de inadmisibilitate a sesizării nr. 23g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 308 alin. (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (examinarea demersurilor privind prelungirea duratei arestării)

DECIZIE nr. 22 din 10.03.2017 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 08.12.2017
pe legis.md
Trimiteri: 72 legate · 14 nerezolvate · 4 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (14)
  • art.255–262 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • 264 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 308 alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 308 alin. (6) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 308 alin.(1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 308 alin. (3) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 308 alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 5 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 308 alin. (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • (6) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 308 alin. (6) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolele 355-362 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • 364 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Fără țintă (4)
  • art. 176 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • art.176 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • 185 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • 186 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituțională, statuând în componența:

Dl Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 februarie 2017,

Înregistrată la aceeași dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menționate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 martie 2017 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 308 alin. (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din

14 martie 2003, ridicată de către avocatul Gheorghe Malic, în dosarul nr. 16-118/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 20 februarie 2017 de către judecătorul Victor Rațoi, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 16 noiembrie 2016, V.F a fost reținut de către Procuratura Anticorupție, fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 324 alin. (3) lit. a) [corupere pasivă] din Codul penal. Ulterior, în privința acestuia a fost aplicată măsura arestării preventive pe un termen de 30 de zile, iar apoi arestul preventiv a fost înlocuit cu arest la domiciliu.

4. La 8 februarie 2017, procurorul responsabil de caz a înaintat un demers judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Buiucani, cu privire la prelungirea față de V.F. a măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu. De asemenea, demersul procurorului împreună cu materialele anexate la acesta au fost aduse la cunoștința avocatului lui V.F.

5. La 13 februarie 2017, în cadrul ședinței de judecată în care s-a examinat demersul procurorului, avocatul Gheorghe Malic a depus o cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 308 alin. (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din aceeași dată, instanța a dispus ridicarea excepţiei şi transmiterea sesizării pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertățile omului

„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile omului se interpretează şi se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.”

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate

de o autoritate publică

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătorești.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art. 699) sunt următoarele:

Articolul 308

Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului „(1) Constatând insuficiența altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art. 176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ținerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers. În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.

(2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntârziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei.

(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore până la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore până la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile până la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.

(4) Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală şi este anunţat în căutare. La şedinţă pot participa reprezentantul legal al învinuitului şi martorii invitaţi de procuror sau de învinuit ori de avocat. Procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului reţinut, înştiinţează avocatul şi reprezentantul legal al învinuitului, precum şi martorii invitaţi de acesta. Învinuitul sau avocatul înştiinţează martorii invitaţi de el. În cazul neprezentării avocatului înştiinţat, judecătorul de instrucţie îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Neprezentarea martorilor invitaţi din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului.

[…]

(6) La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi examinat şi exercită dispoziţiile prevăzute la art.255–262, 264, care se aplică în mod corespunzător. Procurorul este obligat să motiveze bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare a arestării preventive. Omiterea unei asemenea obligaţii constituie temei de respingere a demersului. După prezentarea materialelor de către procuror, partea apărării poate prezenta oricare materiale relevante la caz, care, în mod obligatoriu, se anexează la materialele cauzei. Ultimul cuvânt i se oferă învinuitului.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că prevederile art. 308 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucție, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive sau a arestării la domiciliu împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, nu corespund criteriilor de calitate a legii. În acest sens, autorul susține că nu este clar cine prezintă materialele respective. De asemenea, prevederea de lege criticată lasă la discreția procurorului de a decide cui să prezinte materialele respective, învinuitului sau avocatului, deși ar fi echitabil dacă acestea se vor prezenta obligatoriu învinuitului, întrucât măsura preventivă îl vizează în exclusivitate pe acesta. Mai mult, nespecificarea de către legiuitor a obligației procurorului de a acorda timp suficient pentru a se lua cunoștință de materialele respective conferă normei un caracter imprevizibil, ceea ce în practică generează abuzuri.

10. La fel, autorul pretinde că dispozițiile art. 308 alin. (4) din același cod sunt alogice, neclare și imprevizibile, deoarece nu oferă o soluție referitor la consecințele neprezentării procurorului în ședință la ora fixată de către judecătorul de instrucție pentru examinarea demersului privind aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu.

11. Potrivit autorului excepției, prevederile art. 308 alin. (6) din Codul de procedură penală, de asemenea, sunt confuze. Astfel, textul legal contestat face trimitere la articolele 255-262 și 264 din Codul de procedură penală, deși dispozițiile acestora nu au incidență asupra procedurii de soluționare a demersului privind aplicarea sau prelungirea măsurii preventive. La fel, autorul susține că din conținutul art. 308 alin. (6), care prevede obligația procurorului de a motiva bănuiala rezonabilă și temeiurile de aplicare sau prelungire a arestării preventive sau a arestării la domiciliu, nu este clar când procurorul trebuie să execute această obligație - la înaintarea demersului sau în cadrul ședinței de judecată. Totodată, autorul susține că textul „după prezentarea materialelor de către procuror” este imprevizibil, întrucât permite procurorului să prezinte în ședință materiale care nu au fost anexate la demers și în privința cărora apărarea nu a avut posibilitatea să pregătească contraargumente.

