de inadmisibilitate a sesizării nr. 94g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 395 alineatul (1) punctul 5) din Codul de procedură penală (aplicarea măsurii preventive în cazul sentinței de condamnare)

DECIZIE nr. 72 din 27.07.2017 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 09.02.2018
pe legis.md
Trimiteri: 49 legate · 12 nerezolvateMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (12)
  • art.46 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (5) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • articolul 25 alin.(4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolul 25 alin.(4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • capitolul III Trimitere recunoscută, fără legătură
  • secțiunea a 4-a Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • Articolul 395 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolului 5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • lit. a) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • articolului 5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • lit. a) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 5 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat

RMO68 din 02.03.18, MO68-76/02.03.18 pag.34

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dna Victoria IFTODI,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 3 iulie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 395 alineatul (1) punctul 5) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Radu Dumneanu, în dosarul nr.1-358/15, aflat pe rolul Judecătoriei Soroca (sediul central).

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 3 iulie 2017 de către completul de judecată (Marcel Soficiuc, Ghenadie Mîra și Petru Cocitov) din cadrul Judecătoriei Soroca (sediul central), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
A. Circumstanţele litigiului principal

3. În procedura Judecătoriei Soroca (sediul central) se află spre examinare cauza penală de învinuire a lui Ion Leșan de comiterea infracţiunii prevăzute la art.46[Grupul criminal organizat], 186 alin. (5) [Furtul] din Codul penal.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 28 iunie 2017, avocatul Radu Dumneanu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 395 alineatul (1) punctul 5) din Codul de procedură penală.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 25 Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

„[…]

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.
[…]”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 395 Dispozitivul sentinţei de condamnare

„(1) În dispozitivul sentinţei de condamnare trebuie să fie arătate:
[...]

5) dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului până când sentinţa va deveni definitivă;
[...]”

8. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 5 Dreptul la libertate şi la siguranţă

„1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a. dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat, în esenţă, că dispozițiile articolului 395 alin. (1) pct. 5) din Codul de procedură penală, care stabilesc că „în dispozitivul sentinţei de condamnare trebuie să fie arătate dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului până când sentinţa va deveni definitivă”, permit instanţei de fond la adoptarea sentinţei de condamnare, care nu este definitivă şi nici executorie, să dispună aplicarea unei măsuri preventive, de regulă, arestul, pe un termen nedeterminat, contrar termenului constituțional de 30 de zile stabilit la articolul 25 alin.(4).

10. Totodată, dispozițiile legale criticate nu obligă instanța de judecată să-și motiveze decizia atunci când dispune luarea sub arest a persoanei condamnate din sala de judecată, care de altfel nici nu poate fi contestată separat de fondul cauzei.

11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederea contestată contravine dispozițiilor articolului 25 alin. (4) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Radu Dumneanu în dosarul nr.1-358/15, pendinte la Judecătoria Soroca (sediul central), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 395 alin. (1) pct. 5) din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: ,,În dispozitivul sentinţei de condamnare trebuie să fie arătate dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului până când sentinţa va deveni definitivă.”

17. Curtea observă că autorul excepţiei susține că prevederile contestate permit instanţei de fond la adoptarea sentinţei de condamnare, care nu este definitivă şi nici executorie, să dispună aplicarea unei măsuri preventive, de regulă, arestul, pe un termen nedeterminat, contrar termenului constituțional de 30 de zile stabilit la articolul 25 alin.(4).

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate fac parte din capitolul III, secțiunea a 4-a ,,Deliberarea și adoptarea sentinței” a Codului de procedură penală. Articolul 395 stabilește în mod expres și limitativ conținutul dispozitivului sentinței de condamnare. Astfel, dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să cuprindă, printre altele, dispoziţia privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului până când sentinţa va deveni definitivă.

19. Cu privire la critica de neconstituționalitate, raportată la articolul 25 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că în Hotărârea nr. 3 din 23 februarie 2016 a statuat că, în sensul articolul 25 alin.(4) din Constituţie, arestul preventiv poate fi aplicat pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi penale, cât şi etapa judiciară, până la emiterea încheierii judecătoreşti prin care persoana este eliberată din arest sau momentul pronunţării sentinţei de către instanţa de fond.

20. Totodată, Curtea menționează că potrivit articolului 5 § 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent.

21. Prin termenul de „condamnare” în sensul articolului 5 § 1 lit. a) din Convenție trebuie să se înţeleagă atât declararea vinovăţiei, în urma stabilirii legale a existenţei unei infracţiuni (a se vedea Guzzardi v. Italia, hotărârea din 6 noiembrie 1980, § 100), cât şi aplicarea unei pedepse sau a oricărei altei măsuri privative de libertate (a se vedea Van Droogenbroeck v. Belgia, hotărârea din 24 iunie 1982, § 35).
substituit prin RMO68 din 02.03.18, MO68-76/02.03.18 pag.34

22. La fel, Curtea Europeană a subliniat în jurisprudența sa că expresia „pe baza unei condamnări” nu poate fi interpretată ca limitându-se la ipoteza unei condamnări definitive, deoarece acest lucru ar exclude arestarea în cursul şedinţei de judecată a persoanelor condamnate care au compărut fiind în libertate (Wemhoff v. Germania, hotărârea din 27 iunie 1968, § 9).

23. Mai mult, în cauza Savca v. Republica Moldova, Curtea Europeană a respins pretențiile reclamantului invocate în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție privind deținerea sa ilegală după pronunțarea sentinței de condamnare de instanța de fond, reamintind că detenția preventivă se încheie în momentul în care persoana deținută este eliberată și/sau îi este stabilită pedeapsa, fie și de către o instanță de fond (a se vedea, Wemhoff v. Germania, citată supra, § 9; Labita v. Italia [MC], hotărârea din 6 aprilie 2000, § 147; Kalashnikov v. Federația Rusă, hotărârea din 15 iulie 2002, § 110; Solmaz v. Turcia, hotărârea din 16 ianuarie 2007, § 23-24).

24. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile articolului 25 alin. (4) din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

25. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 395 alineatul (1) punctul 5) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Radu Dumneanu, în dosarul nr.1-358/15, pendinte la Judecătoria Soroca (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Tudor PANŢÎRU

Nr. 72. Chişinău, 27 iulie 2017.