Directiva Consiliului 2004/81/CE din 29 a prii ie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sînt victime ale traf icului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile juridice privind:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
b) asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane;
c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile necomerciale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
d) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în domeniu.
completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
1) trafic de fiinţe umane (trafic de persoane adulte sau trafic de copii) – recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia;
2) trafic de copii – recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scop de exploatare, chiar dacă aceste acţiuni nu se realizează cu aplicarea vreunuia din mijloacele specificate la pct.1);
3) exploatare a persoanei – abuz faţă de persoană pentru a obţine un profit, şi anume:
a) obligarea de a executa anumite munci sau de a presta servicii prin recurgere la forţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere, contrar prevederilor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b) ţinerea în sclavie, aplicarea anumitor practici similare sclaviei sau recurgerea la alte procedee pentru privarea de libertate;
c) exploatarea sexuală comercială sau necomercială;
d) obligarea la prelevarea de organe sau ţesuturi ori la prelevarea de alte părţi componente ale corpului uman;
e) folosirea femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere;
f) abuzarea de drepturile copilului în scop de adopţie ilegală;
g) folosirea în conflicte armate sau în formaţiuni militare ilegale;
h) folosirea în activităţi criminale;
i) obligarea de a practica cerşetoria;
j) vînzarea către o altă persoană;
k) obligarea de a desfăşura activităţi prin care se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Consimţămîntul victimei traficului de fiinţe umane la exploatări intenţionate, consemnate în punctul 3), nu este relevant atunci cînd se aplică orice mijloc de constrîngere din cele specificate la pct.1);
31) exploatare sexuală comercială – folosirea persoanei prin constrîngere în prostituţie sau în industria pornografică în schimbul mijloacelor financiare sau al altor beneficii patrimoniale;
32) exploatare sexuală necomercială – folosirea persoanei prin constrîngere, fără un interes material, exprimîndu-se în căsătorie (inclusiv poligamică) sau concubinaj;
exclus/completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
4) copil – persoană care nu a atins vîrsta de 18 ani;
5) document – paşaport sau buletin de identitate, orice fel de documente de călătorie ale persoanei supuse exploatării;
6) confiscare a documentelor – deposedare sub orice formă a persoanei supuse exploatării de documentele prevăzute la pct.5);
7) ţinere în servitute pentru achitarea datoriei – privare a persoanei de libertate, inclusiv de libertatea de mişcare, reţinerea ca ostatic pînă cînd ea sau un terţ va achita datoria stabilită legal sau ilegal;
8) sclavie – stare sau condiţie a persoanei asupra căreia se exercită unul sau mai multe drepturi ce derivă din dreptul de proprietate;
9) practici similare sclaviei – stare a persoanei ţinute sau puse în situaţia în care o altă persoană are stăpînire asupra ei sau o impune, prin înşelăciune, prin ameninţare cu forţa, prin violenţă sau prin alte mijloace de constrîngere, să presteze anumite servicii, inclusiv să se angajeze ori să rămînă în raport de concubinaj sau de căsătorie;
10) stare de vulnerabilitate – stare specială în care se află persoana astfel încît este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din cauza:
a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale;
b) situaţiei condiţionate de vîrstă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală;
c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie;
11) victimă a traficului de fiinţe umane – persoană fizică constatată ca fiind supusă acţiunilor de trafic indicate la pct. 1);
111) prezumată victimă a traficului de fiinţe umane – persoană fizică care prezintă anumite semne că ar putea fi victimă a traficului de fiinţe umane, dar nu a fost oficial recunoscută în calitate de victimă sau parte vătămată ori refuză să colaboreze cu autorităţile competente pentru a fi identificată;
12) traficant de fiinţe umane – persoană care săvîrşeşte acţiunile indicate la pct. 1);
13) identificare a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane – proces de stabilire și verificare a identității prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane;
exclus/completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
14) perioadă de reflecţie - interval de timp de 30 de zile, acordat victimei traficului de fiinţe umane pentru ca aceasta să poată să se recupereze, să evite influenţa traficanţilor şi/sau să ia o decizie în cunoştinţă de cauză în privinţa faptului dacă va coopera sau nu cu organele de drept.
Articolul 3. Cadrul juridic
Cadrul juridic al activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane şi de protecţie a victimelor traficului îl formează Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege, alte acte normative care reglementează relaţiile în domeniu.
Articolul 4. Principiile de prevenire şi combatere a
traficului de fiinţe umane
Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane se realizează în baza următoarelor principii:
a) respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului;
b) respectarea interesului superior al copilului;
c) confidenţialitatea informaţiei cu privire la viaţa privată a victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane;
d) legalitatea;
e) accesul liber la justiţie;
f) nediscriminarea;
g) abordarea multidisciplinară şi intersectorială;
h) accesul necondiţionat la protecţie şi asistenţă pentru victimele traficului de fiinţe umane;
i) abordarea egală a tuturor formelor şi tipurilor de trafic naţional sau transnaţional de fiinţe umane, legat sau nu de crima organizată;
j) cooperarea internațională.
