Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Obiectul legii şi noţiunile de bază
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic, structura şi organizarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi competenţa, drepturile şi obligațiile acestuia.
(2) În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
situaţie de urgenţă – eveniment excepțional cu caracter nonmilitar, care, prin amploare şi intensitate, ameninţă viaţa sau sănătatea persoanelor, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, care poate genera situaţii excepţionale, iar pentru restabilirea stării de normalitate este necesară întreprinderea unor măsuri şi acţiuni urgente, alocarea resurselor de intervenţie sau, după caz, suplimentarea acestora;
situaţie excepţională – întreruperea condiţiilor normale de viaţă şi activitate a populaţiei la un obiectiv sau pe un anumit teritoriu în urma unei avarii, catastrofe, calamităţi cu caracter natural sau biologico-social, care au condus sau pot conduce la pierderi umane şi materiale;
protecţie civilă – un sistem de măsuri şi acţiuni întreprinse, pe scara întregului stat, pe timp de pace şi de război, în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a proprietăţii în condiţiile calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epifitotiilor, epizootiilor, incendiilor şi în cazul aplicării mijloacelor de nimicire moderne;
stare de urgenţă – ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării.
primul ajutor calificat – acţiuni salvatoare de viaţă realizate de către personalul paramedical față de persoanele care au suferit o accidentare sau o îmbolnăvire acută;
personal paramedical – personal fără pregătire medicală, instruit special la diferite niveluri privind acordarea primului ajutor calificat, care utilizează echipamente specifice, inclusiv defibrilatoare semiautomate externe, şi care activează în echipe, într-un cadru instituţionalizat;
activităţi de salvare-deblocare – acţiuni de salvare a persoanelor, a bunurilor materiale şi culturale, de protejare a mediului înconjurător, de decontaminare în cazul situațiilor de urgență sau al situațiilor excepționale, precum și acțiuni de localizare și lichidare, pînă la nivelul minim admisibil, a influenţei factorilor periculoşi caracteristici pentru situațiile respective;
activităţi de căutare – complex de măsuri întreprinse în scopul localizării victimelor în cazul situațiilor de urgență sau al situațiilor excepționale.
Articolul 2. Sistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Sistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (în continuare – Inspectorat) reprezintă un complex de instituţii specializate ale statului, ce intră în componenţa Ministerului Afacerilor Interne, care execută, în condiţiile legii, sarcini în domeniul protecţiei populaţiei, teritoriului, mediului înconjurător şi proprietăţii în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale.
Articolul 3. Efectivul Inspectoratului
(1) Corpul de comandă şi efectivul de trupă ale Inspectoratului se constituie din funcționari publici cu statut special, cărora li s-au conferit grade speciale (în continuare – funcționari), şi din angajaţi civili.
(2) Efectivul de angajaţi civili ai Inspectoratului este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr. 158-XVl din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.
Articolul 4. Cadrul juridic Cadrul juridic al Inspectoratului îl constituie Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Principiile de bază Principiile de bază ale activităţii Serviciului sînt legalitatea, conducerea unică, egalitatea în faţa legii, publicitatea, asigurarea protecţiei juridice şi sociale, respectarea intereselor cetăţenilor şi ale statului.
Articolul 6. Colaborarea regională şi internaţională
(1) Inspectoratul, în conformitate cu activitatea de profil, reprezintă Guvernul peste hotare, stabileşte şi menţine relaţii de colaborare cu instituţiile similare din alte state şi cu organizaţiile internaţionale de profil.
(2) Inspectoratul este punct naţional de contact în relaţia cu instituţiile similare din alte state şi cu organizaţiile internaţionale de profil.
(3) În calitate de punct naţional de contact, Inspectoratul asigură transmiterea şi primirea cererilor de asistenţă internaţională în situaţii de urgenţă şi în situaţii excepţionale.
(4) Inspectoratul încheie acorduri de colaborare cu autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor excepţionale.
(5) Inspectoratul participă la misiuni şi operaţiuni speciale în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Participarea Inspectoratului la misiunile şi operaţiunile internaţionale se aprobă în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Capitolul II
STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII INSPECTORATULUI
Articolul 7. Structura Inspectoratului
(1) Inspectoratul constituie un sistem unic şi centralizat, care include:
a) organul central al Inspectoratului;
b) organele teritoriale ale Inspectoratului.
(2) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, efectivul-limită şi structura organizatorică ale acestuia se aprobă de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.
(3) Statul de personal al Inspectoratului se aprobă de ministrul afacerilor interne, la propunerea şefului Inspectoratului.
Articolul 8. Sarcinile de bază
(1) Sarcinile de bază ale Inspectoratului sînt:
a) conducerea nemijlocită a sistemului protecţiei civile;
b) organizarea şi executarea activităților de căutare, de salvare-deblocare, de acordare a primului ajutor calificat, a altor activități de urgenţă în cazul declanşării situaţiilor de urgenţă, situaţiilor excepţionale, incendiilor și al lichidării acestora;
b1) organizarea şi desfăşurarea activităților de căutare, de salvare-deblocare în situaţii de urgenţă, în caz de pericol sau de declanşare a situaţiilor excepţionale pentru prevenirea sau lichidarea consecinţelor acestora;
c) organizarea pregătirii prealabile şi multilaterale a populaţiei, a obiectivelor economiei naţionale şi a forţelor Protecţiei Civile, care includ formaţiunile Protecţiei Civile, Direcţia serviciului de salvatori şi pompieri, formaţiunile specializate ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, instituţiile şi organizaţiile speciale, pentru acţiuni în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi a incendiilor;
d) exercitarea supravegherii de stat în domeniul protecţiei civile şi asigurării apărării împotriva incendiilor pe întreg teritoriul ţării;
e) efectuarea măsurilor în regimul stării de urgenţă, de asediu sau de război.
(2) Antrenarea forţelor şi mijloacelor Inspectoratului în acţiuni neprevăzute de prezenta lege se interzice.
