de inadmisibilitate a sesizării nr. 108g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală (confidențialitatea urmăririi penale)

DECIZIE nr. 83 din 06.09.2017 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 22.12.2017
pe legis.md
Trimiteri: 67 legate · 1 nerezolvată · 4 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (1)
Fără țintă (4)
  • alin.(1) lit. b)–g) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • art.5 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • 6 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • 8 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANȚÎRU, președinte
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dna Victoria IFTODI,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 1 august 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 6 septembrie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Vitalie Zama în dosarul nr. 3a-524/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 1 august 2017 de către completul de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (Iulia Cimpoi, Ion Secrieru, Aliona Danilov), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 23 martie 2016, pentru realizarea investigațiilor jurnalistice, AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” a solicitat Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul art. 10 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, furnizarea informației cu specificarea datei, lunii și anului de anunțare în urmărire națională sau internațională a unor persoane din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, iar în cazul în care anunțarea respectivă a avut loc, de asemenea, să indice articolul din Codul penal și dosarele penale inițiate în privința acestora.

4. La 4 aprilie 2016, Serviciul tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne a refuzat furnizarea informației solicitate, întrucât prevederile art. 10 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 nu sunt aplicabile în speță.

5. La 29 aprilie 2016, AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” a depus la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului tehnologii informaționale al MAI, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației solicitate.

6. Prin hotărârea din 2 decembrie 2016, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a respins cererea de chemare în judecată. În motivarea hotărârii sale instanța de judecată a reținut că având în vedere faptul că asociația a înaintat o cerere privind accesul la informație în privința unor persoane din regiunea transnistreană, aflate sub urmărire penală, art. 10 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 nu este aplicabil în speță. Totodată, instanța a menționat că, potrivit art. 212 alin. (1) din Codul de procedură penală, materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi desfăşurarea urmăririi penale.

7. La 23 decembrie 2016, reprezentantul asociației, avocatul Vitalie Zama, a contestat cu apel hotărârea din 2 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri.

8. La 23 mai 2017, în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, avocatul Vitalie Zama a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală.

9. Prin încheierea din 13 iunie 2017, instanța de apel a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 34 Dreptul la informație

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251 art.699) sunt următoarele:

Articolul 212 Confidenţialitatea urmăririi penale

„(1) Materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale în condiţiile Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

(2) Dacă este necesar a se păstra confidenţialitatea, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor, apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală despre faptul că nu au voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane vor da o declaraţie în scris că au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta conform art.315 din Codul penal.

(3) Divulgarea datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părții vătămate şi reprezentanţilor acestora sau a prejudiciat procesul de urmărire penală, are ca urmare răspunderea penală prevăzută în art.315 din Codul penal.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal (publicată în M.O., 2011, nr. 170-175, art. 492) sunt următoarele:

Articolul 5 Prelucrarea datelor cu caracter personal

„(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul subiectului datelor cu caracter personal.

(2) Consimțământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi retras în orice moment de către subiectul datelor cu caracter personal. Retragerea consimțământului nu poate avea efect retroactiv.

(3) În cazul incapacității de exerciţiu sau al capacităţii de exerciţiu limitate a subiectului datelor cu caracter personal, consimțământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal se acordă, în formă scrisă, de către reprezentantul lui legal.

(4) În cazul decesului subiectului datelor cu caracter personal, consimțământul privind prelucrarea datelor sale se acordă, în formă scrisă, de către succesorii acestuia, dacă un astfel de consimțământ nu a fost dat de subiectul datelor cu caracter personal în timpul vieţii.

(5) Consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru:

a) executarea unui contract la care subiectul datelor cu caracter personal este parte sau pentru luarea unor măsuri înaintea încheierii contractului, la cererea acestuia;

b) îndeplinirea unei obligaţii care îi revine operatorului conform legii;

c) protejarea vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii subiectului datelor cu caracter personal;

d) executarea sarcinilor de interes public sau care rezultă din exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele cu caracter personal;

e) realizarea unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele cu caracter personal, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesele sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal;

f) scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, cu condiţia ca datele cu caracter personal să rămână anonime pe toată durata prelucrării.”

Articolul 6 Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal

„(1) Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal este interzisă, cu excepţia cazurilor în care:

a) subiectul datelor cu caracter personal şi-a dat consimțământul. În cazul incapacităţii de exerciţiu sau al capacităţii de exerciţiu limitate a subiectului datelor cu caracter personal, prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal se efectuează numai cu obţinerea consimțământului în formă scrisă al reprezentantului lui legal;

b) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor sau drepturilor specifice ale operatorului în domeniul dreptului muncii, cu respectarea garanţiilor prevăzute de lege şi ţinându-se cont de faptul că o eventuală dezvăluire către un terţ a datelor cu caracter personal prelucrate în acest scop poate fi efectuată numai dacă există o obligaţie legală a operatorului în acest sens;

c) prelucrarea este necesară pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii subiectului datelor cu caracter personal ori a altei persoane, în cazul în care subiectul datelor cu caracter personal se află în incapacitate fizică sau juridică de a-şi da consimțământul;