Articolul 5. Nediscriminarea
Executarea prevederilor prezentei legi, în special a măsurilor de protecţie a drepturilor victimelor traficului de fiinţe umane, este asigurată fără nici o discriminare pe vreun criteriu, cum ar fi: sexul, rasa, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea socială sau naţională, cetăţenia, apartenenţa la o minoritate etnică etc.
exclus/completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Capitolul II
CADRUL INSTITUŢIONAL. PREVENIREA ŞI COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
Articolul 6. Autorităţile competente în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
(1) Pentru eficientizarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în special de femei şi copii, autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul capitol, organizaţiile necomerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, o astfel de activitate.
(2) În cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul capitol colaborează între ele prin schimb de informaţii, de experţi, prin activităţi comune de cercetare şi identificare a victimelor, de instruire a personalului, prin realizarea unor iniţiative social-economice, precum şi prin alte activităţi în domeniu.
(3) Organizaţiile necomerciale şi organismele internaţionale cu atribuţii în domeniu care au reprezentanţe în Republica Moldova beneficiază de acces liber la crearea cadrului instituţional, la activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
Articolul 7. Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane
(1) În vederea stabilirii modalităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane şi de protecţie a victimelor acestuia, Guvernul aprobă Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane (în continuare – Plan naţional).
(2) Planul naţional conţine descrierea problemelor existente, stabileşte obiectivele generale şi specifice, activităţile ce necesită a fi realizate în perioada planificată, cheltuielile estimate, termenele de realizare, indicatorii de progres cantitativi şi calitativi.
(3) Responsabil de elaborarea Planului naţional, în baza propunerilor înaintate de către autorităţile administrației publice centrale și locale, de către organizaţiile necomerciale şi organizaţiile internaţionale, este Secretariatul permanent al Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane.
Articolul 8. Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane
(1) Coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de cooperare a autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii internaţionale, organizaţii necomerciale, cu alte instituţii şi cu reprezentanţi ai societăţii civile se realizează de către Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane (în continuare – Comitet naţional).
(2) Comitetul naţional este un organ consultativ al Guvernului.
(3) Componenţa şi regulamentul Comitetului naţional se aprobă de Guvern.
(4) Comitetul naţional are următoarele atribuţii:
a) coordonează elaborarea politicii de stat în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
a1) coordonează implementarea politicii de stat în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
b) controlează realizarea Planului naţional şi executarea legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane de către organizaţiile şi instituţiile de stat, prezintă Guvernului informaţie despre modul de realizare a Planului naţional;
c) colectează şi analizează informaţii privind datele statistice referitoare la traficul de fiinţe umane la nivel naţional, privind eforturile şi progresele statului în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
d) elaborează propuneri referitoare la amendarea cadrului normativ în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane şi al protecţiei victimelor traficului de ființe umane;
e) coordonează organizarea campaniilor de informare a populaţiei despre problemele traficului de fiinţe umane şi pericolul social al acestui fenomen;
f) coordonează activitatea comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi a instituţiilor specializate privitor la realizarea Planului naţional şi la îndeplinirea acţiunilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
g) evaluează şi monitorizează periodic procesul de realizare a Planului naţional, informează Guvernul şi societatea civilă despre rezultatele obţinute.
(5) În componenţa Comitetului naţional se includ reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice, inclusiv ai organelor de drept şi organizaţiilor care desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
(51) Avocatul Poporului pentru drepturile copilului are dreptul să participe la şedinţele Comitetului naţional.
(6) Reprezentanţii organizaţiilor necomerciale, precum şi cei ai organizaţiilor internaţionale care au reprezentanţe în Republica Moldova şi care desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane şi de acordare a asistenţei victimelor traficului de ființe umane pot participa la şedinţele Comitetului naţional cu drept de vot consultativ, fiind incluşi în componenţa acestuia şi a comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane.
(7) Activitatea Comitetului naţional este as igurată de Secretariatul permanent.
(8) Comitetul naţional prezintă Guvernului periodic, dar nu mai rar de o dată în an, pînă la 1 februarie, şi la solicitare, raport despre activitatea sa. Autorităţile administraţiei publice centrale pot solicita Comitetului naţional informaţii despre respectarea legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane la orice altă dată.
exclus/completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 9. Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane
(1) Pentru coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în raioane, municipii şi în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, pe lîngă organele executive ale autorităţilor reprezentative respective, se creează comisii teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane. În municipiul Chişinău, astfel de comisii se creează şi în sectoare.
(2) Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane au următoarele atribuţii:
a) organizează şi coordonează activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor acestui trafic, de colaborare între autorităţile administraţiei publice locale, organele de drept, organizaţiile necomerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile care activează în teritoriu;
b) întreprind la nivel local acţiunile stipulate în Planul naţional , elaborează şi realizează planuri locale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
c) evaluează şi monitorizează periodic activităţile de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane în teritoriu, exercitate de organele statale, informînd autorităţile reprezentative respective, Comitetul naţional şi înaintînd propuneri privind eficientizarea acestor activităţi;
d) acordă asistenţă la elaborarea programelor de cercetare, analiză şi colectare a datelor statistice privind traficul de fiinţe umane;
e) implementează programe de instruire privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane pentru persoanele vulnerabile şi pentru funcţionarii antrenaţi în aceste activităţi.
f) examinează rapoartele semestriale privind activitatea desfăşurată de către echipele multidisciplinare teritoriale în vederea prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, a protecției şi asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane.