Articolul 9. Organizarea activităţii
(1) Inspectoratul este condus de un şef, numit şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne, pe un termen de 5 ani, cu posibilitatea numirii acestuia pe un nou termen. Şeful Inspectoratului este asistat de către şefi adjuncţi, care sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de ministrul afacerilor interne, la propunerea şefului Inspectoratului.
in redactie/completat/substituit prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366;
(2) Şeful Inspectoratului este vicepreşedinte al Comisiei pentru situaţii excepţionale a Republicii Moldova.
(3) Şeful Inspectoratului:
a) exercită conducerea generală a activităţii Inspectoratului;
b) elaborează structura organizatorică şi statul de personal ale Inspectoratului în limitele personalului şi fondurilor stabilite;
c) aprobă regulamentele subdiviziunilor Inspectoratului;
d) repartizează obligaţiile de serviciu între adjuncţii săi, stabileşte împuternicirile altor persoane cu funcţie de răspundere şi sarcinile subdiviziunilor;
e) emite directive, ordine şi dispoziţii în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;
f) reprezintă Inspectoratul în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice şi în acţiunile de colaborare interstatală în domeniul protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale;
g) organizează cooperarea forţelor şi mijloacelor ţării destinate lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale cu forţele şi mijloacele similare din alte ţări;
h) creează organele de conducere, formaţiunile de intervenţie, le menţine în stare permanentă de pregătire pentru soluţionarea optimă a sarcinilor de prevenire a situaţiilor excepţionale şi lichidare a consecinţelor acestora;
i) prezintă, în modul stabilit, proiecte de acte legislative şi de alte acte normative în probleme ce ţin de competenţa Inspectoratului;
j) organizează pregătirea şi supravegherea funcţionării sistemelor de transmisiuni şi înştiinţare;
k) organizează planificarea măsurilor de protecţie civilă şi apărare împotriva incendiilor, conduce nemijlocit forţele antrenate în vederea prevenirii situaţiilor excepţionale şi lichidării consecinţelor acestora;
l) organizează instruirea autorităţilor administraţiei publice şi agenţilor economici, indiferent de tipul de proprietate, pentru derularea acţiunilor de protecţie civilă şi de apărare împotriva incendiilor;
m) determină, în conformitate cu legislaţia, modul de utilizare a alocaţiilor bugetare, a mijloacelor speciale, a resurselor tehnico-materiale destinate întreţinerii Inspectoratului, încheie contracte de achiziţionare a tehnicii, a mijloacelor speciale şi a mărfurilor industrial-tehnice, necesare pentru asigurarea activităţii Inspectoratului;
n) angajează şi eliberează efectivul Inspectoratului.
Articolul 10. Controlul asupra activităţii
(1) Controlul asupra activităţii Inspectoratului este exercitat de Guvern în conformitate cu legislaţia.
(2) Auditul public extern al utilizării mijloacelor bugetare alocate pentru întreţinerea Serviciului este exercitat de Curtea de Conturi.
Articolul 11. Interacţiunea Inspectoratului cu autorităţile administraţiei publice, cu persoane juridice şi fizice
(1) Inspectoratul îşi desfăşoară activitatea în cooperare cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, cu persoanele juridice, indiferent de forma juridică de organizare, şi cu cetăţenii.
(2) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, persoanele juridice, indiferent de forma juridică de organizare, şi persoanele cu funcţie de răspundere din cadrul acestora sînt obligate să asigure necondiţionat, în limitele competenţei lor, acces liber în orice timp la obiectivele subordonate şi să acorde sprijin Inspectoratului în activitatea ce ţine de prevenirea şi lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale.
Capitolul III
COMPETENŢA, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE SERVICIULUI
Articolul 12. Competenţa Inspectoratului
(1) Inspectoratul:
a) planifică, organizează, coordonează şi execută măsurile de protecţie civilă;
b) coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice în domeniul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale;
c) coordonează şi realizează investigaţii ştiinţifice, cercetări şi certificări de stat în domeniul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale;
d) emite prescripţii privind înlăturarea încălcărilor depistate ale normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;
e) efectuează supravegherea de stat în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;
f) organizează efectuarea expertizei de stat în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;
g) coordonează activitatea privind crearea rezervelor de resurse tehnico-materiale, depozitarea, păstrarea, renovarea şi utilizarea acestora în cazul situaţiilor excepţionale;
h) ca organ de control, întocmeşte acte de procedură în conformitate cu legislaţia;
i) cercetează cauzele avariilor, catastrofelor, calamităţilor care au condus la declanşarea situaţiilor excepţionale;
j) înaintează autorităţilor administraţiei publice, persoanelor juridice, indiferent de forma juridică de organizare, propuneri referitor la prevenirea şi/sau lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale şi exercită controlul asupra executării deciziilor adoptate pe marginea acestora;
k) editează literatură tehnică, informativă şi altă literatură privind prevenirea situaţiilor excepţionale;
l) asigură propagarea informațiilor privind prevenirea, lichidarea și limitarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă și situațiilor excepţionale, participă şi coordonează pregătirea populaţiei şi a angajaţilor prin centre de pregătire, conform legislaţiei în vigoare;
m) efectuează, în conformitate cu legislaţia, verificarea cunoştinţelor cetăţenilor în domeniul ce ţine de metodele de bază de protecţie a populaţiei şi teritoriului în cazul pericolului declanşării situaţiilor excepţionale, de asigurarea apărării împotriva incendiilor, de securitatea chimică şi radiativă, precum şi de cunoaşterea regulilor de utilizare a mijloacelor colective şi individuale de protecţie;
n) coordonează şi organizează măsurile subdiviziunilor de ramură, a căror activitate ţine de lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale şi de pregătirea specialiştilor în domeniu, create în modul stabilit de lege pentru îndeplinirea sarcinilor Inspectoratului;
o) coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice locale în problemele ce ţin de prevenirea şi lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, de asigurarea apărării împotriva incendiilor, a securităţii chimice şi radiative.
p) desfăşoară activităţi de căutare, de salvare-deblocare, de cercetare inginerească, chimică, bacteriologică şi radiologică, de decontaminare, de acordare a primului ajutor calificat, precum şi întreprinde alte măsuri de protecţie a populaţiei care a avut de suferit în urma unor accidente sau a unor situaţii care le-au pus viaţa şi sănătatea în pericol;
q) participă cu forţe şi mijloace la lichidarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi ale situaţiilor excepţionale în afara teritoriului ţării în conformitate cu angajamentele Republicii Moldova la nivel internaţional.
