de inadmisibilitate a sesizării nr. 77g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 74/1 alin. (1) și (4) din Codul contravențional al Republicii Moldova (privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate)
Trimiteri: 76 legate · 7 nerezolvate · 31 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (7)
- partea specială Trimitere recunoscută, fără legătură
- articolului 16 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- alin. (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- alin. (3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- alin. (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- alin. (6) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (31)
- art.69 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.78 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 85 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 87 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.88 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.89 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.91 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.104 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 105 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 203 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.204 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- (2) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- (3) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.228–245 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 336 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 342 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 352–357 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 363 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 365 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.366 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.367 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 368 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 370 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.372 alin.(2) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- Alin.(5) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.16 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- alin.(6) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- Alin.(2) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.35 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- Alin.(4) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.35 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dna Victoria IFTODI,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 5 iunie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) și (4) ale articolului 74/1 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Iurii Briceag, parte în dosarul nr. 4-381/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 iunie 2017 de către judecătorul Silvia Gîrbu din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 21 iulie 2016, în cadrul examinării unei plângeri, Iurii Briceag, șeful Inspectoratului de Poliție Cahul a solicitat de la directorul instituției medico-sanitare publice Centrul de Sănătate Cahul informații despre starea de sănătate a unei persoane. La 9 august 2016, invocându-se inter alia informația prezentată de Centrul de Sănătate Cahul, a fost încetată examinarea plângerii în cauză.
4. La 16 septembrie 2016, Direcția de Inspectare a Efectivului a Inspectoratului General de Poliție a sesizat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal asupra faptului că angajații din cadrul Inspectoratului de Poliție Cahul au solicitat neîntemeiat de la Centrul de Sănătate Cahul informații despre starea de sănătate a unei persoane.
5. Prin decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 237 din 27 octombrie 2016 a fost constatat faptul că prin solicitarea informației despre starea de sănătate a unei persoane Inspectoratul de Poliție Cahul a încălcat Legea cu privire la protecția datelor cu caracter personal. Totodată, prin aceeași decizie a fost dispusă încetarea imediată a prelucrării datelor, distrugerea datelor obținute, informarea terților etc.
6. La 23 februarie 2017, agentul constatator din cadrul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a întocmit în privința lui Iurii Briceag un proces-verbal cu privire la săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 74/1 alineatele (1) și (4) din Codul contravențional. Cauza contravențională a fost remisă spre examinare Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
7. La 18 mai 2017, prin intermediul cancelariei judecătoriei, Iurii Briceag a depus o cerere, prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) și (4) ale articolului 74/1 din Codul contravențional.
8. Prin încheierea din 29 mai 2017, instanța de judecată a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare.
B. Legislația pertinentă
9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 1 Statul Republica Moldova
„[…]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.”
Articolul 20 Accesul liber la justiție
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”
10. Prevederile relevante ale Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (republicat în M.O., 2017, nr.78-84, art.100) sunt următoarele:
Articolul 16 Răspunderea contravenţională a persoanei fizice
„(1) Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul săvârşirii contravenţiei, are împlinită vârsta de 18 ani.
(2) Persoana fizică cu vârsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art.69 alin.(1), art.78, 85, 87, art.88 alin.(1), art.89, art.91 alin.(1), art.104, 105, 203, art.204 alin.(1), (2) şi (3), art.228–245, 336, 342, 352–357, 363, 365, art.366 alin.(1), art.367, 368, 370, art.372 alin.(2).
(3) În cazul minorului care a săvârșit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială a cărţii întâi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrângere cu caracter educativ conform art.104 din Codul penal.
(4) Pentru săvârşirea contravenţiilor în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, militarii răspund contravenţional conform dispoziţiilor generale.
[Alin.(5) art.16 abrogat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]
(6) Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, într-o autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:
a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;
b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.
(7) În lipsa condiţiilor enunţate la alin.(6), persoana cu funcţie de răspundere vinovată de săvârşirea unei contravenţii răspunde conform dispoziţiilor generale.”
Articolul 32 Sancţiunea contravenţională
„(1) Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârșit o contravenţie.
(2) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:
[…]
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
[…]
(3) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.”
Articolul 35 Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii
„(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
[Alin.(2) art.35 abrogat prin Legea nr.208 din 17.11.2016, în vigoare 16.03.2017]
(3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinând cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.