(3) Regulamentul comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane se aprobă de către consiliile raionale, municipale, de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia în baza unui regulament-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
(4) Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de ființe umane prezintă periodic Comitetului național rapoarte de activitate, dar nu mai rar decît o dată pe an, pînă la 15 ianuarie.
Articolul 10. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.
(1) În conformitate cu atribuţiile ce le revin:
1) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi întocmesc lista ţărilor care reprezintă un risc sporit din punctul de vedere al traficului de fiinţe umane, listă care se aduce la cunoştinţă organelor interesate;
2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Ministerul Afacerilor Interne, şi întreprind acţiunile necesare pentru interzicerea accesului pe teritoriul Republicii Moldova străinelor dacă dispun de informaţii veridice că aceştia sînt traficanţi de fiinţe umane;
3) Agenția Servicii Publice acordă suport şi asistenţă în întocmirea și eliberarea actelor de identitate pentru victimele traficului de fiinţe umane, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul în care victima se află în afara ţării, asistenţa în întocmirea și eliberarea actelor de identitate este acordată prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene;
4) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale:
а) organizează repatrierea copiilor și adulților victime ale traficului de ființe umane, a persoanelor aflate în situație de dificultate, precum şi a copiilor neînsoţiţi, în colaborare cu alte autorități publice abilitate în acest domeniu și cu organizațiile necomerciale și organizațiile internaționale;
b) coordonează şi monitorizează activitatea Sistemului naţional de referire pentru protecția și asistența victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de ființe umane;
с) elaborează acte normative privind organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului integrat de servicii sociale;
d) prin intermediul Inspectoratului de Stat al Muncii, contribuie la identificarea cazurilor de trafic de fiinţe umane în scop de exploatare prin muncă;
e) în colaborare cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, desfășoară activități de informare privind piața muncii, de ghidare în carieră, precum și implementează măsuri active de ocupare a forței de muncă;
f) dezvoltă cooperarea internaţională, negociază şi încheie acorduri şi semnează protocoale de cooperare internaţională în domeniul acordării asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane, în limitele competenţelor sale instituţionale şi în conformitate cu legislaţia în vigoare;
g) elaborează programe de acordare a asistenţei medicale, inclusiv psihiatrice, stabileşte instituţiile medicale care vor acorda astfel de asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane;
exclus/completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
a) cu concursul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, desfăşoară activităţi de informare despre situaţia de pe piaţa forţei de muncă, de pregătire profesională, de stimulare a ocupării forţei de muncă, prin prestarea serviciilor de mediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, precum şi de consultanţă şi asistenţă în iniţierea într-o activitate de întreprinzător;
b) prin intermediul organelor de asistenţă socială, asigură victimelor traficului de fiinţe umane informaţii şi consiliere, acordîndu-le facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele marginalizate social;
41) Ministerui Sănătăţii elaboreaz.ă programe de acordare a asistenţei medicale, inclusiv psihiatrice, stabileşte instituţiile medicale care vor acorda această asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane.
5) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, elaborează şi desfăşoară, în comun cu celelalte ministere interesate, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu organizaţiile necomerciale avînd atribuţii în domeniu, programe educative şi de instruire pentru pedagogi, părinţi şi copii, pentru grupurile de risc, orientate spre lichidarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează traficul de fiinţe umane, în special de femei şi copii;
7) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene contribuie la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, în special prin organizarea şi participarea la negocieri în vederea încheierii tratatelor cu alte state şi cu organisme internaţionale în domeniul traficului de fiinţe umane, precum şi prin acordarea de protecţie şi asistenţă persoanelor traficate, aflate peste hotare, în limitele prevăzute de dreptul internaţional;
8) Ministerul Afacerilor Interne asigură identificarea victimelor traficului de fiinţe umane şi eliberează permise de şedere provizorie străinilor victime ale traficului de fiinţe umane în cazul în care şederea acestora este necesară în legătură cu situaţia lor personală sau cu participarea lor la procesul penal împotriva traficantului, în condiţiile art. 24 alin. (6).
9) Ministerul Economiei și Infrastructurii, în comun cu alte ministere şi departamente interesate, elaborează şi implementează programe social-economice, orientate spre înlăturarea cauzelor şi condiţiilor de ordin economic ce favorizează migraţiunea ilegală, inclusiv traficul de fiinţe umane;
10) Ministerul Justiţiei prezintă, o dată la 6 luni, lista organizaţiilor necomerciale care practică activităţi legate de prevenirea şi combaterea fenomenului de trafic, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor traficului. Ministerul Justiţiei, în comun cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, indicate în prezentul articol, elaborează proiecte de acte normative pentru reglementarea relaţiilor din domeniul prevenirii, combaterii traficului de fiinţe umane şi acordării de protecţie şi asistenţă victimelor;
11) Biroul relaţii cu diaspora:
a) participă la elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
b) asigură instruirea membrilor diasporei în domeniul prevenirii și combaterii traficului de fiinţe umane;
c) colaborează cu membrii diasporei în vederea prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
d) asigură informarea membrilor diasporei cu privire la actele normative naţionale în domeniu.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, autorităţile administraţiei publice locale şi comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane participă la organizarea campaniilor informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizează şi difuzează, colaborînd activ cu mass-media, materiale publicitare privind riscurile la care pot fi expuse potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane.