(2) Organele teritoriale ale Inspectoratului sînt învestite cu dreptul de a realiza activităţile prevăzute la alin.(1), cu excepţia lit.a) şi c) ale căror prevederi se extind numai asupra organului central.
(3) Inspectoratul deţine dreptul exclusiv de informare a populaţiei despre situaţiile excepţionale prognozate ori deja produse, despre consecinţele acestora, precum şi despre asigurarea apărării împotriva incendiilor, securităţii chimice şi radiative, protecţiei medico-biologice şi genistice.
Articolul 13. Drepturile Inspectoratului În scopul realizării sarcinilor ce îi revin, Serviciul este în drept:
a) să ceară de la organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi de la autorităţile administraţiei publice locale, de la persoanele juridice, indiferent de forma juridică de organizare, informaţii despre starea protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor în localităţi, la obiectivele economiei naţionale şi despre pregătirea populaţiei pentru acţiuni în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi/sau incendiilor;
b) să elaboreze şi să aprobe acte normative departamentale privind protecţia civilă şi apărarea împotriva incendiilor;
c) să negocieze şi să încheie, în condiţiile legii, contracte şi acorduri cu persoane juridice şi fizice, atît din ţară, cît şi de peste hotare, în probleme ce ţin de competenţa sa;
d) să examineze, în orice împrejurare, starea protecţiei genistice, chimice, radiative, medico-biologice şi de apărare împotriva incendiilor în localităţi, la obiectivele economiei naţionale, să emită dispoziţii, hotărîri privind înlăturarea încălcărilor legislaţiei în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor, precum şi ale standardelor, normelor şi regulilor în acest domeniu;
e) să verifice nivelul de cunoştinţe în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor, cu atestarea persoanelor cu funcţie de răspundere, a specialiştilor de la obiectivele economiei naţionale;
f) să verifice, în localităţi şi la obiectivele economiei naţionale, starea mijloacelor individuale şi colective de protecţie, precum şi nivelul de pregătire a formaţiunilor protecţiei civile şi a formaţiunilor benevole de pompieri pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin;
g) să aplice, în conformitate cu legislaţia, persoanelor cu funcţie de răspundere şi cetăţenilor sancţiuni pentru încălcarea sau nerespectarea prevederilor standardelor, normelor şi regulilor de protecţie radiativă, chimică, medico-biologică, genistică şi de apărare împotriva incendiilor la obiectivele economiei naţionale şi în alte locuri;
h) să emită, în limitele competenţei, decizii necesare pentru organizarea şi coordonarea lucrărilor de prevenire şi lichidare a situaţiilor excepţionale, a incendiilor şi consecinţelor acestora, obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice, persoanele juridice, indiferent de forma juridică de organizare, precum şi pentru cetăţeni;
i) să utilizeze mijloace de transport speciale cu semne distinctive, cu dispozitive de semnalizare şi mijloace de comunicaţii;
j) să solicite şi să primească de la autorităţile administraţiei publice, de la persoanele juridice, indiferent de forma juridică de organizare, informaţii necesare pentru organizarea şi coordonarea lucrărilor de prevenire sau lichidare a consecinţelor situaţiilor excepţionale, incendiilor, precum şi rapoarte statistice anuale despre activitatea laboratoarelor şi instituţiilor Reţelei naţionale de observare şi control de laborator;
k) să antreneze, pe bază legală, specialişti din cadrul unităţilor de cercetări ştiinţifice şi de proiectare, specialişti practicieni şi alţi angajaţi din cadrul agenţilor economici la elaborarea măsurilor de protecţie civilă şi apărare împotriva incendiilor, la efectuarea expertizelor respective, iar în caz de necesitate – la exercitarea controlului asupra respectării cerinţelor standardelor, normelor şi regulilor protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;
l) să examineze şi să coordoneze programe de instruire în instituţiile de învăţămînt în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor;
m) în cazul declanşării situaţiilor excepţionale şi a incendiilor, să limiteze temporar sau să interzică accesul cetăţenilor şi circulaţia transportului pe un anumit teritoriu;
n) în cazul declanşării situaţiilor excepţionale, a incendiilor, să solicite, în modul stabilit de legislaţie, de la autorităţile administraţiei publice şi de la persoanele juridice asigurarea cu mijloace de transport, cu tehnică, combustibil, lubrifianţi, utilaj, mijloace de comunicare şi cu resurse umane;
o) să acorde, în bază de contract, servicii cu plată persoanelor juridice şi populaţiei. Lista serviciilor cu plată se aprobă de Guvern.
Articolul 14. Obligaţiile Inspectoratului Inspectoratul este obligat:
a) să participe la elaborarea şi realizarea politicii de stat în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi/sau incendiilor, asigurării securităţii chimice şi radiative;
b) să elaboreze şi să aplice acte normative ce ţin de asigurarea protecţiei populaţiei şi teritoriilor în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi/sau incendiilor;
c) să contribuie la elaborarea normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor, să facă avize asupra proiectelor de standarde, de condiţii tehnice, de norme şi reguli ce conţin reglementări în acest domeniu;
d) să desfăşoare activităţi de lichidare şi de limitare a consecinţelor situaţiilor de urgenţă și ale celor excepţionale prin misiuni de informare, de cercetare inginerească, chimică, bacteriologică şi radiologică, de decontaminare, de evacuare, de adăpostire, de căutare, de salvare-deblocare, de descarcerare, de acordare a primului ajutor calificat, de stingere a incendiilor, de transportare, de asigurare cu apă potabilă, precum și să întreprindă alte măsuri de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale, cu forţe proprii sau în cooperare cu alte structuri;
in redactie/completat prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366;
e) să realizeze programe tehnico-ştiinţifice cu destinaţie specială, orientate spre prevenirea situaţiilor excepţionale;
f) să informeze autorităţile administraţiei publice, alte instituţii şi populaţia despre problemele ce ţin de prevenirea sau lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, incendiilor, de asigurarea securităţii chimice şi radiative;
g) să menţină în stare permanentă de pregătire forţele Inspectoratului;
h) să consolideze baza tehnico-materială a Inspectoratului;
i) să participe la lucrările comisiilor de recepţie finală a construcţiilor şi a instalaţiilor aferente finanţate din bugetul de stat sau bugetele locale.
