de inadmisibilitate a sesizării nr. 52g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 4 alineatul (4) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medical

DECIZIE nr. 45 din 22.05.2017 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 24.11.2017
pe legis.md
Trimiteri: 61 legate · 5 nerezolvate · 2 fără țintăMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (5)
  • articolele 20-24 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 1 alin.(3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art.16 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 36 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 54 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (2)
  • alin.(9) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • Anexa nr.2 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 aprilie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 mai 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, ridicată de către avocatul Aureliu Scorțescu, în dosarul nr. 2-3073/15, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 aprilie 2017 de către judecătorul Constantin Roșca, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 noiembrie 2015, Compania Naţională de Asigurări în Medicină a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată împotriva avocatului A.B., încadrat în gradul doi de invaliditate, prin care a solicitat încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2015 în sumă de 4056 lei, precum şi a penalităţii de întârziere în sumă de 486,72 lei.

4. În cadrul ședinței de judecată din 27 martie 2017, reprezentantul lui A.B., avocatul Aureliu Scorțescu, a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curții Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

„(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi 4 infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 1998, nr.38 - 39, art.280) sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

„[...]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[...]

i) persoanele cu dizabilități severe, accentuate sau medii;

[...].”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr.18-19, art.57) sunt următoarele:

„Anexa nr.2

Categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual

[…]

2. Notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care au obţinut licenţă sau atestat în modul stabilit de lege.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că textul „cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală creează o situație discriminatorie, deoarece persoanele cu dizabilități care exercită profesia de avocat sunt obligate să achite prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, însă în cazul în care aceste persoane nu sunt încadrate în câmpul muncii Guvernul are pentru ei calitatea de asigurat. Prin urmare, aceasta constituie o restrângere pecuniară, întrucât persoana cu dizabilități angajată este obligată să plătească pentru o prestație care de fapt este garantată de stat.

10. De asemenea, autorul excepției consideră că norma criticată îngrădește dreptul persoanei de a beneficia de asistență medicală garantată de stat, contrar prevederilor constituționale.

11. În viziunea autorului excepției, prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 16, 36 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Legii nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Aureliu Scorțescu, în dosarul nr. 2-3073/15, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși instanța judecătorească a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, în ansamblul său, din analiza excepției de neconstituționalitate reiese că, în realitate, autorul critică doar neconstituționalitatea textului „cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din legea menționată.

17. Potrivit autorului excepției, prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin.(3), care se referă la principiile statului de drept, art.16, privind egalitatea în drepturi, art. 36, privind dreptul la ocrotirea sănătății, și art. 54, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

18. În speță, Curtea observă că art.4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 stabilește în mod exhaustiv categoriile de persoane neangajate, inclusiv persoanele cu dizabilități severe, accentuate sau medii, care sunt asigurate de Guvern, fără să fie obligate să achite primele de asigurare obligatorie de asistență medicală. Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, persoanele obligate prin lege să se asigure în mod individual sunt exceptate de a fi asigurate din contul statului.

19. De asemenea, Curtea observă că, potrivit anexei nr. 2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medical, avocaţii fac parte din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual, iar articolul 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 prevede că avocații sunt obligați să achite primele de asigurare în mărimea, în modul și în termenele stabilite de legislație.

20. Așadar, Curtea reține că Guvernul are calitatea de asigurat doar pentru anumite categorii de persoane, care nu sunt angajate sau nu desfășoară o activitate liber profesionistă și care nu obțin venituri impozabile. Or, avocații, inclusiv cu dizabilități, obținând venituri impozabile, nu sunt scutiți de la plata impozitului pe venit, de la contribuțiile de asigurări sociale și de la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, potrivit prevederilor legale.

21. Prin urmare, Curtea reține că instituirea pentru anumite categorii de persoane, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, a obligației de a achita primele de asigurare obligatorie de asistență medicală în cazul în care desfășoară o activitate liber profesionistă nu poate conduce la încălcarea art. 36 din Constituție, care consacră dreptul fundamental la ocrotirea sănătăţii.

22. Cât priveşte încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, prin reglementarea categoriilor de persoane neangajate, asigurate de Guvern, nu se instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice sau analoage.

23. Având în vedere acestea, dispoziţiile art. 54 din Constituţie nu sunt aplicabile în speţă, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea reține că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, motiv pentru care nu poate fi examinată în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală, ridicată de către avocatul Aureliu Scorțescu, în dosarul nr. 2-3073/15, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANȚÎRU

Nr. 45. Chişinău, 22 mai 2017.