d) prelucrarea este efectuată în contextul activităților legitime de către asociaţii obștești, partide şi alte organizaţii social-politice, de către sindicate, asociaţii de patronat, organizaţii filozofice sau religioase, organizaţii cooperatiste necomerciale, cu condiţia ca prelucrarea să se refere numai la membrii acestora sau la persoanele cu care acestea au contacte permanente în legătură cu scopurile lor şi cu condiţia ca datele să nu fie dezvăluite terţilor fără consimțământul subiecților datelor cu caracter personal;

e) prelucrarea se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal;

f) prelucrarea este necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiţie al subiectului datelor cu caracter personal;

g) prelucrarea este necesară în scopul asigurării securităţii statului, cu condiţia ca aceasta să se efectueze cu respectarea drepturilor subiectului datelor cu caracter personal şi a celorlalte garanţii prevăzute de prezenta lege.

(2) Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal poate dispune, din motive întemeiate, interzicerea prelucrării categoriilor speciale de date cu caracter personal, chiar dacă subiectul datelor şi-a dat consimțământul, iar acesta nu a fost retras, cu condiţia ca interdicţia să nu fie înlăturată prin unul din cazurile stabilite la alin.(1) lit. b)–g).”

Articolul 8 Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale, măsuri procesuale de constrângere sau sancţiuni contravenţionale

(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale, măsuri procesuale de constrângere sau sancţiuni contravenţionale poate fi efectuată numai de către sau sub controlul autorităţilor publice, în limitele competențelor acordate şi în condiţiile stabilite prin legile ce reglementează aceste domenii.

(2) Registrul informaţiilor criminalistice şi criminologice este ţinut de Ministerul Afacerilor Interne.

Articolul 10 Prelucrarea datelor cu caracter personal şi libertatea de exprimare

„Prevederile art.5, 6 şi 8 nu se aplică în situaţia în care prelucrarea datelor cu caracter personal se face exclusiv în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, dacă aceasta se referă la date care au fost făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condiţiile Legii cu privire la libertatea de exprimare.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile articolului 212 alin. (1) din Codul de procedură penală, care reglementează confidențialitatea urmăririi penale, îngrădesc în unele cazuri accesul persoanei la informația de interes public care nu este confidențială. Astfel, îngrădirea accesului la informație instituită prin dispozițiile legale contestate nu satisface exigențele prevăzute de normele constituționale, întrucât nu urmărește un scop legitim și nu este necesară într-o societate democratică.

14. Potrivit autorului excepției, articolul 212 alin. (1) din Codul de procedură penal contravine dispozițiilor articolelor 1 alin. (3), 4 alin. (2), 23, 34 alin. (1) și (2) și 54 alin. (2) din Constituție, precum și articolului 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Vitalie Zama în dosarul nr. 3a-524/17, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

19. Curtea reține că autorul excepţiei solicită declararea neconstituționalității articolului 212 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevede că:
„(1) Materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, şi ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale în condiţiile Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.”

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că din circumstanțele cauzei rezultă în mod clar că obiectul litigiului principal constituie refuzul Serviciului tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne de a furniza informații în privința unor persoane, refuz care este întemeiat pe dispozițiile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.

21. În acest context, Curtea reamintește că de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument riscă să devină unul de drept abstract, pierzându-se în aceste condiţii caracterul concret al excepţiei. Or, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o excepţie de procedură, ce are drept scop împiedicarea unei judecăţi întemeiate pe o normă neconstituţională.

22. Mai mult, Curtea relevă că în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei aceasta nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată (DCC nr. 56 din 27 iunie 2017, § 23-25).

23. Așadar, Curtea observă că prevederile contestate nu sunt determinante pentru soluționarea cauzei. Or, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificate și efectele unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar servi doar unui interes general, iar nu şi cauzei în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nici un efect.

24. De altfel, în speță continuă să producă efecte prevederile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal. În acest sens, Curtea observă că Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a respins cererea de chemare în judecată, deoarece art. 10 din legea menționată supra nu este aplicabil în speță, considerând refuzul Serviciului tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne de a furniza informații în temeiul Legii privind protecţia datelor cu caracter personal ca fiind întemeiat.

25. Prin urmare, Curtea menționează că, deși instanța de judecată a invocat prevederile contestate în motivarea hotărârii sale, totuși, acestea nu constituie principalul argument al instanței de judecată la respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” împotriva Serviciului tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne. Or, trebuie realizată diferența între ratio decidendi al unei hotărâri a instanței, adică partea obligatorie („considerentele care susțin dispozitivul”), și obiter dictum, adică partea fără caracter obligatoriu, cuprinzând remarci, opinii, aspecte care nu susțin prin ele însele dispozitivul.

26. În această situaţie particulară, având în vedere specificul cauzei în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată, examinarea constituţionalităţii normei criticate ar transforma, în mod inadmisibil, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract.

27. Prin urmare, în temeiul celor expuse, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 212 alineatul (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Vitalie Zama în dosarul nr. 3a-524/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU

Nr. 83. Chişinău, 6 septembrie 2017.