Articolul 15. Răspunderea Inspectoratului
(1) Inspectoratul poartă răspundere penală, administrativă şi materială, în conformitate cu legislaţia, pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile incorecte în timpul lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale şi/sau incendiilor.
(2) Inspectoratului nu poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat prin acţiuni justificate în timpul lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale şi/sau incendiilor, ca urmare a activităţii în stare de extremă necesitate pentru înlăturarea pericolului la declanşarea situaţiei excepţionale.
Articolul 16. Asigurarea financiară, tehnico-materială şi de altă natură a Serviciului
(1) Asigurarea financiară a Inspectoratului se realizează din contul mijloacelor bugetului de stat şi din alte surse prevăzute de legislaţie.
(2) Inspectoratul se asigură cu echipament, tehnică specială, utilaj şi cu alte bunuri necesare în conformitate cu normele aprobate de Guvern.
(3) Serviciul dispune de fond locativ de serviciu, creat în modul stabilit de legislaţie.
(4) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale repartizează gratuit Inspectoratului, în conformitate cu legislaţia, clădiri şi încăperi necesare pentru desfăşurarea activităţii acestuia.
Capitolul V
GRADELE SPECIALE
Articolul 20. Gradele speciale Pentru colaboratorii Serviciului se stabilesc următoarele grade speciale:
a) efectivul de trupă:
- ostaş al serviciului de salvare;
- sergent inferior al serviciului de salvare;
- sergent al serviciului de salvare;
- sergent-major al serviciului de salvare;
- plutonier al serviciului de salvare;
- plutonier-major al serviciului de salvare;
- plutonier-adjutant al serviciului de salvare;
b) corpul de comandă:
inferior:
- sublocotenent al serviciului de salvare;
- locotenent al serviciului de salvare;
- locotenent-major al serviciului de salvare;
- căpitan al serviciului de salvare;
superior:
- maior al serviciului de salvare;
- locotenent-colonel al serviciului de salvare;
- colonel al serviciului de salvare;
suprem:
- general-maior al serviciului de salvare.
Articolul 21. Modul de conferire a gradelor speciale
(1) Gradele speciale se conferă colaboratorilor încadraţi în serviciu prin contract, ţinîndu-se cont de calificare, studii, funcţia deţinută şi de alte condiţii prevăzute de prezenta lege, după cum urmează:
a) începînd cu efectivul de trupă şi pînă la corpul de comandă superior – de conducătorul Serviciului;
b) corpului de comandă superior – de ministrul afacerilor interne.
(2) Termenele aflării în gradele speciale şi modul de acordare a gradelor speciale efectivului de trupă şi corpului de comandă se stabilesc de Guvern.
(3) Gradele speciale pentru corpul de comandă suprem se acordă de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea ministrului afacerilor interne.
(4) Prezentarea pentru conferirea gradului special următor nu se efectuează în perioada:
a) acţiunii sancţiunii disciplinare;
b) anchetei de serviciu sau urmăririi penale.
Articolul 22. Retragerea gradului special şi retrogradarea în gradul special
(1) Colaboratorii nu pot fi privaţi de gradele speciale, cu excepţia cazurilor de comitere a infracţiunilor, cînd ei sînt privaţi de grade în baza sentinţei instanţei de judecată, în conformitate cu legislaţia.
(2) Retrogradarea în gradul special cu o treaptă a efectivului de trupă şi a corpului de comandă se efectuează în calitate de sancţiune disciplinară. Retrogradarea în gradele speciale se efectuează în condiţiile Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului în cadrul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, aprobat de Guvern.
(3) În cazul rezultatului pozitiv al atestării, colaboratorilor retrogradaţi în gradul special li se conferă gradul următor. Perioada de retrogradare nu se include în limita vechimii în grad.
Capitolul VI
NUMIREA ÎN FUNCŢIE, TRANSFERUL ÎN ALTĂ FUNCŢIE,
TRECEREA LA DISPOZIŢIE, ATESTAREA
ŞI INSTRUIREA COLABORATORILOR
Articolul 23. Modul de numire în funcţie
(1) Numirea în funcţie a colaboratorilor se efectuează de către ministrul afacerilor interne sau de către şeful Serviciului, în condiţiile prezentei legi.
(2) La numirea în funcţie a colaboratorilor se vor respecta următoarele condiţii:
a) existenţa specialităţii sau a experienţei de lucru corespunzătoare în sfera de activitate respectivă;
b) numirea în funcţie a persoanei care urmează să profeseze o nouă specialitate trebuie să fie precedată, în mod obligatoriu, de recalificarea profesională a acesteia;
c) serviciul în comun al persoanelor care se află în relaţii de rudenie sau afinitate apropiată între ele (părinţi, soţi, fraţi, surori, fii, fiice, precum şi fraţi, surori, părinţi, copii ai soţilor) dacă, în cadrul serviciului, una dintre ele este subordonată sau se află sub controlul direct al alteia nu se admite.
Articolul 24. Transferul în altă funcţie
(1) Transferul colaboratorilor în altă funcţie se efectuează cu acordul acestora, cu excepţia cazurilor de aplicare a sancţiunii disciplinare sub formă de retrogradare în funcţie.
(2) Transferul colaboratorilor în altă funcţie poate fi efectuat după cum urmează:
a) în funcţii superioare – în ordinea avansării în serviciu. Funcţia se consideră superioară dacă aceasta prevede un grad special mai înalt decît cel al funcţiei deţinute, iar în cazul gradelor speciale egale – un salariu al funcţiei mai mare;
b) în funcţii egale – în legătură cu reducerea numărului sau a statului de personal;
c) în funcţii inferioare – în legătură cu reducerea numărului sau a statului de personal şi imposibilităţii transferului într-o funcţie egală. Funcţia se consideră inferioară dacă aceasta prevede un grad special mai inferior decît gradul aferent funcţiei deţinute, iar în cazul gradelor speciale egale – un salariu al funcţiei mai mic.