(3) Autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul articol informează periodic Comitetul naţional despre acţiunile întreprinse în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, înaintînd propuneri de eficientizare a acestor activităţi.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale planifică anual resurse financiare pentru susţinerea serviciilor de protecţie şi asistenţă a victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane.
exclus/completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 11. Atribuţiile organelor de drept în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane
(1) Ministerul Afacerilor Interne şi instituţiile subordonate acestuia:
a) depistează şi combat infracţiunile de trafic de fiinţe umane şi cele conexe acestora;
b) gestionează şi analizează date privind traficul de fiinţe umane;
c) identifică victimele traficului de fiinţe umane, le acordă protecţia necesară şi/sau le referă serviciilor de protecţie şi asistenţă socială;
d) întreprind măsuri de prevenire a traficului de fiinţe umane.
(2) Ministerul Afacerilor Interne, prin organele sale specializate în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, desfăşoară activităţi operative de investigaţie, de urmărire penală, de cooperare internaţională, de identificare şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane, de analiză şi informaţie, stimulează crearea unor centre zonale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
(3) Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul unor alte ministere şi departamente, elaborează, administrează şi actualizează baza de date privind fenomenul traficului de fiinţe umane, cu respectarea confidenţialităţii datelor personale ale victimelor acestui trafic, în conformitate cu prevederile art.21.
(4) Ministerul Afacerilor Interne, în comun cu Procuratura Generală, efectuează studii în vederea depistării şi înlăturării cauzelor şi condiţiilor ce favorizează traficul de fiinţe umane şi publică semestrial în mass-media informaţii statistice şi rapoarte de analiză privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor lui.
(5) Procuratura, în limitele competenţei, desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane în conformitate cu legislaţia în vigoare, coordonează, conduce şi exercită urmărirea penală în cauze legate de acest trafic, reprezintă învinuirea, în numele statului, în instanţă de judecată, supraveghează respectarea drepturilor omului, inclusiv ale victimelor traficului, întreprinde alte măsuri necesare în domeniu. În cadrul Procuraturii Generale și al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, se creează o subdiviziune specializată în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.
(6) Serviciul de Informaţii şi Securitate şi organele lui teritoriale desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin intermediul depistării legăturilor organizaţiilor internaţionale şi ale grupurilor criminale organizate cu traficanţii de fiinţe umane, prin alte activităţi desfăşurate în limitele competenţei sale.
(7) Pe lîngă Procurorul General, se va crea un consiliu coordonator al organelor de drept cu atribuţii în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane . Componenţa nominală a consiliului coordonator, precum şi modul de desfăşurare a activităţii acestuia se aprobă de către Procurorul General.
(8) Organele de drept prezintă anual, nu mai tîrziu de 15 ianuarie, consiliului coordonator de pe lîngă Procurorul General rapoarte despre respectarea în ţară a legislaţiei privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, iar Procurorul General prezintă, pînă la 15 februarie, rapoartele respective Comitetului naţional.
completat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 12. Activitatea organizaţiilor necomerciale în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane
(1) Pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, pentru acordarea de protecţie şi asistenţă victimelor lui, pentru coordonarea activităţilor curente, organizaţiile internaţionale care au reprezentanţe în Republica Moldova şi cele necomerciale cu atribuţii în domeniu pot coopera cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele competente, în conformitate cu statutele şi regulamentele lor, şi pot organiza campanii informaţionale despre traficul de fiinţe umane şi riscurile la care sînt expuse victimele acestui trafic.
(2) Organizaţiile necomerciale pot crea centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.
(3) Organizaţiile necomerciale desfăşoară activităţi de identificare a victimelor traficului de fiinţe umane, le acordă protecţie şi asistenţă juridică şi de altă natură, întreprind alte acţiuni de prevenire şi combatere a unui astfel de trafic, în conformitate cu statutul lor.
Articolul 13. Prevederi speciale în domeniul transportului internaţional
Agenţiile şi structurile respective din domeniul transportului internaţional sînt obligate să verifice dacă toţi pasagerii posedă documentele necesare pentru a intra în statul de destinaţie.
Articolul 14. Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor
(1) Statul asigură pregătirea profesională şi instruirea lucrătorilor din organele de drept, organele migraţionale şi din alte autorităţi în materia prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.
(2) Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor se axează pe metodele prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, pe cele mai avansate procedee de exercitare a urmăririi penale în cauzele de trafic de fiinţe umane, inclusiv de copii, pe respectarea drepturilor şi intereselor victimelor traficului, pe cele mai performante forme de protecţie a acestora.
