2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.
4. Sancțiunea pentru neplata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în termenul stabilit de legislaţie, aplicată plătitorilor primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, prevăzuți de Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, este stabilită la alin. (2) al art. 266 din Codul contravențional.
Articolul 5 Principiile de organizare a asigurării obligatorii de asistenţă medicală
„(1) Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se organizează şi funcţionează având la bază următoarele principii:
[…]
c) principiul solidarităţii, potrivit căruia plătitorii primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achită contribuţiile respective în funcţie de venit, iar persoanele asigurate beneficiază de asistenţă medicală în funcţie de necesităţi;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, iar drepturile de asigurări medicale se exercită corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, potrivit căruia fondurile de asigurări medicale se constituie pe baza primelor de asigurare achitate de către plătitorii stabiliţi de legislaţie;
[…]
(3) Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a persoanelor neangajate enumerate la art.4 alin.(4) se realizează din contul bugetului de stat.
(4) În cazul persoanelor neasigurate, cheltuielile pentru asistenţa medicală urgentă prespitalicească, pentru asistenţa medicală primară, precum şi pentru asistenţa medicală specializată de ambulatoriu şi spitalicească în cazul maladiilor social-condiţionate cu impact major asupra sănătăţii publice, se acoperă din contul mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, conform listei stabilite de Ministerul Sănătăţii.”
9. Prevederile relevante ale Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr.18-19, art.57) sunt următoarele:
„Anexa nr.2
Categoriile de plătitori ai primelor de asigurare
obligatorie de asistenţă medical în sumă fixă,
care se asigură în mod individual
[…]
3. Alţi cetăţeni ai Republicii Moldova care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din nici una din categoriile enumerate şi nu sunt asigurate de Guvern, conform art.4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, care fac dovada aflării în Republica Moldova pentru cel puţin 183 de zile (pe parcursul anului bugetar).
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor sesizării
10. Autorii sesizării susțin că prin stabilirea unei amenzi, care are caracter penal, categoriilor de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, prevăzuți la pct.3 din Anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, și anume cetăţenii Republicii Moldova care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din nici una din categoriile asigurate de Guvern, care fac dovada aflării în Republica Moldova pentru cel puţin 183 de zile (pe parcursul anului bugetar), se aduce atingere dispozițiilor articolelor 21, 23, 26, 36, 46, 47 și 54 din Constituţie.
11. În viziunea autorilor sesizării, la aplicarea amenzii nu se ține cont de situația economică a celor vizați.
12. De asemenea, autorii consideră că aplicarea sancțiunii nu stimulează sub nici o formă persoanele să se asigure, dimpotrivă, bulversează situaţia financiară a acestora.
B. Aprecierea Curţii
13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.
14. În conformitate cu articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituționalității legilor, în speță, a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.
15. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
16. Curtea menţionează că, potrivit normelor constituționale, prerogativa Curții este de a stabili corelația dintre normele contestate și textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
17. Curtea reține că obiectul sesizării îl constituie dispozițiile art. 266 alin. (2) din Codul contravenţional, care prevăd amendă pentru neachitarea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
18. Autorii sesizării consideră că prin aplicarea prevederilor contestate se încalcă articolele 21, 23, 26, 36, 46, 47 și 54 din Constituție.
19. Curtea constată că, deşi autorii au invocat încălcarea articolelor 21, 23, 26, 36, 47 și 54 din Constituție, de facto susțin că prin dispozițiile legale criticate se încalcă dreptul de proprietate al persoanelor neangajate, care sunt sancționate în cazul neachitării primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
20. În context, Curtea relevă că, potrivit art.72 alin.(3) lit. n) din Constituţie, de competenţa Parlamentului ţine reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.
21. Totodată, Curtea menționează că, potrivit Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, la baza sistemului asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală stă principiul obligativităţii, potrivit căruia cetățenii au obligaţia de a participa la acest sistem cu o contribuţie, iar datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, de a asigura un minim gratuit de asistenţă medicală pentru populaţie.
22. De asemenea, Curtea reține că obligaţia de a participa la fondul asigurărilor de sănătate rezultă și din prevederile art.58 Constituţie, potrivit căreia cetăţenii contribuie prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice.
23. Astfel, având în vedere obligația cetățenilor de a participa la sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, Curtea relevă că Parlamentul, în exercitarea atribuțiilor statuate de art.72 alin.(3) lit. n) din Constituţie, a instituit răspunderea în cazul neexecutării obligației prevăzute de lege.
24. În ceea ce privește alegațiile autorilor sesizării referitor la faptul că prin aplicarea prevederilor Codului contravențional se încalcă dreptul de proprietate al persoanelor neangajate, care sunt obligate să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, Curtea reamintește jurisprudența sa anterioară, și anume Hotărârea nr. 18 din 19 iunie 2015, prin care a menționat:
„74. […] Curtea constată că nu poate fi reţinut argumentul autorilor sesizării, precum că prin obligarea persoanelor neangajate de a achita primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se încalcă dreptul de proprietate al acestora, prevăzut de art. 46 din Constituţie.
75. Curtea constată că protecţia dreptului de proprietate nu poate fi invocată pentru a refuza îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art.58 din Constituţie.
76. Astfel, în virtutea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în contradicţie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca un drept subiectiv garantat.”
25. Prin urmare, având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea este neîntemeiată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaților în Parlament Vladimir Odnostalco și Grigore Novac pentru controlul constituţionalităţii articolului 266 alineatul (2) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 68. Chişinău, 27 iunie 2017.