Articolul 25. Trecerea la dispoziţie
(1) Colaboratorii pot fi trecuţi la dispoziţia serviciului resurse umane pe un termen stabilit, conform ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) şefului abilitat cu dreptul de a numi în funcţie, pentru îndeplinirea unor misiuni de serviciu în afara locului dislocării permanente a Serviciului.
(2) Trecerea colaboratorilor la dispoziţia serviciului resurse umane poate fi efectuată în următoarele cazuri şi pe următoarele termene:
a) în legătură cu trimiterea la studii în instituţiile de învăţămînt de profil (la cursuri) a căror durată depăşeşte un an – pe întreaga perioadă a studiilor;
b) în baza încheierii instanţei judecătoreşti privind suspendarea provizorie din funcţie în legătură cu pornirea urmăririi penale – pînă la pronunţarea hotărîrii definitive pe cauza penală;
c) în legătură cu efectuarea măsurilor de organizare – pe o perioadă ce nu va depăşi 2 luni;
d) în legătură cu înregistrarea în calitate de candidat pentru o funcţie electivă – pe durata campaniei electorale;
e) în legătură cu aflarea la tratament în instituţia medicală – pînă la stabilirea de către comisia medico-militară a Ministerului Afacerilor Interne a aptitudinii colaboratorului pentru îndeplinirea serviciului;
f) în legătură cu aflarea în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului sau în concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului – pe întreaga perioadă a concediului.
Articolul 26. Atestarea
(1) Atestarea colaboratorilor se efectuează, de regulă, o dată la 5 ani.
(2) Atestarea colaboratorilor se efectuează de către comisiile de atestare, în conformitate cu regulamentul aprobat de ministrul afacerilor interne.
Articolul 27. Instruirea
(1) Instruirea efectivului se efectuează în scopul obţinerii şi perfecţionării cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor practice în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului împotriva consecinţelor situaţiilor excepţionale.
(2) Instruirea efectivului se efectuează în instituţiile de învăţămînt de profil din Republica Moldova şi din alte state.
(3) Instruirea profesională a efectivului se efectuează în corespundere cu programele de pregătire aprobate de şeful Serviciului.
Capitolul IX
DREPTURILE COLABORATORILOR
Articolul 35. Timpul de muncă
(1) Ordinea interioară în Serviciu se stabileşte în corespundere cu legislaţia, pornindu-se de la particularităţile activităţii Serviciului, şi în modul stabilit de şeful acestuia.
(2) Durata zilei de muncă pentru colaboratorii Serviciului se stabileşte în conformitate cu legislaţia şi este de 8 ore. Avîndu-se în vedere specificul activităţii, colaboratorii pot fi atraşi la executarea obligaţiilor de serviciu în afara orelor de program stabilite, precum şi pe timp de noapte, în zile de odihnă şi de sărbătoare.
Articolul 36. Concediul de odihnă anual Colaboratorii Serviciului au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, cu o durată de 35 de zile calendaristice. În cazul în care vechimea în serviciu depăşeşte 15 ani, concediul de odihnă anual plătit se măreşte cu 5 zile, dacă depăşeşte 20 de ani – cu 10 zile calendaristice.
Articolul 37. Remunerarea muncii Remunerarea muncii colaboratorilor Serviciului se efectuează în conformitate cu Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
Articolul 38. Ocrotirea sănătăţii
(1) Examenul medical şi acordarea asistenţei medicale colaboratorilor Serviciului se efectuează, în conformitate cu Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, în instituţiile medicale ale Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Asistenţa medicală urgentă se acordă necondiţionat şi gratuit în orice instituţie medico-sanitară publică, indiferent de apartenenţa ei, cu rambursarea cheltuielilor suportate din mijloacele Serviciului prevăzute în aceste scopuri.
Articolul 39. Plăţile de compensare şi indemnizaţia unică
(1) Plăţile de compensare colaboratorilor se stabilesc în conformitate cu legislaţia.
(2) În cazul eliberării din serviciul prin contract în temeiul art.29 alin.(1) lit.f), colaboratorului i se acordă o indemnizaţie unică de concediere în mărime de 15 solde lunare.
(3) Colaboratorilor eliberaţi din serviciul prin contract în temeiul art.29 alin.(1) lit.a) sau b), care nu au vechimea în serviciu necesară pentru stabilirea pensiei, li se acordă o indemnizaţie unică de concediere în mărime de 6 solde lunare.
(4) În cazul eliberării repetate din serviciul prin contract, cu excepţia eliberării din serviciu în legătură cu reducerea numărului sau a statului de personal, indemnizaţia unică se acordă ţinîndu-se cont de indemnizaţia unică de concediere primită anterior.
Articolul 40. Uniforma, legitimaţia şi însemnele distinctive
(1) Colaboratorii poartă uniformă atribuită gratuit. Modelul uniformei, însemnele şi normele de asigurare cu uniformă se aprobă de Guvern. Regulile de port al uniformei sînt stabilite de ministrul afacerilor interne.
(2) Colaboratorii, drept confirmare a împuternicirilor, primesc legitimaţie de serviciu de modelul şi în modul care se stabilesc de ministrul afacerilor interne.
(3) Folosirea gradelor speciale, însemnelor distinctive, a uniformei sau legitimaţiei de serviciu de către o persoană care nu are atribuţiile respective atrage răspundere conform legislaţiei.
(4) Serviciul are drapel şi emblemă, aprobate de Guvern.
Capitolul XII
DISCIPLINA DE SERVICIU
Articolul 44. Disciplina de serviciu Disciplina de serviciu reprezintă obligaţia colaboratorilor de a respecta şi a executa întocmai prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative, inclusiv ale ordinelor (dispoziţiilor, deciziilor, hotărîrilor) respective ale şefilor.
