandatului de brokeraj, clientul are dreptul să solicite modificarea acestuia prin înţelegere amiabilă, iar în cazul în care nu se ajunge la niciun acord, are dreptul să revoce mandatul. În toate cazurile, clientul trebuie să-şi argumenteze solicitarea în scris, printr-un preaviz trimis cu cel puţin:
a) 10 zile calendaristice înainte de data de solicitare a înţelegerii amiabile sau
b) 30 de zile calendaristice înainte de data de revocare a mandatului.
(32) Asistentul în brokeraj nu are dreptul să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea mandatului de brokeraj în contrapartidă, inclusiv să încheie contracte de asigurare în numele reprezentatului cu sine însuşi, nici în nume propriu.
(4) Personalul propriu al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare care are drept atribuţie principală intermedierea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare şi asistenţii în brokeraj vor fi înscrişi în registrul prevăzut la alin.(2) lit.g).
(5) Brokerul de asigurare şi/sau reasigurare ori angajatul său nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană cu funcţie de răspundere a unui asigurător (reasigurător), a unui agent de asigurare sau a unui agent bancassurance. Asigurătorul (reasigurătorul), agentul de asigurare sau agentul bancassurance, precum şi angajaţii lor nu pot fi deţinători de valori mobiliare, de cote ale unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi nici persoane cu funcţie de răspundere ale acestuia.
(51) Fondatorii şi angajaţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare nu pot ocupa concomitent funcţii în cadrul asigurătorului (reasigurătorului).
(52) Se interzice participarea asigurătorului (reasigurătorului), precum şi a angajaţilor lui, la constituirea sau la activitatea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare.
(6) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, avînd împuterniciri din partea asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze primele de asigurare şi/sau de reasigurare, să plătească în numele lor despăgubiri în moneda prevăzută în contractul de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, să emită documente de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau al reasigurătorului, după caz
(61) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat să transfere asigurătorului și/sau reasigurătorului primele de asigurare şi/sau de reasigurare colectate în numele acestuia în termenul de scadență prevăzut în contractul de mandat.
(7) În cazul constatării incapacităţii de plată a asigurătorului (reasigurătorului), brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este obligat să informeze imediat autoritatea de supraveghere.
(8) Ţinerea evidenţei contabile şi controlul intern al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare se vor efectua în conformitate cu prevederile art.39 alin.(1), (2), (5) şi (6).
(9) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.
Articolul 50. Licenţierea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare
(1) Pentru obţinerea licenţei de activitate, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare va prezenta, suplimentar faţă de documentele prevăzute în actele normative ale autorităţii de supraveghere, următoarele documente:
substituit prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790;
a) actul de proprietate sau contractul de locaţiune a imobilului în care se va desfăşura activitatea licenţiată;
b) contractul de asigurare de răspundere civilă profesională;
c) certificatul bancar ce confirmă depunerea integrală a capitalului social.
d) documentele ce confirmă corespunderea persoanelor cu funcţie de răspundere cerinţelor stabilite prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.
(2) În cel mult 15 zile lucrătoare de la data primirii declaraţiei şi a documentelor anexate, autoritatea de supraveghere va decide asupra eliberării licenţei.
(21) Licenţa pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau reasigurare se acordă pe un termen nelimitat.
(3) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare este de 3250 lei şi se varsă la bugetul autorităţii de supraveghere.
(4) Taxa de reperfectare a licenţei pentru activitatea de intermediere în asigurări în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi taxa pentru eliberarea copiei sau duplicatului acesteia se varsă la bugetul autorităţii de supraveghere.
Articolul 501. Suspendarea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare Suspendarea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare se efectuează în conformitate cu prezenta lege, actele normative ale autorităţii de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării prevederilor art. 49 alin. (61) din prezenta lege.
Articolul 51. Retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare Retragerea licenţei brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare se efectuează în conformitate cu prezenta lege, actele normative ale autorităţii de supraveghere, precum şi în cazul în care: substituit prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790;
a) brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare a încălcat prevederile art. 49 alin. (3) şi (5) din prezenta lege;
b) brokerul de asigurare şi/sau reasigurare nu a început să activeze timp de un an de la data eliberării licenţei ori nu mai activează timp de peste 12 luni;
c) instanţa de judecată a emis o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de încetare a activităţii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare.
Articolul 52. Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare
(1) Denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare trebuie să conţină una din sintagmele: "broker de asigurare", "broker de asigurare - reasigurare" sau "broker de reasigurare", după caz.
(2) Nu se admite folosirea în denumirea brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare a însemnelor identice ori asemănătoare însemnelor din denumirile brokerilor înfiinţaţi anterior dacă denumirea primului poate fi confundată cu aceste denumiri.
Articolul 53. Responsabilităţile brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare
(1) În cadrul activităţii sale de intermediere în asigurări şi reasigurări, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare reprezintă interesele asiguratului (reasiguratului). Anterior încheierii contractului de asigurare (reasigurare), brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare oferă explicaţii şi recomandări privind condiţiile, termenele, limitele sau excepţiile contractului şi prima de asigurare sau reasigurare.
(2) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare intermediază încheierea contractului de asigurare (reasigurare) doar cu asigurătorul (reasigurătorul) licenţiat în conformitate cu prezenta lege.
(3) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare informează asigurătorul (reasigurătorul) referitor la propunerile asiguratului (reasiguratului) privind contractul de asigurare sau reasigurare.
(4) Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare poartă răspundere faţă de asigurat (reasigurat) pentru pierderile suportate de acesta dacă pierderile au fost cauzate prin neglijenţă şi dezinformare sau prin alte omisiuni proprii faţă de asigurat (reasigurat).
(5) Autoritatea de supraveghere, în temeiul prezentei legi, va elabora acte normative privind alte responsabilităţi şi obligaţii ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, sistemul de raportare, protecţia consumatorului şi confidenţialitatea informaţiei.
Articolul 531. Excepţii în activitatea de intermediere în asigurări Prevederile art. 47–53 nu se aplică persoanelor care oferă servicii de intermediere pentru contracte de asigurare dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
b) contractul de asigurare nu este un contract de asigurare de viaţă;
c) contractul de asigurare nu acoperă niciun risc de răspundere civilă;
d) principalul gen de activitate a persoanei nu este intermedierea în asigurări;
e) asigurarea este complementară produsului sau serviciului oferit de orice prestator, în cazul în care asigurarea respectivă oferă acoperire pentru
– riscul de defectare, pierdere sau avariere a bunurilor furnizate de prestatorul respectiv sa
– avarierea sau pierderea bagajelor ori alte riscuri legate de o călătorie a cărei rezervare s-a făcut la prestatorul respectiv, chiar dacă asigurarea este o asigurare de viaţă sau o asigurare a riscului de răspundere civilă, cu condiţia că acoperirea să fie auxiliară asigurării principale pentru riscurile asociate călătoriei;
f) valoarea primei anuale nu depăşeşte 8000 de lei, iar durata totală a contractului de asigurare, inclusiv cu toate reînnoirile, nu este mai mare de 5 ani.