12. Potrivit autorului excepției de neconstituţionalitate, prevederile art. 308 alin. (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală nu corespund cerințelor de calitate și nu comportă gradul necesar de previzibilitate, nu acordă garanții contra abuzului, astfel fiind contrare articolelor 4, 20, 23 și 53 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

13. Examinând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul nr. 16-118/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 308 alin. (2), (4) şi (6) din Codul de procedură penală.

18. Astfel, Curtea observă că prevederile art. 308 din Codul de procedură penală reglementează procedura de examinare de către judecătorul de instrucție a demersurilor privind aplicarea față de învinuit a arestării preventive, a arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului.

19. Curtea relevă că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 4, 20, 23 şi 53 din Constituție, a pretins, în esență, că normele contestate nu corespund exigențelor de calitate a legii.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul litigiului principal vizează soluționarea demersului procurorului cu privire la prelungirea duratei arestului la domiciliu a învinuitului.

21. Astfel, potrivit normelor procesual penale cuprinse în art. 308 alin.(1), demersul procurorului privind prelungirea duratei ținerii sub arest a învinuitului, însoțite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârșit fapta, circumstanțele care justifică insuficiența altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive, argumentele și circumstanțele de fapt și lista probelor în susținerea demersului, se înaintează în instanța judecătorească [judecătorului de instrucție].

22. Totodată, art. 308 alin. (3) din același cod stabilește că demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puțin 5 zile până la expirarea termenului de arestare.

23. De asemenea, conform art. 308 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispoziții criticate de autorul excepției, înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucție, demersul [procurorului] cu privire la prelungirea măsurii arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoștință de acestea.

24. Așadar, Curtea menționează că instituirea acestor reglementări au drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca demersul cu privire la prelungirea duratei arestării învinuitului să fie soluționat cu respectarea dreptului la apărare și garantarea libertății individuale a învinuitului reținut. Totodată, în cazul în care avocatul învinuitului reținut consideră că timpul scurs între momentul în care a luat cunoștință de data și ora la care soluționarea demersului procurorului va avea loc și soluționarea acestuia nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente și adecvate, acesta poate solicita el însuși un termen pentru studierea materialelor din dosar și formularea apărării. Or, Curtea observă că din conținutul dispozițiilor legale criticate cuprinse la art. 308 alin. (2) din cod reiese în mod clar că judecătorul de instrucție, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului înainte de începerea ședinței.

25. De asemenea, Curtea relevă că soluționarea demersului procurorului cu privire la prelungirea duratei arestării trebuie efectuată în acord cu prevederile art. 5 § 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin pronunțarea asupra măsurii „în termen proxim”. Astfel, judecătorul de instrucție, abilitat de a examina demersurile procurorului de prelungire a duratei ținerii sub arest, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, trebuie să pună în balanță toate elementele specifice cauzei pentru satisfacerea atât a dreptului la apărare, cât și a dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil.

26. Prin urmare, Curtea nu poate reține alegațiile autorului excepției potrivit cărora dispozițiile articolului 308 alin. (2), (4) și (6) nu corespund criteriilor de calitate a legii.

27. Cu referire la alegațiile autorului excepției, potrivit cărora prevederile art. 308 alin. (6) fac trimitere la articolele 255-262 și 264 din Codul de procedură penală, deși dispozițiile acestora nu au incidență asupra procedurii de soluționare a demersului privind prelungirea duratei arestării învinuitului, Curtea observă că legiuitorul a comis o eroare tehnică, întrucât dispozițiile legale care reglementează acțiunile procedurale ce țin de etapa pregătitoare a ședinței de judecată sunt cuprinse în articolele 355-362 și 364 din același cod. Însă soluționarea acestei erori tehnice nu intră în competența Curţii Constituţionale, care se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

28. În ceea ce privește criticile formulate precum că textul de lege criticat nu oferă o soluție referitor la consecințele neprezentării procurorului în ședință la ora fixată de către judecătorul de instrucție pentru examinarea demersului privind prelungirea duratei arestării învinuitului, Curtea menționează că aceste critici ale autorului excepției se încadrează în sfera unei problematici care excedează controlului de constituționalitate.

29. În lumina celor expuse, Curtea menționează că sesizarea este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituționale și al pct. 28 lit. b) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 308 alineatele (2), (4) și (6) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Gheorghe Malic, în dosarul nr. 16-118/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE

Nr. 22. Chişinău, 10 martie 2017.