Articolul 45. Stimulări
(1) Pentru îndeplinirea conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu, colaboratorul poate fi stimulat cu:
a) mulţumire;
b) acordarea premiilor, cadourilor de preţ;
c) expunerea fotografiei pe Panoul de onoare;
d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii disciplinare;
e) decorarea cu insigne ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) acordarea înainte de termen a gradului special următor;
g) acordarea gradului special cu o treaptă superioară celui prevăzut pentru funcţia deţinută;
h) diplome de onoare.
(2) Stimulările se consemnează într-un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) al şefului Serviciului.
(3) Despre acordarea stimulărilor colaboratorul este anunţat personal, în faţa formaţiei în linie sau în cadrul adunării efectivului.
(4) Pentru merite deosebite, colaboratorul poate fi propus de către ministrul afacerilor interne pentru decorare cu distincţie de stat a Republicii Moldova.
Articolul 46. Răspunderea disciplinară
(1) Răspunderea disciplinară a colaboratorului intervine în cazurile de îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor şi de încălcare a disciplinei de serviciu.
(2) Sancţiunile disciplinare trebuie să corespundă gravităţii încălcării săvîrşite şi gradului de vinovăţie a colaboratorului. La aplicarea sancţiunii disciplinare se ia în considerare caracterul, cauzele, circumstanţele şi consecinţele faptei, termenul aflării colaboratorului în serviciu, precum şi acţiunile întreprinse de el pentru a înlătura consecinţele faptei săvîrşite.
(3) În cazul în care colaboratorul a săvîrşit o infracţiune, şeful Serviciului poate aplica, pînă la stabilirea caracterului infracţional al faptei, sancţiune disciplinară pentru comiterea acţiunii ce constituie încălcare a disciplinei de serviciu.
(4) Colaboratorul sancţionat disciplinar nu este absolvit de răspundere penală dacă acţiunile lui conţin elementele constitutive ale infracţiunii.
(5) Pentru una şi aceeaşi abatere se aplică o singură sancţiune disciplinară.
(6) Aplicarea sancţiunii disciplinare colaboratorului aflat în concediu se suspendă pînă la revenirea acestuia la serviciu.
Articolul 47. Încălcarea gravă a disciplinei de serviciu
(1) Drept încălcare gravă a disciplinei în serviciu se consideră:
a) comiterea de către colaboratorul care administrează nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni au servit drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de colaboratorul respectiv;
b) săvîrşirea la locul de serviciu a unei sustrageri de bunuri materiale, inclusiv în proporţii mici;
c) apariţia la serviciu în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică;
d) absenţa de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de 4 ore consecutive în timpul unei zile de muncă.
e) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 42 lit. h).
(2) Colaboratorul care a comis o încălcare gravă a disciplinei în serviciu poate fi înlăturat de la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau din funcţie, cu ridicarea legitimaţiei de serviciu, prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) şefului care a dispus efectuarea anchetei de serviciu, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive în legătură cu fapta respectivă.
(3) Durata înlăturării din funcţie nu poate depăşi termenele stabilite pentru soluţionarea cazului.
Articolul 48. Sancţiuni disciplinare Pentru încălcarea disciplinei în serviciu pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) retrogradare în funcţie;
e) retrogradare în gradul special cu o treaptă;
f) concediere.
Articolul 49. Persoanele abilitate cu aplicarea sancţiunilor disciplinare
(1) Şeful Serviciului are dreptul să aplice sancţiuni disciplinare tuturor colaboratorilor.
(2) Lista funcţiilor şefilor şi competenţele acestora de a aplica sancţiuni disciplinare se aprobă de ministrul afacerilor interne.
(3) Dacă şeful consideră că este necesar să aplice sancţiuni disciplinare care îi depăşesc competenţele, el face un demers şefului ierarhic imediat superior.
(4) Şeful superior este în drept să modifice sancţiunea disciplinară aplicată dacă va stabili că aceasta nu corespunde gravităţii abaterii disciplinare sau gradului de vinovăţie.
(5) Şeful Serviciului este în drept să înăsprească, să reducă, să ridice sau să anuleze orice sancţiune disciplinară aplicată colaboratorului.
Articolul 50. Modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunile disciplinare se aplică prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) numai după constatarea faptelor în cadrul unei anchete de serviciu. În acest caz, colaboratorul este în drept să dea explicaţii şi să prezinte toate probele şi justificările pe care le consideră necesare.
(2) Persoanei supuse răspunderii disciplinare i se solicită explicaţiile respective în scris. Refuzul de a da explicaţii se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de colaboratorul care efectuează ancheta de serviciu şi de alte două persoane neinteresate.
(3) Persoana supusă anchetei de serviciu este în drept de a lua cunoştinţă de materialele anchetei de serviciu în termen de 5 zile din momentul finisării anchetei.
(4) În perioada efectuării anchetei de serviciu se interzice promovarea în funcţie, acordarea gradelor speciale, a gradelor de calificare şi a concediilor, cu excepţia aflării în concediu medical.
(5) Ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare se aduce la cunoştinţa colaboratorului, contra semnătură, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Articolul 51. Termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 30 de zile de la constatarea abaterii disciplinare, fără a lua în calcul timpul aflării colaboratorului în concediul de odihnă anual, în concediul de studii sau în concediul medical, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comiterii faptei, iar în urma reviziei sau controlului activităţii economico-financiare – nu mai tîrziu de 2 ani de la data comiterii abaterii.
(2) Termenul anchetei de serviciu sau aplicării sancţiunii disciplinare poate fi suspendat dacă vinovăţia colaboratorului urmează a fi constatată în cadrul unor investigaţii efectuate de alte organe de drept, dacă persoana în cauză se află în deplasare sau în concediu ori dacă există alte împrejurări ce fac imposibilă adoptarea unei concluzii definitive.
(3) În cazul existenţei sau lipsei documentelor care confirmă (retractează) fapta, ancheta de serviciu anterior suspendată poate fi reluată sau încetată.
Articolul 52. Termenul de valabilitate şi efectele sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunea disciplinară se consideră stinsă dacă, în termen de un an de la data aplicării acesteia, colaboratorul nu a fost supus unei noi sancţiuni disciplinare. Sub formă de stimulare, sancţiunea poate fi ridicată, însă nu mai devreme de 6 luni din data aplicării, cu excepţia cazului prevăzut la art.48 lit.f).