[Alin.(4) art.35 abrogat prin Legea nr.208 din 17.11.2016, în vigoare 16.03.2017]”
Articolul 74/1 Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal [în redacția anterioară Legii nr. 208 din 17 noiembrie 2016]
„(1) Nerespectarea cerințelor fată de asigurarea securității datelor cu caracter personal la prelucrarea lor în cadrul sistemelor informaționale de date cu caracter personal
se sancționează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 200 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
[…]
(4) Încălcarea regulilor de stocare și utilizare a datelor cu caracter personal
se sancționează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 200 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
[...]”
Articolul 74/1 Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal [în redacția actuală]
„(1) Nerespectarea cerinţelor faţă de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea lor în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal
se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 90 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
[...]
(4) Încălcarea regulilor de stocare şi utilizare a datelor cu caracter personal
se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 90 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.
[...]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a susținut că sancțiunea contravențională „privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate”, prevăzută de art. 74/1 alin. (1) și (4) din Codul contravențional, nu poate fi aplicată persoanei cu funcție de răspundere, deoarece art. 35 alin. (1) din Codul contravențional stabilește că această sancțiune poate fi aplicată doar persoanei fizice.
12. În acest context, autorul excepției menționează că prin includerea persoanei cu funcție de răspundere în calitate de subiect al contravenției menționate legiuitorul urma să introducă sancțiunea „privarea de dreptul de a deține anumite funcții”. Prin urmare, autorul consideră că prin aplicarea sancțiunii „privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate” în privința persoanei cu funcție de răspundere instanțele de judecată aplică prin analogie legea contravențională, contrar dispozițiilor articolelor 1 alin. (3), 20 și 54 alin. (4) din Constituție.
B. Aprecierea Curţii
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.
15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Iurii Briceag, parte în dosarul nr. 4-381/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
17. Curtea observă că autorul excepției solicită controlul constituţionalităţii textului „cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) și (4) ale articolului 74/1 din Codul contravențional, invocând încălcarea articolelor 1 alin. (3), 20 și 54 alin.(4) din Constituție.
18. Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituție comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate, iar prevederile articolului 54 din Constituție nu au o semnificație autonomă și urmează a fi aplicate în combinație cu normele constituționale care garantează un drept fundamental.
19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile legale contestate nu pot fi aplicate în privința persoanei cu funcție de răspundere.
20. În acest context, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 35 din Codul contravențional, privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate.
21. Astfel, Curtea relevă că dispozițiile articolului 16 din același cod, sub denumirea marginală „Răspunderea contravențională a persoanei fizice”, încorporează în noțiunea de persoană fizică atât persoana fizică care a împlinit vârsta de 18 ani [alin. (1)], persoana fizică cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani [alin. (2)], minorii [alin. (3)], militarii [alin. (4)], cât și persoana cu funcție de răspundere [alin. (6)].
22. În același timp, Curtea constată că din prevederile tezei a doua a art. 35 din Codul contravențional reiese că sancțiunea sub forma privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în două cazuri:
„1) în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenţiei, sau
2) în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.”
23. Așadar, Curtea menționează că, deși sancțiunea contravențională privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate se aplică persoanei, totuși legiuitorul nu a ținut să limiteze aplicarea acesteia în funcție de subiectul contravenției, ci din contra, sfera de aplicare a acestei sancțiuni depinde strict de raportarea faptei contravenționale la cele două cazuri menționate supra la art. 35 din Codul contravențional.
24. Astfel, Curtea reține că aplicarea sancțiunii contravenționale sub forma privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate este condiționată de constatarea situațiilor menționate prin raportare la specificul contravenției imputate persoanei, iar aceste chestiuni urmează a fi apreciate de către instanța de judecată, care este singura autoritate competentă în cadrul procesului contravențional să judece cauzele contravenţionale, în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea acestei sancțiuni [art. 396 alin. (1) pct. 1) lit. c) din Codul contravențional].
25. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 20 din Constituţie, care garantează oricărei persoane dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravin dreptului la un proces echitabil.
26. În lumina celor expuse, Curtea menționează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) și (4) ale articolului 74/1 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Iurii Briceag, parte în dosarul nr. 4-381/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 62. Chişinău, 27 iunie 2017.