(3) Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor va cuprinde metode şi forme de colaborare a autorităţilor administraţiei publice cu reprezentanţele organizaţiilor internaţionale şi regionale în Republica Moldova, cu organizaţiile necomerciale, cu alte instituţii şi reprezentanţi ai societăţii civile, metode şi forme de cooperare şi colaborare a autorităţilor administraţiei publice, organizaţiilor şi instituţiilor din Republica Moldova cu autorităţile, organizaţiile şi instituţiile interesate ale altor state, cu organisme internaţionale şi regionale.
(4) Ministerul Economiei şi Infrastructurii le asigură specialiştilor din domeniul transportului aerian şi terestru naţional instruirea privind prevenirea traficului de fiinţe umane.
Capitolul III
PROTECŢIA ŞI ASISTENŢA VICTIMELOR ȘI A PREZUMATELOR VICTIME ALE TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
Articolul 15. Elementele Sistemului naţional de referire
pentru protecţia şi asistenţa victimelor
și a prezumatelor victime ale traficului
de fiinţe umane
Sistemul naţional de referire pentru protecția și asistența victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de ființe umane (în continuare – Sistemul național de referire) are la bază următoarele elemente:
a) unitatea naţională de coordonare a Sistemului naţional de referire;
b) echipele multidisciplinare teritoriale din cadrul Sistemului naţional de referire;
c) standardizarea procedurilor de cooperare interinstituţională în cadrul Sistemului naţional de referire.
Articolul 16. Identificarea victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane
(1) Identificarea victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane se realizează de către autorităţile/instituțiile publice competente, care au motive rezonabile să creadă că persoana este victimă sau prezumată victimă a traficului de ființe umane.
(2) Identificarea victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane se realizează în scopul acordării protecţiei şi asistenţei necesare.
(3) Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane se realizează în cadrul sau în afara procesului penal.
Articolul 17. Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane (în continuare – centre) sînt instituţiile care prestează servicii sociale, oferind condiţii civilizate de cazare şi de igienă personală, hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi protecţie, precum şi asistenţă pentru contactarea rudelor.
(2) Centrele pot fi create de:
a) autorităţile administraţiei publice centrale, la propunerea sau cu informarea Comitetului naţional;
b) autorităţile administraţiei publice locale, la propunerea sau cu informarea comisiei teritoriale specificate la art. 9;
c) organizaţiile internaţionale şi organizaţiile necomerciale, cu informarea Comitetului naţional;
d) autorităţile administraţiei publice în comun cu organizațiile necomerciale sau private, în baza unui acord de activitate comună.
(3) Centrele acordă cazare victimelor traficului de fiinţe umane la cererea lor personală, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
(4) Durata cazării prevăzute la alin.(3) și (5) poate fi prelungită:
a) la solicitarea medicului, pe perioada tratamentului, dar nu mai mult de 6 luni;
b) la solicitarea organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, pe perioada procesului penal, iar în cazul în care viaţa şi sănătatea victimei sînt ameninţate de un pericol real, durata cazării poate fi prelungită şi după finalizarea procesului penal, pe o durată considerată necesară pentru protecţia victimei, în baza unei sesizări din partea procurorului;
c) la cererea victimei traficului de fiinţe umane, cu indicarea motivaţiei argumentate, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
(5) Femeile gravide victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul de cazare în centru pentru o perioadă de pînă la un an.
(6) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrelor se aprobă de către fondatori, în baza regulamentului-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
(7) Cheltuielile ce ţin de activitatea centrelor sînt suportate din bugetul ale fondatorilor.
(8) Organizarea şi funcţionarea centrelor pot fi susţinute material şi financiar şi de către agenţi economici şi întreprinzători în condiţiile Legii cu privire la filantropie şi sponsorizare.
(9) Pentru asigurarea securităţii încăperilor în care sînt cazate victimele traficului de fiinţe umane, centrele vor beneficia de asistenţa gratuită a poliţiei.
Articolul 18. Integrarea profesională a victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Integrarea profesională a victimelor traficului de fiinţe umane se realizează cu suportul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(2) Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă acordă victimelor traficului de fiinţe umane cu prioritate servicii gratuite de mediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, precum şi de consultanţă şi asistenţă în iniţierea într-o activitate de întreprinzător.
(3) Victimele traficului de fiinţe umane sînt în drept să beneficieze de un curs de pregătire profesională, finanţat din mijloacele fondului de şomaj.
(4) Beneficiari ai serviciilor prevăzute la alin.(2) şi (3) sînt victimele traficului de fiinţe umane care au atins vîrsta de 16 ani.
completat/abrogat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 19. Repatrierea victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Republica Moldova contribuie la repatrierea şi primirea fără întîrzieri nejustificate, ţinînd cont de necesitatea asigurării securităţii lor, a victimelor traficului de fiinţe umane cetăţeni ai săi şi apatrizi care aveau dreptul de a locui permanent în Republica Moldova la momentul intrării pe teritoriul unui alt stat.
(2) La solicitarea unei ţări de destinaţie, autorităţile competente ale Republicii Moldova verifică, fără întîrzieri nejustificate, dacă victima traficului de fiinţe umane are cetăţenia Republicii Moldova sau avea dreptul de a locui permanent pe teritoriul ei în momentul intrării în ţara de destinaţie, despre care fapt comunică ţării solicitante, luînd concomitent măsuri de repatriere a victimei , ca urmare a efectuării analizei riscurilor.