(2) Ridicarea sancţiunii disciplinare, ca formă de stimulare, se efectuează de către şeful care a aplicat-o sau de către şeful imediat superior. Pentru ridicarea sancţiunii aplicate de un şef superior, şeful nemijlocit îi înaintează un demers.
(3) Ridicarea sancţiunii disciplinare se efectuează prin ordin scris şi se aduce la cunoştinţă colaboratorului respectiv, în modul stabilit.
(4) Persoana retrogradată în funcţie poate fi promovată pe baze generale, însă nu mai devreme de 6 luni de la data aplicării sancţiunii disciplinare.
Articolul 53. Contestarea deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare
(1) Colaboratorul sancţionat disciplinar este în drept să facă o contestaţie în adresa conducătorului de rang superior sau în instanţa de judecată în conformitate cu legislaţia.
(2) În caz de contestare, executarea sancţiunii disciplinare nu se suspendă.
Capitolul XIII
RĂSPUNDEREA MATERIALĂ
Articolul 54. Condiţiile răspunderii materiale
(1) Colaboratorii poartă răspundere materială numai pentru prejudiciul real cauzat din vina lor.
(2) Colaboratorii nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul cauzat ca urmare a executării întocmai a ordinelor (dispoziţiilor, deciziilor, hotărîrilor) date de şefi, inclusiv de şefii ierarhic superiori. În acest caz, răspunderea materială pentru prejudiciul cauzat revine şefilor care au emis ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea).
(3) Colaboratorii care, avînd posibilitatea de a înlătura, parţial sau total, urmările păgubitoare ale ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) şefului, nu au raportat despre aceasta imediat sau în decurs de 24 de ore, sau la întoarcerea din misiune, sau din neglijenţă ori cu rea-credinţă şi nu au luat măsuri pentru evitarea pagubei poartă răspundere solidară cu şeful.
(4) Răspunderea materială a colaboratorilor nu survine în cazul săvîrşirii acţiunilor în stare de extremă necesitate, precum şi în cazul săvîrşirii acţiunilor legale.
Articolul 55. Răspunderea materială limitată
(1) Pentru prejudiciul cauzat din imprudenţă în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, colaboratorii răspund material în mărimea prejudiciului cauzat, însă nu mai mult de 2 salarii lunare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.56.
(2) Colaboratorii culpabili de cauzarea unui prejudiciu legat de achitarea de către Serviciu a amenzilor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat, însă nu mai mult de 2 salarii lunare, dacă acţiunile lor nu conţin semnele componenţei de infracţiune.
(3) Şefii care, prin ordinele (dispoziţiile, deciziile, hotărîrile) lor, au încălcat modul stabilit de evidenţă, păstrare, utilizare, consum, transportare a patrimoniului Serviciului sau care nu au luat măsurile necesare pentru prevenirea sustragerii, nimicirii, deteriorării, degradării acestuia ori pentru prevenirea supraplăţilor, fapt ce a cauzat prejudiciu, sau nu au luat măsurile necesare pentru repararea de către persoanele culpabile a prejudiciului cauzat poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat, însă nu mai mult de 2 salarii lunare, dacă acţiunile lor nu conţin semnele componenţei de infracţiune.
(4) Şefii culpabili de eliberarea nelegitimă a colaboratorului din serviciu, de transferul nelegitim al acestuia la un alt loc de serviciu, de numirea nelegitimă a lui într-o funcţie care nu este prevăzută de statul de personal sau într-o funcţie mai bine plătită decît cea deţinută efectiv poartă răspundere materială pentru prejudiciul cauzat de supraplăţile efectuate ca urmare a eliberării nelegitime a colaboratorului, a transferului nelegitim al colaboratorului la un alt loc de serviciu, a numirii nelegitime a lui în funcţie în mărimea prejudiciului cauzat, însă nu mai mult de 2 salarii lunare, dacă acţiunile lor nu conţin semnele componenţei de infracţiune.
Articolul 56. Răspunderea materială integrală Colaboratorii poartă răspundere materială în mărimea integrală a prejudiciului în cazurile în care acesta este cauzat:
a) de lipsa, distrugerea, deteriorarea patrimoniului transmis colaboratorului în evidenţă pentru păstrare, transportare, eliberare, utilizare sau în alte scopuri;
b) de acţiunile (inacţiunile) ilicite intenţionate ale colaboratorului, dacă acest fapt este constatat prin hotărîrea instanţei de judecată;
c) în urma sustragerii, nimicirii, deteriorării, degradării intenţionate, consumului şi/sau utilizării nelegitime a patrimoniului Serviciului sau a altor acţiuni (inacţiuni) intenţionate, indiferent de faptul dacă ele conţin sau nu semnele componenţei de infracţiune prevăzute de Codul penal al Republicii Moldova;
d) de acţiunile intenţionate ale colaboratorului, care au provocat cheltuieli pentru tratamentul în instituţiile medicale al persoanelor ce au suferit în urma acestor acţiuni.
Articolul 57. Determinarea mărimii prejudiciului cauzat
(1) Mărimea prejudiciului cauzat se determină în funcţie de cheltuielile suportate, în baza datelor de evidenţă a patrimoniului Serviciului, pornindu-se de la preţurile de piaţă la data depistării prejudiciului şi de la gradul de uzură al patrimoniului, conform normelor stabilite la ziua depistării prejudiciului, însă nu mai mici decît preţul deşeurilor (resturilor) acestui patrimoniu.
(2) În cazul numirii colaboratorului într-o funcţie neprevăzută de statul de personal, mărimea prejudiciului cauzat se determină de mărimea drepturilor băneşti plătite colaboratorului, iar în cazul numirii nelegitime a colaboratorului într-o funcţie mai bine plătită decît cea deţinută efectiv – de diferenţa dintre drepturile băneşti plătite şi drepturile băneşti ale funcţiei deţinute efectiv.
