Articolul 2. Sfera de aplicare a prezentei legi
(1) Prezenta lege se extinde asupra patrimoniului cultural imaterial.
(2) Prezenta lege nu poate fi folosită, în întregime sau în parte, de nici o persoană fizică sau juridică pentru a obţine dreptul de proprietate sau dreptul de autor asupra unui element al patrimoniului cultural imaterial prin intermediul actelor normative ce reglementează proprietatea intelectuală sau dreptul de autor.
(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică artiştilor profesionişti şi nici grupurilor sau persoanelor care activează în domeniul industriilor culturale.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
a) patrimoniu cultural imaterial – totalitate a elementelor creaţiei tradiţionale autentice, valoroase din perspectivă istorică şi culturală, transmise din generaţie în generaţie, exprimate în forme literare, muzicale, coregrafice sau teatrale, precum şi ansamblu de practici, reprezentări, expresii, cunoştinţe şi abilităţi, împreună cu instrumente, obiecte, artefacte, vestimentaţie specifică, accesorii şi spaţii culturale asociate acestora, pe care comunităţi, grupuri şi, după caz, persoane le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural;
b) Purtător al Tezaurului Uman Viu – titlu onorific, conferit unui creator, unui grup familial sau unui colectiv, recunoscut de către comunitatea purtătorilor de cultură şi de cea ştiinţifică drept creator, purtător şi transmiţător de elemente ale patrimoniului cultural imaterial în formă şi cu mijloace tradiţionale neschimbate;
c) Registru naţional al patrimoniului cultural imaterial – principal instrument de inventariere de stat a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul Republicii Moldova;
d) Catalog naţional al arhivelor cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial – complex de instrumente de evidenţă a înregistrărilor ce ţin de domeniul patrimoniului cultural imaterial, executate pe suport de hîrtie, pe suport electronic, pe bandă magnetică/TV sau pe alte materiale, păstrate în instituţii publice;
e) protejare – sistem de măsuri juridice, administrative, financiare, tehnice şi ştiinţifice de identificare, documentare, cercetare, de conservare, transmitere, promovare, revitalizare şi de punere în valoare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;
f) salvgardare – aplicare a măsurilor operative şi a măsurilor de durată care asigură revitalizarea şi viabilitatea elementelor de patrimoniu cultural imaterial ameninţate de pericolul dispariţiei;
g) clasare a elementelor patrimoniului cultural imaterial – procedură de stabilire a categoriei elementelor patrimoniului cultural imaterial şi de înscriere a acestora în Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial;
h) dosar de patrimoniu – complex de documente obligatorii despre fiecare element de patrimoniu, necesare pentru înscrierea elementelor în Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii sau în Lista de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial.
Articolul 4. Caracteristicile patrimoniului cultural imaterial
Principalele caracteristici ale patrimoniului cultural imaterial sînt:
a) caracter anonim al originii creaţiei, la a cărei promovare şi perfecţionare societăţile contribuie continuu în bază de modele tradiţionale;
b) transmitere cu precădere pe cale orală, neformală, în virtutea tradiţiei;
c) delimitare după următoarele criterii: teritoriu, etnie, religie, vîrstă, sex şi socioprofesie;
d) percepţie a elementelor ca fiind foarte importante şi intrinsec legate de grupurile şi/sau de comunităţile în care au fost create, păstrate şi transmise;
e) realizare, interpretare, reactualizare şi/ori creare a elementelor sale în interiorul grupului şi/sau al comunităţii, cu respectarea formelor, modelelor, conţinuturilor şi tehnicilor tradiţionale.
Articolul 5. Domeniile de manifestare a patrimoniului cultural imaterial
Patrimoniul cultural imaterial se manifestă în următoarele domenii:
a) tradiţii şi expresii orale, incluzînd limba ca vector principal al expresiei culturale, precum sînt: povestea, legenda, snoava, creaţia poetică lirică rituală şi nonrituală, urătura, oraţia, descîntecul, ghicitoarea, proverbul, zicătoarea etc.;
b) tradiţii şi expresii ale artei sau ale practicii muzicale precum sînt: melodia vocală, melodia instrumentală, melodia de joc şi altele; creaţia exprimată în forme sincretice verbal-muzicale: colindul, balada, doina, poemul muzical, cîntecul de leagăn, bocetul, cîntecul ritual nupţial şi cîntecul ritual funebru, romanţa populară, cîntecul popular religios, cîntecele din cadrul obiceiurilor calendaristice, cîntecul cu acompaniament instrumental, cîntecul fără acompaniament instrumental, strigătura, incantaţia etc.;
c) tradiţii şi expresii ale artei sau ale practicii coregrafice precum sînt dansurile, spaţiile pentru dans;
d) practici sociale de reprezentaţie, rituri, obiceiuri, ceremonii şi evenimente festive, arte ale spectacolului, avînd ca mijloc de expresie limbajul sincretic: verbal, muzical, dramatic, coregrafic, obiectual, inclusiv jocuri de copii, jocuri de maturi şi jocuri sportive tradiţionale;
e) cunoştinţe şi practici despre om, calendar, despre semne ale vremii, despre viaţă a plantelor şi animalelor, despre cosmos;
f) obiecte, instrumente muzicale, unelte şi instalaţii folosite la crearea, reproducerea, interpretarea, transmiterea şi punerea în valoare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;
g) tehnici şi cunoştinţe de preparare a alimentelor, a băuturilor, a unor substanţe chimice de confecţionare a materialelor de construcţie şi a textilelor, de preparare a altor materiale utilizate în meşteşugurile tradiţionale;
h) instituţii culturale tradiţionale precum sînt: sfatul oamenilor buni şi bătrîni, ceata flăcăilor, hora, şezătoarea, claca etc.;
i) suporturi materiale pe care au fost imprimate şi transmise de-a lungul istoriei elementele patrimoniului cultural imaterial.
Articolul 6. Drepturile în domeniul patrimoniului cultural imaterial
(1) Toţi cetăţenii au dreptul de folosinţă şi de acces la patrimoniul cultural imaterial.
(2) Comunităţile, grupurile, inclusiv persoanele purtătoare de patrimoniu cultural imaterial, au dreptul:
a) să-şi afirme identitatea culturală prin practicarea elementelor patrimoniului cultural imaterial;
b) să participe, în condiţiile prezentei legi, la inventarierea, la protejarea şi la promovarea elementelor patrimoniului cultural imaterial;
c) să aplice normele cutumiare în relaţiile lor cu cei interesaţi de cercetarea, de conservarea, de promovarea şi de transmiterea elementelor patrimoniului cultural imaterial;
d) să elaboreze şi să utilizeze simboluri şi mărci ale patrimoniului local, înregistrate conform legislaţiei, pentru a contribui la sporirea vizibilităţii lui în societate.
(3) Instituţiile de cultură, cele de cercetare şi cele de educaţie cu atribuţii în domeniu au dreptul:
a) să efectueze inventarieri, documentări, cercetări în comunităţi prin folosirea metodelor şi echipamentelor tradiţionale şi moderne, cu respectarea codului deontologic;
b) să organizeze, în condiţiile stabilite de legislaţie, arhive, baze de date, colecţii de obiecte în domeniu;
c) să participe la acţiuni de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial aflate în pericol de dispariţie;
d) să asigure continuitatea domeniului.