(3) În scopul facilitării repatrierii victimei traficului de fiinţe umane care are cetăţenia Republicii Moldova sau care avea dreptul de a locui permanent în Republica Moldova la momentul intrării în ţara de destinaţie, dar care nu posedă documentele necesare, autorităţile competente ale Republicii Moldova, la solicitarea ţării de destinaţie, eliberează documentele de călătorie sau orice alt act necesar repatrierii.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică fără prejudicierea vreunui drept acordat victimei traficului de fiinţe umane prin orice lege a ţării de destinaţie.
(5) Regulamentul privind procedura de repatriere a victimelor traficului de fiinţe umane cetăţeni ai Republicii Moldova sau apatrizi care aveau dreptul de a locui permanent în Republica Moldova la momentul intrării în ţara de destinaţie se aprobă de Guvern.
completat/abrogat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 20. Protecţia şi asistenţa victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane
(1) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru reabilitare prin oferirea serviciilor medicale, psihologice, juridice, educaţionale şi sociale.
(2) Prezumata victimă a traficului de fiinţe umane se consideră vulnerabilă și are dreptul la protecţie şi asistenţă din partea autorităţilor administrației publice competente.
(3) Persoanele identificate drept victime ale traficului de fiinţe umane sînt asigurate cu asistenţă medicală în instituţiile medico-sanitare în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale.
(4) Victimelor traficului de ființe umane li se acordă o perioadă de reflecţie de 30 de zile. În această perioadă este interzisă punerea în executare a oricărui ordin de expulzare a acestor persoane.
(5) Acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa victimelor de a face declaraţii şi de a participa la procesul de urmărire a traficanţilor, nici de domiciliul sau reşedinţa temporară a victimei.
(6) Autorităţile administraţiei publice competente sînt obligate să informeze victimele și prezumatele victime ale traficului de fiinţe umane despre drepturile lor, despre autorităţile, organizaţiile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie și asistență a victimelor traficului.
(7) Victimelor și prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane li se acordă protecţie şi asistenţă din partea echipelor multidisciplinare teritoriale, a comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi autorităţilor administraţiei publice, în limitele competenţelor acestora şi în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
Articolul 21. Confidenţialitatea vieţii private a victimei traficului de fiinţe umane
(1) Viaţa privată şi identitatea victimei traficului de fiinţe umane sînt protejate. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victima traficului de fiinţe umane se efectuează cu respectarea regulilor speciale de confidenţialitate, în scopul exercitării justiţiei şi protecţiei victimei doar în perioada procesului penal.
(2) Este interzisă divulgarea informaţiilor despre viaţa privată şi identitatea victimei traficului de fiinţe umane şi despre condiţiile în care a fost traficată.
(3) Este interzisă divulgarea informaţiilor despre măsurile de protecţie a martorilor şi a victimelor traficului de fiinţe umane, despre persoanele care acordă astfel de protecţie, precum şi despre persoanele care acordă ajutor în combaterea traficului de fiinţe umane.
(4) Respectarea confidenţialităţii informaţiei prevăzute la alin.(1)–(3) este o obligaţie a tuturor persoanelor, inclusiv a celor implicate în activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor, din organele de drept, instanţele judecătoreşti, din centrele prevăzute la art.17, precum şi a asistenţilor sociali.
(5) În cazul în care viaţa şi sănătatea victimei traficului de fiinţe umane sînt ameninţate de un pericol real, acesteia i se asigură, la solicitarea sa, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, la demersul procurorului, al organului de urmărire penală, posibilitatea de a-şi schimba numele, prenumele, data şi locul naşterii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(6) Divulgarea informaţiilor despre măsurile de siguranţă şi a datelor confidenţiale despre victimele traficului de fiinţe umane, precum şi divulgarea informaţiilor despre urmărirea penală şi măsurile de asigurare a securităţii aplicate faţă de participanţii la procesul penal se pedepsesc în conformitate cu legislaţia penală şi cea contravenţională.
Articolul 22. Atribuţiile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare ale Republicii Moldova în acordarea de protecţie şi asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova au următoarele atribuţii:
a) acordă protecţie şi asistenţă cetăţenilor Republicii Moldova identificaţi drept victime ale traficului de fiinţe umane, contribuie la repatrierea acestora în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ale legislaţiei ţării de reşedinţă, precum şi în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova;
b) eliberează cu titlu gratuit, în termene restrînse, în comun cu structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice, documente sau orice alte acte necesare repatrierii în Republica Moldova a cetăţenilor Republicii Moldova care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane, în cazul lipsei actelor de identitate;
c) difuzează către cei interesaţi materiale informative privind drepturile victimelor traficului de fiinţe umane potrivit legislaţiei Republicii Moldova şi legislaţiei statului de reşedinţă;
d) asigură autorităţile administraţiei publice şi organele judiciare ale statului de reşedinţă sau din ţările unde au misiuni acreditate cu informaţii despre legislaţia Republicii Moldova în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, privind drepturile victimelor, protecţia şi asistenţa acestora, inclusiv adresele centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.