(3) Mărimea prejudiciului cauzat, în cazul prevăzut la art.56 lit.d), se determină în funcţie de cheltuielile reale pentru tratamentul persoanelor vătămate în instituţiile medicale.
(4) Mărimea prejudiciului cauzat din vina mai multor colaboratori, ce urmează a fi restituit, se determină pentru fiecare în parte, în funcţie de gradul vinovăţiei, de forma şi de limitele răspunderii materiale.
(5) În cazul tragerii colaboratorului la răspundere materială, mărimea reţinerii din salariul lui lunar se stabileşte la data emiterii ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) şefului sau pronunţării de către instanţa de judecată a hotărîrii privind repararea prejudiciului.
Articolul 58. Efectuarea anchetei de serviciu în cazul depistării prejudiciului
(1) În cazul depistării prejudiciului, şeful, în limitele competenţei sale, este obligat să iniţieze de îndată o anchetă de serviciu pentru stabilirea cauzelor prejudiciului, mărimii lui şi a persoanelor vinovate. Ancheta de serviciu se efectuează în termen de o lună de la data depistării prejudiciului. Acest termen poate fi prelungit, după caz, de către şeful ierarhic superior, însă nu mai mult decît cu o lună.
(2) Ancheta de serviciu poate să nu fie efectuată în cazul în care cauzele prejudiciului, mărimea lui şi persoanele vinovate au fost stabilite de instanţa de judecată sau în urma reviziei, controlului sau urmăririi penale.
Articolul 59. Repararea prejudiciului
(1) Repararea prejudiciului a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii lunare se face la ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) şefului, prin reţinerea sumelor cuvenite colaboratorului care a cauzat prejudiciul.
(2) Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) cu privire la repararea prejudiciului cauzat de către şef se emite de şeful ierarhic superior.
(3) Chestiunea reparării prejudiciului a cărui mărime depăşeşte 2 salarii lunare se examinează de instanţa de judecată, la cererea şefului.
(4) Acţiunea de reparare a prejudiciului cauzat de şef se intentează de şeful ierarhic superior.
(5) Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) şefului privind repararea prejudiciului se emite în termen de o lună de la data încheierii anchetei de serviciu, a reviziei, a controlului şi se aduce la cunoştinţă colaboratorului contra semnătură. Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) se înaintează spre executare la expirarea a 7 zile după aducerea lui la cunoştinţa colaboratorului. Dacă ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) privind repararea prejudiciului nu a fost emis în termen de o lună, chestiunea privind tragerea la răspundere materială a colaboratorului se examinează de instanţa de judecată, la cererea şefului.
(6) Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) şefului privind repararea prejudiciului poate fi contestat de colaborator la şeful superior şi/sau în instanţa de judecată. Contestarea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) privind repararea prejudiciului nu suspendă reţinerile din drepturile băneşti ale colaboratorului. În cazul anulării ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) privind repararea prejudiciului, mijloacele băneşti reţinute se restituie colaboratorului.
(7) Repararea prejudiciului se efectuează indiferent de tragerea la răspundere disciplinară, administrativă sau penală a colaboratorului pentru acţiunile (inacţiunile) care au avut drept urmare cauzarea prejudiciului.
(8) Colaboratorii pot repara benevol, în formă bănească, integral sau parţial, prejudiciul cauzat.
(9) Reţinerile din drepturile băneşti ale colaboratorului, conform hotărîrii instanţei de judecată, se efectuează în baza ordinului şefului sau a titlului executoriu eliberat de instanţă.
(10) Diferenţa dintre mărimea prejudiciului cauzat şi mărimea reţinerilor din drepturile băneşti ale colaboratorului se casează de către şef în modul stabilit, în limitele competenţei sale sau în baza hotărîrii instanţei de judecată.
Articolul 60. Repararea prejudiciului în cazul eliberării colaboratorului din serviciu sau al transferării la un nou loc de serviciu
(1) În cazul în care colaboratorul tras la răspundere materială nu a reparat prejudiciul la data eliberării din serviciu, repararea prejudiciului se face în conformitate cu legislaţia.
(2) În cazul în care colaboratorul ce a cauzat prejudiciul a fost eliberat din serviciu fără a fi tras la răspundere materială, repararea prejudiciului se efectuează în baza titlului executoriu eliberat de instanţa de judecată, ca rezultat al examinării acţiunii înaintate de şef.
(3) În cazul transferării colaboratorului tras la răspundere materială la un nou loc de serviciu, acesta repară prejudiciul la noul loc de serviciu, în baza înregistrării în certificatul de acordare a drepturilor băneşti.
(4) Dacă decizia privind tragerea la răspundere materială a colaboratorului care a cauzat prejudiciu nu a fost luată pînă la momentul transferării lui la noul loc de serviciu, şeful, în termen de 5 zile de la data încheierii anchetei de serviciu, reviziei, controlului sau a emiterii hotărîrii instanţei de judecată, este obligat să expedieze materialele necesare la noul loc de serviciu al colaboratorului. Repararea prejudiciului, în acest caz, se efectuează la noul loc de serviciu al colaboratorului.
(5) Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) şefului privind repararea prejudiciului se emite în termen de 2 săptămîni din ziua primirii de la locul precedent de serviciu a materialelor indicate la alin.(4).
Articolul 61. Repararea prejudiciului cauzat de colaborator unor terţe persoane Colaboratorii care au cauzat unor terţe persoane prejudiciu, care, în conformitate cu legislaţia, a fost reparat de Serviciu, îl repară în favoarea Serviciului în modul şi în mărimile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 62. Condiţiile de micşorare a mărimii prejudiciului care urmează a fi reparat Mărimea mijloacelor băneşti care urmează a fi reţinute de la colaborator pentru repararea prejudiciului cauzat poate fi micşorată de şef, cu permisiunea şefului ierarhic superior, sau de instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de circumstanţele concrete, de gradul de culpabilitate şi de starea materială a colaboratorului, cu excepţia cazului prevăzut la art.56 lit.d).
Articolul 63. Modul de efectuare a reţinerilor băneşti Reţinerile băneşti lunare în scopul reparării prejudiciului cauzat de colaborator se efectuează în mărime de pînă la 50% din salariul lunar. abrogat prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366;