(2) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare vor desemna un diplomat din cadrul lor ca responsabil de aplicarea procedurii de repatriere a cetăţenilor moldoveni victime ale traficului de fiinţe umane, de protecţia şi asistenţa acestora pe durata şederii lor în ţara de tranzit sau destinaţie, precum şi de cooperarea în acest domeniu cu autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile din Republica Moldova.
completat/abrogat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 23. Garanţiile de stat acordate victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală aplică în privinţa victimelor traficului de fiinţe umane măsurile de asigurare a securităţii fizice şi a drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Victimele traficului de fiinţe umane au dreptul la reparaţia prejudiciului în condiţiile legii.
Articolul 24. Protecţia şi asistenţa străinelor victime ale traficului de fiinţe umane
(1) Republica Moldova acordă protecţie şi asistenţă străinelor victime ale traficului de fiinţe umane la repatrierea benevolă a acestora în ţara de origine, în regim de urgenţă, şi asigură transportarea în deplină securitate a acestora pînă la frontiera de stat a Republicii Moldova, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel. Victima traficului de fiinţe umane nu poate fi repatriată sau expulzată în ţara de origine sau într-un stat terţ dacă, în urma aprecierii riscului şi securităţii, s-au constatat motive de a presupune că securitatea ei sau a familiei sale este în pericol.
(2) Pentru a asigura protecţie şi asistenţă străinelor victime ale traficului de fiinţe umane, aceştia pot fi trimişi în centrele menţionate la art.17.
(3) Străinii victime ale traficului de fiinţe umane, specificaţi la alin.(1) şi (2), vor fi informaţi, într-o limbă pe care o înţeleg, despre procedurile judiciare şi administrative aplicate în Republica Moldova şi în ţările de reşedinţă.
(4) Străinii victime ale traficului de fiinţe umane specificaţi la alin.(1) pot beneficia de o perioadă de reflecţie de 30 de zile, de conciliere psihică şi psihologică, precum şi de asistenţă medicală şi socială. De asemenea, ei pot beneficia de asistenţă juridică gratuită pentru a-şi realiza drepturile la toate etapele procesului penal şi a susţine cererile şi acţiunile civile faţă de persoanele care au săvîrşit infracţiuni legate de traficul de fiinţe umane prevăzute de Codul penal. În această perioadă, este interzisă punerea în executare a oricărui ordin de expulzare emis împotriva acestor victime.
(5) În cazul în care străinii victime ale traficului de fiinţe umane nu dispun de acte de identitate din cauza pierderii, sustragerii sau distrugerii lor, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene le acordă, la solicitarea statului străin, asistenţă în primirea unor asemenea acte sau a unor permise, necesare întoarcerii în ţara de reşedinţă.
(6) În cazul în care străinii victime ale traficului de fiinţe umane, datorită statutului de victimă, sînt amplasaţi în centrele menţionate la art.17 sau în cazul în care aceştia participă la procesul penal împotriva traficantului, indiferent de amplasarea lor în aceste centre, ei vor beneficia de permise de şedere provizorii, eliberate în mod gratuit, care pot fi prelungite în caz de necesitate.
Capitolul IV
REGLEMENTĂRI SPECIALE PRIVIND TRAFICUL DE COPII
Articolul 25. Prevenirea şi combaterea traficului de copii
(1) Prevenirea şi combaterea traficului de copii, protecţia şi asistenţa copilului victimă a traficului de fiinţe umane constituie în Republica Moldova o preocupare politică, socială şi economică de ordin primordial.
(2) Activitatea autorităţilor administraţiei publice şi necomerciale cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane se va axa pe interesul superior al copilului.
(3) Autorităţile administraţiei publice, instituţiile de asistenţă socială, de ocrotire a sănătăţii şi de educaţie, precum şi organizaţiile necomerciale, alte instituţii şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor contacta neîntîrziat organele de drept în cazul în care se cunoaşte ori se suspectează că un copil este exploatat sau traficat ori este expus riscului de a fi exploatat sau traficat.
Articolul 26. Principiile speciale de combatere a traficului de copii
Pe lîngă principiile de bază, specificate la art.4, în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de copii, de protecţie şi asistenţă a copiilor victime ale acestui trafic se va ţine cont de următoarele principii speciale:
a) respectarea strictă a drepturilor copilului, stipulate în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi în Legea Republicii Moldova cu privire la drepturile copilului;
b) luarea de măsuri speciale de protecţie şi de asistenţă copilului victimă a traficului de fiinţe umane;
c) respectarea opiniei copilului victimă a traficului de fiinţe umane cu vîrsta mai mare de 10 ani în toate acţiunile care îl afectează, ţinîndu-se cont de vîrsta, gradul de maturitate şi interesul lui superior;
d) informarea copilului victimă a traficului de fiinţe umane despre situaţia şi drepturile lui, despre măsurile de protecţie şi de asistenţă, despre serviciile disponibile, despre procedura de repatriere şi procesul de reunificare a familiei;
e) asigurarea nedivulgării în nici un caz a identităţii şi a detaliilor care permit identificarea copilului victimă a traficului de fiinţe umane.
completat/abrogat prin LP32 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.249
Articolul 27. Prezumţia de vîrstă
În cazul în care nu se cunoaşte vîrsta victimei traficului de fiinţe umane, dar există motive a se considera că victima nu a atins vîrsta de 18 ani, se prezumă că victima este copil şi, pînă la constatarea exactă a vîrstei, ea va fi tratată drept copil, aplicîndu-i-se toate măsurile speciale de protecţie prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.
Articolul 28. Repatrierea copilului victimă a traficului de fiinţe umane
(1) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane va fi repatriat în ţara sa de origine dacă, anterior repatrierii, un părinte, o altă rudă sau un tutore au dat consimţămîntul să primească în îngrijire copilul ori dacă o agenţie guvernamentală, o agenţie de protecţie a copiilor din ţara de origine şi-au dat consimţămîntul şi sînt în stare să-şi asume responsabilitatea pentru copil şi să-i acorde protecţie şi asistenţă adecvată.
(2) Calitatea procesuală de victimă a traficului de ființe umane nu suspendă procesul de reunificare a familiei ori repatrierea copilului victimă în ţara de origine dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
(3) În situaţia în care repatrierea copilului în ţara de origine ori integrarea în ţara de destinaţie nu sînt posibile, ori cînd aceste soluţii nu sînt în interesul superior al copilului, autorităţile ambelor ţări, în baza unor tratate internaţionale, vor asigura transferul copilului victimă într-o ţară terţă, obţinînd acordul acesteia din urmă.
(4) Opinia copilului victimă a traficului de fiinţe umane cu vîrsta mai mare de 10 ani se va lua în considerare la adoptarea deciziei de repatriere sau de transfer într-o ţară terţă.
(5) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane nu poate fi repatriat în ţara sa de origine ori transferat într-o ţară terţă dacă, în urma evaluării riscurilor şi a securităţii, se stabilesc motive de a considera că siguranţa copilului sau cea a familiei lui este în pericol.
(6) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane care este străin are dreptul la o viză temporară, care îi garantează dreptul de şedere legală pe teritoriul Republicii Moldova pînă la momentul găsirii unei soluţii durabile privind întoarcerea lui în ţara de origine.
Articolul 29. Acordarea de protecţie şi asistenţă copiilor victime ale traficului de fiinţe umane
(1) Statul asigură protecţie şi asistenţă copiilor sau prezumate victime victime ale traficului de fiinţe umane din momentul în care apar temeiuri de a crede că ei sînt în risc de a fi victime ale traficului, pînă la identificarea, integrarea şi recuperarea lor deplină, independent de cooperarea acestora cu autorităţile, conform art.20 alin.(4).
(2) După identificare ca victimă a traficului de fiinţe umane, copilul este transmis de urgenţă sub supravegherea serviciilor competente de protecţie, asistenţă şi reabilitare a copiilor.
(3) Comitetul național, autoritățile administrației publice, inclusiv organele de drept, comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de ființe umane, echipele multidisciplinare teritoriale, centrele, organizațiile necomerciale și alte organizații competente, în cazul în care dispun de informații despre un copil victimă sau prezumată victimă a traficului de ființe umane, sînt obligate să informeze imediat autoritatea tutelară teritorială pentru a se asigura protecția drepturilor copilului.
(4) Dacă copilul victimă a traficului de fiinţe umane este lipsit de îngrijire părintească, autoritatea tutelară va numi în condiţiile legii, un tutore, care va asigura ca toate deciziile luate să fie în interesul copilului, va face declaraţii în numele lui, va participa împreună cu el la toate acţiunile procesual-penale şi judiciare, pînă la găsirea unei soluţii conforme interesului superior al copilului.
(5) Copilului identificat drept victimă a traficului de fiinţe umane i se acordă o perioadă de reflecţie de 30 de zile pentru a decide personal sau prin reprezentantul său legal ori tutore dacă va face declaraţie împotriva traficantului.
(6) În cazul cazării copiilor victime ale traficului de fiinţe umane în centre, aceştia trebuie să fie amplasaţi separat de adulţi.
(7) Copiii victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul de cazare în centru pe o perioadă de pînă la 12 luni sau pe durata procesului judiciar.
(8) Toate agenţiile şi instituţiile a căror activitate vizează copiii victime ale traficului de fiinţe umane vor stabili practici şi programe speciale de identificare, referire, protecţie şi asistenţă a acestora, respectînd confidenţialitatea informaţiei personale şi statutului de victimă al copilului.
(9) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane li se asigură dreptul de a frecventa instituţiile de învăţămînt de stat în condiţiile legislației din domeniul educației.
(10) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane care au rămas fără îngrijirea părinţilor sau care nu cunosc locul unde se află părinţii li se asigură posibilitatea căutării urgente a familiei ori li se instituie tutela sau curatela în condiţiile legii.
(11) Copiii victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul la protecţie şi asistenţă pe termen lung, pînă la reabilitarea deplină. Copiii rămași fără ocrotire părintească au dreptul la măsuri de protecție sub forma tutelei și curatelei sau la servicii de plasament, în condiţiile legii.